Boala coronariană (numită și boală arterială coronariană sau cardiopatie ischemică) este afecțiunea provocată de îngustarea sau blocarea arterelor coronare, vasele de sânge care alimentează inima cu sânge oxigenat. Cea mai frecventă cauză este ateroscleroza – depunerea de plăci de grăsimi (colesterol) și calciu pe pereții interiori ai arterelor, formând plăci de aterom. În timp, aceste depozite determină îngustarea lumenului arterial și scăderea fluxului sangvin către mușchiul inimii. Practic, există un dezechilibru între necesarul de oxigen al inimii și cantitatea efectiv livrată prin arterele parțial obstruate. Inițial, în repaus, inima poate primi suficient sânge, dar în efort sau stres, când necesarul crește, fluxul este inadecvat – așa apar simptomele ischemiei (lipsa oxigenului în țesuturi).

În formele avansate, placa de aterom poate crește foarte mult sau se poate rupe brusc, formând un cheag de sânge (tromb) care blochează complet artera – acest eveniment acut duce la infarct miocardic (moartea unei porțiuni din mușchiul cardiac din cauza lipsei totale de flux). Boala coronariană este, așadar, substratul pentru angina pectorală și infarct, fiind principala cauză de deces cardiovascular la nivel global. Factorii de risc pentru dezvoltarea aterosclerozei coronariene sunt bine cunoscuți: vârsta înaintată, sexul masculin (deși după menopauză riscul femeilor se apropie), istoricul familial de boală cardiacă prematură, fumatul, hipertensiunea arterială, dislipidemia (colesterol crescut), diabetul zaharat, obezitatea și sedentarismul.

Mecanismul principal constă în lezarea stratului intern al arterei (endoteliu) de către factori precum tensiunea mare sau fumatul, urmată de acumularea de colesterol LDL în perete și inflamație locală. Treptat se formează placa ce protruzionează în arteră. Zonele preferențiale sunt ramurile arterelor coronare: de exemplu, artera interventriculară anterioară (artera descendentă anterioară stângă) este frecvent afectată. Boala coronariană poate fi difuză (afectând mai multe ramuri și segmente arteriale) sau focală. Când o arteră este îngustată >70%, de obicei apare angina la efort; dacă îngustarea este <50%, poate fi “tăcută” mult timp. Este important de știut că boala coronariană evoluează în timp, adesea pe parcursul a zeci de ani, și poate debuta fără simptome evidente (ischemie “silențioasă”).

Simptome

Simptomul cardinal al bolii coronariene este angina pectorală – durerea toracică indusă de efort sau emoții puternice, datorită ischemiei miocardice. Angina clasică se manifestă ca o senzație de presiune, apăsare sau arsură în piept, localizată retrosternal (în spatele sternului), apărută la efort (de exemplu mers pe jos rapid, urcat scări) și calmându-se în repaus sau la administrarea de nitroglicerină sublinguală. Durerea poate iradia către umărul și brațul stâng, gât, mandibulă sau către spate. Episodul durează de obicei câteva minute și cedează la repaus. Pe lângă durere, pot apărea senzație de sufocare (respirație scurtă), transpirații reci, oboseală la efort, uneori greață. Angina pectorală stabilă este reproducibilă (apare la niveluri similare de efort). Dacă durerile apar la eforturi din ce în ce mai mici sau chiar în repaus, durata și intensitatea cresc, vorbim de angină instabilă – o situație mai gravă, premergătoare infarctului.

Este important de menționat că nu toți pacienții experimentează simptome tipice. La unii (în special la vârstnici, femei sau diabetici) angina echivalentă poate fi lipsa de aer la efort, oboseală extremă sau disconfort atipic (durere în epigastru, maxilar etc.). De asemenea, boala coronariană poate fi complet asimptomatică până la producerea bruscă a unui infarct – la unii oameni, primul semn al bolii este chiar infarctul miocardic. Un infarct se manifestă prin durere toracică intensă, prelungită (peste 20 minute), care nu cedează la repaus, adesea însoțită de transpirații, greață, stare de slăbiciune. (Pentru detalii despre infarct, vezi secțiunea următoare dedicată.)

