Descriere generală

Gripa este o boală respiratorie acută, extrem de contagioasă, cauzată de virusurile gripale (Influenzavirus) tip A sau B. Sezonier, gripa provoacă epidemii în lunile de iarnă, afectând un procent semnificativ din populație și putând duce la complicații severe la grupele de risc. Virusurile gripale determină o infecție a căilor respiratorii superioare și inferioare, caracterizată prin febră bruscă, simptome sistemice (dureri musculare, cefalee, oboseală intensă) și semne respiratorii (tuse, dureri în gât). Gripa se deosebește de răceala obișnuită prin severitatea mult mai mare a manifestărilor și riscul crescut de complicații (precum pneumonia virală sau suprainfectarea bacteriană, de exemplu pneumonia pneumococică).

Epidemiologic, gripa sezonieră apare în fiecare iarnă, cu variabilitate în tulpini (virusurile suferă mutații frecvente). În fiecare an se estimează la nivel global un miliard de cazuri de gripă, din care 3-5 milioane sunt cazuri severe, și între 290.000 – 650.000 de decese, mai ales la vârstnici și pacienți cu comorbidități. Transmiterea virusului gripal este similară cu a altor virusuri respiratorii: pe calea aerului (prin picături de la tuse/strănut) și prin contact direct. Perioada de incubație e scurtă (1-4 zile), iar contagiozitatea este mare în primele 3-4 zile de boală.

O caracteristică a gripei este debutul brusc al simptomelor și afectarea marcată a stării generale. Majoritatea persoanelor se vindecă în 1-2 săptămâni, dar la unii, mai ales la cei din grupele vulnerabile (copii mici, gravide, vârstnici, bolnavi cronic, imunodeprimați), pot apărea complicații severe: pneumonie (virală sau bacteriană secundară), decompensări ale bolilor cronice (ex. insuficiență cardiacă, crize de astm), encefalită, sau chiar deces.

Cauze și factori de risc

Cauza: Gripa este produsă de virusurile gripale din familia Orthomyxoviridae. Două tipuri de virusuri produc epidemii la om: virusul gripal A (care are numeroase subtipuri, în funcție de proteinele de suprafață hemaglutinină H și neuraminidază N – de ex. A(H1N1), A(H3N2) etc.) și virusul gripal B (cu două linii principale: B/Yamagata și B/Victoria). Virusul gripal A este responsabil de marile pandemii istorice și provoacă forme mai severe, putând infecta și alte specii (păsări, porcine). Virusul B dă focare mai moderate și afectează aproape exclusiv oamenii. Există și virus gripal C (forme foarte ușoare) și D (nu infectează oameni).

Virusurile gripale suferă frecvent mutații (deriva antigenică anuală la A și B, plus shift antigenic la A – reasortări majore ce pot duce la noi subtipuri pandemice). Din acest motiv, imunitatea este temporară, iar vaccinul antigripal trebuie actualizat în fiecare an, anticipând tulpinile circulante.

Transmitere: Gripa se transmite ușor de la o persoană la alta. O persoană infectată este contagioasă cu ~1 zi înainte de simptome și până la ~5-7 zile după debut (copiii pot elimina virus și mai mult). Transmiterea are loc:

• Prin aer: când bolnavul tușește, strănută sau vorbește, eliberează picături fine care conțin virus. Acestea pot fi inhalate de altcineva din apropiere (de aceea distanța sub 1,5-2 m este riscantă).
• Prin suprafețe: virusul poate rămâne pe suprafețe (mâini, batiste, obiecte) pentru scurt timp; dacă altcineva atinge suprafața și apoi își atinge nasul/gura, se poate infecta.
  Contagiozitatea ridicată face ca gripa să se răspândească exploziv în comunități (școli, cămine, birouri).

