Angina pectorală reprezintă un sindrom clinic manifestat prin durere sau disconfort în piept, apărut tipic la efort sau stres, datorită ischemiei miocardice tranzitorii – adică mușchiul inimii nu primește temporar suficient sânge bogat în oxigen. Angina nu este o boală în sine, ci o consecință a bolii coronariene (ateroscleroza arterelor coronare). Practic, arterele coronare îngustate de plăci de aterom nu pot furniza debitul adecvat când inima are nevoie crescută (efort fizic, emoții puternice, frig etc.), iar acest deficit provoacă durerea.

Angina pectorală poate fi de două tipuri principale:

• Angină pectorală stabilă: durerile apar predictibil, la un anumit nivel de efort/stres, nu se agravează brusc în timp și cedează în 5-10 minute de repaus sau cu nitroglicerină sublinguală. Este forma cronică, “stabilă” a ischemiei miocardice, gestionabilă ambulator.
• Angină instabilă: parte a sindroamelor coronariene acute, implică dureri în piept care sunt noi, sau se intensifică clar (apar la eforturi mai mici decât înainte, sau chiar în repaus, durează mai mult, răspund greu la nitroglicerină). Angina instabilă este un semnal de alarmă – indică adesea că o placă de aterom s-a rupt și s-a format un început de cheag, preludiul unui infarct. Necesită internare de urgență și tratament agresiv (este practic similară cu NSTEMI, diferența fiind că la angina instabilă troponina e încă normală).

Există și forme particulare, de exemplu angina Prinzmetal (angină variantă) – dureri ce apar în repaus, deseori noaptea, cauzate de spasmul unei coronare mai degrabă decât de efort; pe EKG se vede supradenivelare tranzitorie de ST în timpul durerii. Este mai rară și apare la pacienți mai tineri, adesea fumători. Răspunde la blocante de calciu.

În contextul discuției noastre, ne referim în principal la angina de efort stabilă, care este cea mai comună. Aceasta reflectă boală coronariană cu stenoză semnificativă, dar nu completă, a unei artere. De exemplu, un pacient cu o îngustare 70% a arterei descendente anterioare poate avea angină la efort intens; dacă stenoza crește la 90%, poate avea la efort minim. Dacă se ocluzionează total brusc, apare infarct.

Simptome

Durerea anginoasă are caracteristicile discutate și la secțiunea anterioară, dar recapitulăm aspectele esențiale:

• Localizare și iradiere: durere, presiune sau strângere în piept, în spatele sternului. Poate radia spre umărul și brațul stâng, gât sau mandibulă. Uneori senzația este difuză, percepută ca arsură în zona pieptului.
• Declanșatori: apare predictibil la efort fizic (alergare, urcat scări, cărat greutăți) sau stres emoțional intens. Poate surveni la ieșirea în aer rece (frigul și vântul cresc post-încărcarea inimii), sau după o masă copioasă (efort digestiv mare). Are tendința să apară la un anumit nivel de intensitate a efortului – de exemplu, un pacient știe că dacă urcă două etaje în ritm rapid, va avea durere.
• Durată și ameliorare: durerea anginoasă ține de obicei câteva minute (sub 5-10 min) și cedează la repaus (în decurs de 1-3 minute de la oprirea efortului) sau mult mai repede la administrarea de nitroglicerină (1-2 minute după spray sau comprimat sublingual). Dacă durerea durează peste 15-20 minute și nu cedează la 2 doze de nitroglicerină, devine suspectă de angină instabilă sau infarct.
• Intensitate și caracter: Pacienții o descriu mai degrabă ca un disconfort neplăcut, constricție, greutate, decât ca o “durere ascuțită”. Adesea pun mâna peste stern când explică (semnul Levine). Poate fi asociată cu senzație de sufocare, transpirație, palpitații ușoare sau oboseală. Angina nu se agravează la palparea toracelui și nu depinde de respirație (spre deosebire de dureri musculoscheletale sau pleuritice).
• Clase funcționale: În funcție de cât de ușor este declanșată, angina stabilă e clasificată I-IV (Canadian Cardiovascular Society): CCS I – apare doar la eforturi extenuante, CCS II – la eforturi mari (ex: peste 2 etaje), CCS III – la activități uzuale cotidiene (sub 2 etaje, mers pe distanțe scurte), CCS IV – apare la eforturi minime sau chiar în repaus. Aceasta ghidează și necesitatea de intervenție (III-IV indică boală severă).

