Infarctul miocardic acut (denumit colocvial atac de cord) reprezintă necroza (moartea) unei porțiuni din mușchiul inimii, ca urmare a întreruperii bruște a alimentării cu sânge. Cel mai adesea, infarctul este consecința finală a bolii coronariene: o arteră coronară se blochează complet (de obicei prin formarea unui tromb – cheag de sânge – pe o placă de aterom ruptă) și fluxul de sânge către teritoriul respectiv se oprește. Fără oxigen și nutrienți, celulele miocardice din aria irigată de artera ocluzionată încep să sufere ireversibil după aproximativ 20-30 de minute. Cu cât obstrucția persistă mai mult, cu atât aria de necroză se extinde. De aceea, se spune adesea: “Timpul înseamnă mușchi” – fiecare minut contează pentru a salva cât mai mult din mușchiul cardiac afectat. Infarctele se pot produce în diverse zone ale inimii (anterior, inferior, lateral, etc.), în funcție de artera implicată (descendentă anterioară, circumflexă, coronară dreaptă, etc.).

Cauza principală a infarctului este așadar tromboza coronariană pe fond de ateroscleroză avansată. Mai rar, infarctul poate surveni prin spasm coronarian sever (închidere temporară a arterei prin contracție, de exemplu în angina Prinzmetal), disecție spontană de coronară (mai ales la femei tinere, postpartum) sau stări de cerere crescută de oxigen (infarct “de tip 2”, unde nu e neapărat un cheag – de pildă, anemie severă sau tahicardie extremă pot precipita ischemie). Totuși, >90% din infarcte sunt datorate aterotrombozei. Factorii de risc sunt aceiași ca pentru boala coronariană: vârstă, factori genetici, fumat, HTA, dislipidemie, diabet, obezitate, stres. Incidența infarctului este mai crescută dimineața (când crește tensiunea și viscositatea sângelui) și în sezonul rece (vasoconstricția contribuie).

Există două tipuri principale de infarct definite pe EKG: STEMI (infarct cu supradenivelare de segment ST pe EKG) – indică de regulă o ocluzie coronariană completă și necesită intervenție imediată, și NSTEMI (fără supradenivelare ST) – de obicei o ocluzie incompletă sau colateralizare, tratamentul fiind urgent dar nu neapărat sub 2 ore ca la STEMI. Diagnosticul diferențial și abordarea se vor discuta mai jos.

Simptome

Infarctul miocardic acut se manifestă adesea printr-o durere toracică intensă, prelungită, diferită de orice experimentat anterior de pacient. Caracteristicile clasice ale durerii de infarct:

• Localizare: retrosternal (în spatele osului pieptului), uneori ușor spre stânga; poate iradia în brațul stâng, umăr, gât, mandibulă sau în spate între omoplați.
• Caracter: senzație de strivire, presiune imensă, gheară sau arsură. Pacienții pot descrie ca “o greutate pe piept” sau “ca și cum m-ar prinde ceva în menghină”. Durerea poate semăna cu angina, dar mult mai intensă.
• Durată: peste 20-30 de minute, adesea ore, nu cedează la repaus sau nitroglicerină. (Angina stabilă ține sub 10 minute și cedează rapid la nitroglicerină.)
• Simptome însoțitoare: de obicei apar transpirații reci abundente, senzație de slăbiciune extremă, amețeală, uneori greață și vărsături (mai frecvent în infarctul inferior). Pacientul poate avea paloare, anxietate intensă și un sentiment de teamă de moarte. Pot apărea palpitații sau chiar leșin, mai ales dacă infarctul cauzează aritmii maligne. Dispneea (dificultatea de a respira) poate surveni dacă infarctul afectează sever funcția cardiacă, ducând la edem pulmonar acut.
• Alte posibile indicii: femeile și vârstnicii pot prezenta simptome atipice – disconfort difuz în torace sau abdomenul superior, oboseală neobișnuită, lipsă de aer fără durere toracică, stare confuzională. Aceste cazuri “atipice” pot întârzia recunoașterea infarctului. Totuși, durerea toracică rămâne cel mai comun semn pentru ambele sexe, fiind raportată la majoritatea pacienților (unele statistici arată ~80% din bărbați și ~70% din femei cu infarct au durere toracică, restul având simptome atipice).

