Hipertensiunea arterială reprezintă creșterea persistentă a presiunii sângelui în artere peste valorile considerate normale. În general, se definește hipertensiune atunci când tensiunea arterială depășește 140/90 mmHg la măsurători repetate în zile diferite. Aceasta este o afecțiune foarte frecventă și adesea silențioasă, dar care poate avea consecințe grave asupra inimii, vaselor de sânge, rinichilor și creierului dacă nu este controlată. În majoritatea cazurilor (90-95%) cauzele hipertensiunii sunt esențiale (primare) – adică nu se poate identifica o cauză unică, fiind rezultatul unui cumul de factori de risc și predispoziții genetice. În aproximativ 5-10% din cazuri, hipertensiunea este secundară, având cauze clare precum boli renale cronice, tulburări endocrine (ex: hiperaldosteronism, feocromocitom), anumite medicamente sau alte condiții medicale. Mecanismul de bază implică fie creșterea rezistenței vaselor de sânge (arterele se îngustează sau devin mai rigide), fie creșterea debitului cardiac, ceea ce duce la o presiune mai mare exercitată asupra pereților arteriali. În timp, această presiune în exces afectează organele: inima își îngroașă mușchiul (hipertrofie ventriculară stângă) pentru a putea pompa contra presiunii ridicate, vasele pot suferi ateroscleroză accelerată, iar rinichii și creierul pot fi, de asemenea, afectați.

Factorii de risc pentru hipertensiunea primară includ vârsta (incidența crește odată cu înaintarea în vârstă), predispoziția genetică (antecedente familiale de hipertensiune), dieta bogată în sare, excesul de greutate și obezitatea, sedentarismul, consumul excesiv de alcool, fumatul și stresul cronic. De asemenea, anumite condiții precum diabetul zaharat sau dislipidemia pot coexista și agrava impactul hipertensiunii. În hipertensiunea secundară, tratarea cauzei de bază (de exemplu, îndepărtarea unui adenom suprarenalian secretant de hormoni) poate rezolva sau ameliora tensiunea mare.

Simptome

Un aspect insidios al hipertensiunii arteriale este că, de regulă, nu produce simptome evidente în stadiile inițiale. Majoritatea persoanelor cu tensiune arterială crescută nu resimt niciun simptom, motiv pentru care hipertensiunea e supranumită uneori “ucigașul tăcut”. Mulți pacienți își descoperă tensiunea mare întâmplător, cu ocazia unui control de rutină. Totuși, când valorile tensionale ating nivele foarte ridicate sau în cazul unei crize hipertensive, pot apărea manifestări precum:

• Cefalee puternică (durere de cap, adesea în zona cefei)
• Amețeală și tulburări de vedere (vedere încețoșată sau apariția de “muşte volante”)
• Zgomote în urechi (țiuit)
• Epistaxis (sângerări nazale spontane)
• Palpitații sau tahicardie (inimă bătând rapid)
• Dureri în piept sau senzație de apăsare toracică, mai rar
• Greață sau stare de confuzie, în cazuri severe

Important: prezența acestor simptome sugerează de obicei valori tensionale foarte mari și necesită evaluare medicală promptă. Totuși, absența simptomelor nu înseamnă că hipertensiunea este inofensivă – chiar și fără semne de avertizare, tensiunea mare necontrolată poate provoca în timp complicații grave (infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficiență renală etc.). De aceea, măsurarea periodică a tensiunii arteriale este singura modalitate sigură de a depista hipertensiunea.

Diagnostic

Diagnosticul de hipertensiune arterială se bazează pe măsurarea corectă a tensiunii, folosind un tensiometru omologat. La Carol Clinic, punem accent pe măsurători repetate și standardizate: tensiunea se măsoară în repaus, în poziție șezândă, de obicei în două momente diferite ale zilei și în cel puțin două zile distincte, pentru a confirma persistența valorilor crescute. Medicul poate recomanda și monitorizarea ambulatorie a tensiunii pe 24 de ore (Holter TA), care oferă o imagine detaliată a fluctuațiilor tensionale de-a lungul unei zile și ajută la identificarea hipertensiunii “de halat alb” (valori crescute doar în cabinet) sau a hipertensiunii mascate.

