Descriere generală

Infecțiile căilor respiratorii superioare reprezintă cel mai comun grup de afecțiuni la om, incluzând ceea ce numim în mod curent „răceală” (rinofaringita acută) precum și alte infecții virale localizate la nivelul nasului, sinusurilor, faringelui sau laringelui. Răceala comună este, în esență, o infecție virală autolimitată a tractului respirator superior, caracterizată prin inflamația mucoaselor nazale și faringiene. Există peste 200 de virusuri care pot cauza răceala – cei mai frecvenți sunt rinovirusurile (responsabile de 30-50% din cazuri), urmați de coronavirusuri (non-SARS), virusul sincițial respirator (VSR), adenovirusuri, enterovirusuri etc. Aceste infecții apar cu precădere în sezonul rece (toamnă-iarnă), când oamenii petrec mai mult timp în spații închise și aglomerate, favorizând transmiterea.

De obicei, răceala comună este o boală benignă, simptomele ating vârful în 2-3 zile de la debut și se remit în aproximativ o săptămână. La copii, care pot face multiple episoade anual, uneori simptomele pot dura ușor peste o săptămână. Rinofaringita acută necomplicată nu necesită antibiotic (fiind virală) și se tratează simptomatic. Cu toate acestea, aceste infecții pot produce disconfort semnificativ și pot duce la absenteism școlar sau profesional. În plus, răcelile pot favoriza apariția suprainfecțiilor bacteriene (sinuzite, otite, faringite streptococice) la unii pacienți, motiv pentru care e importantă monitorizarea evoluției.

Rinofaringita acută afectează toate grupele de vârstă – adulții fac în medie 2-3 episoade de răceală pe an, iar copiii mici pot face 6-8 episoade pe an, imunitatea lor fiind în formare și expunerea în colectivități fiind mare.

Cauze și factori de risc

Cauza: Peste 200 de tulpini virale pot provoca infecții ale căilor respiratorii superioare. Rinovirusurile (din care există >100 serotipuri) sunt cea mai frecventă cauză – sunt extrem de contagioase și se transmit ușor. Alte virusuri implicate includ: coronavirusuri umane (altele decât SARS-CoV-2), adenovirusurile, virusurile parainfluenza, virusul sincițial respirator (important la sugari, poate cauza bronșiolită), enterovirusurile (ECHO, Coxsackie), metapneumovirusul uman etc. O „răceală” tipică poate fi cauzată de oricare dintre acestea, motiv pentru care nu există un singur “vaccin pentru răceală”.

Transmitere: Infecțiile se transmit de obicei pe cale aeriană (prin picături de secreție respiratorie eliminate când bolnavul tușește sau strănută) sau prin contact direct cu secreții (de exemplu, strângerea mâinii cu o persoană care și-a atins nasul și apoi ducerea mâinii la propriul nas/gură). Virusurile răcelii pot supraviețui pe suprafețe (mânerul ușii, jucării) pentru perioade scurte, de unde pot fi preluate pe mâini. De acolo, dacă atingi nasul, ochii sau gura, virusul pătrunde și începe infecția. Contagiozitatea este maximă în primele 2-3 zile de boală, când secrețiile nazale abundă în particule virale.

Factori de risc:

• Expunerea la virus: Copiii în colectivități (creșă, grădiniță, școală) sunt cei mai predispuși, virusurile răspândindu-se rapid între ei. Adulții care lucrează în mediu aglomerat sau călătoresc cu mijloacele de transport în comun au risc crescut. De asemenea, membrii familiei unui copil bolnav se vor îmbolnăvi adesea (rata de atac intrafamilială este ridicată).
• Sezonul rece: Nu frigul in sine cauzează răceala, dar în lunile reci oamenii stau mai mult în spații închise slab ventilate, facilitând transmiterea. Unele virusuri (rinovirus) au un vârf de incidență toamna și primăvara, altele (coronavirusurile sezoniere) mai mult iarna.
• Stresul și oboseala: Studii au arătat că stresul psihic cronic și somnul insuficient pot crește susceptibilitatea la răceli – probabil prin diminuarea temporară a răspunsului imun.
• Fumatul: Fumătorii au risc mai mare de a contracta infecții respiratorii și adesea simptomele lor sunt mai severe sau de durată mai lungă, deoarece fumul afectează mucoasa respiratorie și mecanismele de apărare (ex. paralizează cilii vibratili).
• Vârsta fragedă: Sugarii și copiii mici nu au fost expuși anterior la multe virusuri, deci nu au imunitate dobândită; ei fac numeroase episoade de infecții superioare până își „antrenează” sistemul imun. De asemenea, pun mâinile peste tot și apoi la gură/ochi, facilitând auto-inocularea.

