Introducere și definiție medicală

Dermatita seboreică este o afecțiune cutanată inflamatorie cronică, relativ frecventă, care afectează în special zonele bogate în glande sebacee ale pielii (scalp, față, piept). Clinic, se manifestă prin apariția unor placi eritematoase acoperite de scuame (coji) cu aspect gras sau uscat, de culoare albă sau gălbuie. Pacientul poate prezenta mătreață la nivelul scalpului – forma cea mai ușoară și comună a dermatitei seboreice – precum și zone roșii, cu descuamare, la marginile nasului, sprâncene, frunte (marginea scalpului) și în jurul urechilor. Dermatita seboreică are un caracter recurent, cu pusee și remisiuni influențate de anotimp (adesea se agravează iarna) și de diverși factori (stres, oboseală, etc.).

Este important de subliniat că dermatita seboreică nu este contagioasă și nu este cauzată de o igienă deficitară. Este o boală comună: se estimează că între 3-10% din populație are o formă de dermatită seboreică clinic manifestă. Există două vârfuri de incidență: în primele luni de viață (crusta lactee la sugari, care însă dispare de obicei spontan până la 1 an) și la adulții tineri (bărbații fiind ușor mai predispuși) cu persistență în diverse grade pe parcursul maturității.

Cauze și factori de risc

Dermatita seboreică are o etiologie multifactorială. Nu este cunoscut un mecanism unic declanșator, însă cercetările indică o combinație de factori:

• Rolul Malassezia (fungi): Pe pielea bogată în sebum trăiește în mod normal o levură din genul Malassezia (cunoscută și ca Pityrosporum). La persoanele predispose, aceste ciuperci lipofile pot prolifera excesiv și pot irita pielea prin produșii lor de metabolism. Mai exact, ele degradează sebumul și produc acizi grași care declanșează inflamație. Malassezia furfur și alte specii sunt detectate în număr mare în scuamele de dermatită seboreică, de aceea antifungicele locale adesea ajută. Cu toate acestea, nu e o infecție clasică, ci mai degrabă o hipersensibilitate a pielii la prezența acestui fungus comun.
• Excesul de sebum: Persoanele cu ten gras sau care au o activitate sebacee crescută (influențată de androgeni, de exemplu) sunt mai predispuse. Sebumul în exces creează mediul prielnic pentru Malassezia și, de asemenea, poate favoriza inflamația. Totuși, dermatita seboreică poate apărea și la persoane cu secreție normală de sebum.
• Predispoziția genetică și imunitatea: Există familii cu incidență crescută, ceea ce sugerează anumite predispoziții genetice. De asemenea, reacția imună locală la Malassezia diferă între pacienți. Unii au o predispoziție imună anume care face ca prezența fungiilor să declanșeze o reacție inflamatorie cronică moderată.
• Factori neurologici și de stres: S-a observat o legătură puternică între anumite boli neurologice și forme severe de dermatită seboreică. De exemplu, pacienții cu boala Parkinson sau cu accidente vasculare cerebrale, traumatisme craniene, prezintă adesea dermatită seboreică pronunțată. Un tonus anormal al sistemului nervos vegetativ poate influența secreția de sebum și bariera cutanată. De asemenea, stresul emoțional și oboseala agravează aproape invariabil dermatita seboreică – mulți pacienți raportează pusee în perioadele de stres intens.
• Sezonul rece și alți factori de mediu: Dermatita seboreică tinde să se acutizeze toamna și iarna, când aerul e mai rece și uscat și când expunerea la soare (care are efect antiinflamator natural) scade. Razele UV solare pot suprima Malassezia, ceea ce explică de ce vara simptomele se ameliorează la unii pacienți. Factori ca umiditatea sau poluarea pot juca și ei un rol agravant.
• Statusul imunitar scăzut: Persoanele cu HIV/SIDA au o incidență mult mai mare de dermatită seboreică severă. De asemenea, în context de alte imunosupresii, boala poate înflori. Acest fapt subliniază importanța imunității în ținerea sub control a fungusului Malassezia și a inflamației.
• Alți factori: Modificări hormonale (de exemplu, dermatita seboreică a nou-născutului e parțial atribuită hormonilor materni care stimulează glandele sebacee ale copilului), dietă dezechilibrată (carente de vitamina B6, zinc posibil implicate), folosirea unor produse cosmetice nepotrivite (uleiuri, geluri care pot crește retenția de sebum) – pot influența evoluția.

