Ce este: Dislipidemia reprezintă un dezechilibru al grăsimilor (lipidelor) din sânge, cel mai frecvent manifestat prin valori crescute ale colesterolului și/sau ale trigliceridelor, ori prin scăderea valorilor colesterolului „bun” HDL. Practic, dislipidemia descrie orice abatere de la valorile optime ale profilului lipidic. Parametrii cheie sunt: colesterolul total, colesterolul LDL (colesterolul „rău”), colesterolul HDL (colesterolul „bun”) și trigliceridele. O persoană poate avea dislipidemie dacă, de exemplu, are colesterolul total și LDL peste limitele normale, sau trigliceridele crescute, sau combinații (colesterol și trigliceride crescute simultan). Valori orientative: colesterol total optim sub 200 mg/dL, LDL optim sub 100 mg/dL (sau chiar mai mic, în funcție de riscul cardiovascular individual), HDL să fie peste 40 mg/dL la bărbați și peste 50 mg/dL la femei, iar trigliceridele sub 150 mg/dL. Dislipidemiile pot fi primare (cauzate de factori genetici, cum este în hipercolesterolemia familială) sau secundare (cauzate de alimentație nesănătoasă, sedentarism, obezitate, diabet, hipotiroidism, anumite medicamente etc.). Această afecțiune este de obicei asimptomatică – oamenii nu „simt” colesterolul mare – dar are consecințe pe termen lung: favorizează depunerea plăcilor de aterom pe vase (ateroscleroza) și crește astfel riscul de boli cardiovasculare majore (infarct, accident vascular cerebral). În lume, dislipidemia este un factor implicat în aproximativ o treime din bolile ischemice cardiace. La Carol Clinic, considerăm că depistarea și tratarea din timp a dislipidemiei este esențială pentru prevenția cardiovasculară. De aceea, includem profilul lipidic în analizele de rutină ale pacienților și acordăm consiliere personalizată pentru corectarea valorilor anormale.

Cauze și factori de risc: Valorile colesterolului și trigliceridelor din sânge sunt influențate de o combinație de factori: genetici, alimentari, de stil de viață și de prezența altor boli. Cauze genetice (dislipidemii primare): Există forme ereditare, precum hipercolesterolemia familială, în care o mutație genetică duce la niveluri extrem de ridicate de LDL încă din copilărie – pacienții pot avea LDL > 190 mg/dL persistent și dezvoltă frecvent boli de inimă precoce. O altă condiție este hipertrigliceridemia familială, unde trigliceridele sunt cronic crescute. În aceste cazuri, dislipidemia apare indiferent de dieta persoanei (deși dieta o poate agrava). Totuși, aceste forme genetice pure sunt relativ rare. Alimentația nesănătoasă: este un factor major în dislipidemiile secundare. O dietă bogată în grăsimi saturate și grăsimi trans crește colesterolul LDL. Astfel de grăsimi se găsesc în carnea grasă, unt, brânzeturi grase, prăjeli, produse de patiserie cu margarină, fast-food. Excesul de zaharuri și carbohidrați rafinați (făină albă, dulciuri, băuturi carbogazoase) poate duce la creșterea trigliceridelor și scăderea HDL. Consumul excesiv de alcool ridică și el trigliceridele. Sedentarismul: lipsa exercițiului contribuie la scăderea colesterolului HDL („bun”) și adesea se asociază cu obezitate abdominală, care vine la pachet cu trigliceride mari și LDL crescut. Obezitatea și sindromul metabolic: persoanele supraponderale, mai ales cu grăsime abdominală, prezintă frecvent dislipidemii – un tipar tipic este hypertriglyceridemia combinată cu HDL scăzut și LDL ușor crescut. Țesutul adipos în exces perturbă metabolismul lipidic. Diabetul zaharat de tip 2 și rezistența la insulină: determină un profil denumit dislipidemie aterogenă – trigliceride crescute, HDL scăzut și particule de LDL mici și dense (mai periculoase). Hipotiroidismul: un hormon tiroidian scăzut încetinește metabolismul, ducând adesea la LDL crescut și uneori trigliceride crescute. Mulți pacienți cu hipotiroidism netratat au colesterolul mare, care se