Este esențial de subliniat: dacă suspectați un infarct (durere toracică severă prelungită și simptome asociate), acționați imediat sunând la 112. Nu conduceți singur la spital, nu așteptați să treacă. Tratamentul de urgență administrat în prima “oră de aur” poate salva viața și reduce considerabil afectarea inimii.

Diagnostic (în urgență)

Diagnosticul infarctului miocardic se stabilește în urgență, pe baza triadei: simptome clinice, electrocardiogramă și markeri de necroză miocardică (analize de sânge). La prezentarea pacientului cu suspiciune de infarct, echipa medicală efectuează rapid:

• ECG de 12 derivații: Este testul de bază, care trebuie făcut în primele 10 minute de la sosirea în UPU. Anumite modificări pe traseul ECG confirmă infarctul și orientează către localizare. Cea mai gravă modificare e supradenivelarea segmentului ST în derivațiile corespunzătoare unei regiuni cardiace (ex: V1-V4 pentru infarct anterior, DII, DIII, aVF pentru inferior etc.). Un STEMI (ST Elevation Myocardial Infarction) se diagnostichează când există supradenivelări ST ≥1-2 mm în cel puțin două derivații adiacente. În plus, pot apărea unde Q patologice (mai târziu) sau inversiuni de undă T. În NSTEMI, nu sunt supradenivelări ST, dar pot exista subdenivelări de ST sau unde T negative, ori ECG poate fi aproape normal – de aceea diagnosticul de infarct NSTEMI se bazează mai mult pe simptome și enzime. Observație: un ECG normal la prezentare nu exclude infarctul, poate că modificările apar tardiv sau pacientul are o ocluzie într-o zonă cu colaterale. De aceea, ECG-ul se repetă la 15-30 minute dacă suspiciunea clinică persistă.
• Dozarea markerilor cardiaci (troponina): Troponina este o proteină eliberată în sânge atunci când mușchiul inimii este lezat. Valoarea troponinei începe să crească la 3-4 ore de la infarct, ajunge la un maxim în ~24 ore și revine la normal în 1-2 săptămâni. În urgență, dacă ECG indică STEMI, nu se așteaptă confirmarea troponinei pentru a începe tratamentul – se acționează imediat. Însă pentru diagnosticul de NSTEMI, creșterea troponinei (peste percentila 99) asociată cu durerea prelungită este definitorie. Se recoltează troponină la prezentare și apoi la 3 și 6 ore. Uneori se dozează și CK-MB (fracțiunea cardiacă a creatinkinazei) sau mioglobina, dar troponina este standardul actual.
• Monitorizare continuă și evaluare clinică: Pacientul este pus pe monitor cardiac (pentru a detecta aritmii amenințătoare – infarctele pot provoca fibrilație ventriculară mai ales la debut). Se ia tensiunea, pulsul, saturația de oxigen. Adesea în infarct tensiunea poate fi crescută la debut (din durere), sau scăzută dacă infarctul e extensiv sau complicat cu șoc cardiogen. Se caută semne de insuficiență cardiacă acută: raluri pulmonare, jugulare turgescente (infarct dreapta), suflu apărut de insuficiență mitrală (dacă un mușchi papilar e afectat), etc.

Odată ce infarctul este diagnosticat (sau foarte probabil), nu se mai amână tratamentul pentru investigații suplimentare. Cu toate acestea, uneori, pentru claritate diagnostică:

• Se poate face ecocardiografie de urgență, la patul pacientului: evidențiază tulburări de contracție ale peretelui inimii (o zonă care nu se contractă sugerând infarct acolo) și poate exclude alte cauze de durere toracică (disecție de aortă, pericardită – acestea pot avea semne ecografice specifice). Eco este foarte util dacă ECG-ul nu este concludent sau pacientul are boală preexistentă care complică interpretarea (ex: bloc de ramură).
• Angiografie coronariană de urgență: în cazul STEMI, de fapt aceasta nu e investigație, ci direct parte din tratament – pacientul este dus în sala de cateterism pentru coronarografie imediată, care vizualizează artera blocată și permite revascularizarea (vezi tratament). În NSTEMI, coronarografia se face de obicei în primele 24-72 ore de la internare, nu neapărat imediat (dacă nu există instabilitate majoră).