În plus față de confirmarea nivelului tensiunii, evaluarea diagnostică include și investigarea eventualelor leziuni de organ cauzate de hipertensiune și a posibilelor cauze secundare:

• Analize de sânge și urină: pentru a verifica funcția renală (ureea, creatinina), potasiul (care poate sugera hiperaldosteronism), glicemia și profilul lipidic (colesterol, trigliceride), hormonii tiroidieni etc. Se pot doza și markeri hormonali (aldosteron, renină, catecolamine urinare) dacă se suspectează cauze endocrine.
• Electrocardiogramă (EKG): poate arăta semne de hipertrofie ventriculară stângă (îngroșarea peretelui inimii din cauza suprasolicitării) sau tulburări de ritm.
• Ecocardiografie: ecografia cardiacă evaluează structura și funcția inimii – poate evidenția hipertrofia ventriculului stâng, funcția de pompă (fracția de ejecție) și eventuale afectări ale valvelor.
• Fond de ochi: examinarea vaselor de sânge de la nivelul retinei (fundul de ochi) poate releva modificări (retinopatie hipertensivă) și oferă indicii despre severitatea și vechimea hipertensiunii.
• Alte investigații țintite: în funcție de context, medicul poate recomanda ecografie de rinichi și artere renale (pentru stenoza de arteră renală), angiografie RMN pentru coarctația de aortă, test de apnee în somn etc., atunci când se suspectează hipertensiune secundară.

La Carol Clinic, cardiologii noștri utilizează aceste metode moderne pentru a stabili diagnosticul precis și a evalua impactul hipertensiunii asupra stării dumneavoastră de sănătate.

Tratament

Obiectivul tratamentului în hipertensiune este aducerea și menținerea tensiunii arteriale în limite normale (sub 140/90 mmHg pentru majoritatea pacienților, sau chiar mai jos la cei cu diabet, boală renală cronică ori alte comorbidități, conform recomandărilor medicului). Managementul include modificări ale stilului de viață și, dacă acestea nu sunt suficiente, tratament medicamentos.

1. Măsuri privind stilul de viață: Aceste intervenții sunt esențiale pentru toți pacienții cu hipertensiune (chiar și pentru cei ce iau medicamente) și pot reduce valorile tensionale:

• Dietă hiposodată: reducerea consumului de sare la <5-6 grame pe zi (echivalentul a aproximativ o linguriță). Evitarea alimentelor procesate și a produselor fast-food bogate în sodiu.
• Alimentație sănătoasă: creșterea consumului de fructe, legume, cereale integrale, proteine slabe (pește, carne de pui fără piele), lactate cu conținut scăzut de grăsime. Limitarea grăsimilor saturate și a zaharurilor concentrate.
• Controlul greutății: scăderea în greutate dacă există suprapondere sau obezitate – chiar și o reducere modestă (5-10% din greutate) poate scădea semnificativ tensiunea.
• Activitate fizică regulată: exerciții aerobice moderate (precum mers alert, alergare ușoară, ciclism, înot) ~150 de minute pe săptămână, în sesiuni de 30 de minute pe parcursul a 5 zile. Activitatea fizică ajută la scăderea tensiunii și întărește inima.
• Reducerea consumului de alcool: maximum o băutură pe zi pentru femei și două pentru bărbați, sau chiar mai puțin. Consumul excesiv de alcool crește tensiunea și adaugă calorii nedorite.
• Renunțarea la fumat: nicotina crește temporar tensiunea și contribuie la ateroscleroză; renunțarea îmbunătățește sănătatea cardiovasculară per ansamblu.
• Gestionarea stresului: tehnici de relaxare, respirație profundă, yoga sau consiliere psihologică pot fi de ajutor, deoarece stresul cronic poate contribui la creșteri tensionale.
• Evitarea consumului excesiv de cafeină (și alte stimulante) la persoanele sensibile, deoarece poate crește temporar tensiunea.