corectează odată cu tratamentul hormonal. Boli renale cronice: pot produce trigliceride crescute și HDL scăzut. Anumite medicamente: diureticele tiazidice, beta-blocantele, retinoizii, inhibitorii de protează (în terapia HIV) sau imunosupresoarele precum ciclosporina, pot avea ca efect secundar creșteri ale colesterolului/trigliceridelor. Fumatul: scade colesterolul HDL și favorizează oxidarea LDL, potențând efectul aterogen. Vârsta și sexul: bărbații au în general HDL mai mic și sunt predispuși de tineri la LDL crescut; la femei, înainte de menopauză estrogenul oferă oarecare protecție (HDL mai mare), dar după menopauză profilul lipidic se deteriorează adesea și la ele. Ca atare, femeile la menopauză pot vedea o creștere a LDL. Rezumând, stilul de viață modern (diete bogate în calorii goale, sedentarism) este un motor principal al dislipidemiilor, punând în evidență predispozițiile genetice. La Carol Clinic, atunci când evaluăm un pacient cu colesterol sau trigliceride crescute, căutăm cauzele posibile: întrebăm despre dietă, activitate, verificăm alte boli (diabet, tiroidă) și istoricul familial. Identificând factorii contribuabili, putem ținti intervenția (de exemplu, dacă suspectăm hipotiroidism, tratăm tiroida; dacă dieta e de vină, o modificăm; dacă există hipercolesterolemie familială, vom recomanda uneori terapie agresivă de la început etc.).

Simptome: Dislipidemia în sine nu provoacă simptomatologie directă – nu te “doare” colesterolul mare și nu te “mâncă” trigliceridele. De obicei, pacienții se simt perfect normal și află că au colesterolul sau trigliceridele crescute doar în urma analizelor de sânge de rutină. De aceea, dislipidemia este considerată un „ucigaș tăcut”, similar hipertensiunii – generează probleme pe termen lung (ateroscleroză, boli cardiace) fără să dea semnale timpurii. Există totuși câteva semne fizice indirecte care apar la valori extrem de ridicate sau în forme genetice: xantoame – depozite galbene de colesterol sub piele. Acestea pot fi tuberoase (noduli gălbui pe coate, genunchi), tendinoase (pe tendonul lui Ahile sau extensorii degetelor, vizibile ca îngroșări) sau xantelasma – mici plăci galbene pe pleoape. Prezența xantoamelor sugerează de obicei o hipercolesterolemie familială severă (LDL mult peste normal, adesea >300). Arcada corneană (un inel albicios-gri la marginea corneei) apare la mulți oameni cu vârsta, dar dacă se vede la tineri sub 45 de ani poate indica colesterol foarte mare genetic. Lipemie retinală – aspect lăptos al vaselor retiniene la examenul fund de ochi – se poate vedea la trigliceride >1000 mg/dL. La trigliceride extrem de mari (>1000-2000 mg/dL), pacienții pot suferi episoade de pancreatită acută (durere abdominală severă, vărsături) – hipertrigliceridemia severă este o cauză binecunoscută de pancreatită. Însă aceste cazuri sunt relativ rare. Cel mai adesea, dislipidemia devine simptomatică doar prin complicațiile sale: de exemplu, primul simptom poate fi durerea toracică de angină pectorală sau infarctul miocardic, survenit după ani de ateroscleroză de la colesterol mare netratat. Sau poate fi o durere în gambă la mers (claudicație) din cauza arteriopatiei periferice. În contextul sindromului metabolic, pacienții pot prezenta semne precum acantoza nigricans (zone de piele hiperpigmentată pe gât/axile) legate mai mult de rezistența la insulină, dar acestea nu sunt cauzate de dislipidemie în sine. Așadar, nu putem aștepta simptome pentru a bănui dislipidemia – trebuie să căutăm proactiv prin analize. La Carol Clinic, recomandăm tuturor adulților, în special bărbaților peste 35 și femeilor peste 45 (sau mai devreme dacă sunt factori de risc), să își verifice profilul lipidic periodic. Dacă valorile sunt anormale, intervenim prompt, chiar dacă pacientul “se simte bine”, pentru a preveni consecințele tacite ale acestor anomalii.