În evoluția cronică, boala coronariană poate duce și la scăderea performanței inimii, deoarece porțiunile care suferă ischemie cronică își pierd din forța de contracție. Astfel, pe termen lung, boala coronariană netratată poate cauza insuficiență cardiacă (inima nu mai pompează eficient sângele) sau aritmii (datorită cicatricelor post-infarct care perturbă sistemul electric al inimii). De aceea, recunoașterea la timp a simptomelor și prezentarea la medic sunt esențiale.

Diagnostic

La Carol Clinic, evaluarea unui pacient suspect de boală coronariană începe cu o consultație cardiologică amănunțită: medicul va nota simptomele, circumstanțele de apariție a durerii în piept, factorii de risc cardiovasculari și antecedentele (ex: hipertensiune, dislipidemie, fumat, istoricul familial). Examenul clinic poate fi normal în repaus, dar evidențiază uneori prezența suflurilor cardiace, semne de insuficiență cardiacă (raluri pulmonare, edeme) sau alte indicii.

Metodele de diagnostic disponibile și utilizate în clinică includ:

• Electrocardiograma (ECG) de repaus: Poate arăta unde Q patologice (semn de infarct vechi), modificări de segment ST sau undă T sugerând ischemie sau necroză, sau poate fi complet normală dacă pacientul nu are durere în acel moment. În angina stabilă, ECG-ul de repaus este frecvent normal.
• Test de efort ECG: Pacientul este pus să facă efort controlat (de obicei pe bandă rulantă sau bicicletă ergonomică) sub supraveghere, în timp ce i se monitorizează ECG-ul și tensiunea. Apariția simptomelor tipice și a modificărilor caracteristice pe ECG (depresie de segment ST, aritmii) confirmă ischemia indusă de efort. Testul de efort are valoare diagnostică și prognostică, arătând toleranța la efort și severitatea probabilă a bolii.
• Ecocardiografie de stres: O variantă a testării efortului, în care se folosește ecograful pentru a vizualiza contracțiile inimii în repaus și în timpul efortului (sau după administrarea unui medicament care crește pulsul). Zonele cu flux insuficient vor avea mișcare anormală (hipokinezie) sub stres. Această metodă ajută la localizarea teritoriului afectat.
• Scintigrafie miocardică de efort (test de perfuzie miocardică): Implică injectarea unei substanțe radioactive în sânge și scanare cu gamma-cameră a inimii, la efort și în repaus. Zonele care nu se perfuzează bine apar ca “defecte” de captare. Este utilă în special la cei cu ECG dificil de interpretat sau cu rezultate echivoce la testul de efort obișnuit.
• Angio-CT coronarian (CT coronarografíe): O tomografie computerizată cu substanță de contrast care vizualizează direct arterele coronare. Poate identifica prezența și gradul stenozelor (îngustărilor). Este non-invazivă și foarte sensibilă; un rezultat normal practic exclude boala coronariană semnificativă.
• Coronarografie (angiografie coronariană) diagnostică: Considerată “standardul de aur” în diagnostic, este o procedură invazivă în care un cateter fin este introdus prin artera radială (la mână) sau femurală (la picior) până la inimă, injectând substanță de contrast pentru a vizualiza direct arterele coronare la radiografie. Coronarografia arată exact localizarea și severitatea blocajelor. Avantajul major este că, dacă se găsește o leziune semnificativă, în aceeași ședință se poate realiza și tratamentul intervențional (angioplastie cu stent – vezi secțiunea de tratament).
• Analize de laborator: Nu diagnostichează boala coronariană în sine, dar sunt utile pentru evaluarea factorilor de risc și a eventualelor complicații. Se vor verifica profilul lipidic (colesterol total, LDL, HDL, trigliceride), glicemia (diabetul), funcția tiroidiană (hipertiroidismul poate agrava angina), markerii de infarct (troponina) în caz de dureri prelungite, etc.

