Ce este: Diabetul zaharat de tip 1 este o formă de diabet în care pancreasul nu mai produce suficientă insulină din cauza distrugerii autoimune a celulelor beta producătoare de insulină. Practic, sistemul imunitar “atacă” din greșeală celulele insulare din pancreas, determinând o deficiență absolută de insulină în organism. Fără insulină, glucoza nu poate fi preluată în celule, ducând la hiperglicemie severă. Diabetul de tip 1 debutează cel mai frecvent în copilărie sau adolescență (motiv pentru care era numit și “diabet juvenil”), dar poate apărea și la adulți tineri. Este mai rar decât diabetul de tip 2 – reprezintă aproximativ 5-10% din totalul cazurilor de diabet. La Carol Clinic, știm că diagnosticul de diabet de tip 1, mai ales la un copil sau tânăr, poate fi un șoc emoțional pentru pacient și familie. Abordăm situația cu empatie și profesionalism, oferind întreaga educație necesară pentru a împuternici pacientul să își gestioneze boala. Diabetul de tip 1 necesită tratament cu insulină toată viața, de unde provine și denumirea de “insulino-dependent”. Cu toate acestea, cu un management corect, persoanele cu diabet tip 1 pot duce o viață normală, activă și împlinită.

Cauze și factori de risc: Diabetul de tip 1 are o origine autoimună. Cauza exactă a declanșării autoimunității nu este pe deplin înțeleasă, dar se consideră că intervin factori genetici (anumite gene HLA cresc susceptibilitatea) și factori de mediu. Printre posibilii declanșatori de mediu investigați se numără: unele infecții virale (cum ar fi virusurile Coxsackie sau alți enterovirusuri), expunerea precoce la laptele de vacă sau lipsa vitaminei D în copilărie – însă dovezile nu sunt concludente. Cert este că sistemul imunitar începe să recunoască celulele beta pancreatice drept “străine” și produce anticorpi împotriva lor (anticorpi anti-GAD, anti-IA2, anti-insulină etc.), ducând în final la distrugerea majorității acestor celule producătoare de insulină. Factorii de risc pentru diabetul tip 1 nu sunt la fel de bine definiți ca la tipul 2, deoarece nu țin de stilul de viață. Istoricul familial are un oarecare rol: dacă un părinte sau un frate are diabet tip 1, riscul este puțin mai mare față de populația generală, însă majoritatea covârșitoare a celor cu diabet tip 1 nu au rude apropiate cu boala (deci mutațiile genetice predispozante pot apărea spontan). Anumite populații caucaziene prezintă incidențe mai mari ale diabetului de tip 1, sugerând o componentă genetică. Vârsta este și ea un factor – cele mai frecvente vârfuri de apariție sunt în jurul a 5-7 ani și la pubertate. De asemenea, boli autoimune coexistente (cum ar fi tiroidita Hashimoto, boala celiacă) apar uneori la aceeași persoană, deoarece există o predispoziție autoimună generală. NU există nimic ce ați făcut “greșit” în stilul de viață care să provoace diabetul de tip 1 – consumul de dulciuri, de exemplu, nu este cauza acestei boli. Este important de transmis acest mesaj mai ales părinților copiilor diagnosticați, pentru a alunga sentimentul de vină: diabetul de tip 1 nu putea fi prevenit cunoscând datele actuale.