Diagnostic: Diagnosticul de dislipidemie se stabilește simplu, prin analize de sânge – profilul lipidic sau lipidograma. Aceasta include măsurarea colesterolului total, a colesterolului LDL, colesterolului HDL și trigliceridelor. Testul se face ideal după un repaus alimentar de ~12 ore (deci dimineața, pe nemâncate), pentru ca trigliceridele să fie interpretate corect. Valorile obținute sunt comparate cu cele considerate optime în funcție de contextul pacientului. În general, <200 mg/dL colesterol total e dorit, dar mai important e LDL-ul: la o persoană fără alți factori de risc semnificativi, LDL <130 mg/dL ar fi acceptabil, <100 optim; la cineva cu boală cardiovasculară deja existentă sau diabet (risc înalt), ținta de LDL este mult mai strictă, adesea <70 mg/dL. Diagnosticarea dislipidemiei nu e complicată: practic, orice valoare peste limitele normale semnifică o dislipidemie. Spre exemplu, un individ cu colesterol total 250 mg/dL și LDL 170 mg/dL are hipercolesterolemie. Un altul cu trigliceride 250 mg/dL are hipertrigliceridemie. Un altul cu HDL 30 mg/dL (scăzut) și LDL 140 are colesterol HDL scăzut combinat cu LDL crescut. Uneori folosim și raportul colesterol total/HDL ca indicator (optim <4). La Carol Clinic, când interpretăm analizele, nu ne rezumăm la a nota “dislipidemie” – evaluăm factorii de risc ai pacientului pentru a decide cât de agresiv trebuie intervenit. Folosim scoruri de risc cardiovascular (precum SCORE) care integrează vârsta, sexul, fumatul, tensiunea, colesterolul, pentru a estima riscul de evenimente cardiace. De exemplu, un tânăr de 25 ani cu LDL 160 are dislipidemie, dar riscul să facă infarct în 10 ani e foarte mic – se poate începe cu dietă. În schimb, un bărbat de 55 ani fumător cu LDL 160 are risc mare – acolo vom trata mai intens, probabil cu medicație. Alte analize uneori utile: colesterolul non-HDL (colesterol total minus HDL) – indicator bun al tuturor lipidelor “aterogene” (LDL + VLDL + IDL etc.), cu țintă <130 mg/dL la cei cu risc scăzut, <100 la risc mare. În cazuri speciale, pot fi dozați și apolipoproteinele (ApoB, ApoA1) sau Lp(a) (lipoproteina a). Lp(a) este un factor de risc genetic – dacă e foarte crescut, ne arată predispoziție la ateroscleroză severă, deci vom viza LDL-ul și mai agresiv. De obicei, testăm Lp(a) dacă pacientul are istoric familial de boli cardiace precoce. Tot în diagnostic se include excluderea cauzelor secundare: verificăm glicemia/HbA1c (diabetul), TSH-ul (tiroida), enzimele hepatice (pentru ficat gras). Un profil lipidic anormal descoperit trebuie recontrolat după ~1-2 luni de schimbări în stilul de viață sau, dacă este sever, confirmat prin repetare înainte de a începe tratament pe viață. La Carol Clinic, odată pus diagnosticul de dislipidemie, elaborăm un plan personalizat de management și stabilim împreună cu pacientul țintele de atins (de ex, LDL sub o anumită valoare). Monitorizăm apoi periodic evoluția lipidelor, adaptând tratamentul în consecință.