Angina este un “barometru” – dacă se agravează (clasa crește), înseamnă că boala coronariană progresează. Dacă se ameliorează (cu tratament), e un semn bun. Menționăm că unii pacienți (mai ales diabetici) pot avea echivalente de angină: în loc de durere, acuză dispnee (respirație grea) la efort sau oboseală marcată – acestea pot fi manifestări de ischemie miocardică. Tot angina pectorală include uneori fenomene asociate cum ar fi angina de decubit (dureri apărute noaptea, la culcare, când crește întoarcerea venoasă) sau angina nocturnă (uneori legată de vise sau episoade de aritmii nocturne).

Diagnostic

Diagnosticul anginei pectorale se deduce în primul rând din descrierea simptomelor. Medicul Carol Clinic va evalua caracterul durerii și factorii de risc. Există trei criterii clasice ale durerii tipice de angină: 1) localizare retrosternală cu caracter tipic; 2) provocată de efort/stres; 3) calmată de repaus sau nitroglicerină. Dacă sunt prezente toate trei, e “angină tipică”; două criterii – “angină atipică”; unul sau niciunul – durere non-anginoasă. Astfel, anamneza este esențială.

Pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea severității, se recurge la investigații:

• Electrocardiograma (ECG) de repaus: poate fi normală între episoade. Uneori arată modificări indirecte: unde Q de infarct vechi, sau anomalii de repolarizare (subdenivelări ST, inversiuni T) și tulburări de ritm care sugerează ischemie. Orice ECG la un pacient cu factori de risc e valoros ca bază inițială.
• Testul de efort (ECG de efort): este testul de primă linie în evaluarea anginei stabile (dacă pacientul poate face efort și nu are contraindicații precum un ECG de repaus deja foarte anormal). Un test de efort pozitiv – apariția simptomelor tipice și a deprimărilor de ST orizontale/descendente ≥1 mm – indică boală coronariană cu o anumită probabilitate. Cu cât apare la efort mai mic și modificările sunt mai marcate, cu atât ischemia este mai severă. Testul de efort are și rol prognostic, evaluând toleranța la efort. În Carol Clinic, testul de efort se efectuează sub supraveghere medicală, cu echipament modern de monitorizare.
• Imagistică de stres: dacă ECG-ul de repaus are deja modificări care fac testul de efort greu de interpretat (de exemplu un bloc de ramură, sau repaus cu ST anormal), atunci se preferă teste cu imagistică de efort:
  • Ecocardiografie de stres: menționată și anterior, implică vizualizarea eco a contractilității cardiace la efort sau cu dobutamină. Un perete care devine hipokinetic sub efort sugerează ischemie în teritoriul arterei respective.
  • Scintigrafie miocardică de perfuzie (sau SPECT de stres): se injectează trasor radioactiv în repaus și la efort. Dacă o zonă a inimii nu primește suficient sânge la efort, imaginea va arăta un defect de captare la efort ce se normalizează la repaus (defect reversibil).
  • IRM de stres: tot mai folosită în centre mari, rezonanța magnetică cardiacă cu adenozină sau dobutamină poate evidenția zone de ischemie și are avantajul că vede și eventualul infarct fibrozat (defecte de perfuzie fixe).
• Angio-CT coronarian: la pacienți selecționați (risc intermediar, durere atipică dar suspiciune), un CT coronarian poate vizualiza direct arterele. Un rezultat normal exclude practic angina de cauză coronariană (este foarte sensibil). Dacă însă arată leziuni, confirmarea invazivă e necesară. Este non-invaziv, dar expune la radiații și substanță de contrast, deci se folosește cu indicație.
• Coronarografia diagnostică: dacă testele neinvazive indică boală sau probabilitatea este mare (de exemplu un bărbat de 65 ani diabetic cu dureri tipice – chiar fără test), se trece direct la angiografie invazivă. Aceasta vizualizează exact stenozele și permite totodată tratamentul (angioplastie) dacă e cazul. La Carol Clinic, pregătim pacientul pentru coronarografie (analize pre-procedură, eventuale ajustări de medicamente) și îl îndrumăm către serviciul specializat, urmând ca apoi să fie monitorizat post-intervenție în clinică.