Simptome: Diabetul de tip 1 are, de obicei, un debut acut și zgomotos. Spre deosebire de tipul 2, aici simptomele apar brusc, în decurs de zile sau săptămâni, pe fondul distrugerii masive a celulelor producătoare de insulină. Simptomele cardinale sunt similare cu cele ale hiperglicemiei severe: poliurie (urinări frecvente și abundente, inclusiv necesitatea de a urina în timpul nopții – nicturie; la copiii mici poate reapărea udarea patului), polidipsie (sete intensă, consumul unor cantități mari de apă) și polifagie (foame excesivă), în ciuda cărora pacientul prezintă pierdere în greutate rapidă. Copilul sau tânărul poate acuza de asemenea oboseală extremă, vedere încețoșată și o stare de slăbiciune generalizată. Odată cu instalarea diabetului tip 1, nivelul glicemiei crește foarte mult, iar organismul, neavând insulină, începe să ardă grăsimi pentru energie, producând cetone. Acest lucru duce la cetoacidoză diabetică (CAD) dacă boala nu este recunoscută și tratată prompt. Cetoacidoza diabetică este o urgență medicală și se manifestă prin: greață, vărsături, dureri abdominale, respirație profundă și accelerată (respirație Kussmaul) și chiar stare de confuzie sau pierderea conștienței. Un semn caracteristic cetoacidozei este mirosul de acetonă al respirației (un miros dulceag, asemănător fructelor fermentate). Uneori, diabetul de tip 1 este diagnosticat abia când pacientul ajunge la spital în cetoacidoză severă. De aceea, este important ca, în prezența simptomelor clasice (sete, urinare, slăbit) la un copil sau adult tânăr, să se dozeze imediat glicemia. Alte semne pot fi: infecții fungice (cum ar fi candidoze la fetițe sau erupții cu candida în zona scutecului la bebeluși), iritabilitate sau schimbări de dispoziție, și scăderea performanțelor școlare la copii, pe fondul asteniei. În esență, un copil care brusc bea foarte multă apă, slăbește și urinează des – trebuie investigat pentru diabet zaharat. La Carol Clinic, ne asigurăm că familiile primesc diagnosticul și suportul necesar prompt, pentru a evita pe cât posibil instalarea cetoacidozei.

Diagnostic: Diagnosticul de diabet de tip 1 se bazează pe evidențierea hiperglicemiei, la fel ca în diabetul de tip 2 (criteriile de glicemie sunt aceleași: glicemie à jeun ≥126 mg/dL, TTGO 2h ≥200 mg/dL, HbA1c ≥6,5% sau glicemie aleatorie ≥200 mg/dL cu simptome). Diferența constă în contextul clinic și prezența markerilor autoimuni. La un pacient sub 30 de ani, care se prezintă cu simptome clasice acute și are o glicemie foarte mare (de exemplu 350-400 mg/dL) sau este chiar în cetoacidoză, diagnosticul de diabet tip 1 este foarte probabil. Pentru confirmare și pentru a diferenția de un posibil diabet de tip 2 atipic (la tineri, dar de obicei aceștia sunt supraponderali), se pot doza în sânge anticorpi specifici: anticorpii anti-GAD (glutamat decarboxilază) și anti-IA2 sunt cei mai comuni la debutul diabetului tip 1. Un titru pozitiv confirmă etiologia autoimună. De asemenea, la momentul diagnosticului, în laborator se poate măsura peptidul C (un indicator al producției proprii de insulină a organismului): în diabetul de tip 1 peptidul C este foarte scăzut, indicând că pancreasul aproape nu mai secretă insulină. În practică, dacă manifestările clinice sunt clare, tratamentul cu insulină se începe imediat, fără a mai aștepta rezultatul acestor teste, pentru a stabiliza pacientul. Odată stabilit diagnosticul, se evaluează starea generală și eventualele complicații acute: pentru cetoacidoză se fac analize de echilibru acido-bazic și cetone, iar dacă pacientul are cetoacidoză va necesita tratament în spital (hidratare intravenoasă, insulină intravenoasă și corecția dezechilibrelor electrolitice). După depășirea fazei acute, pacientul și familia sunt învățați cum să gestioneze boala zilnic – aceasta este o componentă esențială a diagnosticului și tratamentului în diabetul de tip 1. La Carol Clinic, alocăm timp pentru educația terapeutică: cum să-ți măsori glicemia acasă, cum să calculezi dozele de insulină în funcție de glucidele ingerate, cum să recunoști și să tratezi hipoglicemia etc. De asemenea, subliniem importanța urmăririi altor posibile boli autoimune (de exemplu testarea periodică a funcției tiroidiene, screening pentru boală celiacă) dat fiind terenul autoimun comun.