La Carol Clinic, punem accent pe educația pacienților privind recunoașterea simptomelor de infarct și pe colaborarea cu unități de urgență și centre de angioplastie. Deși Carol Clinic nu gestionează direct urgențele majore, suntem implicați în prevenție, în asigurarea consulturilor rapide post-eveniment și în monitorizarea pe termen lung.

Tratament de urgență și în spital

În cazul unui infarct acut, tratamentul de urgență salvează viața. Abordarea se împarte în două etape: pre-spital (ce se face până a ajunge la spital sau imediat la UPU) și tratamentul definitiv (revascularizarea, plus terapia adjuvantă în spital).

Măsuri imediate (MONA): există un acronim clasic – MONA – ce sumarizează intervențiile de bază la sosirea pacientului cu suspiciune de infarct: Morfina (pentru durere mare, dacă nitroglicerina nu ajută și tensiunea nu e mică), Oxigen (dacă saturația <90%), Nitroglicerină (spray sublingual, dacă tensiunea e peste 90 mmHg și nu există contraindicații), Aspirină (înghițită sau mestecată 300 mg, cât mai repede, pentru a inhiba trombocitele). În practică, aspirina se administrează chiar de la primul contact, ideal chiar de către pacient dacă are la îndemână, după apelul la 112.

Reperfuzia miocardică (redeschiderea arterei): este piatra de temelie a tratamentului infarctului. Sunt două metode: angioplastia primară (preferată) sau tromboliza medicamentoasă (unde angioplastia nu e disponibilă rapid).

• Angioplastia coronariană primară (PCI primar): Procedura urgentă efectuată de un cardiolog intervenționist, ideal în primele 90 de minute de la primul contact medical. Prin cateterizare, se pătrunde până la coronara ocluzionată, se traversează cheagul cu un ghid fin, se dilată artera cu balon și se implantează un stent pentru a menține fluxul deschis. Aceasta reprezintă standardul de aur în STEMI. Rata de succes este foarte mare dacă se acționează rapid, restabilind circulația și limitând extinderea necrozei. Carol Clinic colaborează cu centrele de cardiologie intervențională – pacienții cu infarct sunați la 112 sunt duși direct la un astfel de centru (de exemplu Institutul CC Iliescu sau alt spital cu gardă de cardiologie intervențională). După stabilizare și tratament, acești pacienți revin la Carol Clinic pentru monitorizare și controale.
• Tromboliza (terapia fibrinolitică): constă în administrarea unui medicament intravenos care dizolvă cheagul (ex: tenecteplase, alteplase). Se utilizează în situațiile în care angioplastia primară nu poate fi efectuată în timp util (de ex., pacientul se află într-o zonă fără acces rapid la sală de cateterism, iar transferul ar depăși 2 ore). Tromboliza este eficientă dacă e administrată foarte precoce (ideal sub 3 ore de la debut, dar se poate până la 6-12 ore în anumite cazuri). Nu e indicată dacă au trecut >12 ore și pacientul e stabil. Are și contraindicații (risc de sângerare majoră – ex. pacient cu AVC hemoragic anterior, operație recentă, ulcer activ, etc.). Dacă tromboliza reușește (durerea și ST-ul se ameliorează), pacientul va fi ulterior transferat la angioplastie “de rutină” în următoarele 24 ore pentru a securiza vasul. Dacă nu reușește (semne de eșec la 60-90 min), pacientul e trimis de urgență la angioplastie de salvare.