De reținut că, în general, răceala este cauzată de virusuri omniprezente, la care toți suntem expuși. Imunitatea post-infecție este de scurtă durată și specifică tulpinii; cum există sute de tulpini, poți face răceli repetate.

Simptome principale

Simptomele infecțiilor respiratorii superioare variază în funcție de virus și de segmentul predominant afectat, dar răceala comună tipică se manifestă prin:

• Rinoree (secreții nazale): La început, nasul „curge” cu secreții seroase, apoase (rinoree clară abundentă), adesea însoțite de strănuturi frecvente și mâncărime nazală. Pe parcursul bolii, secrețiile pot deveni mai mucoase și spre final gălbui sau verzui (aceasta nu indică neapărat suprainfecție bacteriană, ci fazele normale ale infecției). Congestia nazală (nas înfundat) este foarte comună, dând senzația de presiune în sinusuri și alterarea mirosului și gustului.
• Durere în gât (faringită): Un disconfort faringian sau senzație de usturime în gât este adesea primul semn, apărând chiar din prima zi. De regulă e moderată și însoțită de dificultate la înghițit ușoară. În răceli, durerea în gât trece de obicei în 1-2 zile, spre deosebire de faringita streptococică (angină) unde este mai intensă.
• Tuse: Poate fi prezentă sau nu în răceala obișnuită. De obicei, dacă apare, este tuse seacă la debut, provocată de iritația faringiană, evoluând uneori într-o tuse cu expectorație mucoasă după câteva zile (când secrețiile nazale curg posterior în gât). Tusea în răceală este de intensitate redusă sau moderată și se rezolvă de regulă în maximum 1-2 săptămâni.
• Febră și stare generală: Adulții cu răceală au de obicei febră absentă sau de grad scăzut (37-38°C). Copiii pot face febră mai înaltă în viroze, uneori 38-39°C, însă febra ridicată persistentă nu este tipică pentru o simplă răceală la adult. Apare frecvent subfebrilitate și o stare de oboseală, moleșeală, dureri musculare ușoare, cefalee difuză – de unde și expresia „mă simt rău, mă doare tot corpul”.
• Strănut și lăcrimare: Strănutul frecvent este un simptom marcant în primele zile ale unei viroze nazale. Conjunctivita virală (ochi roșii, lăcrimare) poate însoți răceala, mai ales la adenovirusuri. Uneori se simte și usturime oculară sau vedere încețoșată din cauza lăcrimării.
• Voce răgușită și ușoară durere de urechi: Dacă este implicat și laringele, poate apărea disfonie (răgușeală). De asemenea, congestia nazală și faringiană pot da o senzație de presiune în urechi sau chiar otalgie ușoară (din cauza disfuncției tubare), fără ca aceasta să însemne neapărat otită bacteriană.

Simptomele ating de obicei intensitatea maximă în ziua 2-3 de boală, apoi încep să se amelioreze treptat. În ziua ~5 a răcelii, majoritatea persoanelor se simt mult mai bine, deși pot persista congestia nazală și tusea încă câteva zile.

Complicații posibile: Deși majoritatea răcelilor se vindecă spontan fără probleme, uneori se pot complica: sinuzita acută bacteriană (dacă simptomele nazale persită >10 zile sau reîncep după o ameliorare inițială, cu dureri faciale și febră), otita medie acută la copii (durere de ureche intensă, febră, agitație), faringo-amigdalita streptococică (dacă se suprapune o infecție cu streptococ – rar la adulți, mai posibil la copii). O atenție sporită necesită pacientul cu viroză care dezvoltă febră mare de nou (>38,5°C) și tuse accentuată după 4-5 zile – ar putea semnala instalarea unei bronșite acute sau chiar a unei pneumonii.