În rezumat, dermatita seboreică apare la indivizi predispuși, în zonele bogate în sebum, sub influența fungilor Malassezia și a altor factori (hormonali, neurali, imunologici). Nu este o alergie, nu este o infecție pură, ci un tip de eczemă legată de aceste condiții.

Simptome și manifestări clinice

Dermatita seboreică se prezintă diferit în funcție de zona afectată, însă câteva elemente sunt comune:

• Scuame (coji) albicioase sau gălbui: Aceste scuame pot fi uscate (aspect de mătreață fină, albă, care cade pe umeri în cazul scalpului) sau grase/uleioase (mai aderente, de culoare galbenă, care stau lipite de pielea roșie).
• Eritem (roșeață) și inflamație: Pielea de sub scuame este roșiatică, iritată. În forme ușoare, roșeața e minimă; în forme severe, zonele sunt intens eritematoase, chiar cu mici fisuri la nivelul pliurilor.
• Prurit variabil: Mulți pacienți acuză mâncărime de intensitate mică spre moderată, mai ales pe scalp. Alteori poate fi senzație de arsură ușoară sau disconfort. La unii, pruritul lipsește aproape cu desăvârșire (mai ales la bărbați cu piele groasă).
• Zone predilecte:
  • Scalp: Mătreața (pitiriazis capitis) este considerată o formă de dermatită seboreică. În cazurile mai avansate, apar placarde roșii acoperite de cruste groase, alb-gălbui, aderente (neglijate, pot fi confundate cu psoriazisul scalpului). Linia de inserție a părului, în spatele urechilor, poate fi și ea implicată.
  • Față: Regiunile afectate includ sprâncenele (cojițe în sprâncene), zona dintre sprâncene, pliurile nazolabiale (de-o parte și de alta a nasului, unde se văd scuame galbui pe fond roșu), marginea pleoapelor (blefarită seboreică, cu pleoape roșii și scuame fine la baza genelor), canalul auditiv extern (mâncărimi și cojire în urechi). Bărbații pot avea afectată zona bărbii și mustății, mai ales dacă poartă barbă (scuame prinse în păr).
  • Torace (zona presternală): Apare o erupție de placi eritemato-scuamoase pe piept, în special în centrul sternului, adesea în formă rotunjită sau policiclică. Scuamele pot fi mai uscate decât pe față, iar mâncărimea poate fi prezentă.
  • Pliuri (axile, submamar la femei, inghinal): Dermatita seboreică poate cauza leziuni în aceste zone, de obicei manifestate ca arii roșii, umede, cu scuame mai puține (sau macerate). Trebuie diferențiată de candidoză în aceste regiuni – uneori pot coexista.
• Sugari (crusta lactee): La bebeluși, dermatita seboreică se manifestă prin cruste groase, galbene, unsuroase pe scalp (crusta de lapte). Mai pot apărea zone roșii cu scuame la față sau extensii pe corp (uneori tot corpul, formând eritrodermie Leiner). De regulă nu deranjează mult copilul și dispare până la 1 an.

Dermatita seboreică are un curs cronic recidivant. Simptomele pot fi mai intense în perioadele de stres sau iarna, și ameliorate vara. La pubertate, de obicei se intensifică odată cu creșterea secreției de sebum.

În cazurile severe la adulți, zonele pot deveni foarte roșii și acoperite de scuame abundente, ceea ce poate crea un aspect inestetic. Pacienții pot fi deranjați de mătreața vizibilă pe haine sau de înroșirea feței care dă un aspect neîngrijit. De asemenea, blefarita poate duce la disconfort ocular (ochi uscați, iritați).

Este important de notat că dermatita seboreică are tendința de recurență – adică și după ce este tratată cu succes, în timp poate reapărea, necesitând uneori tratament de întreținere pe termen lung.

Diagnostic

Diagnosticul dermatitei seboreice se face în general clinic, pe baza localizării tipice și aspectului leziunilor. Elementele care ajută la diagnostic includ:

• Prezența de scuame uleioase, galbene, pe zonele seboreice (scalp, nasolabial, sprâncene).
• Mătreață persistentă la nivelul scalpului.
• Caracterul cronic, recidivant.
• Absența semnelor de psoriazis (cum ar fi scuame groase, alb-sidefii pe coate/genunchi, semnul Auspitz – sângerare la rașchetare – care nu apare la dermatita seboreică).
• Răspunsul la tratamente antifungice topice (dacă e cunoscut din istoric).