Un aspect important este diagnosticul diferențial: multe condiții imită angina. Un bun clinician le va lua în calcul: dureri osteomusculare (costocondrită – durere la palpare), refluxul gastroesofagian (durere “în piept” legată de mese, arsuri), anxietatea (durere variabilă, înțepături, respirație rapidă), pericardita (durere ascuțită care se ameliorează aplecat în față), disecția de aortă (durere bruscă, intensă, migratorie), embolia pulmonară (durere cu junghi și lipsă de aer). Uneori, testele de mai sus nu arată ischemie, caz în care trebuie căutate alte cauze.

Tratament

Tratamentul anginei pectorale stabile are ca scop reducerea frecvenței crizelor, ameliorarea calității vieții și prevenirea progresiei bolii coronariene către infarct. Se abordează pe trei planuri: modificarea factorilor de risc, terapie medicamentoasă antiischemică și, dacă e necesar, revascularizare (stent sau bypass). Multe elemente coincid cu cele deja discutate la boala coronariană, dar le sintetizăm specific pentru angină:

1. Măsuri generale și stil de viață: absolut esențiale. Renunțare la fumat (fumatul agravează intensitatea și frecvența anginei prin vasoconstricție și scăderea oxigenării sângelui), controlul tensiunii și al colesterolului (prin dietă și medicamente – deoarece fiecare scădere a LDL reduce și simptomele și riscul de infarct), dietă sănătoasă (pentru a opri progresia aterosclerozei), exercițiu fizic dozat. Paradoxal, pacienții cu angină ar trebui să facă mișcare ușoară regulată (ex: plimbări), dar sub pragul care declanșează durerea. Antrenamentul supravegheat poate crește acest prag în timp, prin dezvoltarea circulației colaterale și îmbunătățirea eficienței cardiace. Gestionarea stresului psihic e și ea importantă – stresul intens poate provoca angină (prin catecolamine care cresc pulsul și tensiunea).
2. Tratament medicamentos: se adresează atât simptomelor (medicamente antianginoase), cât și protecției pe termen lung (medicamente antiaterosclerotice și anti-trombotice):

• Nitroglicerină (nitrați): la nevoie, sublingual, este medicația de abort al unei crize anginoase. Pacienții cu angină ar trebui să aibă mereu la ei spray sau tablete de nitroglicerină. La apariția durerii, se opresc din efort, stau jos și administrează o doză. Dacă durerea nu trece în 5 minute, pot repeta doza încă o dată (și a treia oară după alte 5 minute dacă e nevoie). Dacă după 3 doze (15 minute) durerea persistă, sună la 112 – poate fi un infarct. Nitrații acționează dilatând venele (scad întoarcerea de sânge la inimă) și arterele (inclusiv coronare), reducând astfel munca inimii și ameliorând ischemia. Pentru prevenție, există nitrați cu durată lungă (isosorbid mononitrat) ce se iau zilnic, dar se recunoaște fenomenul de toleranță (organismul se obișnuiește, efectul scade), de aceea se dau într-un regim care lasă câteva ore “libere” de nitrați pe zi. Mulți pacienți folosesc nitratul doar la nevoie sau înaintea unui efort previzibil (profilactic).
• Beta-blocante: de primă linie pentru prevenția crizelor. Ex: metoprolol, bisoprolol, atenolol etc. Prin reducerea frecvenței cardiace și a contractilității, scad consumul de oxigen al miocardului și previn apariția anginei la eforturi mai mici. Ținta este un puls în repaus ~55-60/min și sub 100/min la efort moderat – astfel inima lucrează mai “relaxat”. Beta-blocantele reduc și riscul de infarct și aritmii, fiind foarte utile mai ales la cei cu infarct anterior sau insuficiență cardiacă. Se evită la astmatici severi sau în bradicardie/AV bloc avansat.
• Blocante ale canalelor de calciu: există două tipuri: non-dihidropiridine (diltiazem, verapamil) care scad și ele pulsul și sunt alternative la beta-blocante (dacă acestea sunt contraindicate), și dihidropiridine (amlodipină, felodipină) care dilată arterele periferice și coronare (utile mai ales dacă coexistă hipertensiune sau vasospasm coronarian). Uneori se combină o dihidropiridină cu un beta-blocant pentru efect aditiv.
• Ranolazină: un medicament care acționează prin optimizarea metabolismului cardiac sub ischemie. Poate fi adăugat la pacienții la care angina persistă deși sunt pe terapie optimă standard. Ajută la creșterea pragului de efort anginos fără a modifica tensiunea sau pulsul semnificativ.
• Ivabradină: scade ritmul inimii prin acțiune directă pe nodul sinusal (doar dacă pulsul este >70 și pacientul nu tolerează sau are contraindicație la beta-blocant). Poate reduce simptomele, dar este folosită mai rar, în situații particulare.
• Aspirină (acid acetilsalicilic): toți pacienții cu angină stabilă (boală coronariană) ar trebui să ia zilnic aspirină în doză mică (75-100 mg), dacă nu au risc hemoragic major. Aspirina previne formarea cheagurilor pe plăcile de aterom și scade riscul de infarct. Beneficiul depășește riscul de ulcer sau sângerare la marea majoritate; medicul oricum evaluează individual. La alergie la aspirină, se folosește clopidogrel.
• Statine: foarte importante, deși nu atenuează durerea direct, ele stabilizează și pot micșora plăcile de colesterol din artere. Studiile au arătat că scad evenimentele cardiace chiar și la cei cu colesterol doar ușor crescut. Se recomandă statine potente la toți cei cu boală coronariană, țintind LDL < 70 mg/dl (sau reducere cu >50%).
• IECA/ARB: dacă pacientul are angină + hipertensiune, diabet sau insuficiență cardiacă, un inhibitor de conversie (ex: perindopril, lisinopril) sau sartan (ex: valsartan) este indicat pentru protecția cardiovasculară suplimentară. Au efect dovedit de reducere a riscului de infarct și moarte cardiacă la pacienții cu risc.