Modalități de diagnostic

În general, diagnosticul de răceală comună (rinofaringită virală) este unul clinic, bazat pe recunoașterea tiparului simptomatic. Medicul internist/familie poate diagnostica răceala prin simplul examen clinic și anamneză:

• Anamneza: contează debutul progresiv al simptomelor, contextul (contact cu cineva răcit, epidemii sezoniere), absența semnelor de gravitate. De pildă, un adult care relatează: „de ieri mă ustură gâtul, acum mi se înfundă nasul și strănut; am 37,5°C și mă simt obosit” – este foarte sugestiv pentru viroză respiratorie banală.
• Examenul fizic: la inspecția faringelui se observă mucoasă faringiană ușor roșie, congestie a mucoasei nazale, secreții nazale. Amigdalele pot fi ușor mărite dar fără exudat purulent (prezența depozitelor albe pe amigdale ar orienta spre faringită streptococică). Ganglionii limfatici cervicali pot fi discret măriți și sensibili. Ascultația pulmonară este normală (sau poate evidenția raluri ronflante de secreții care se clarifică la tuse). Absența febrei înalte, a tahicardiei sau a semnelor de detresă respiratorie (frecvență respiratorie normală) confirmă natura benignă.

De regulă, nu sunt necesare teste de laborator sau investigații paraclinice la o răceală necomplicată. Totuși, în anumite situații:

• Testele rapide antigenice sau PCR pentru virusuri respiratorii: Există teste rapide pentru virusul gripal, pentru COVID-19, pentru VSR etc. În contextul pandemiei recente, se recomandă ca la simptome de răceală să fie exclus COVID-19 (prin test rapid antigenic sau PCR). De asemenea, dacă se suspectează gripa (febră mai mare, dureri musculare intense, debut brusc iarna), un test rapid de gripă la cabinet poate fi util. În general, pentru rinovirus și alții nu se testează de rutină, deoarece nu schimbă conduita (nu există antivirale specifice).
• Exudat faringian/cultură streptococică: Dacă durerile de gât sunt foarte intense, amigdalele umflate cu puroi și febră mare, medicul va suspecta o amigdalită streptococică în loc de o simplă răceală virală. În acele cazuri, un test rapid strep sau un exudat faringian pentru streptococ este indicat, pentru a decide necesitatea antibioticului. Dar într-o răceală tipică cu predominanța corizei nazale, acest test nu este necesar (probabilitatea de streptococ este mică).
• Radiografie sinusuri sau consultație ORL: Numai dacă simptomele de rinită se complică – de exemplu, durere persistentă de sinus, secreție nazală purulentă >10-14 zile – pentru a verifica o sinuzită acută bacteriană. În majoritatea cazurilor nu este nevoie; sinuzita virală însoțește oricum rinofaringita și nu necesită confirmare imagistică.
• Radiografie toracică: Nu este indicată în răceala comună necomplicată. Dacă însă pacientul dezvoltă tuse foarte intensă, expectorație colorată, dispnee și febră peste 38,5°C, medicul poate solicita o radiografie pulmonară pentru a exclude o pneumonie.

Diagnosticul diferențial al răcelii include: gripa (care are simptomatologie mult mai severă, cu febră înaltă, mialgii puternice, debut abrupt), COVID-19 (poate semăna cu o răceală ușoară, de aceea se testează), alergia respiratorie (rinita alergică sezonieră dă strănut și rinoree, dar fără febră, și cu prurit conjunctival pronunțat – uneori e confundată cu o răceală de primăvară). De asemenea, e important de diferențiat complicațiile ce necesită alt tratament (sinuzită bacteriană, otită medie, faringită streptococică, pneumonie).

Opțiuni de tratament

Pentru infecțiile respiratorii superioare virale (răceala comună), tratamentul este în principal simptomatic, vizând ameliorarea disconfortului, întrucât organismul eliminează virusul de la sine. Nu există un antiviral specific pentru rinovirusuri sau coronavirusurile banale (spre deosebire de virusul gripal sau SARS-CoV-2 unde există antivirale dedicate în anumite situații). Totodată, antibioticele nu sunt eficiente în răceala virală și nu trebuie administrate, deoarece nu scurtează durata bolii și pot face rău (perturbând flora normală, generând rezistență bacteriană inutilă).