În rezumat, diagnosticul bolii coronariene combină datele clinice cu investigațiile paraclinice, medicul cardiolog corelând rezultatele pentru a stabili dacă există ischemie miocardică, cât de întinsă este și ce abordare terapeutică este optimă. Carol Clinic dispune de echipamente moderne pentru testare non-invazivă și colaborează cu centre de cardiologie intervențională atunci când este necesară coronarografia sau tratamentul invaziv.

Tratament

Tratamentul bolii coronariene urmărește două direcții: ameliorarea simptomelor (anginei) și prevenirea progresiei bolii și a complicațiilor (infarct, insuficiență cardiacă). Planul terapeutic include modificări ale stilului de viață, medicație și, în unele cazuri, proceduri intervenționale sau chirurgie. Iată componentele principale:

1. Optimizarea stilului de viață: Similar cu măsurile pentru prevenție cardiovasculară, pacienții cu boală coronariană trebuie să: renunțe la fumat, să adopte o dietă sănătoasă (hiposodată, săracă în grăsimi saturate și zaharuri, bogată în legume, fructe, pește), să realizeze exerciții fizice adecvate (antrenamente supravegheate, cum ar fi programele de recuperare cardiacă post-infarct), să mențină o greutate optimă și să controleze eficient diabetul sau hipertensiunea dacă acestea coexistă. Aceste schimbări nu doar că îmbunătățesc simptomele, dar pot încetini depunerea de noi plăci de aterom și reduce riscul de infarct.
2. Tratament medicamentos: Medicamentele sunt pilonul de bază în boala coronariană cronică (angină stabilă). Principalele clase și rolul lor:

• Antianginoase (pentru ameliorarea durerii în piept):
  • Nitrați: nitroglicerina sublinguală (spray sau comprimat) este folosită la nevoie pentru a opri un episod de angină – acționează rapid dilatând vasele și reducând solicitarea inimii. Există și nitrați cu durată lungă (isosorbid dinitrat/mononitrat) pentru prevenirea crizelor, dar pot dezvolta toleranță, astfel că se folosesc în doză atentă.
  • Beta-blocante (ex: metoprolol, bisoprolol): reduc frecvența cardiacă și contractilitatea, scăzând consumul de oxigen al inimii – astfel previn angina și cresc toleranța la efort. Sunt indicate mai ales la cei cu infarct anterior sau insuficiență cardiacă.
  • Blocante ale canalelor de calciu (ex: diltiazem, amlodipină): ajută la dilatarea arterelor coronare și periferice; utile dacă beta-blocantele sunt contraindicate sau insuficiente. Diltiazem/verapamil încetinesc pulsul (similare beta-blocantelor), pe când amlodipina doar dilată vasele.
  • Ranolazină: un antianginos metabolic relativ nou, folosit adesea adițional, care îmbunătățește toleranța la efort fără a modifica pulsul sau tensiunea semnificativ.
• Medicație antiaterogenă și cardioprotectoroare:
  • Antiagregante plachetare: Aspirina în doze mici (75-100 mg/zi) este recomandată pe termen lung pentru majoritatea pacienților cu boală coronariană, deoarece previne formarea cheagurilor pe plăcile de aterom instabile și reduce riscul de infarct. Dacă aspirina nu poate fi luată, se folosește clopidogrel. (În cazul pacienților cu stent coronarian sau sindroame acute, se administrează de obicei dual – aspirină + clopidogrel/ticagrelor – pe durată limitată).
  • Statine (ex: atorvastatin, rosuvastatin): scad nivelul colesterolului LDL și stabilizează plăcile de aterom. Studii ample au demonstrat că statinele reduc riscul de infarct și prelungesc viața la bolnavii coronarieni. Se urmărește atingerea unui LDL < 70 mg/dl sau chiar mai mic, în funcție de risc.
  • Inhibitori ai ECA / Blocanți ai receptorilor de angiotensină (IECA/ARB): Indicați în special dacă pacientul are și hipertensiune, diabet sau disfuncție de ventricul stâng. Protejează inima și rinichii, scad tensiunea și au efect benefic pe termen lung (reduc remodelarea inimii după infarct). Exemple: perindopril, ramipril sau valsartan.
  • Beta-blocante: (menționate și la antianginoase) – esențiale după infarct pentru reducerea riscului de reinfarct și tratarea anginei.
  • Alte terapii: dacă pacientul are insuficiență cardiacă, pot apărea indicații pentru antialdosteronice (spironolactonă) sau alte medicamente specifice.