Cu combinația corectă de medicamente, mulți pacienți reușesc să fie liberi de simptome sau să aibă angină doar la eforturi mult mai mari decât înainte. Medicul Carol Clinic va ajusta dozele treptat, ținând cont de tensiune, puls și eventualele efecte adverse (de ex. obosețe excesivă de la beta-blocant sau dureri musculare de la statine etc., caz în care se fac modificări).

3. Revascularizare (tratament intervențional/chirurgical): Dacă angina rămâne supărătoare în ciuda tratamentului optim (“angină refractară”), sau testele arată ischemie importantă, se consideră proceduri de refacere a fluxului:

• Angioplastie coronariană cu stent: similar ca la boala coronariană descrisă, poate fi electivă (programată) în angina stabilă. Indicațiile tipice: stenoză semnificativă pe coronară principală care corespunde simptomelor, mai ales dacă este într-un teritoriu critic (ex: stenoza pe trunchiul comun sau descendentă anterioară proximală) sau dacă angina limitează serios viața zilnică. Studiile au arătat că la pacienții stabili, stentul ameliorează excelent simptomele, însă pentru supraviețuire pe termen lung este la fel de important tratamentul medicamentos. Totuși, în leziuni critice, stentul previne și riscul de infarct. Procedura este planificată: coronarografia diagnostică e urmată de angioplastie (uneori în aceeași ședință, alteori programată ulterior). După stent, pacientul stă internat 1 zi. Va trebui să ia dual antiagregant (aspirină + clopidogrel) 6-12 luni și apoi aspirină pe viață. La Carol Clinic, pacienții sunt conciliați atât înainte cât și după o astfel de intervenție, asigurându-ne că urmează corect indicațiile post-procedură.
• Bypass aortocoronarian: dacă anatomia coronariană este complexă (ex: trei vase bolnave, boală de trunchi comun stâng, diabet care favorizează difuz leziunile), atunci chirurgia poate fi cea mai bună soluție. Bypass-ul va ameliora angina (prin devierea fluxului în jurul obstacolelor) și, în anumite cazuri, îmbunătățește prognosticul de supraviețuire (ex: în boala de trunchi sau 3 vase la diabetici). Decizia se ia consultând și un chirurg cardiac. După operație, pacienții nu mai au dureri la eforturile care înainte le provocau, ceea ce îmbunătățește mult calitatea vieții. Firește, medicația și prevenția factorilor de risc rămân valabile, pentru a proteja și grefele de bypass de ateroscleroză.

Indiferent de metoda folosită, scopul este ca inima să primească suficient sânge încât pacientul să-și reia activitățile normale fără limitări. Uneori, la pacienți foarte în vârstă sau cu multiple comorbidități la care nici stent, nici bypass nu sunt fezabile, se recurge la tratament optim medicamentos maximal și eventual proceduri alternative de ameliorare (de ex. stimulare spinală sau terapia cu șocuri extracorporeale pentru neo-vascularizare – însă acestea sunt rare și experimentale).