Măsurile uzuale de tratament includ:

• Odihnă și hidratare: Pacientului i se recomandă repaus relativ (să evite efortul intens) și somn suficient. Hidratarea cu multe lichide calde (apă, ceaiuri, supe) ajută la fluidificarea secrețiilor și previne deshidratarea în caz de febră. Alimentația va fi ușoară, după pofta de mâncare (care poate fi scăzută).
• Medicamente antipiretice și analgezice: Paracetamolul sau ibuprofenul sunt de ajutor pentru scăderea febrei (dacă depășește 38-38,5°C sau creează disconfort) și pentru ameliorarea durerilor de cap, a durerilor în gât și a mialgiilor. Acestea îmbunătățesc starea generală a pacientului. Atenție la doze: respectarea intervalelor (paracetamol la 4-6 ore, ibuprofen la 6-8 ore). La copii, dozele se ajustează pe kilogram. Aspirina nu se recomandă copiilor (risc de sindrom Reye).
• Decongestionante nazale: Pentru nasul înfundat, spray-urile nazale cu soluții decongestionante (ex. xilometazolin, oximetazolin) oferă ușurare rapidă prin vasoconstricție locală – reduc edemul mucoasei nazale. Trebuie folosite corect (2-3 pufuri în fiecare nară, maxim de 3 ori/zi) și pe termen scurt (nu mai mult de 5-7 zile), altfel pot da efect de rebound (rinită medicamentoasă). La copiii mici se preferă decongestionante saline (ser fiziologic, spray cu apă de mare) și aspirarea secrețiilor cu pompita.
• Soluții saline și inhalații: Spălăturile nazale cu ser fiziologic sau apă de mare ajută la curățarea mucusului și la decongestionare naturală. Inhalarea de aburi calzi (infuzie de mușețel, duș fierbinte) poate ameliora temporar congestia nazală și calmarea mucoaselor. Atenție să nu fie prea fierbinți (risc de arsuri).
• Tratament pentru dureri în gât: Gargarismele cu apă sărată călduță (jumătate linguriță de sare într-un pahar cu apă) de câteva ori pe zi pot calma mucoasa faringiană. De asemenea, pastilele de supt (cu miere, lămâie, mentol, sau anestezice locale ușoare ca benzocaina) pot oferi alinare temporară. Spray-urile de gât antiseptice pot fi utilizate, deși eficacitatea lor este limitată.
• Antitusive sau expectorante: Depinde de tipul tusei. Dacă tusea este uscată, supărătoare (mai ales noaptea perturbă somnul), se poate administra un antitusiv ușor pentru scurt timp (de exemplu dextrometorfan – fără prescripție, sau codeină in cazuri selectate – cu prescripție). În cazul tusei productive, nu se suprimă reflexul de tuse; se pot da expectorante/mucolitice (ex. guaifenezin, acetilcisteină, bromhexin) pentru a fluidifica secrețiile, deși hidratarea este probabil la fel de eficientă. Un remediu casnic frecvent – siropul de tuse pe bază de miere și lămâie – poate ajuta la calmarea tusei nocturne (mierea nu se dă sub vârsta de 1 an!).
• Remedii adjuvante: Vitamina C este intens popularizată, însă dovezile științifice arată un beneficiu minim spre deloc în scurtarea răcelii dacă este luată profilactic; totuși, unii pacienți raportează ameliorare subiectivă. Zincul administrat în primele 24h de la debut ar putea scurta ușor durata răcelii conform unor studii, dar poate da greață și are un orizont terapeutic îngust. Supa de pui, hidratarea caldă, odihna rămân remedii „clasice” care chiar ajută.

Antibioticele: repetăm, nu sunt indicate în tratamentul răcelii comune. Utilizarea inutilă a antibioticelor în viroze poate duce la reacții adverse (diaree, candidoze) și selecția de bacterii rezistente. Medicul va prescrie antibiotic numai dacă apar complicații bacteriene evidente (sinuzită purulentă prelungită, otită medie acută severă, amigdalită streptococică confirmată, semne de pneumonie etc.).

În mod obișnuit, o consultație medicală nu este necesară pentru o răceală banală – majoritatea oamenilor se tratează acasă. Totuși, anumite situații impun prezentarea la medic: febră înaltă > 39°C persistentă > 3 zile, durere intensă de ureche, respirație dificilă sau șuierătoare, durere facială severă, spută cu sânge, alterarea stării de conștiență sau la pacient cu boli cronice severe (unde o viroză se poate decompensa).

La copii mici, semne de alarmă sunt refuzul lichidelor, somnolența marcată, dificultatea de a respira sau febra foarte mare care nu scade cu antipiretice. În asemenea cazuri, evaluarea medicală promptă e necesară.

Rolul medicului internist și importanța prezentării la timp

În contextul infecțiilor respiratorii superioare necomplicate, rolul medicului internist (sau de familie) este preponderent unul de consiliere și triere: confirmă diagnosticul de infecție virală banală, liniștește pacientul explicând caracterul autolimitat al bolii și recomandă tratamentul simptomatic adecvat. Totodată, educă pacientul cu privire la semnele ce ar trebui să-l readucă la control (pentru a surprinde o eventuală complicație).