Prin aceste medicamente, obiectivul este dublu: pacientul să nu mai aibă crize de angină sau să aibă foarte rar, și să se prevină evenimentele acute. Regimul exact va fi adaptat de medicul Carol Clinic la nevoile fiecărui pacient, luând în considerare comorbiditățile și toleranța.

3. Tratament intervențional (revascularizare): Dacă boala coronariană este avansată, simptomele nu sunt controlate de medicamente sau testele arată ischemie severă, se recurge la metode de restabilire a fluxului sanguin în arterele coronare:

• Angioplastie coronariană cu stent: Procedură minim invazivă (prin cateterism) în care cardiologul interveneționist dilată arterele îngustate folosind un mic balon și apoi plasează un stent (un tub mic de plasă metalică) care să mențină artera deschisă. Stenturile moderne sunt medicamentoase (eliberează substanțe care previn reîngustarea). Angioplastia se realizează de obicei în urma unei coronarografii diagnostice care a evidențiat stenoze semnificative. Procedura durează circa 30-60 de minute, pacientul rămâne sub observație și, în lipsa complicațiilor, poate fi externat a doua zi. Această metodă este standardul în infarctul acut (pentru a redeschide rapid artera ocluzionată) și se folosește și în angina cronică pe una sau câteva leziuni.
• Bypass aortocoronarian (chirurgie de revascularizare): Este o intervenție chirurgicală pe cord, indicată când există leziuni multiple sau difuze care nu pot fi tratate optim prin stent (de exemplu trei vase coronare bolnave, stenoză de trunchi comun etc.). Chirurgul preia segmente de venă sau arteră din altă parte a corpului (vena safenă din picior, artera mamară internă) și le grefează peste coronarele bolnave, creând “ocoliri” (bypass-uri) care aduc sânge din aortă în aval de blocaje. Operația necesită deschiderea sternului și circulație extracorporeală pe durata procedurii. Recuperarea durează câteva săptămâni, dar rezultatele pe termen lung sunt foarte bune, ameliorând simptomele și prelungind viața la pacienții potriviți.
• Alte proceduri: În anumite cazuri de leziuni foarte specifice, se pot folosi tehnologii ca aterectomia rotativă (o “freză” miniaturală care curăță placa calcificată înainte de stentare) sau terapia cu laser, însă acestea sunt rar indicate și doar în centre specializate.

Decizia între angioplastie și bypass chirurgical depinde de anatomia coronarelor și starea pacientului. Echipa noastră colaborează cu centre de chirurgie cardiacă și intervențională, asigurând continuitatea îngrijirii de la diagnostic la tratament. După orice procedură de revascularizare, pacientul va continua tratamentul medicamentos (statine, antiagregante etc.) și modificările stilului de viață, deoarece boala de fond (ateroscleroza) poate progresa și în alte segmente.