Factori de risc pentru forme severe:

• Vârsta extremă: Copiii sub 5 ani (mai ales <2 ani) au risc mai mare de complicații (ex. otite, pneumonii), la fel și adulții peste 65 ani (imunitate scăzută, frecvent boli cronice asociate).
• Sarcina: Gravidele, mai ales în trimestrul 2-3, au risc crescut de forme severe de gripă și complicații (inclusiv naștere prematură).
• Boli cronice: Orice afecțiune cronică severă preexistentă crește riscul: boli pulmonare (astm, BPOC), boli cardiace (insuficiență cardiacă, boală coronariană), diabet zaharat, obezitate (IMC >40), boli renale sau hepatice cronice, hemoglobinopatii (anemie falciformă), tulburări metabolice congenitale, neoplazii. Acești pacienți pot dezvolta complicații grave la gripă.
• Imunodepresia: Pacienții HIV pozitivi (în special netratați sau cu CD4 scăzut), cei aflați pe chimioterapie, post-transplant sau pe corticosteroizi în doze mari sunt predispuși la infecții gripale severe și prelungite.
• Locuitul în colectivități închise: Azilurile de bătrâni, internatele, cazărmi, închisori – pot apărea focare explosive, iar populația din ele poate fi vulnerabilă.
• Nerespectarea vaccinării anuale: Vaccinul antigripal nu poate preveni 100% infecția, dar scade considerabil riscul de forme grave. Cei nevaccinați au șanse mai mari să facă forme complicate, mai ales dacă sunt în categoriile de mai sus.

În plus, existența concomitentă a altor infecții respiratorii (ex. coinfecție virus gripal + bacterie precum pneumococ/Stafilococ) agravează prognosticul, dar asta nu ține de predispoziție, ci de eventuale superinfecții.

Simptome principale

Debutul gripei este adesea brusc și dramatic. O persoană care se simțea bine dimineața poate, spre după-amiază, să dezvolte febră înaltă și stare generală foarte proastă. Printre simptomele majore:

• Febră înaltă: 38°C – 39°C, uneori chiar >39°C, care debutează brusc. Este adesea însoțită de frisoane intense și transpirații. Febra durează de obicei 3-4 zile.
• Frisoane și senzație de frig: Apar odată cu creșterea febrei; pacientul poate să tremure incontrolabil de frig la debut, deși are temperatura corpului ridicată.
• Cefalee: Dureri de cap frontale sau retro-orbitare intense, frecvente în gripă (uneori la pachet cu fotofobie și durere la mișcarea globilor oculari). Cefaleea poate fi exacerbată de febră.
• Mialgii și artralgii: Dureri musculare difuze, adesea severe, „ca și cum m-ar fi bătut cineva”. Pacientul simte durere în mușchi (spate, membre) și uneori în articulații. Acesta este un semn distinctiv al gripei comparativ cu răceala obișnuită.
• Fatigabilitate extremă (prostrație): O stare de slăbiciune marcată, epuizare fizică. Bolnavul abia se poate ridica din pat, are stare de moleșeală și somnolență. Această astenie severă poate persista chiar și 1-2 săptămâni după trecerea infecției acute (așa-numita convalescență prelungită post-gripală).
• Tuse seacă, iritativă: Tusea în gripă este de obicei uscată și chinuitoare (pacientul tușește mult fără să expectoreze mare lucru). Apare la scurt timp după debut și poate persista peste o săptămână. Uneori tusea devine productivă dacă apar complicații bronșitice.
• Dureri în gât: Pot fi prezente, dar nu sunt cel mai proeminent simptom. Faringita în gripă este moderată, comparativ cu virozele obișnuite; unii pacienți au usturime în gât și voce răgușită.
• Congestie nazală și strănut: Interesant, în gripă nasul înfundat și strănutul nu sunt atât de accentuate ca în răcelile comune. Pot exista secreții nazale ușoare, dar nu domină tabloul. Dacă pacientul are secreții nazale abundente, e posibil să fie coinfecție cu un alt virus respirator.
• Durere toracică: de obicei sub forma unei senzații de arsură retrosternală datorată tusei frecvente. Dacă devine o durere pleuritică (ascuțită la inspirație), e un semn de posibile complicații (pneumonie).
• Tulburări digestive: Un subset de pacienți, mai ales copiii, pot prezenta greață, vărsături, diaree în gripă, dar acestea nu sunt tipice pentru toți (dacă simptomele digestive predomină, trebuie luat în calcul alt diagnostic – ex. infecție gastrointestinală).

Pe scurt, un triunghi clasic al gripei este: febră înaltă + dureri musculare/articulare + tuse/secreții minime, la care se adaugă stare generală „căzută”. Pacientul are aspect suferind, este palid sau congestionat la față, cu ochi apoși, poate avea puls mărit (din cauza febrei).