Prezentarea la medic pentru o răceală obișnuită este opțională, însă mulți pacienți vin fie din precauție, fie pentru a obține concediu medical. Medicul internist va evalua și se va asigura că nu sunt indicii ale unei infecții mai grave (de exemplu gripă, COVID-19 sau debut de pneumonie) – în special în contextul epidemiologic actual, este important să diferențiem o simplă răceală de alte infecții respiratorii cu potențial sever. Astfel, la prezentare, medicul poate decide testarea pentru gripă sau SARS-CoV-2 dacă simptomatologia o sugerează, izolând în acest fel din timp cazurile respective.

Dacă pacienții vin devreme la medic, se pot institui rapid măsuri de evitare a răspândirii: medicul le reamintește să stea acasă câteva zile, mai ales dacă au febră, pentru a nu-i expune pe colegi sau colegii de școală. În plus, se reiau regulile de igienă: acoperirea nasului și gurii la tuse/strănut (ideal cu șervețel de unică folosință sau în plica cotului), aruncarea imediată a șervețelelor folosite, spălarea frecventă a mâinilor sau dezinfectarea cu soluții pe bază de alcool. În perioadele cu viroze, purtarea măștii chirurgicale de către cei simptomatici (și chiar de către cei sănătoși în spații aglomerate) scade transmiterea – acest obicei a devenit mai răspândit odată cu pandemia de COVID-19.

Prezentarea la timp la medic este importantă mai degrabă pentru cazurile care evoluează atipic sau sever. De exemplu, dacă un pacient crede că e „doar o răceală”, dar are de fapt început de gripă sau pneumonie, consultul medical precoce asigură instituirea tratamentului corect (antiviral pentru gripă în primele 48 ore, antibiotic pentru pneumonie etc.). Medicul internist are experiența să facă aceste distincții clinice.

La Carol Clinic, oferim consultații atât fizic cât și sfaturi telefonice pentru pacienții cu viroze. Scopul nostru este să vă ajutăm să treceți cu bine prin boală, evitând complicațiile și medicamentele inutile. O atitudine de tip „primum non nocere” este esențială – de multe ori, cel mai bun tratament pentru răceală este odihna și lichidele calde, corpul făcând restul. Medicul vă va ghida ce remedii sunt potrivite, ținând cont de istoricul dumneavoastră (de exemplu, ce decongestionant să folosească un hipertensiv? Ce antitermic e sigur la un copil de 1 an?). Astfel, personalizăm recomandările și asigurăm un cadru de siguranță.

Pentru pacienții cu comorbidități (astm, BPOC, diabet, insuficiență cardiacă etc.), o aparentă „simplă răceală” poate dezechilibra situația – medicul internist va ajusta temporar medicația de fond (de exemplu, un astmatic poate avea nevoie de intensificarea tratamentului inhalator pe durata virozei, un diabetic trebuie atent la controlul glicemic dacă are febră etc.). De aceea, dacă aveți afecțiuni cronice și vă confruntați cu o infecție respiratorie, este util să consultați medicul pentru a primi un plan complet.

În concluzie, infecțiile respiratorii superioare sunt în majoritate benigne, însă consultația medicală promptă este justificată fie pentru excluderea unei patologii mai serioase, fie pentru sfaturi terapeutice și de prevenție personalizate. Carol Clinic promovează abordarea rațională a acestor afecțiuni – suficient tratament cât să vă simțiți confortabil, dar evitând excesul de medicamente. De asemenea, punem accent pe prevenție – și anume, reducerea riscului de îmbolnăvire prin măsuri simple de igienă și eventual vaccinare antigripală anuală (pentru a preveni confuzia dintre gripă și răcelile obișnuite).