4. Reabilitare cardiacă: Un aspect adesea neglijat, reabilitarea cardiacă este foarte importantă mai ales după un infarct sau bypass. Acesta este un program supravegheat de exerciții fizice și educație, care ajută pacientul să-și recapete condiția fizică în siguranță, să învețe despre factorii de risc și să își îmbunătățească stilul de viață. Carol Clinic oferă consiliere post-eveniment acut și îndrumare către centre specializate de recuperare cardiacă.

Întrebări frecvente despre boala coronariană

• Care este diferența dintre angina pectorală și infarctul miocardic? Angina pectorală este durerea toracică tranzitorie cauzată de ischemia temporară a inimii (fluxul de sânge redus, dar nu complet oprit). Mușchiul cardiac suferă pe moment, dar nu moare, iar durerea cedează cu repaus sau medicamente precum nitroglicerina. Infarctul miocardic apare când o arteră coronară se blochează complet, de obicei prin formarea unui cheag pe o placă de aterom ruptă – fluxul se oprește, iar porțiunea de mușchi irigată de acea arteră începe să moară (necroză). Infarctul provoacă o durere mult mai intensă, prelungită, care nu cedează la nitroglicerină, și este o urgență medicală. Practic, angina este un “avertisment” că există boală coronariană, pe când infarctul este un eveniment acut în care se produce afectare ireversibilă a inimii.
• Se poate vindeca boala coronariană? Boala coronariană în sine (ateroscleroza) este un proces cronic, care nu poate fi vindecat complet în sensul de a elimina toate plăcile deja formate. Cu toate acestea, tratamentul poate stabiliza sau chiar micșora parțial plăcile (în special cu statine intensive) și poate preveni apariția altora noi. Simptomele pot fi controlate foarte bine, iar procedurile de revascularizare pot elimina îngustările critice, redând pacientului o calitate a vieții foarte bună. Cu un control strict al factorilor de risc și aderență la tratament, progresia bolii poate fi încetinită dramatic. Deci, vorbim despre gestionarea bolii coronariene pe termen lung, mai degrabă decât o vindecare propriu-zisă.
• Ce ar trebui să fac dacă am dureri în piept? Dacă durerea apare la efort și cedează la repaus (sugestivă de angină stabilă), ar trebui să programați cât mai curând un consult cardiologic pentru investigații. Medicul vă poate prescrie și nitroglicerină pentru situații de criză. Dacă însă durerea în piept este intensă, durează peste 5-10 minute în repaus, sau se agravează rapid, trebuie să apelați de urgență 112! Poate fi un infarct. În așteptarea ambulanței, stați în repaus, eventual mestecați o aspirină (dacă nu sunteți alergic) – aceasta poate ajuta la prevenirea extinderii cheagului. Echipajul de ambulanță și medicii de la spital vor confirma diagnosticul (ECG, analize) și vor institui tratamentul de urgență (medicație trombolitică sau angioplastie primară). Nu ignorați o durere în piept severă sperând că “va trece” – intervenția rapidă salvează viața și mușchiul inimii.
• După ce mi s-a pus un stent, mai am voie să fac efort? Da, majoritatea pacienților cu stent pot reveni treptat la activitățile normale și chiar la eforturi considerabile, atâta timp cât revascularizarea a fost un succes și funcția cardiacă este păstrată. În primele săptămâni post-procedură se recomandă evitarea eforturilor fizice foarte mari, dar apoi, cu avizul cardiologului, puteți relua sporturi ușoare și medii. Reabilitarea cardiacă este ideală pentru a vă ghida. Important este să ascultați semnalele corpului: dacă apare angină la efort intens, opriți-vă și informați medicul. În general însă, activitatea fizică regulată, dozată corespunzător, este benefică – inima revascularizată are din nou aport de sânge adecvat, iar exercițiile îi vor îmbunătăți performanța.
• Cât de necesar este bypass-ul coronarian? Bypass-ul se indică atunci când anatomia bolii coronariene este complexă (de exemplu trei artere principale bolnave, afectare de trunchi coronarian stâng, sau leziuni care nu pot fi abordate cu stent din cauza lungimii/multiplicității). Studiile arată că la acești pacienți, bypass-ul prelungește supraviețuirea și oferă o calitate a vieții mai bună față de tratamentul doar cu medicamente sau stenturi. Decizia se ia de către un “Heart Team” (echipa formată din cardiolog și chirurg cardiac) împreună cu pacientul, ținând cont și de vârsta și bolile asociate. Dacă medicii v-au recomandat bypass, înseamnă că beneficiul pe termen lung al intervenției depășește riscurile operatorii. Carol Clinic vă va consilia și va aranja evaluările preoperatorii necesare în astfel de situații.