La copii, gripa se poate manifesta și cu simptome atipice: febră foarte înaltă, convulsii febrile, apatie, iritabilitate, dureri abdominale. La vârstnici, febra poate să nu fie foarte mare, dar starea confuzională acută poate fi pronunțată (uneori confuzia la un vârstnic e primul semn al unei infecții precum gripa sau pneumonia).

Complicații posibile ale gripei:

• Pneumonia gripală primară: virusul însuși infectează alveolele pulmonare, ducând la insuficiență respiratorie severă; este rară, dar gravă (apare de regulă la pacienții cu boli cardiace/pulmonare, gravide). Se manifestă prin agravarea tusei, dispnee marcată, cianoză, adesea la 2-3 zile de la debutul gripei. Radiografia arată infiltrate difuze.
• Pneumonia bacteriană secundară: cea mai frecventă complicație letală. După câteva zile de ameliorare, pacientul prezintă din nou febră, tuse purulentă, junghi toracic – de obicei cauzată de Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus sau Haemophilus influenzae. Necesită antibiotic prompt.
• Acutizarea bolilor cronice: gripa poate decompensa o insuficiență cardiacă (provocând insuficiență cardiacă acută, edem pulmonar), poate precipita un infarct miocardic (inflamația sistemică crește riscul trombotic), poate declanșa o criză severă de astm sau BPOC, poate descompensa diabetul (cetoacidoză).
• Complicații neurologice: encefalită post-influențală (rar, la 1-2 săptămâni după gripă), sindrom Reye la copii (dacă s-a administrat aspirină), sindrom Guillain-Barré (extrem de rar).
• Otită medie acută, sinuzită acută: mai ales la copii, congestia și infecția se pot extinde la urechea medie sau sinusuri.

Din cauza acestor potențiale complicații serioase, gripa nu trebuie subestimată – și de aceea prevenția prin vaccinare este puternic recomandată.

Modalități de diagnostic

Diagnosticul gripei se bazează inițial pe recunoașterea tabloului clinic caracteristic într-un context epidemiologic sugestiv (sezon de iarnă, cazuri multiple în comunitate). Medicul internist poate diagnostica gripa pe criterii clinice (mai ales în perioade epidemice). Cu toate acestea, confirmarea de laborator este posibilă și utilă în unele situații:

• Teste rapide antigenice pentru gripă: Există kituri care detectează antigenul viral din exsudatul nazofaringian în câteva minute. Au avantajul vitezei, însă sensibilitatea lor variază (60-70%, deci pot da rezultate fals negative). Totuși, un test rapid pozitiv în context clinic potrivit confirmă diagnosticul de gripă. Un test negativ nu o exclude, mai ales dacă e epidemie.
• Test RT-PCR multiplex: Testele moleculare (real-time PCR) din exsudat nazofaringian au sensibilitate și specificitate foarte înalte pentru virusurile gripale. De multe ori, se folosesc panouri multiplex care detectează concomitent și alte virusuri respiratorii (inclusiv SARS-CoV-2, VSR, adenovirus etc.). PCR-ul confirmă tipul de virus (A sau B) și chiar subtipul H/N pentru gripă A. Dezavantajul e că necesită laborator specializat și poate dura câteva ore până la o zi pentru rezultat. În spitale și direcții de sănătate publică se utilizează pentru supraveghere epidemiologică și la cazurile severe internate la ATI.
• Examen clinic și context epidemiologic: În timpul unei cunoscute epidemii de gripă, un pacient cu simptomele tipice e considerat „caz de gripă” fără nevoie imperativă de confirmare. Cu toate acestea, la debutul sezonului sau în afara perioadei de vârf, testarea poate orienta dacă a început circulația virusului.
• Analize de sânge și radiografie: Nu există modificări specifice gripei la analizele uzuale. Poate apărea o leucopenie relativă sau limfopenie. Markeri inflamatori (VSH, proteina C reactivă) pot fi moderați. Radiografia pulmonară este normală, exceptând cazul apariției unei pneumonii (unde vor apărea infiltrate). Deci, la un pacient cu gripă necomplicată, radiografia se face doar dacă se suspectează pneumonia (dispnee, tuse foarte severă, expectorație colorată, agravare la câteva zile).