Opțiuni de tratament: Tratamentul dislipidemiei are ca scop principal reducerea riscului cardiovascular al pacientului prin aducerea profilului lipidic în limite optime. Planul terapeutic combină modificări ale stilului de viață cu medicație specifică atunci când este necesar. 1. Dieta și modificarea stilului de viață: Este piatra de temelie în managementul oricărei dislipidemii. O dietă sănătoasă poate scădea considerabil colesterolul și trigliceridele. Recomandările principale includ: reducerea consumului de grăsimi saturate (care se găsesc în carnea grasă, mezeluri, lactate integrale, unt, untură) – înlocuirea lor cu grăsimi nesaturate (ulei de măsline, ulei de rapiță, avocado, nuci, pește gras bogat în omega-3). Evitarea totală a grăsimilor trans (prezente în produse de patiserie cu margarină, popcorn la microunde, fast-food prăjit – aceste grăsimi cresc LDL și scad HDL și sunt deosebit de nocive). Creșterea aportului de fibre alimentare (legume, fructe, cereale integrale, tărâțe, ovăz) – fibrele solubile în special (ovăz, orz, leguminoase, mere, citrice) ajută la scăderea LDL deoarece se leagă de colesterolul din intestin și îl elimină. Consumul de pește de 2-3 ori pe săptămână (somon, macrou, hering, sardine) pentru aportul de omega-3, care scade trigliceridele și are efect cardioprotector. Limitarea colesterolului dietar (ouăle, organele) este un subiect discutabil – pentru majoritatea oamenilor, colesterolul din dietă are un efect moderat; totuși, la hiper-respondenți sau cei cu colesterol foarte mare, moderarea consumului de gălbenușuri și organe este prudentă. Reducerea zahărului și alcoolului – zahărul în exces se transformă în trigliceride; alcoolul, mai ales berea și băuturile dulci, crește trigliceridele și poate scădea HDL. Așadar, se recomandă limitarea dulciurilor, sucurilor îndulcite și alcoolului (maxim 1 pahar de vin pe zi pentru femei, 2 pentru bărbați, sau chiar mai puțin dacă trigliceridele sunt ridicate). Controlul greutății corporale: scăderea în greutate la supraponderali/obezi îmbunătățește considerabil profilul lipidic – fiecare 5-10% din greutatea redusă poate scădea trigliceridele și crește HDL. Exercițiul fizic regulat: activitatea aerobă moderată-viguroasă (150 min/săptămână sau mai mult) crește colesterolul HDL și scade trigliceridele. Chiar și mersul zilnic intens sau ciclismul ajută. Renunțarea la fumat: foarte importantă pentru creșterea HDL și reducerea oxidării LDL (fumatul agravează riscul cardiovascular combinat cu dislipidemia). La Carol Clinic, un dietetician va lucra cu pacientul la un plan alimentar tip dieta mediteraneană sau DASH, ambele recunoscute pentru beneficii asupra colesterolului. Uneori recomandăm și alimente funcționale: de exemplu, produse cu stanoli/steroli vegetali (există margarine speciale) pot scădea LDL cu ~5-10%. Suplimente cu ulei de pește omega-3 în doze mari pot fi folosite pentru trigliceride ridicate (dar la trigliceride foarte mari vom folosi medicamente specifice). 2. Tratamentul medicamentos: este indicat atunci când riscul cardiovascular al pacientului este suficient de mare sau când valorile lipidice sunt sever crescute și nu se normalizează doar prin dietă. Cea mai cunoscută clasă sunt statinele (simvastatin, atorvastatin, rosuvastatin etc.). Statinele reduc producția hepatică de colesterol și cresc numărul receptorilor LDL din ficat, ducând la scăderea LDL cu 30-50% sau mai mult. Ele au demonstrat clar reducerea riscului de infarct și AVC, fiind piatra de temelie a terapiei dislipidemiei. Statinele se administrează pe termen lung (de regulă toată viața, dacă riscul rămâne ridicat) și sunt în general bine tolerate; unii pacienți pot avea efecte adverse cum ar fi dureri musculare sau creștere a enzimelor hepatice – la Carol Clinic monitorizăm periodic aceste aspecte. Dacă statinele nu sunt suficiente sau nu pot fi folosite, următorul pas sunt ezetimib (un medicament care scade absorbția colesterolului în intestin) – adăugat la statină, poate scădea LDL încă 15-20%. În cazuri de hipercolesterolemie severă rezistentă (ex: LDL peste 190 în ciuda tratamentului) sau la