Recomandări pentru pacienții cu boală coronariană

Boala coronariană este o afecțiune cronică ce necesită supraveghere și disciplină din partea pacientului. Câteva sfaturi practice:

• Urmați tratamentul prescris cu strictețe: medicamentele precum aspirina, statinele, beta-blocantele etc. trebuie luate zilnic, la orele stabilite. Ele previn complicațiile grave. Nu întrerupeți nicio pastilă fără acordul medicului, chiar dacă vă simțiți bine.
• Țintiți valori optime ale tensiunii, glicemiei și colesterolului: tensiunea <130/80 mmHg, colesterol LDL cât mai mic posibil (ideal <70 mg/dl). Acești parametri se ating prin combinația de dietă, stil de viață și medicamente. Țineți legătura cu medicul de familie și cardiologul pentru analize periodice și ajustări terapeutice.
• Renunțați complet la fumat: fiecare țigară conține substanțe care precipită vasospasmul coronarian și accelerează depunerea de colesterol. Renunțarea reduce riscul de infarct recurent semnificativ. Cereți ajutor specializat (consiliere, terapii de substituție nicotinică) dacă întâmpinați dificultăți.
• Atenție la semnalele de alarmă: dacă reapar durerile anginoase sau se modifică (devin mai frecvente, apar în repaus), informați imediat cardiologul. S-ar putea impune reevaluarea stării coronare (de exemplu, o nouă coronarografie).
• Continuați activitatea fizică în mod dozat: inima este un mușchi ce trebuie antrenat. După o procedură sau diagnosticul de angină, nu înseamnă că trebuie să deveniți inactiv. Din contră, faceți plimbări zilnice, eventual alăturați-vă unui program de gimnastică medicală sau înot de agrement. Evitați însă temperaturile extreme și efortul brusc intens. Întotdeauna încălziți-vă câteva minute înainte de efort și opriți-vă gradat.
• Adoptați o dietă “prietenoasă cu inima”: renunțați la prăjeli, alimente fast-food, excese de sare și dulciuri concentrate. Folosiți ulei de măsline în loc de unt sau margarină, consumați pește de 2 ori pe săptămână (somon, macrou – bogat în omega-3), includeți legume în fiecare masă. Un pahar de vin roșu ocazional poate fi acceptat, dar nu mai mult (și deloc dacă aveți contraindicații).
• Mențineți legătura cu medicul curant: mergeți la controalele programate (de obicei la 6 luni, dacă starea e stabilă). Notați-vă întrebările și nelămuririle pentru a le discuta la consultație. Raportați orice reacții adverse de la medicamente (de exemplu dureri musculare de la statine sau tuse de la IECA) – medicul poate ajusta tratamentul pentru a-l tolera mai bine.
• Implicați familia: e foarte util ca și soțul/soția sau copiii să înțeleagă boala și importanța schimbărilor. Sprijinul lor (de exemplu, să adopte și ei o dietă sănătoasă, să facă plimbări împreună cu dvs.) crește șansele de succes.

Prin aceste măsuri, pacienții cu boală coronariană pot duce o viață activă și îndelungată. Carol Clinic oferă o abordare integrată, de la prevenție până la tratament și urmărire pe termen lung, astfel încât să vă puteți gestiona optim sănătatea inimii.