2. Tratament medicamentos: Dacă tensiunea rămâne persistent peste țintele dorite în ciuda măsurilor de mai sus, medicul va prescrie medicamente antihipertensive. Există mai multe clase principale de medicamente, care pot fi folosite singure sau în combinație, în funcție de profilul pacientului:

• Diuretice tiazidice (ex: hidroclorotiazida, indapamida): ajută rinichii să elimine excesul de sare și apă, reducând volumul sângelui și astfel tensiunea.
• Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) (ex: perindopril, ramipril) și Blocanți ai receptorilor de angiotensină II (ARB) (ex: losartan, telmisartan): dilată vasele de sânge și protejează rinichii, fiind deosebit de indicați la diabetici sau cu insuficiență cardiacă.
• Beta-blocante (ex: metoprolol, bisoprolol): încetinesc ritmul cardiac și reduc forța de contracție a inimii, scăzând tensiunea; utile mai ales dacă coexistă boală coronariană sau aritmii.
• Blocante ale canalelor de calciu (ex: amlodipină, diltiazem): relaxează pereții arterelor și scad rezistența vasculară.
• Antagoniști de aldosteron (diuretice economisitoare de potasiu) (ex: spironolactonă) sau vasodilatatoare (ex: hidralazină) – pot fi adăugate în caz de hipertensiune greu controlabilă.

Medicul va individualiza tratamentul în funcție de vârstă, profilul de risc și eventualele alte afecțiuni (de exemplu, un pacient cu boli de rinichi poate primi direct IECA/ARB, unul cu angină poate primi beta-blocant etc.). Este frecvent necesară combinația a două sau mai multe medicamente pentru a atinge controlul optim al tensiunii. Important, odată început tratamentul, medicația trebuie luată zilnic, conform indicațiilor, chiar dacă pacientul se simte bine – hipertensiunea este o boală cronică ce necesită control pe termen lung.

La Carol Clinic, monitorizăm îndeaproape răspunsul la tratament și eventualele efecte secundare. Ajustăm schema terapeutică și dozele gradual, cu scopul de a atinge țintele tensionale fără a afecta calitatea vieții pacientului.

Întrebări frecvente despre hipertensiune

• Hipertensiunea are întotdeauna simptome? Nu, de obicei hipertensiunea nu provoacă simptome sesizabile. Mulți oameni au tensiune mare ani de zile fără să știe, până când este descoperită la un control de rutină. Doar când valorile sunt foarte mari pot apărea cefalee, amețeli, vedere încețoșată sau alte simptome, însă nu trebuie să așteptați aceste semne. Controalele periodice la medic și măsurarea tensiunii la domiciliu sunt esențiale pentru depistare.
• Cât de des ar trebui să îmi măsor tensiunea arterială? Dacă ați fost diagnosticat cu hipertensiune, medicul vă va recomanda un plan de monitorizare – adesea zilnic sau de câteva ori pe săptămână la început, apoi de 2-3 ori pe săptămână când tensiunea este controlată. Dacă nu aveți diagnosticul, dar aveți factori de risc (familie cu hipertensiune, obezitate etc.), este bine să verificați cel puțin o dată pe an la medic sau farmacii. Persoanele peste 40 de ani ar trebui să-și controleze tensiunea măcar anual, chiar fără factori de risc.
• Pot vindeca hipertensiunea doar prin dietă și sport, fără medicamente? În stadiile incipiente sau în formele ușoare, modificările intense ale stilului de viață pot normaliza tensiunea. Mulți pacienți reușesc să evite sau să amâne medicația prin slăbit, dietă hiposodată și sport. Totuși, dacă tensiunea rămâne ridicată, sunt necesare medicamente pentru a preveni complicațiile. Acestea se pot reduce ca doză sau număr dacă stilul de viață este corect, dar de multe ori nu pot fi eliminate complet, mai ales în formele moderate-severe sau la vârstnici. Medicul va încerca întotdeauna cele mai simple măsuri întâi, însă este important să urmați sfatul specialistului pentru a vă proteja inima și vasele.
• Ce se întâmplă dacă uit să iau pastilele de tensiune? O singură doză uitată poate să nu cauzeze probleme imediate, deși tensiunea ar putea crește ușor în acea zi. Este bine să luați doza uitată imediat ce vă amintiți, dacă nu e prea aproape de următoarea administrare – sau urmați indicațiile din prospect. Dacă omiteți frecvent medicamentele, controlul tensiunii va fi suboptimal, crescând riscul de complicații. Recomandăm să vă setați o rutină zilnică (de ex. medicația dimineața după spălat pe dinți) sau alarme pe telefon. În caz de dubiu, discutați cu medicul – nu dublați dozele fără aviz, fiindcă poate fi periculos.