cei cu intoleranță la statine, există terapii noi injectabile: inhibitorii PCSK9 (alirocumab, evolocumab) – anticorpi monoclonali care cresc eliminarea LDL de către ficat, putând reduce LDL cu încă 50-60%. Acești inhibitori sunt costisitori, dar indicați în hipercolesterolemii familiale sau la pacienți cardiovasculari cu LDL necontrolat prin alte mijloace. Pentru trigliceride foarte mari, mai ales >500 mg/dL, de primă intenție sunt fibrații (fenofibrat, gemfibrozil) – scad trigliceridele și cresc moderat HDL. Omega-3 în doze farmaceutice (4 g/zi EPA/DHA) pot fi și ele folosite pentru trigliceride (există și preparate concentrate, etilate). Niacina (vitamina B3) la doze mari scade LDL și crește HDL, dar are efecte adverse dese (bufeuri, probleme hepatice) și nu a demonstrat beneficii suplimentare peste cele ale statinelor în studii recente, deci se folosește rar acum. Important: decizia de a începe medicamente se ia personalizat. De exemplu, un adult tânăr cu LDL 160, fără alți factori de risc, poate încerca 3-6 luni dietă strictă și exercițiu să vadă dacă scade, înainte de a trece la pastile. Pe de altă parte, cineva de 60 de ani cu LDL 130 dar care a avut infarct va primi statină oricum, pentru că la acel nivel aparent “nu foarte mare” tot e riscant pe fondul bolii cardiace. La Carol Clinic folosim ghidurile europene/naționale de prevenție cardiovasculară pentru a decide pragurile de tratament. Odată instituite, monitorizăm aderenta la tratament și reevaluăm periodic profilul lipidic și funcția hepatică. 3. Abordarea integrată a riscului: Tratamentul dislipidemiei nu se desfășoară în izolare, ci împreună cu managementul celorlalți factori de risc. De exemplu, dacă pacientul are și hipertensiune, vom controla și tensiunea; dacă are diabet, țintim și controlul glicemic; dacă fumează, insistăm pe renunțare. Scopul final este reducerea riscului global de evenimente cardiovasculare. Pentru pacienții cu risc foarte înalt (deja cu boală de inimă), vizăm ținte lipidice stricte (LDL sub 55 mg/dL conform celor mai noi recomandări), uneori necesitând combinații de terapii. De asemenea, educăm pacientul să își continue eforturile pe termen lung: dislipidemia este o afecțiune cronică – odată ce colesterolul a ajuns la normal cu pastile, nu înseamnă că boala “a trecut” și putem opri totul. Oprirea tratamentului sau revenirea la alimentația nesănătoasă va aduce valorile înapoi sus. Prin urmare, este crucial ca pacientul să înțeleagă caracterul cronic și preventiv al intervenției. La Carol Clinic, construim o relație de durată cu pacienții noștri, reamintind importanța aderenței la tratament și adaptând planul în funcție de evoluție și eventualele schimbări (de exemplu, dacă cineva slăbește 20 kg și adoptă un stil de viață exemplar, poate reușim să reducem doza de medicație necesară). În concluzie, dislipidemia se tratează cu stil de viață sănătos ca fundație și medicație țintită atunci când este indicată, având mereu în minte obiectivul de a proteja inima, creierul și vasele de sânge de consecințele periculoase ale colesterolului și trigliceridelor crescute.

Întrebări frecvente:

• Ce înseamnă mai exact dislipidemie? Dislipidemia este un termen medical care se referă la orice anomalie în nivelurile grăsimilor din sânge. Cele mai frecvente forme sunt: hipercolesterolemia – colesterol total și/sau LDL („rău”) peste valorile normale; hipertrigliceridemia – trigliceride crescute în sânge; colesterol HDL scăzut – nivel redus al colesterolului „bun”; sau combinații între acestea (de exemplu, mulți pacienți cu sindrom metabolic au simultan trigliceride mari și HDL scăzut). Cu alte cuvinte, dislipidemie înseamnă că profilul lipidic al unei persoane nu este optim, ceea ce poate duce în timp la depunerea de grăsimi pe vase (ateroscleroză). De regulă, când medicul spune “aveți dislipidemie”, se va uita la valorile dvs. specifice – poate fi necesar să scădeți colesterolul LDL dacă acela e mare, sau trigliceridele. Dislipidemia nu este neapărat o boală simțită de pacient, dar este un factor de risc foarte important pentru inimă și vase, așa că necesită atenție.