Tratament medicamentos adjuvant: Pe lângă aspirină deja administrată, se va începe în urgență:

• Alt antiagregant plachetar: de obicei Clopidogrel (300-600 mg încă din UPU) sau Ticagrelor (180 mg), în completarea aspirinei – această “dublă antiagregare” previne extinderea cheagului și menține stentul deschis după PCI. Alegerea depinde de disponibilitate și strategie (ticagrelor mai nou, mai potent).
• Anticoagulant: enoxaparină (heparină cu greutate moleculară mică) subcutanat sau heparină intravenos, pentru a împiedica formarea altor cheaguri. Dacă se face angioplastie, se administrează heparină nefracționată în sală. Uneori se folosesc și inhibitori de glicoproteină IIb/IIIa (abciximab, tirofiban) la pacienții cu trombi mari.
• Beta-blocant: dacă pacientul nu are contraindicații (insuficiență cardiacă acută, bradicardie severă, hipotensiune), i se administrează un beta-blocant (ex: metoprolol) oral sau i.v. Aceasta scade ritmul inimii, consumul de oxigen și reduce aritmiile, îmbunătățind prognosticul. Se dă cu prudență și se titrează în funcție de tensiune și puls.
• Nitroglicerină i.v.: dacă durerea persistă și tensiunea arterială permite, se poate pune nitroglicerină intravenos pentru dilatarea coronarelor și controlul durerii/ischemiei.
• Morfina i.v.: pentru durere foarte intensă ce nu cedează la nitroglicerină, se administrează morfină care calmează pacientul și reduce și stresul simpatic (de asemenea scade un pic tensiunea, ameliorând încărcarea inimii).
• Oxigen: doar dacă pacientul are saturație scăzută (sub ~90%) sau semne de insuficiență respiratorie. Oxigenul de rutină la toți pacienții cu infarct nu mai este recomandat, deoarece dacă satură normal, un exces poate fi dăunător.
• Tratamente pentru complicații: dacă apar (ex: medicație antiaritmică pentru tahiaritmii ventriculare, atropină pentru bradicardie severă, suport inotrop/vasopresor dacă e șoc cardiogen, defibrilare în caz de fibrilație ventriculară etc.).

Tratamentul în spital (după urgența imediată): Pacientul cu infarct este internat de obicei în secția de terapie intensivă coronarieni 2-3 zile, apoi mutat pe secție. Se continuă monitorizarea ECG minim 24-48h pentru a surprinde eventuale aritmii. Se repetă analizele (troponina va crește și apoi scădea). În spital se introduc și alte medicamente esențiale:

• Inhibitorii ECA (ex: perindopril, ramipril) începând din primele 24 ore, mai ales dacă infarctul a fost mare sau există insuficiență cardiacă. Aceștia ajută la “remodelarea” inimii (previn dilatarea și slăbirea ventriculului).
• Statine în doză mare: (ex: atorvastatin 40-80 mg) indiferent de nivelul inițial al colesterolului, se administrează pentru protecția vaselor și efect antiinflamator. Ghidurile actuale recomandă statine intensive la toți pacienții post-infarct, pentru a atinge LDL <55 mg/dl.
• Continua dublă antiagregare: aspirină + ticagrelor/clopidogrel se continuă minim 12 luni după infarct (sau mai mult, în funcție de stent și risc).
• Beta-blocant oral: se continuă și la externare pe termen lung, dacă nu e contraindicat.
• Anticoagulant: la NSTEMI se face de obicei enoxaparină câteva zile până la coronarografie. La STEMI, după angioplastie reușită, se oprește heparina. Dacă pacientul are complicații (ex: fibrilație atrială) s-ar putea indica anticoagulant pe termen lung (warfarină sau NOAC), dar altfel nu.

Pacientul este evaluat ecocardiografic în spital pentru a se vedea funcția de pompă a inimii (fracția de ejecție) și eventualele complicații mecanice (ruptură de perete, defect septal, regurgitare mitrală severă etc.). În caz de complicații grave, poate fi necesară intervenție chirurgicală de urgență (de ex. repararea septului). Din fericire, cu reperfuzie rapidă, aceste complicații au devenit rare.

Durata internării la un infarct necomplicat este ~4-5 zile. Înainte de externare, pacientul primește recomandări clare pentru tratament, dietă, efort și plan de recuperare.