Întrebări frecvente despre angina pectorală

• Angina pectorală este același lucru cu infarctul? Nu, angina pectorală este durerea temporară cauzată de lipsa relativă de sânge la inimă, dar fără necroză (mușchiul rămâne viu după episod). Infarctul înseamnă că lipsa de sânge a fost severă și prelungită, ducând la moartea unei porțiuni din inimă. În angină, arterele sunt îngustate dar nu complet blocate. În infarct, o arteră se închide complet (de obicei printr-un cheag) și produce leziune permanentă. Deși ambele se manifestă cu durere toracică, în angină durerea cedează rapid cu nitroglicerină și repaus, pe când în infarct nu. Angina e un avertisment că există boală coronariană și un risc de infarct în viitor, dacă nu se iau măsuri.
• Pot face sport dacă am angină pectorală? Da, cu condiția să fie activitate fizică moderată și controlată, în funcție de recomandarea medicului. De fapt, antrenamentul gradat îmbunătățește statusul cardiac. Veți învăța, de obicei în cadrul reabilitării cardiace sau cu sfat medical, până unde puteți forța. De exemplu, vi se poate recomanda mersul pe jos zilnic atâta distanță cât nu declanșează durere. Cu timpul, acest prag crește. Sporturile competitive sau eforturile bruște foarte intense nu sunt indicate. Înotul ușor, ciclismul pe teren drept, dansul lent – sunt posibile dacă le tolerați. Întotdeauna încălziți-vă înainte de efort și opriți-vă dacă apare disconfort. Consultați cardiologul pentru a vă face un plan de exerciții personalizat.
• Ce fac dacă am o criză de angină? Dacă simțiți durerea de angină, opriți imediat orice efort și odihniți-vă. Administrați o doză de nitroglicerină sublingual (spray sau comprimat) și așteptați în repaus. De obicei, în 1-2 minute durerea dispare. Dacă persisită după 5 minute, mai dați o doză. Dacă după a doua (sau maximum a treia) doză în decurs de 10-15 minute durerea tot nu cedează complet, sau chiar se intensifică, acesta nu mai e un episod obișnuit – chemați ambulanța pentru că poate fi un infarct în curs. Dacă durerea cedează, informați oricum medicul la următoarea vizită că ați avut un episod (sau mai multe) – ar putea fi nevoie de ajustarea tratamentului. Nu luați nitroglicerină dacă tensiunea este foarte mică sau dacă luați tratament pentru disfuncție erectilă (gen sildenafil) – aceste combinații pot duce la căderi periculoase de tensiune.
• Angina instabilă ce înseamnă? Angina instabilă este o situație intermediară între angina cronică și infarct. Înseamnă că tiparul durerilor s-a schimbat – fie au apărut dureri în repaus, fie mult mai ușor la eforturi mici, fie durează mai mult și sunt mai intense. Practic, plăcile de aterom coronarian s-au agravat și se formează mici cheaguri pe ele, reducând fluxul. Este considerată o urgență medicală: pacientul cu angină instabilă va fi internat, monitorizat, tratat cu heparină și dublă antiagregare ca și cum ar fi sindrom coronarian acut, iar în 1-2 zile i se va face coronarografie. De multe ori, angina instabilă necesită un stent sau mai multe pentru a preveni infarctul. Dacă aveți angină și observați oricare din semnele de instabilitate menționate, adresați-vă imediat medicului – nu așteptați.
• Pot avea angină pectorală cu investigații normale? Da, se poate întâmpla ca în afara episoadelor, testele să fie normale. De exemplu, un ECG de repaus poate fi normal la un pacient cu angină, pentru că în repaus nu are ischemie. Testul de efort însă ar trebui să o evidențieze. Totuși, există și condiția numită angină microvasculară (sau sindromul X cardiac) – pacienți (mai frecvent femei) care acuză dureri tipice de angină, dar arterele epicardice mari sunt normale la coronarografie. Se crede că problemă e la nivelul vaselor foarte mici din mușchi (microcirculația) care nu se dilată adecvat la efort. E o diagnostic de excludere. Tratamentul este tot cu antianginoase, dar uneori e mai dificil de controlat. Deci da, poți avea dureri anginoase cu artere “curate”; din fericire acest sindrom microvascular are prognostic mai bun decât boala coronariană obstructivă, deși afectează calitatea vieții.
• Angina pectorală poate dispărea în timp? Dacă se iau măsuri și tratament, da, intensitatea și frecvența anginei pot scădea semnificativ. Unii pacienți care slăbesc mult, își controlează factorii de risc și iau medicamentele pot ajunge să aibă foarte rar sau deloc episoade anginoase, mai ales dacă boala nu era extrem de avansată. De asemenea, revascularizarea (stent/bypass) elimină durerea, deoarece rezolvă cauza (aprovizionarea insuficientă). Totuși, chiar dacă simptomele dispar, boala coronariană poate exista latent – de aceea nu se renunță la tratamentul de fond (statine, aspirină etc.). E ca un foc mocnit care poate reizbucni dacă nu e supravegheat. Dar vestea bună e că da, cu grijă corectă, angina controlată permite pacientului să trăiască practic ca înainte, fără restricții majore.