• Dislipidemia dă simptome? Cum pot să știu dacă am colesterolul mărit fără analize? Din păcate, dislipidemia nu provoacă simptome evidente în marea majoritate a cazurilor. Nu puteți ști doar după cum vă simțiți dacă aveți colesterolul sau trigliceridele crescute. Organismul nu semnalizează direct un colesterol de 250 mg/dL sau trigliceride de 300 mg/dL. Doar la valori extrem de mari (colesterol peste 300-400, trigliceride peste 1000) pot apărea semne precum depozite de grăsime sub piele – xantoame, xantelasme pe pleoape – însă acestea sunt rare și apar în forme genetice severe. Cei mai mulți oameni cu dislipidemie află prin analize de sânge de rutină sau pentru că au făcut din păcate un eveniment cardiac. De exemplu, cineva are un infarct la 50 de ani și abia atunci i se măsoară colesterolul și se vede că era foarte mare. Tocmai de aceea, screeningul este crucial. Orice adult ar trebui să-și verifice profilul lipidic măcar o dată la câțiva ani (mai des dacă există factori de risc). La Carol Clinic, recomandăm un set de analize anuale ce include și colesterolul + fracțiuni, astfel încât să depistăm din timp eventualele probleme. Așadar, nu există manifestări subiective specifice pentru colesterolul mărit sau trigliceridele mărite – de aceea se numește “ucigaș tăcut” când vorbim de colesterol. Singura metodă de a ști este testarea sângelui.
• Cât de des ar trebui să-mi verific colesterolul și trigliceridele? Depinde de contextul fiecăruia. Ghidurile sugerează ca adulții tineri (20-40 de ani) să aibă măcar un test de profil lipidic la intervale de 5 ani dacă valorile sunt normale și nu au factori de risc. Începând de la 40 de ani (sau mai devreme dacă există factori de risc semnificativi – fumat, istoric familial de boli cardiace precoce, obezitate, hipertensiune, diabet), testarea ar trebui făcută mai frecvent, poate la 1-3 ani. După 50-60 de ani, unii medici recomandă anual, mai ales la bărbați și la femei după menopauză. Dacă ați fost diagnosticat cu dislipidemie și faceți schimbări de stil de viață, puteți repeta analizele după ~3 luni să vedeți progresul. Dacă sunteți pe tratament medicamentos (statine etc.), de obicei medicul va repeta profilul lipidic la ~6-12 săptămâni după inițiere sau modificare de doză, apoi la fiecare 6-12 luni odată ce sunteți stabil, pentru a se asigura că valorile rămân la țintă. De asemenea, se monitorizează și funcția hepatică periodic pentru cei pe statine. La Carol Clinic, creăm un calendar personalizat: de exemplu, un pacient de 45 de ani cu LDL puțin mărit poate veni la reevaluare la 6 luni cu analize; un pacient de 60 de ani cu boală coronariană pe statină doza maximă – verificăm la 3 luni dacă a atins ținta, apoi din 6 în 6 luni. Important e să nu lăsăm intervale prea lungi fără testare, mai ales la cei aflați la risc. În plus față de profilul lipidic standard, uneori repetarea Lp(a) nu e necesară decât o dată în viață (pentru că e genetic). Dar colesterolul și trigliceridele se pot schimba substanțial odată cu modificări de greutate, dietă, medicație, deci merită urmărite regulat.