Diagnosticul diferențial:

• În primele 1-2 zile, gripa trebuie diferențiată de alte viroze cu febră înaltă: infecția cu coronavirus (COVID-19) – care poate da febră, tuse și dureri, dar se diferențiază prin anosmie (pierderea mirosului) și evoluție diferită; de aceea, la orice sindrom gripal, se recomandă și testare COVID în contextul actual. Alte virusuri: adenovirus (poate da febră mare și faringită, dar de obicei și conjunctivită), virus sincițial respirator (mai mult wheezing bronșitic la copii), parainfluenza (provoacă laringită acută la copii – crup).
• Angina streptococică: are debut mai gradat, nu dă de obicei tuse sau rinită, dar dă dureri în gât intense și exudat purulent amigdalian; febra poate fi mare ca la gripă, dar lipsesc mialgiile difuze și tusea. Testul strep e util dacă aspectul gâtului e sugestiv.
• Meningita/encefalita virală: la debut, pot semăna prin febră și cefalee intensă, dar la acestea apar semne meningiene (redoare, fotofobie marcată, vărsături în jet) sau tulburări de conștiență, ceea ce nu se întâmplă în gripa necomplicată (exceptând stare confuzională la vârstnici).
• Pneumonia primară (atipică): un Mycoplasma pneumoniae, de exemplu, poate debuta cu febră moderată, cefalee și tuse seacă persistentă – poate fi confundat cu gripa ușoară, dar evoluția este mai lentă, fără dureri musculare, și radiografia arată pneumonie interstițială.

Opțiuni de tratament

Tratamentul gripei cuprinde atât măsuri generale și simptomatice, cât și, în anumite cazuri, terapie antivirală specifică. Majoritatea pacienților cu gripă sezonieră se vor recupera cu îngrijire la domiciliu, similar ca la alte viroze, însă la cei cu factori de risc sau forme severe este indicată medicația antivirală.