Investigații paraclinice nu sunt de obicei necesare. Totuși, dacă există incertitudini:

• Examenul la microscop (KOH) al scuamelor de pe piele poate evidenția prezența fungilor Malassezia (levuri înmugurite cu filamente scurte – descrierea clasică “spaghetti and meatballs”) – de obicei rar se face, doar în scop de confirmare a colonizării.
• Biopsia cutanată: Rar necesară, doar dacă se suspectează altceva sau dacă e rezistentă la tratament. Histologic, dermatita seboreică arată ca o dermatită spongiotica (eczema) cu elemente psoriasiforme ușoare. Ajută la diferențierea de psoriazis dacă nu e clar clinic (de exemplu, dacă există dubiu între un psoriazis al scalpului vs dermatita seboreică severă – deși există și o condiție numită “sebopsoriazis”, un mix).
• Analize de sânge: Nu sunt specifice. Dacă se suspectează o condiție asociată (de ex. HIV) se poate testa. Dacă simptomele sunt foarte severe neașteptat, un test HIV poate fi considerat.
• Diagnostic diferențial: Principalele condiții de diferențiat sunt:
  • Psoriazisul: La nivelul scalpului, psoriazisul are scuame mai argintii și placă extinsă, adesea depășește linia părului; în plus, sunt de obicei prezente și leziuni psoriazice în alte zone tipice (coate, genunchi). Totuși, psoriazisul și dermatita seboreică pot coexista la scalp (sebopsoriazis).
  • Dermatita atopică: Poate afecta scalpul la copii, dar de obicei e mai pruriginoasă și vine cu istoric de piele atopică uscată, localizări diferite (obraji la sugari, plici la copii).
  • Dermatita de contact: O alergie de contact la un șampon sau produs poate mima dermatita seboreică (dermatită de contact a scalpului). Anamneza (apariția bruscă după folosirea unui produs nou) ajută.
  • Rosaceea: Pe față, rosaceea dă roșeață și descuamare ușoară uneori, dar nu scuame grase evidente și nici mătreață la scalp. Rosaceea vine cu telangiectazii și eventual pustule, plus localizare central-facială fără sprâncene afectate.
  • Candidoza intertriginoasă: Dacă doar pliurile sunt afectate (de exemplu sub sâni, axile) cu roșeață intensă și margine activă, candidoza e de luat în calcul. KOH ar arăta hife de Candida. Totuși, candidoza dă mai mult prurit și macerație, pe când dermatita seboreică e mai uscată și cu scuame.
  • Tinea capitis: La copii, o ciupercă dermatofit poate da coji pe scalp, dar de obicei se vede căderea părului în zone (alopecie). Cultura fungică lămurește. La adulți, tinea capitis e rară.

Odată stabilit diagnosticul, se evaluează severitatea: ușoară (numai mătreață, puține leziuni faciale), moderată (leziuni vizibile, prurit deranjant), severă (placi extinse, disconfort major, posibil eritem generalizat). Se ține cont și de factori asociați: dacă pacientul are boală Parkinson, HIV etc., se notează pentru un management integrat.

Opțiuni de tratament disponibile

Deși nu există un tratament care să „vindece” definitiv dermatita seboreică (fiind o condiție cronică, recidivantă), există multe opțiuni care controlează eficient simptomele și mențin boala în stare minimă. Strategiile includ:

• Tratament topic antifungic: Având în vedere rolul Malassezia, șampoanele medicamentate și cremele antifungice sunt pilonii terapiei.
  • Ketoconazol 2% șampon (sau ciclopirox olamină șampon): utilizat de 2-3 ori pe săptămână pe scalp și chiar pe zonele afectate de pe corp (se lasă să acționeze 5-10 minute înainte de clătire). Reduce drastic populația de fungi și, astfel, inflamația. Este probabil cel mai eficient tratament pentru mătreață. Crema de ketoconazol se poate aplica zilnic pe leziunile de pe față ori torace. Ciclopiroxul, zincul pirition (șampon cu ZnP 1-2%), sulful și sulfatul de seleniu 2.5% (șampon cu seleniu, ex. formula anti-mătreață clasică) sunt alte alternative cu efect antifungic și keratolitic.
  • Șampon pe bază de gudron (tar): Ajută la reducerea descuamării. Este folosit mai rar din cauza mirosului și a potențialului de colorare a părului deschis, dar e o opțiune veche pentru mătreață severă.
• Corticosteroizi topici: Pentru a reduce rapid inflamația și pruritul în pusee, se folosesc steroizi locali:
  • Pe scalp: loțiuni sau spume cu corticoid (de ex. clobetasol, betametazonă sau mometazonă) aplicate 1-2 ori/zi, de obicei pentru scurt timp (2 săptămâni) până la calmarea leziunilor. Ajută la roșeață și prurit.
  • Pe față: se preferă corticoterapie de potență slabă (hidrocortizon 1% cremă) pentru câteva zile, dat fiind riscul de atrofie și rozacee steroid-indusă. Alternativ, se pot folosi inhibitori de calcineurină (tacrolimus/pimecrolimus) pe față, off-label, mai ales la boală cronică, pentru a evita steroizii.
  • În pliuri: steroizi cu potență mică sau medie, eventual combinați cu antifungic (ex. creme ce conțin și cortizon și clotrimazol, pentru a acoperi posibilitatea suprainfecției candidozice).
• Inhibitori de calcineurină topici: Tacrolimus unguent 0.1% sau pimecrolimus cremă 1% pot fi folosiți, mai ales pe față, ca terapie de întreținere anti-inflamatoare fără steroizi. Ei reduc roșeața și scuamele dacă se aplică de 2-3 ori pe săptămână pe zonele problemă, prevenind puseele. Unii pacienți îi folosesc cu succes mai ales când au contraindicatii la steroizi (de ex. acnee concomitentă).
• Keratolitice: Pentru scalp, înainte de spălare, aplicarea unei loțiuni cu acid salicilic sau uree poate înmuia crustele groase, facilitând îndepărtarea lor. De exemplu, acid salicilic 2-5% în ulei mineral, lăsat câteva ore sau peste noapte, apoi șampon medicinal pentru a curăța. La sugari cu crusta lactee, se poate aplica ulei de bebe sau vaselină salicilată sub căciuliță câteva ore, apoi spălat scalpul și periat delicat.
• Îngrijirea pleoapelor: Pentru blefarita seboreică, e importantă igiena locală: comprese calde pe pleoape și curățarea zilnică a marginilor pleoapelor cu șervețele speciale sau bețișoare cu bicarbonat diluat, pentru a îndepărta scuamele. În plus, unguentele oftalmice cu antibiotic/steroid (de ex. Tobradex) pot fi recomandate de oftalmolog dacă inflamația e mare.
• Tratamente sistemice: Rareori necesare. În cazuri foarte severe, refractare:
  • Antifungice orale: Itraconazol sau fluconazol cure scurte pot reduce Malassezia sistemic și ameliora boala (de exemplu itraconazol 200 mg/zi 7 zile). Se recurge la asta doar dacă topicele nu ajută suficient.
  • Isotretinoin oral: Doze mici de isotretinoin (derivat de vitamină A, folosit în acnee) scad producția de sebum și pot ameliora dramatic dermatita seboreică severă. Se iau de exemplu 10-20 mg/zi câteva luni. Însă, trebuie cântărit riscul efectelor adverse și recurența posibilă după oprire.
  • Corticoterapie orală: Nu se indică pentru așa ceva, poate doar extrem de rar, în contextul unui patient HIV cu dermatită seboreică eritematoasă extinsă – dar riscul vs beneficiu e mare, și oricum efectul e temporar.
• Fototerapie: Expunerea la UV poate ajuta (de aceea vara e mai bine). În cazuri rebele, unii medici încearcă UVB sau PUVA, dar nu e un standard de tratament dat fiind riscurile. Mai degrabă se încurajează expunerea controlată la soare natural.

Managementul pe termen lung: Dermatita seboreică tinde să reapară, deci se vorbește de tratament de întreținere:

• De exemplu, un pacient cu scalp cu mătreață cronică poate folosi șampon cu ketoconazol sau zinc o dată pe săptămână preventiv, chiar și când e bine.
• Un pacient cu leziuni faciale poate aplica cremă cu ketoconazol de 2 ori pe săptămână în zonele tipice sau un tacrolimus o dată la câteva zile.
• Igiena generală: spălarea regulată a părului (3x/săptămână sau mai des dacă e necesar) e importantă, evitând produsele agresive.