• Dacă am colesterolul mărit, va trebui să iau tratament toată viața? Depinde de cauză, de niveluri și de riscul personal. Dacă aveți o formă genetică (cum e hipercolesterolemia familială) sau dacă ați suferit deja un infarct/AVC din cauza colesterolului, atunci da – tratamentele hipolipemiante (precum statinele) se iau de regulă pe termen nelimitat, pentru a menține colesterolul jos și a preveni evenimente viitoare. În aceste situații, întreruperea tratamentului ar duce la creșterea rapidă a valorilor și la recurența riscului. Pe de altă parte, dacă dislipidemia dvs. e ușoară sau moderată și este strâns legată de stilul de viață (de exemplu colesterolul 240 mg/dL la o persoană supraponderală cu dietă dezechilibrată), este posibil să normalizați valorile doar cu schimbări ale stilului de viață, fără medicamente. În acest caz nu vorbim de “luat toată viața” – poate reușiți să evitați medicamentele dacă mențineți dieta și greutatea. Există și situații intermediare: de exemplu, un pacient care ia statină câțiva ani pentru a diminua un risc imediat, timp în care slăbește mult și își schimbă complet stilul de viață, ar putea sub supraveghere medicală să încerce scăderea dozei sau chiar oprirea medicației, monitorizând dacă valorile rămân bune. Dar aceste decizii trebuie luate împreună cu medicul. În general, tratamentul cu statine nu e curativ (nu “vindecă” dislipidemia permanent), ci e un control continuu – de îndată ce îl oprești, valorile tind să revină la nivelul predispus de corpul tău + stilul tău de viață. Multe studii arată că beneficiile statinelor se mențin doar cât timp sunt luate, deci dacă persoana are încă factorii de risc, trebuie continuate. La Carol Clinic, punem accent pe reevaluarea periodică a necesarului de tratament: dacă un pacient ajunge la 65 de ani fără evenimente, cu valori excelente sub tratament, vom continua; dacă un pacient tânăr corectează tot ce ține de stil de viață, putem vedea dacă mai sunt necesare doze la fel de mari sau deloc. Important este să nu opriți niciodată medicamentele de la sine, fără avizul medicului, chiar dacă analizele au ieșit normale – ele sunt normale datorită tratamentului. Compar analogia cu tensiunea: dacă un hipertensiv ia pastile și are tensiunea bună, nu oprește pastilele pe motiv că “uite e bine acum” – știe că se datorează pastilelor. La fel și cu colesterolul. Așadar, tratamentul e adesea pe termen lung, poate chiar toată viața, dar beneficiile (reducerea semnificativă a riscului de infarct și AVC) fac să merite acest angajament.
• Pot scădea colesterolul doar prin dietă și sport, fără medicamente? Da, este posibil în multe cazuri, mai ales dacă valorile nu sunt extrem de ridicate și dacă faceți schimbări suficiente. Dieta poate reduce colesterolul LDL cu până la 10-15% prin eliminarea grăsimilor rele și adăugarea de fibre și grăsimi bune. Scăderea în greutate și exercițiile pot crește HDL și scădea trigliceridele semnificativ. De exemplu, au fost situații de pacienți care și-au redus colesterolul total de la 240 la 190 mg/dL doar cu dietă și -10 kg pierdute, evitând necesitatea medicației. În plus, există alimente specifice cu efect dovedit: ovăzul (beta-glucanii reduc LDL), semințele de in, uleiul de pește (omega-3 pentru trigliceride), nucile (consum zilnic moderat scade LDL modest dar crește HDL), soia (înlocuirea proteinelor animale cu cele din soia poate scădea colesterolul). Inclusiv remedii precum usturoiul, ceaiul verde, turmericul sunt studiate pentru mici efecte benefice. Totuși, eficiența lor e limitată comparativ cu medicamentele. În cazuri de colesterol foarte mare (ex: LDL >190 mg/dL), e dificil să ajungeți la ținta sub 100 doar cu dietă, oricât de stricți ați fi – corpul produce și el colesterol, deci la unii oameni există un baseline ridicat. Acolo intervin medicațiile mai puternice. Dar, dacă valorile sunt moderat peste limită și nu aveți alți factori de risc majori, medicul de multe ori va oferi o șansă de 3-6 luni de terapie nutrițională intensă și exercițiu pentru a vedea dacă reușiți. Trebuie însă dedicare. Și, sincer, majoritatea oamenilor constată că nu e ușor să menții perfect regula de dietă pe termen lung – de aceea se recurge la medicamente când riscul e semnificativ, ca plasă de siguranță. Cel mai bun scenariu este să combinați ambele: duceți o viață cât mai sănătoasă și folosiți medicația dacă e indicată – astfel, dozele de medicament pot fi minime necesare, iar efectul combinat vă protejează optim. Așadar, da – unii pacienți pot scădea colesterolul doar cu dietă și sport, în special dacă pornesc de la valori ușor crescute. Dar pentru alții, în funcție de predispoziții, va fi nevoie de un ajutor medicamentos. La Carol Clinic, lucrăm împreună cu dvs.: mai întâi optimizăm la maximum factorii de stil de viață, și dacă tot nu atingem țintele dorite (sau dacă riscul dvs. e prea mare să așteptăm), adăugăm medicație. Chiar și cu medicamente, dieta și sportul rămân importante – ele pot potența efectul, ba chiar un stil de viață exemplar poate face ca doza necesară de medicament să fie mai mică.