1. Măsuri generale și tratament simptomatic:
   • Izolare la domiciliu și odihnă: Este esențial ca persoana cu gripă să stea acasă, în repaus, pentru a se recupera și pentru a evita transmiterea. Se recomandă izolarea minim 5-7 zile de la debut sau până la 24 de ore după ce febra a dispărut (fără antitermice). Odihna la pat ajută organismul să lupte împotriva infecției.
   • Hidratare și alimentație: Febra și hiperventilația pot duce la deshidratare, de aceea se vor consuma suficiente lichide: apă, ceaiuri, supe clare (celebra supă de pui poate chiar ameliora congestia nazală și aportul de nutrienți). Alimentația va fi ușoară, după toleranță – apetitul poate fi scăzut, dar e bine să se încerce mici mese nutritive.
   • Antitermice și analgezice: Pentru a reduce febra și ameliora durerile, se folosesc paracetamol sau ibuprofen. Acestea scad febra, calmează cefaleea și mialgiile, făcând pacientul să se simtă mai bine. Se administrează la nevoie (paracetamol la 4-6h, ibuprofen la 6-8h), dar fără a depăși doza zilnică recomandată. La copiii peste 6 luni se poate da ibuprofen, sub 6 luni doar paracetamol. Aspirina este contraindicată la <18 ani din cauza riscului de sindrom Reye.
   • Antitusive și decongestionante: Dacă tusea este foarte supărătoare și perturbă somnul, se poate folosi un antitusiv (de exemplu dextrometorfan) pe termen scurt, mai ales noaptea. Ziua, dacă tusea e productivă, se evită suprimarea ei. Pentru congestia nazală, se pot utiliza spray-uri nazale cu ser fiziologic pentru lavaj sau decongestionante topice (xilometazolin) pe durată limitată (max 5 zile) pentru a desfunda nasul. Inhalarea de aburi poate oferi temporar ușurare a congestiei. Pastilele de supt mentolate sau cu miere pot ajuta la calmarea gâtului iritat.
   • Tratamente adjuvante: Vitamina C și suplimentele nu au o eficiență clar dovedită în a scurta boala, dar un aport adecvat de vitamine din alimentație este oricum recomandat. Unele studii sugerează că zincul administrat la debut poate scădea ușor durata simptomelor la răceli, dar pentru gripă severă abordarea principală rămâne antiviralele specifice (dacă e indicată).
2. Tratament antiviral specific:
   • Inhibitori de neuraminidază: Oseltamivir (Tamiflu) – oral, Zanamivir (Relenza) – inhalator. Aceste antivirale blochează enzima neuraminidază a virusului gripal A și B, împiedicând eliberarea virionilor din celule. Oseltamivir este cel mai utilizat. Pentru eficacitate maximă, trebuie început în primele 48 de ore de la debutul simptomelor. Reduce durata bolii cu ~1-2 zile și, mai important, scade riscul de complicații (pneumonie) și mortalitate la cei cu risc înalt. Se administrează 5 zile (poate fi prelungit la cazuri severe). E indicat mai ales la: pacienți spitalizați cu gripă, cazuri severe, vârstnici, gravide, bolnavi cronici, și la oricine în primele 48h dacă se dorește. Efecte adverse: greață, vărsături (se ia cu alimente). Zanamivirul se administrează inhalator (contraindicat la astm/BPOC sever, poate provoca bronhospasm).
   • Inhibitori de endonuclează (cap-dependent): Baloxavir marboxil (Xofluza) – un antiviral mai nou, doză unică orală, eficient contra gripelor A și B, indicat în primele 48h, destinat adulților și copiilor >12 ani. Nu este încă foarte răspândit pe scară largă, dar studiile arată reducerea duratei simptomelor similară oseltamivirului, cu mecanism diferit (inhibă replicarea virală).
   • Alte antivirale: Amantadina și rimantadina (vechi inhibitori de canal M2) nu se mai folosesc practic, deoarece majoritatea tulpinilor de gripă A sunt rezistente, iar asupra gripei B oricum nu acționează.
   • Decizia de a administra antivirale se ia de obicei la pacienții vulnerabili sau cu forme moderate-severe. În cazul adulților tineri sănătoși cu gripă necomplicată, antiviralele au beneficiu modest și nu sunt neapărat necesare (dacă se prezintă >2 zile de la debut, oricum nu prea mai ajută). Cu toate acestea, în sezoane când sistemul e solicitat, uneori se prescriu mai generos pentru a reduce durata suferinței și posibil transmisia.
3. Suport și monitorizare în forme severe:
   • Dacă pacientul este spitalizat (ex. pneumonie severă), pe lângă antivirale va primi oxigenoterapie, hidratare intravenoasă dacă e necesar, ventilație mecanică non-invazivă sau invazivă în caz de insuficiență respiratorie acută. Se vor administra antibiotice empiric dacă se suspectează suprainfecție bacteriană (pneumonie secundară).
   • La cei cu exacerbări de astm/BPOC declanșate de gripă, se intensifică bronhodilatatoarele, se pot adăuga corticosteroizi sistemici.
   • Gravidele cu gripă severă se tratează similar (oseltamivirul este indicat la gravide deoarece beneficiul depășește eventualele riscuri; de fapt gravidele sunt prioritare la tratament).
   • Copiii mici <5 ani, mai ales <2 ani, dacă prezintă semne de detresă respiratorie (respirație rapidă, retracții costale, somnolență excesivă) trebuie duși la spital pentru supraveghere, deoarece pot dezvolta bronșiolită/pneumonie rapid.

Este important de subliniat că antibioticele nu au efect în gripă, fiind o infecție virală. Ele vor fi folosite numai dacă apare o complicație bacteriană (ex: pneumonie confirmată, sinuzită purulentă). Administrarea inutilă de antibiotic „ca să previi complicațiile” nu este indicată – nu previne pneumonia, ba chiar poate selecta bacterii rezistente. Medicul va decide introducerea antibioticelor pe baza tabloului clinic (apariția sputei purulente, consolidare pe radiografie, procalcitonină crescută etc.).

Rolul medicului internist și importanța prezentării la timp

Medicul internist are un rol crucial în sezonul gripal atât în identificarea și tratarea cazurilor, cât și în educația și prevenția răspândirii bolii. Importanța prezentării la timp este semnificativă din mai multe motive:

• Acces rapid la terapie antivirală: Așa cum am menționat, antiviralele (oseltamivir) sunt cele mai eficiente când sunt începute în primele 48 de ore. Un pacient care se prezintă la medic imediat ce bănuiește că are gripă (febră mare și dureri difuze) poate primi rețetă de antiviral prompt, ceea ce îi va scurta boala și reduce riscul de complicații. Dacă ar aștepta „să treacă de la sine” și vine după 4-5 zile, fereastra optimă ar fi pierdută. Deci, prezentarea precoce la medic permite această intervenție terapeutică specifică.
• Diagnostic diferențial corect: Simptomele de gripă pot mima sau se pot suprapune cu cele ale altor infecții respiratorii (inclusiv COVID-19). Medicul internist va efectua un test rapid gripal și, eventual, un test COVID-19 pentru a clarifica diagnosticul și a lua măsurile adecvate de izolare/tratament. Un pacient ar putea confunda o pneumonie cu o „gripă mai rea” sau invers. Prezentarea la specialist asigură că nimic grav nu este trecut cu vederea: de exemplu, ascultând plămânii și eventual făcând o radiografie, medicul poate depista o pneumonie incipientă.
• Evictie și prevenirea transmiterii: Medicul, odată ce suspectează gripă, va recomanda pacientului izolarea la domiciliu și va oferi adeverință de concediu medical. Astfel, se limitează transmiterea în colectivități. De asemenea, va instrui pacientul despre măsurile de igienă pentru a-și proteja familia. Consultația la timp duce la conștientizarea de către pacient a necesității de a nu răspândi boala; altfel, unii ar putea continua activitatea, infectând colegii.
• Monitorizarea și urmărirea cazurilor severe: Pacienții cu factori de risc (vârstnici, gravide, cronici) vor fi urmăriți mai atent de internist: li se va explica să revină dacă apar anumite semne de alarmă (dificultăți de respirație, revenirea febrei după ameliorare etc.). Medicul poate decide internarea preventivă dacă un pacient fragil face gripă și are deja semne de atingere pulmonară. Practic, prezența devreme la medic permite stratificarea riscului: cine poate fi tratat acasă vs. cine trebuie spitalizat.
• Educație despre vaccinare: Medicul internist, cu ocazia fiecărei consultații (ideal, înainte de sezonul gripal), va reaminti importanța vaccinării antigripale anuale. Dacă pacientul se prezintă cu gripă și nu fusese vaccinat, cu siguranță medicul îl va sfătui ca pe viitor să se vaccineze (și eventual să le spună membrilor familiei să o facă, dacă sunt în plin sezon încă are rost). Tot medicul demontează mituri despre vaccin (“nu produce gripă”, “nu te apără 100% dar reduce severitatea”). Carol Clinic, de exemplu, ar putea oferi vaccinare antigripală – internistul poate chiar programa pacienții să revină la vaccin toamna următoare.
• Abordare integrată: Medicul internist va ține cont de bolile preexistente ale pacientului cu gripă și va adapta tratamentul: de exemplu, un cardiac poate avea nevoie de evaluarea medicației (beta-blocantele pot masca tahicardia febrilă; dacă face insuficiență respiratorie, va monitoriza atent), un diabetic cu gripă poate necesita ajustarea dozelor de insulină (pentru că infecțiile cresc glicemia), un astmatic poate necesita plan special (creșterea dozei de steroid inhalator). Internistul vede imaginea de ansamblu și coordonează tratamentul gripal ținând cont de tot pacientul, nu doar de boală.

În esență, prezentarea promptă la medic atunci când apar simptome severe de gripă crește șansa unei recuperări rapide și sigure. Carol Clinic, prin medicii săi internisti, se asigură că pacienții primesc tratament corect la timp (inclusiv antiviral dacă e cazul), și consiliere adecvată pentru a-și reveni și a preveni transmiterea. De asemenea, având evidența cazurilor, se poate informa DSP-ul în caz de focare etc., contribuind la răspunsul de sănătate publică.

Măsuri de prevenție

Prevenția gripei este deosebit de importantă, dat fiind potențialul sever al bolii și caracterul epidemic al răspândirii. Principalele strategii de prevenire includ:

• Vaccinarea antigripală anuală: Aceasta este cea mai eficientă metodă de prevenție. Vaccinul gripal sezonier este actualizat în fiecare an pentru a corespunde tulpinilor circulante anticipate. Administrarea vaccinului toamna (septembrie-noiembrie) conferă protecție pe durata sezonului gripal. Este recomandată tuturor persoanelor peste 6 luni, cu prioritate la grupele de risc (vârstnici, bolnavi cronici – cardiaci, pulmonari, diabetici, obezi, personal medical, gravide, rezidenți din cămine). Vaccinul poate preveni boala în procent variabil (40-60% în funcție de concordanța de tulpini), dar chiar dacă vaccinatul se îmbolnăvește, forma va fi mai ușoară și riscul de complicații scade dramatic. De asemenea, vaccinarea populației generale creează un efect de protecție comunitară, reducând numărul total de cazuri și implicit protejând indirect pe cei nevaccinați. Mitul că “vaccinul dă gripă” este fals – vaccinurile injectabile sunt inactivate; pot produce reacții minore (durere la locul injecției, subfebrilitate), dar nu boala în sine.
• Igiena și măsuri anti-contagiozitate: Asemănător cu prevenția răcelilor: spălatul mâinilor frecvent, folosirea dezinfectantului, evitarea atingerii feței. Bolnavii de gripă trebuie să stea acasă (ideal până nu mai au febră) și să poarte mască dacă sunt nevoiți totuși să iasă (pentru consultație medicală etc.). În spațiile publice aglomerate, în sezon gripal, purtarea măștii de către oricine poate reduce transmiterea (acest obicei a fost mult consolidat de pandemia COVID). Aerisiți încăperile des (virusul stagnează în aerul închis). Suprafețele pot fi dezinfectate periodic (virusul gripal e distrus de dezinfectanții uzuali: alcool, clor).
• Evitarea contactului cu bolnavii: E recomandat să se evite vizitele inutile la prieteni sau rude care au gripă, mai ales dacă sunteți o persoană la risc. În perioadele de vârf epidemic, se pot impune restricții la vizitele în spitale sau cămine de bătrâni, pentru a-i proteja pe cei vulnerabili.
• Întărirea imunității generale: Un organism sănătos, bine odihnit, cu o dietă echilibrată, are șanse mai mari să lupte eficient cu virusul gripal sau chiar să evite infecția. Deși niciun regim miraculos nu garantează protecție (vaccinul rămâne central), menținerea unei stări de sănătate bune (somn suficient, evitare stres cronic, exerciții regulate) ajută sistemul imunitar.
• Profilaxie antivirală în situații speciale: În anumite cazuri, oseltamivirul poate fi administrat profilactic (o dată pe zi, timp de 7-10 zile) la persoanele cu risc foarte crescut care au fost expuse la un caz de gripă confirmată – de exemplu într-un focar într-un azil sau la pacienți post-transplant expuși. Aceasta nu înlocuiește vaccinarea, dar e o măsură de protecție suplimentară în focare localizate. Nu se practică profilaxia în masă la populația generală, dar pentru contactele apropiate nevaccinate ale unui bolnav grav se poate discuta.
• Educație sanitară: Informarea populației despre diferența dintre răceală și gripă, despre importanța de a sta acasă când ești bolnav și despre consultul medical precoce dacă apar simptome severe – toate contribuie la controlul epidemiilor. De asemenea, demontarea informațiilor false legate de vaccinare (internistul și medicul de familie au aici un rol esențial).
• Supraveghere epidemiologică: Instituțiile de sănătate publică monitorizează constant circulația virusurilor gripale. Când se remarcă o creștere bruscă a cazurilor, se pot lua măsuri precum: recomandarea purtării măștii în spații publice, limitarea unor evenimente aglomerate, intensificarea campaniilor de vaccinare tardivă, instituirea de zone de triaj în spitale pentru pacienții cu simptome respiratorii etc. Aceasta nu e direct în controlul individului, dar face parte din efortul de prevenție la nivel de comunitate.

Carol Clinic sprijină activ prevenția gripei: oferim vaccinare antigripală anuală pentru pacienții noștri, organizăm sesiuni de informare despre gripă în perioada pre-sezon, și asigurăm consultanță rapidă pentru toți cei cu simptome gripale pentru a limita atât suferința lor cât și transmiterea. Prevenția este întotdeauna preferabilă tratamentului – în special la gripă, unde un gest simplu precum vaccinarea în toamnă poate salva vieți și poate scuti pe cineva de o săptămână groaznică de boală.

În concluzie, gripa poate fi prevenită într-o mare măsură prin vaccin și măsuri de igienă. Este responsabilitatea noastră, ca indivizi și comunitate, să luăm aceste măsuri în serios. Carol Clinic se alătură eforturilor de sănătate publică recomandând insistent pacienților: „Vaccinați-vă în fiecare an împotriva gripei!” – este cea mai sigură cale de a vă proteja pe dumneavoastră și pe cei dragi.