Opțiuni de tratament: Tratamentul cu insulină este singura modalitate de a ține sub control diabetul de tip 1, întrucât organismul nu mai poate produce insulina necesară supraviețuirii. Astfel, fiecare pacient cu diabet tip 1 va trebui să își administreze insulină zilnic, toată viața. Insulina se administrează injectabil subcutanat, de obicei folosind stilouri de insulină (pen-uri) cu ace foarte fine. Există mai multe tipuri de insulină, clasificate după durata de acțiune: insuline cu acțiune rapidă (insulină rapidă sau analogi ultrascurți – administrate înainte de mese pentru a controla creșterea glicemiei postprandiale) și insuline bazale cu acțiune prelungită (insulină lentă, administrată o dată sau de două ori pe zi pentru a asigura necesarul de bază al organismului). Majoritatea pacienților adoptă un regim intensiv de insulinoterapie numit ”basal-bolus”: o injecție de insulină bazală (seara sau dimineața) și injecții de insulină rapidă înainte de fiecare masă principală. Aceasta imită cel mai bine secreția fiziologică a pancreasului și oferă flexibilitate în orarul meselor. O altă opțiune modernă este pompa de insulină – un dispozitiv electronic purtat de pacient, care eliberează continuu microdoze de insulină rapidă, ajustate fin, și poate administra doze suplimentare la mese la apăsarea unui buton. Pompele de insulină sunt recomandate unor pacienți selectați (de obicei copii mici sau adulți cu variații mari glicemice), iar la Carol Clinic specialiștii noștri pot oferi consultanță în inițierea și urmărirea terapiei cu pompă de insulină. De asemenea, tehnologia a avansat mult: acum există senzori de monitorizare continuă a glicemiei (CGM) care, aplicați pe piele, măsoară glicemia 24/7 și pot transmite alerte pe telefon, inclusiv se pot conecta cu pompa (sisteme tip “pancreas artificial” hibrid). Recomandăm pacienților tineri să beneficieze de aceste tehnologii când este posibil, pentru un control mai bun și o calitate a vieții sporită. Pe lângă insulinoterapie, un aspect crucial este dieta: pacienții cu diabet tip 1 nu au restricții alimentare majore (pot mânca din toate grupele alimentare), însă trebuie să învețe să numere carbohidrații din alimente pentru a-și potrivi doza de insulină rapidă la cantitatea de glucide ingerată. În general, se recomandă o alimentație sănătoasă, echilibrată, similară cu a oricărei persoane care dorește să își mențină o stare bună de sănătate: carbohidrați complecși (cereale integrale) în locul celor simpli, evitarea excesului de dulciuri concentrate, suficiente fibre din legume și fructe, proteine slabe și grăsimi “bune” în cantități moderate. Exercițiul fizic este încurajat – activitatea fizică ajută la sensibilizarea la insulină și la controlul greutății, însă pacienții vor învăța cum să prevină hipoglicemia legată de efort (prin gustări suplimentare sau reducerea dozei de insulină înainte de sport). La Carol Clinic, echipa noastră multidisciplinară (diabetolog, nutriționist, psiholog) colaborează pentru a sprijini pacienții cu diabet de tip 1 în toate aspectele: de la setarea tratamentului optim (inclusiv acces la cele mai noi analogi de insulină sau dispozitive), până la suport emoțional și asistență pentru familie. Deși diabetul tip 1 nu are deocamdată un remediu curativ, gestionarea lui corectă permite pacientului să aibă o speranță de viață și o calitate a vieții apropiate de cele ale unei persoane fără diabet.

Întrebări frecvente:

• Care este diferența dintre diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2? Deși ambele forme duc la hiperglicemie, ele au cauze și mecanisme diferite. Diabetul de tip 1 este o boală autoimună: sistemul imunitar distruge celulele beta din pancreas, astfel încât organismul nu mai produce insulină. Apare de obicei la vârste tinere și întotdeauna necesită tratament cu insulină. Diabetul de tip 2 este legat de rezistența la insulină și de factori de stil de viață (obezitate, sedentarism); pancreasul produce inițial insulină, dar corpul nu o folosește eficient. Acesta apare mai târziu în viață (de obicei după 40 de ani, deși tot mai frecvent și la tineri supraponderali) și poate fi tratat inițial cu dietă și pastile, insulina fiind necesară doar în stadii avansate. În rezumat: tipul 1 = lipsă de insulină din cauza autoimunității, tipul 2 = insulină ineficientă (rezistență) plus eventual insuficiență relativă de insulină. Ambele tipuri beneficiază de monitorizarea glicemiei și controlul atent al alimentației, însă numai la diabetul tip 1 insulina este obligatorie de la început.