Recomandări specifice și sfaturi utile pentru pacienți

Pacientul cu dermatită seboreică poate face multe lucruri în rutina zilnică pentru a-și ține simptomele sub control și a preveni puseele:

• Spălarea regulată a zonei afectate: Dacă ai scalp cu mătreață, spală-l frecvent (cel puțin de 2-3 ori/săptămână) cu un șampon antimătreață. Nu e adevărat mitul că spălatul rar reduce mătreața – dimpotrivă, e bine să îndepărtezi scuamele și excesul de sebum regulat. Clătește bine părul și scalpul, deoarece reziduurile de șampon pot irita. Pe față, spală de două ori pe zi cu un gel de curățare blând, fără parfum, ideal ceva pentru piele sensibilă sau predispusă la roșeață.
• Folosește apă calduță, nu fierbinte: Apa foarte fierbinte poate îndepărta prea mult sebum deodată și paradoxal poate stimula secreția ulterioară sau irita pielea. Optează pentru apă călduță la duș/spălat pe cap.
• Șampoane și săpunuri potrivite: Caută șampoane cu ingrediente anti-mătreață: ketoconazol, zinc pirition, sulf, gudron, seleniu. Le poți alterna dacă vrei. De exemplu, într-o săptămână fă 2 spălări cu șampon medicament și unul cu un șampon bland hidratant pentru scalp sensibil, pentru a nu-l usca excesiv. Pentru corp, nu folosi săpunuri dure; poți utiliza un gel de duș pentru piele sensibilă. Evită șampoanele 2-în-1 cu balsam, care pot lăsa reziduuri grase pe scalp.
• Evită acumularea de produse de styling: Gelurile, fixativele, ceara de păr – folosite excesiv, pot agrava mătreața și dermatita de scalp prin reținerea sebumului și iritarea scalpului. Dacă trebuie să le folosești, spală părul la finalul zilei.
• Hidratarea pielii după spălat: Paradoxal, pielea cu dermatită seboreică poate avea nevoie de hidratare – dacă devine prea uscată după spălat, glandele sebacee pot fi suprastimulate sau scuamele se pot accentua. Folosește o cremă ușoară, non-comedogenică, după spălarea feței, pentru a calma pielea. Există creme special formulate pentru pielea seboreică, cu agenți antiinflamatori (cum ar fi bisabolol, niacinamide).
• Nu scărpina și nu îndepărta agresiv cojile: Deși poate fi tentant să te scarpini în cap sau să freci pielea descuamată, asta poate agrava inflamația și poate duce la infecții secundare. Dacă ai coji groase, înmoaie-le înainte (cu ulei, unguent salicilic) și apoi spală delicat sau perie ușor (în cazul scalpului la sugar folosește o perie moale).
• Tratamentele prescrise – folosește-le corect: Aplică șampoanele medicinale conform indicațiilor (nu le clăti imediat, lasă-le 5 minute). Urmează durata curei cu steroizi topici așa cum ți-a spus medicul (de obicei câteva zile sau săptămâni, nu indefinite) pentru a evita efectele adverse. Și continuă cu antifungice locale chiar și după ce se ameliorează, cel puțin încă 1-2 săptămâni, pentru a preveni recidiva rapidă.
• Îmbrăcămintea și mediul: Poartă haine din materiale care respiră, ca bumbacul, mai ales dacă ai dermatită seboreică în pliuri – sinteticele pot reține transpirație și agrava erupția. În timpul iernii, folosește un umidificator în casă dacă aerul e foarte uscat de la calorifere, ca să nu-ți usuce pielea excesiv.
• Stil de viață: Odihnește-te suficient și gestionează stresul – cum stresul agravează boala, încearcă tehnici de relaxare (exerciții fizice regulate, plimbări, yoga, meditație). Observă dacă alimentația are vreun efect la tine – la unii, consumul excesiv de alcool sau de alimente foarte procesate poate înrăutăți inflamația. Un regim echilibrat, bogat în legume, fructe, acizi grași Omega-3 (pește) poate ajuta pielea per ansamblu.
• Monitorizează contextul medical: Dacă ai alte afecțiuni (ex: Parkinson, HIV), urmează tratamentul acestora așa cum trebuie, pentru că ameliorarea acelor condiții poate ajuta indirect și dermatita seboreică. Comunică medicului dacă observi vreo corelație (de ex, ai făcut un medicament nou și ți s-a agravat mult mătreața).
• Cosmetice: Folosește produse de îngrijire adaptate: creme de față non-grase, “oil-free”, eventual care să conțină ingrediente antiinflamatoare sau antifungice ușoare. Evită să aplici uleiuri esențiale sau ulei de păr direct pe scalp dacă ai dermatită – hrănesc fungii. Dacă totuși vrei remedii naturale: unele persoane găsesc benefic masajul scalpului cu ulei de arbore de ceai diluat (tea tree are proprietăți antifungice) sau clătirea cu ceai de mușețel, dar acestea sunt adjuvante, nu înlocuiesc terapia medicală.