Recomandări privind stilul de viață și monitorizare

Pe lângă tratamentul prescris, pacienții hipertensivi ar trebui să își însușească un stil de viață “prietenos” cu inima. Iată câteva recomandări practice:

• Monitorizați tensiunea acasă: Achiziționați un tensiometru automat validat și măsurați-vă tensiunea în condiții standard (șezând, după 5 minute de repaus, fără să fumați sau să beți cafea cu 30 de minute înainte). Țineți un jurnal în care notați valorile, pe care să-l arătați medicului la control.
• Nu întrerupeți tratamentul fără aviz: Chiar dacă tensiunea revine la normal sub medicație, aceasta înseamnă că tratamentul funcționează, nu că boala a dispărut. Continuați să luați medicamentele zilnic, conform indicațiilor medicului. Dacă aveți efecte adverse sau neplăceri, discutați cu medicul pentru ajustarea schemei – nu opriți brusc pastilele.
• Alimentație echilibrată: Reduceți sarea, consumați mai multe alimente proaspete. O dietă de tip mediteranean (bogată în legume, fructe, pește, ulei de măsline) este benefică inimii. Limitați alimentele procesate, mezelurile, brânzeturile sărate și conservele.
• Hidratare adecvată: Consumați apă suficientă (aprox. 1.5-2 litri pe zi), mai ales în zilele calde, dar evitați excesul de lichide dacă medicul v-a recomandat restricție (de exemplu, în insuficiența cardiacă asociată).
• Activitate fizică regulată: Alegeți activități care vă plac – mers, înot, ciclism – și faceți-le o rutină (de 3-5 ori pe săptămână). Evitați însă eforturile intense nesupravegheate, mai ales dacă tensiunea nu este controlată; discutați cu medicul despre un program sigur de exerciții.
• Gestionează stresul: Identificați sursele de stres din viața dvs. și încercați să le reduceți sau să reacționați altfel la ele. Relaxați-vă prin hobby-uri, meditație, plimbări în natură sau alte activități plăcute. Un somn de calitate (7-8 ore pe noapte) este de asemenea important – oboseala cronică poate influența negativ tensiunea.
• Evitați fumatul și alcoolul în exces: Renunțarea la fumat este una dintre cele mai bune decizii pentru sănătatea cardiovasculară. Dacă consumați alcool, limitați-vă la cantități moderate sau renunțați complet.
• Consultații medicale periodice: Stabiliți împreună cu medicul cardiolog sau internist un program de controale (de obicei la 3-6 luni dacă tensiunea e controlată, mai frecvent dacă se fac ajustări de tratament). La controale, medicul va verifica tensiunea, pulsul, eventualele simptome noi, eficacitatea și toleranța tratamentului, și va face analize periodic (funcția renală, potasiu, glicemie, profil lipidic etc.).

Respectarea acestor recomandări vă va ajuta să mențineți hipertensiunea sub control și să reduceți riscul de complicații pe termen lung. Carol Clinic vă stă alături cu servicii de consiliere și monitorizare, pentru a vă asigura că sunteți pe drumul cel bun în gestionarea tensiunii arteriale.