• De ce a apărut diabetul de tip 1 la copilul meu? L-am putut preveni în vreun fel? Apariția diabetului de tip 1 nu poate fi prevenită pe baza cunoștințelor actuale. Așa cum am menționat, boala este rezultatul unui proces autoimun declanșat de factori încă incomplet înțeleși. Nu există vreo acțiune sau vreo greșeală de îngrijire din partea părinților care să fi cauzat diabetul – nici alimentația, nici expunerea la zahăr, nici vreun factor emoțional nu provoacă această boală. Este perfect de înțeles ca un părinte să își pună astfel de întrebări și să simtă vinovăție, însă nu este vina nimănui. Chiar și medicația preventivă nu există (spre deosebire de tipul 2 unde putem preveni prin dietă/mișcare). Există cercetări în desfășurare pentru screening genetic și imunologic – de exemplu, în unele țări se testează copiii cu risc genetic pentru a depista anticorpii anti-pancreas înainte de debut, și se investighează terapii care să întârzie progresia bolii (recent, un nou medicament imunomodulator a fost aprobat în SUA pentru întârzierea diabetului tip 1 la persoane cu anticorpi și risc înalt). Însă aceste măsuri sunt încă la început și nu fac parte din practica de rutină. În concluzie, nu ați fi avut cum să preveniți apariția diabetului tip 1 la copilul dvs.; ceea ce puteți face este să vă concentrați pe gestionarea lui de acum înainte, iar echipa Carol Clinic vă va sta alături la fiecare pas.
• Există un leac definitiv pentru diabetul de tip 1? În momentul de față, nu există un leac care să vindece definitiv diabetul de tip 1. Boala necesită administrarea de insulină zilnic, toată viața. Au existat încercări de transplant de pancreas sau transplant de insule pancreatice, care teoretic pot oferi independență de insulină, însă acestea sunt proceduri complexe, rezervate cazurilor foarte severe (și necesită imunosupresie ulterioară, având riscuri). Progresele în tehnologie (pompe de insulină, sisteme cu circuit închis de tip pancreas artificial) fac gestionarea diabetului mult mai ușoară, dar tot nu reprezintă un “leac” – ele doar automatizează parțial tratamentul cu insulină. Se fac cercetări intense în domeniul medicamentelor imunomodulatoare care să oprească distrugerea autoimună dacă sunt administrate foarte devreme (când încă mai există ceva secreție de insulină). Un exemplu recent este teplizumab – un anticorp monoclonal aprobat în 2022 în SUA pentru a amâna debutul diabetului tip 1 la persoanele cu risc ridicat (anticorpi pozitivi și rude cu diabet). Acesta a demonstrat că poate întârzia apariția bolii cu aproximativ 2 ani prin calmarea reacției autoimune. Este un pas promițător, dar încă nu reprezintă o vindecare. De asemenea, se experimentează terapii genice și celule stem. Comunitatea științifică este optimistă că, într-un viitor pe termen mediu, vom putea schimba cursul acestei boli. Până atunci însă, managementul corect al diabetului de tip 1 cu insulina disponibilă rămâne standardul de îngrijire.