Recomandări pentru pacienții cu angină

Pe lângă tratamentul prescris, cei cu angină pectorală ar trebui să respecte următoarele:

• Purtați mereu nitroglicerina la dumneavoastră: Fie că e spray sau tablete, să fie mereu la îndemână – în buzunar sau poșetă. La nevoie, nu ezitați să o folosiți. Verificați data de expirare și păstrați comprimatele în ambalajul original (se deteriorează în contact cu aerul).
• Știți-vă limitele, dar încercați să le îmbunătățiți: Dacă știți că puteți merge 500m fără să doară, mergeți această distanță zilnic și încercați treptat să creșteți (poate 600m săptămâna viitoare). Evitați însă eforturile bruste (de exemplu ridicat mobilă – solicitați ajutor în astfel de cazuri). Dacă doriți să începeți un sport nou sau un program de exerciții, discutați cu cardiologul.
• Evitați mesele copioase și mediile extreme: Nu mâncați până la saturație completă, mai bine mese mai mici și mai frecvente – mesele foarte mari pot declanșa angină (redistribuție de sânge către tubul digestiv). Evitați să faceți efort imediat după masă. De asemenea, protejați-vă de frig; dacă trebuie să lucrați în aer rece, îmbrăcați-vă bine și nu vă forțați peste măsură (frigul + efortul intens pot declanșa durere).
• Nu conduceți mașina dacă angina apare la efort mic: Conducerea implică un anumit stres și efort; dacă aveți angină instabilă sau la efort minim, amânați șofatul până ce situația e stabilizată. În general, cei cu angină stabilă clasa I-II pot conduce, dar e prudent să aveți nitro la îndemână și să evitați condusul pe distanțe lungi fără pauze.
• Respectați controlul periodic: Mergeți la cardiolog cel puțin anual sau mai des dacă v-a indicat. Monitorizăm evoluția – dacă angina se agravează, putem interveni la timp. Dacă se ameliorează, eventual mai reducem din medicamente (de exemplu doza de beta-blocant) ca să evitați reacțiile adverse inutile.
• Vaccinul antigripal și pneumococic: ca și la boala coronariană și infarct, recomandăm pacienților cu angină (deci boală coronariană) să se vaccineze anual antigripal. Gripa forțează inima și poate declanșa evenimente cardiace. Protejați-vă.
• Împărtășiți planul de acțiune cu familia: Asigurați-vă că soțul/soția sau cei apropiați știu că aveți angină și știu ce să facă dacă faceți o criză. De exemplu, unde țineți nitroglicerina, să vă ajute să vă așezați, și când să sune la salvare. Această pregătire simplă poate face diferența într-o situație critică.
• Educați-vă continuu: Este foarte util să înțelegeți boala – citiți materiale de încredere (precum cele oferite de Carol Clinic), puneți întrebări medicului. Cu cât știți mai multe, cu atât veți gestiona mai bine episoadele și veți fi mai puțin anxios.

Angina pectorală poate fi bine controlată și nu trebuie să vă oprească din a avea o viață împlinită. Cheia este colaborarea cu medicul și respectarea indicațiilor. Carol Clinic este alături de dvs. la fiecare pas, oferindu-vă suportul necesar pentru ca “inima să nu doară” și să funcționeze la capacitate optimă.