În esență, o rutină regulată de îngrijire, combinată cu tratamentele prescrise de medic, menține dermatita seboreică în stare latentă. E o afecțiune cu care se poate trăi relativ ușor dacă e bine manageriată.

Importanța consultului medical dermatologic

Deși dermatita seboreică poate părea o problemă “minoră” de piele pentru unii, obținerea sfatului unui dermatolog este foarte utilă, mai ales când simptomele sunt supărătoare sau nu cedează ușor:

• Diagnosticul corect: Un dermatolog poate confirma că este vorba de dermatită seboreică și nu altceva. Uneori pacienții se tratează singuri pentru “mătreață” cu diverse produse, dar dacă de fapt e psoriazis sau o infecție fungică (tinea) pot întârzia tratamentul potrivit. Medicul va diferenția corect și va calma temerile (unii se sperie că au psoriazis sau altceva grav; diagnosticul exact aduce liniște).
• Recomandarea tratamentelor eficiente: Sunt multe produse anti-mătreață pe piață; medicul știe care conțin substanțe dovedite și ți le poate indica pe cele potrivite formei și severității tale. De exemplu, îți poate spune cum să combini un șampon antimătreață cu o loțiune cu corticoid dacă e un puseu sever, sau dacă ai leziuni pe față ce cremă e optimă. Fără consult, ai putea folosi nepotrivit steroizi puternici pe față (riscând efecte adverse), ori dimpotrivă, doar remedii blânde când ai nevoie de ceva mai puternic.
• Managementul formelor rebele: Dacă dermatita ta nu răspunde la ce e over-the-counter, un dermatolog poate prescrie medicamente pe rețetă (de exemplu ketoconazol 2% șampon e adesea pe rețetă, la fel tacrolimus unguent etc.). Ba chiar antifungice orale sau isotretinoin dacă e sever – decizii ce trebuie supravegheate medical cu analize.
• Supravegherea pe termen lung: Având o boală cronică, e bine să ai un plan de întreținere. Dermatologul poate stabili un protocol de folosire intermitentă a șampoanelor medicinale pentru prevenție, poate ajusta tratamentul de-a lungul anotimpurilor. Dacă apar schimbări în modul cum se manifestă (de ex extindere bruscă), medicul poate reevalua pentru eventuale cauze (imunitate scăzută, etc.).
• Educație personalizată: În timpul consultului, poți discuta cu medicul despre mituri și realități – de exemplu, med. îți poate explica că boala nu ține de igienă precară (ceea ce mulți pacienți se simt jenați că ar putea crede alții), îți poate da tips & tricks de îngrijire (cum să cureți corect scalpul bebelușului cu crustă lactee, de pildă). Această educație reduce anxietatea și îți dă control asupra situației.
• Identificarea factorilor agravanți: Un dermatolog bun va privi holistic. Poate întreba de stres, de starea generală, de medicamentele pe care le iei – și îți poate sugera să investighezi de exemplu tiroida sau HIV dacă manifestările sunt neobișnuit de severe. Sau te poate trimite la un neurolog dacă suspectează o legătură. Acest screening integrat e important, mai ales că dermatita seboreică uneori e un marker (ex. la un tânăr cu erupție brusc severă – se recomandă test HIV).
• Tratamente noi: Medicul e la curent cu cele mai noi preparate sau combinații – de ex șamponul X de generație nouă cu ciclopirox, sau creme cu extracte naturale testate clinic etc., la care altfel n-ai avea acces.
• Excluderea complicațiilor: Dacă scarpini mult sau aplici incorect steroizi, poți dezvolta complicații (infecții secundare, acnee steroidică pe față, atrofie). Dermatologul monitorizează aceste riscuri și ajustează planul (de exemplu dacă ți-a apărut foliculită la scalp de la un ulei prea gras, îți va modifica tratamentul).

Pe scurt, consultul dermatologic asigură că obții rapid controlul unei afecțiuni care altfel poate persista deranjant și că eviți un cerc vicios de tratamente greșite și recurențe. La Carol Clinic, tratăm dermatita seboreică cu seriozitate și empatie: înțelegem impactul disconfortului și al aspectului inestetic asupra pacientului și ne propunem să oferim atât soluții medicale eficiente, cât și consiliere pentru un stil de viață care să țină boala cât mai silențioasă.