Recuperare și urmărire post-infarct

Recuperarea după un infarct continuă după externare. Reabilitarea cardiacă este foarte recomandată: programe supravegheate de exerciții graduale și educație, ce încep la 1-2 săptămâni post-infarct (sau chiar mai devreme pentru cazurile ușoare). Aceste programe scad riscul de evenimente noi și îmbunătățesc capacitatea de efort. Carol Clinic oferă consultații de urmărire și poate ghida pacienții către servicii de recuperare cardiovasculă.

În ceea ce privește medicația pe termen lung, practic toți pacienții post-infarct vor continua: aspirina (pe viață, dacă nu există contraindicații), cel puțin un an de clopidogrel/ticagrelor, beta-blocant, statină, IECA, ± altele în funcție de situație. Aderența la tratament este esențială – s-a demonstrat că întreruperea prematură a antiagregantelor, de exemplu, crește mult riscul de tromboză de stent și reinfarct.

Schimbările în stilul de viață sunt cruciale: renunțarea definitivă la fumat, dietă hipolipidică și hiposodată, controlul greutății, gestionarea stresului. Activitatea sexuală poate fi reluată după ~2 săptămâni dacă pacientul se simte bine (efortul e echivalent cu urcatul a două etaje; dacă poate face asta fără angină, atunci e apt). Conducerea auto se reia în 1-2 săptămâni pentru infarct necomplicat (mai repede dacă a fost ușor, mai târziu dacă a fost sever). Întoarcerea la serviciu depinde de tipul muncii – de la 2 săptămâni (muncă de birou) la 6-8 săptămâni (muncă fizică grea).

Monitorizarea la cardiolog: primul control la ~4-6 săptămâni după infarct. Acolo se evaluează simptomele, tensiunea, eventual se repetă o ecografie pentru a vedea evoluția funcției inimii. Dacă fracția de ejecție a rămas mult scăzută (<30-35%), după 40 de zile se pune în discuție indicația de cardiodefibrilator implantabil (ICD) profilactic pentru prevenirea morții subite. De asemenea, se optimizează medicamentele (de exemplu se crește doza de beta-blocant/IECA până la doza maxim tolerată). Apoi controalele se fac la 3 luni, 6 luni, 12 luni și apoi anual, sau mai des dacă apar probleme.

Suport psihologic: Un infarct este un eveniment traumatizant. Mulți pacienți pot dezvolta anxietate sau depresie după incident, temeri legate de moarte sau incapacitate. Carol Clinic acordă importanță și sănătății mintale post-infarct, recomandând consiliere psihologică sau grupuri de suport atunci când este cazul. O atitudine pozitivă și sprijinul familiei contribuie mult la recuperare.