Măsuri de prevenție

Deși infecțiile respiratorii superioare virale sunt extrem de comune, există măsuri care pot reduce riscul de transmitere și îmbolnăvire:

• Igiena mâinilor: Spălatul frecvent pe mâini cu apă și săpun, timp de minim 20 secunde, este cea mai eficientă metodă de prevenție, mai ales în sezonul rece. Virusurile pot supraviețui pe suprafețe și ajung pe mâini – de unde sunt transferate pe mucoasele nazale, orale sau oculare. Dacă nu aveți acces la apă și săpun, folosiți un gel dezinfectant pe bază de alcool (>60%). O igienă riguroasă reduce semnificativ incidența răcelilor.
• Acoperirea tusei și strănutului: Când tușiți sau strănutați, folosiți un șervețel de unică folosință pe care apoi îl aruncați la coș, sau acoperiți-vă cu pliul cotului (nu cu palma). Aceasta împiedică dispersia în aer a picăturilor pline de virus și murdărirea mâinilor. Educați copiii de mici în acest sens.
• Evitarea atingerii feței: Pe cât posibil, evitați să vă atingeți ochii, nasul și gura cu mâinile neigienizate. În mod obișnuit, oamenii își ating fața de zeci de ori pe oră fără să realizeze; conștientizarea acestui obicei și corectarea lui pot scădea auto-inocularea virusurilor.
• Distancing social și mască: Dacă știți că cineva din jur este răcit, stați la distanță de cel puțin 1-2 metri. În perioadele de vârf viral (toamna târziu-iarnă), evitarea mulțimilor mari în spații închise ajută (de exemplu, dacă se poate, feriți-vă de transportul public extrem de aglomerat). Purtarea măștii faciale în interior, mai ales dacă cineva are simptome, reduce transmiterea (s-a evidențiat și în pandemia de COVID-19 că măștile scad incidența altor viroze).
• Aerisiți încăperile: La domiciliu, la birou sau în clasă, deschideți ferestrele regulat pentru a permite aerisirea și diluarea eventualilor patogeni din aer. Un mediu închis, încălzit central, cu aer uscat, favorizează persistența virusurilor și uscarea mucoaselor nazale (care devin astfel mai vulnerabile). Umidificarea moderată a aerului în locuință (umiditate ~40-50%) poate ajuta la menținerea funcției mucoasei nazale.
• Întărirea imunității prin stil de viață: Un somn adecvat (7-8 ore/noapte la adult), o alimentație echilibrată bogată în fructe și legume (aport de vitamine naturale), hidratarea și exercițiul fizic regulat contribuie la buna funcționare a sistemului imunitar. Persoanele surmenate, subnutrite sau sedentare pot avea un risc ușor crescut de infecții. Gestionarea stresului este și ea importantă – stresul cronic afectează răspunsul imun.
• Vaccinarea antigripală și anti-COVID: Deși nu previne răcelile comune cauzate de rinovirusuri, vaccinul antigripal protejează împotriva gripei sezoniere – boală mult mai severă, dar care poate semăna la debut cu o răceală. Vaccinarea anuală antigripală este recomandată mai ales persoanelor vulnerabile (vârstnici, bolnavi cronici, gravide) și personalului medical. La fel, vaccinarea împotriva COVID-19 (conform recomandărilor actuale) previne formele grave și reduce confuzia diagnostică în sezonul rece. Indirect, reducând incidența gripei și COVID, scade și „aglomerarea” sistemului sanitar și riscul de co-infecții.
• Învățarea copiilor reguli de igienă: Copiii mici trebuie învățați să-și spele mâinile frecvent (ex: după ce suflă nasul sau vin de afară), să arunce batista folosită, să nu bage jucării/mâini murdare în gură. Desigur, creșa și grădinița sunt medii unde virusurile circulă intens – este normal ca cei mici să răcească des, însă igiena poate reduce numărul de episoade. Un alt aspect – dacă copilul e bolnav, este bine să stea acasă câteva zile pentru a nu îmbolnăvi toată grupa (și pentru odihna proprie).

Prin aplicarea acestor măsuri simple, frecvența și răspândirea infecțiilor respiratorii poate fi diminuată. Carol Clinic promovează educația pentru sănătate în rândul pacienților: la fiecare consultație, nu omitem să reamintim importanța igienei mâinilor și a comportamentului responsabil în comunitate. De asemenea, oferim vaccinare antigripală sezonieră în cadrul clinicii noastre – un pas esențial pentru protecția dumneavoastră în sezonul rece.

În esență, chiar dacă o răceală banală nu poate fi complet evitată pe parcursul vieții, putem cu toții contribui la reducerea impactului său – atât individual (suferim mai rar și mai ușor), cât și colectiv (mai puține absenteism, mai puține complicații, un sistem medical degrevat de consultații inutile). Prevenția de bază, precum spălatul pe mâini și starea acasă când ești bolnav, rămâne cea mai bună „armă” contra răcelii comune.