• Pot duce o viață normală cu diabetul de tip 1? Da – absolut! Cu tratamentul adecvat și cu auto-îngrijire zilnică, persoanele cu diabet de tip 1 pot face aproape orice își propun. Mulți sportivi de performanță, actori, muzicieni, medici sau profesori au diabet tip 1 și reușesc să își controleze boala, având cariere și familii împlinite. Cheia este educația asupra bolii și aderența la tratament. La început poate părea copleșitor să îți măsori glicemia de mai multe ori pe zi, să îți faci injecții cu insulină și să fii mereu atent la alimentație – însă aceste lucruri devin rutina normală în scurt timp. Cu timpul, pacientul devine expertul propriei boli, știind cum reacționează corpul său la diferite alimente sau activități. Este foarte important și suportul psihologic: un diagnostic cronic la vârstă fragedă poate aduce anxietăți sau sentimente de diferențiere față de colegi. Participarea la grupuri de suport (de exemplu tabere pentru copii cu diabet, comunități de adolescenți cu diabet) poate ajuta la normalizare. La Carol Clinic, pe lângă îngrijirea medicală, punem accent și pe consilierea psihologică – pentru a ne asigura că pacientul (și familia sa, dacă e copil) se adaptează bine. Nu vă vom spune că este ușor să trăiești cu diabet – implică un efort zilnic – dar cu suport și cu tehnologia modernă de partea voastră, această povară devine mult mai ușoară. În prezent există sisteme de monitorizare continuă care elimină necesitatea înțepăturilor frecvente în deget și pompe de insulină care automatizează administrarea. Persoanele cu diabet tip 1 pot face sport (doar ținând cont să ajusteze insulina), pot călători (cu un mic kit de siguranță la purtător) și pot mânca variat (numărând carbohidrații). În concluzie, da – viața cu diabet poate fi la fel de împlinită ca oricare alta, atâta timp cât boala este bine controlată.
• Cum îmi monitorizez corect glicemia și ce înseamnă “control bun” la diabetul de tip 1? Monitorizarea glicemiei se face prin două modalități complementare: zilnic acasă și trimestrial la clinică. Acasă, tradițional, se folosesc glucometre portabile: se înțeapă un deget și se măsoară glicemia dintr-un strop de sânge. Este recomandat să vă verificați glicemia de cel puțin 4 ori pe zi (înainte de mese și înainte de culcare), uneori și la 2 ore după masă, mai ales până învățați cum reacționați la diferite alimente. De asemenea, verificați ori de câte ori vă simțiți rău, credeți că aveți hipoglicemie sau în timpul activității fizice prelungite. Tehnologia modernă a adus senzorii de monitorizare continuă (CGM) care se aplică pe braț sau abdomen și măsoară glicemia interstițială din 5 în 5 minute, trimițând valorile către telefon – aceștia pot fi un mare ajutor și devin din ce în ce mai accesibili. La Carol Clinic, vă putem ajuta cu montarea și urmărirea acestor dispozitive dacă decideți să le utilizați. La fiecare 3 luni, se testează în laborator Hemoglobina Glicozilată (HbA1c), care reflectă media glicemiilor din ultimele 90 de zile. O valoare țintă a HbA1c pentru un bun control este în general <7% (poate un pic mai mare, ~7.5%, la copiii foarte mici, pentru a evita hipoglicemiile). Un control bun înseamnă că majoritatea glicemiilor sunt în intervalul dorit (de regulă 80-130 mg/dL înainte de mese și <180 mg/dL la 2 ore după mese, conform ghidurilor) și că aveți foarte puține episoade de hipoglicemie. Timpul în target (dacă folosiți senzori) ar trebui să fie cel puțin 70% din timp în intervalul 70-180 mg/dL. Desigur, perfecțiunea e greu de atins – chiar și cu efort, vor mai exista glicemii mari (de exemplu la episoade de boală sau erori de numărat carbohidrați) sau glicemii mici (hipoglicemii, de evitat pe cât posibil prin ajustarea atentă a dozelor). Important este să învățați din aceste incidente și să ajustați schema de insulină împreună cu medicul. La Carol Clinic, pacienții noștri pot lua oricând legătura cu medicul diabetolog pentru sfaturi de ajustare a dozelor, mai ales în perioade speciale (de exemplu în pubertate, când necesarul de insulină se modifică frecvent). Menținând glicemia cât mai aproape de normal, se pot preveni complicațiile pe termen lung și vă puteți bucura de o viață sănătoasă.