Întrebări frecvente despre infarctul miocardic

• Ce ar trebui să fac dacă suspectez că fac infarct? În primul rând, sunați imediat la 112 – nu întârziați, chiar dacă nu sunteți sigur 100%. Spuneți dispecerului simptomele (“durere puternică în piept de X minute, dificultăți de respirație…”), astfel încât să se trimită echipaj cu medic. Mestecați o aspirină (160-325 mg) dacă o aveți la îndemână și nu sunteți alergic. Stați în poziție semisezândă, încercați să rămâneți calm. Nu conduceți singur la spital și nu așteptați “să treacă”. Dacă sunteți cu cineva, rugați-l să stea cu dumneavoastră până vine ambulanța. Intervenția rapidă poate restabili circulația în arteră și vă poate salva viața sau preveni insuficiența cardiacă ulterioară.
• Toate durerile în piept sunt infarct? Nu, există multe cauze de durere toracică, de la cele musculo-scheletice (nevralgii intercostale) la reflux gastroesofagian sau anxietate. Totuși, nu puteți distinge sigur singur cauza – de aceea orice durere toracică severă și prelungită necesită evaluare medicală. Semnele care sugerează infarct sunt: durere retrosternală ca o gheară/presiune, care durează peste 15 minute, iradiază în umăr/braț, asociată cu transpirații, greață, senzație de moarte iminentă. Durerea de infarct nu se modifică la mișcarea brațelor sau la respirație profundă (acelea țin mai degrabă de perete toracic sau pleură). Indiferent, mesajul este să nu ignorați o durere în piept semnificativă – mai bine să fie o alarmă falsă decât să ratați un infarct.
• Poate cineva să aibă infarct fără durere (infarct “silențios”)? Da, se poate întâmpla, deși este rar. Unii pacienți (mai ales diabeticii și vârstnicii) pot suferi infarcte fără durerea tipică – simptomele pot fi doar dificultăți de respirație, oboseală brusc instalată, stare confuzională sau chiar leșin. De asemenea, există cazuri descoperite ulterior pe EKG ca “infarct vechi” la pacienți care nu își amintesc un episod clar dureros – posibil au avut discomforturi minore puse pe seama indigestiei. Totuși, majoritatea infarctelor provoacă măcar un disconfort perceput. Dacă aveți factori de risc mari, fiți atenți la orice schimbare inexplicabilă a stării de sănătate. Orice suspiciune trebuie verificată la medic – de exemplu, un EKG și un test de troponină pot lămuri situația.
• Dacă am avut un infarct, voi mai putea duce o viață normală? Da, mulți pacienți revin la o viață activă și satisfăcătoare după un infarct, mai ales dacă urmează sfaturile medicale. Recuperarea depinde de cât de extins a fost infarctul și de sănătatea generală. Dacă inima a rămas cu o funcție aproape normală și fără complicații, puteți face aproape tot ce făceați înainte (cu precauțiile de rigoare). Chiar și cu o ușoară scădere a funcției cardiace, terapiile moderne și reabilitarea pot ameliora simptomele. Cheia este aderarea la tratament, stil de viață sănătos, controale regulate. Mii de oameni se întorc la serviciu, fac sporturi ușoare, călătoresc, după infarct. Este normal să existe o perioadă de teamă sau depresie, dar cu sprijinul potrivit, acestea pot fi depășite. Carol Clinic are numeroși pacienți care, după infarct, și-au modificat viața în bine și acum, ani mai târziu, sunt bine și activi.
• Rudele mele de gradul I au avut infarct. Ce pot face să previn și eu unul? Istoricul familial de boală cardiacă prematură (tată/frate sub 55 ani, mamă/soră sub 65 ani cu infarct) crește riscul personal. Nu putem schimba genele, dar putem controla factorii modificabili: dacă fumați – renunțați; mențineți tensiunea arterială sub 130/80 dacă e în tendință să crească; verificați anual profilul de colesterol și glicemia – dacă sunt crescute, luați măsuri (dietă, medicamente); faceți mișcare regulat și păstrați o greutate sănătoasă. De asemenea, mergeți la evaluări cardiologice periodice – un control preventiv (EKG, eventual test de efort) după 40 de ani, mai ales cu un istoric familial încărcat, e o idee bună. Cu prevenție activă, riscul de infarct poate fi mult redus, chiar și la cei cu predispoziție genetică.

Recomandări post-infarct și prevenție secundară

În urma unui infarct, viața nu se oprește – însă este un semnal de alarmă major că trebuie adoptate măsuri stricte pentru a preveni recurența. Iată principalele recomandări pe care Carol Clinic le transmite pacienților:

• Nu fumați absolut deloc: Nicio țigară, nicio pipă, nici măcar fumat pasiv. Evitați și țigările electronice sau tutunul încălzit – efectele lor pe termen lung nu sunt clare, dar nu sunt “sigure”. Dacă ați fumat, infarctul este motivul clar să vă lăsați – și corpul începe să se repare imediat după ultima țigară (în 1 an riscul de evenimente scade considerabil).
• Luați-vă medicamentele zilnic: Faceți-vă o rutină cu pilulele de dimineață și seară. Folosiți o cutiuță organizatoare pe zile, dacă ajută. În caz că uitați frecvent, setați alarme pe telefon. Medicamentele previn reinfarctul și insuficiența cardiacă – ele trebuie privite ca aliații dumneavoastră pe viață.
• Consultați-vă cu medicul înainte de a lua alte medicamente sau suplimente: Unele medicamente uzuale pot interfera cu cele cardiace (de exemplu antiinflamatoarele precum ibuprofenul pot crește riscul de complicații după infarct). Întrebați cardiologul sau medicul de familie ce analgezice sau tratamente alternative sunt sigure.
• Dieta “prietenoasă cu inima”: Bogată în fibre, săracă în grăsimi rele. Asta înseamnă multe legume, fructe proaspete, carne slabă (sau mai bine pește), lactate degresate. Limitați carnea roșie la ocazii, evitați prăjelile, produsele de patiserie și dulciurile concentrate. Folosiți ierburi aromate în loc de multă sare pentru gust. Hidratați-vă adecvat (dacă inima funcționează bine, ~1.5-2 litri lichid/zi; dacă aveți insuficiență cardiacă, urmați indicațiile medicului privind lichidele).
• Activitate fizică regulată, dar moderată: După ce medicul vă confirmă că puteți face efort, începeți cu plimbări zilnice de 20-30 minute pe teren plat. Apoi creșteți treptat durata și eventual intensitatea (pas alert). Evitați să faceți efort la temperaturi extreme (caniculă sau ger) și nu imediat după masă. Dacă vremea e potrivnică, puteți face bicicletă ergonomică sau exerciții ușoare în casă. Sporturi recomandate: mers pe jos, drumeții ușoare, ciclism recreațional, înot lejer. Evitați ridicarea de greutăți mari, sporturile competitive intense sau care implică risc (de ex. schi extrem). Important: opriți-vă dacă simțiți durere în piept, respirație grea exagerată sau palpitații – aceasta e limita dvs. discutați cu medicul dacă se întâmplă.
• Mențineți-vă greutatea optimă: Dacă aveți kilograme în plus, lucrați cu un nutriționist sau folosiți principii de alimentație sănătoasă pentru a slăbi treptat (0.5-1 kg pe săptămână). Greutatea ideală reduce povara pe inimă. Verificați periodic indicele de masă corporală (țintă sub 25 kg/m²) și circumferința taliei (sub 94 cm la bărbați, sub 80 cm la femei).
• Controlează factorii de risc: Măsurați tensiunea arterială cel puțin o dată pe săptămână (sau zilnic dacă a fost mare) – țineți-o <130/80 mmHg cu tratament. Verificați glicemia dacă sunteți diabetic, țintiți HbA1c <7%. Țineți legătura cu medicul diabetolog și urmați dieta adecvată. Verificați profilul lipidic la ~6 săptămâni după infarct – dacă LDL nu e la țintă, medicul vă va crește doza de statină sau adăuga alt medicament (ex: ezetimib).
• Vaccinați-vă antigripal anual: Infecțiile severe (precum gripa sau pneumonia) pun stres suplimentar pe inimă și pot declanșa evenimente cardiace. Vaccinul antigripal este recomandat pentru toți pacienții cardiaci anual. De asemenea, discutați despre vaccinarea antipneumococică (pneumonie) – se administrează de obicei o dată, cu rapel după câțiva ani.
• Recunoașteți semnele insuficienței cardiace: Infarctul, mai ales dacă a fost extins, poate lăsa sechele. Fiți atent la simptome precum: lipsă de aer la eforturi mici sau întins în pat, umflarea picioarelor, oboseală accentuată, creștere rapidă în greutate (2-3 kg în câteva zile – reținere de lichid). Dacă apar, informați medicul – poate fi necesară ajustarea tratamentului (diuretice etc.).
• Nu neglijați sănătatea mentală: După infarct, e normal să aveți anxietăți. Împărtășiți familiei ce simțiți. Dacă aveți stări depresive persistente, lipsă de interes sau atacuri de panică, spuneți medicului – un psiholog sau psihiatru vă poate ajuta enorm. Sunt și grupuri de suport cu alți pacienți cardiaci unde vă puteți inspira din experiențele altora.

Urmând aceste sfaturi, veți maximiza șansa ca infarctul suferit să rămână un unic episod izolat din viața dumneavoastră. Carol Clinic vă stă alături pe tot parcursul – de la faza acută (colaborând cu serviciile de urgență) la reabilitare și prevenție secundară, obiectivul nostru comun fiind o viață cât mai normală și lungă pentru dumneavoastră.