Introducere generală

Fractura de rotulă este ruptura osului rotulian (patela), os de formă ovală-triunghiulară situat în fața articulației genunchiului. Rotula face parte din mecanismul extensor al genunchiului, fiind încorporată în tendonul cvadricepsului și ajutând la transmiterea forței mușchiului către tibie pentru a îndrepta genunchiul. Deși rotula este un os mic, fracturarea sa poate afecta sever funcția genunchiului, întrucât compromite extensia (capacitatea de a îndrepta piciorul).

Fracturile de rotulă apar, de regulă, prin:

• Traumatism direct: lovitură puternică sau cădere direct pe genunchi îndoit. Exemple: cădere pe beton în genunchi, impactul genunchiului de tabloul de bord într-un accident auto (traumatism “dashboard”). Aceasta poate produce fracturi cominuționale (rotula spartă în mai multe bucăți) sau transversală.
• Contracție musculară bruscă violentă: rar, rotula se poate fractura și indirect, când mușchiul cvadriceps se contractă brusc cu genunchiul flexat (de exemplu, la sărituri/aterizări ratate, convulsii) – forța smulge rotula în două. De obicei, fractura transversală e mecanism indirect.

Fracturile rotulei pot fi fără deplasare (fragmentele rămân apropiate, ținute de periost și retinacule) sau deplasate, pot fi transversale (orizontale), cominutive (multe fragmente), verticale (mai rare, pe lungimea rotulei) sau implicând articulația.

Acest articol va oferi informații despre cauzele și semnele fracturii de rotulă, modul de diagnostic, tratamentele disponibile (conservator – ghips vs. chirurgical – fixare cu broșe “în opt” etc.), precum și sfaturi de recuperare ulterioară. Tonul este empatic și orientat spre pacienți, clarificând eventualele temeri legate de mobilitatea genunchiului după o astfel de fractură.

Cauze și factori de risc

Cauzele principale ale fracturii de rotulă includ:

• Căderi sau lovituri directe la genunchi: Aceasta este cea mai frecventă cauză. De exemplu, alunecarea pe gheață și căderea în genunchi pe o suprafață dură poate fractura rotula. Accidente banale – de genul căzut pe scări direct cu genunchiul, sau un obiect contondent (ciocan, bara) lovind genunchiul – pot cauza fractură. Persoanele care lucrează în construcții sau în medii cu risc de cădere se pot confrunta cu astfel de traumatisme.
• Accidente auto/moto: Impactul genunchiului cu bordul mașinii într-un accident (de ex., la șofer sau pasager, dacă genunchiul izbește bordul) poate fractura rotula, uneori asociat și cu leziuni ligamentare. Motocicliștii care cad pot lovi puternic genunchii de sol.
• Traumatisme sportive: Mai rar, în sporturi, o lovire directă (ex: un jucător de fotbal lovește cu genunchiul de adversar sau de sol) poate duce la fractură. Deși, în general, entorsele sunt mai comune, fractura de rotulă e posibilă la impact foarte puternic.
• Contracții violente ale cvadricepsului: O cauză indirectă – dacă genunchiul este forțat în flexie împotriva unui cvadriceps contractat puternic, rotula poate ceda transversal. Situații: săritură de la înălțime medie cu aterizare forțată – cvadricepsul încearcă să frâneze flexia bruscă și poate fractura patela. O contracție reflexă bruscă (de exemplu, la alunecare) poate produce asemenea fracturi indirecte.
• Factori predispozanți medicali: Deși rar, boli precum osteoporoza, boala Paget sau utilizarea cronică de steroizi care slăbesc oasele pot face rotula mai susceptibilă la fractură la traumatisme mai mici. O patelă care a suferit în trecut o rezecție parțială (de ex., în chirurgia ortopedică pentru altceva) ar fi mai fragilă.

Factorii de risc:

• Osteoporoza la vârstnici: Oasele mai fragile înseamnă că o cădere banală la genunchi poate fractura rotula la o persoană în vârstă, pe când la un adult tânăr ar produce doar contuzie.
• Activități/ocupatii cu risc de cădere: Persoanele care lucrează la înălțime, pe scări, acoperișuri, etc. sau cele care fac drumeții pe teren dificil sunt mai expuse.
• Nepurtarea echipamentului de protecție: De exemplu, pentru rollerblading, skateboarding – genunchierele pot preveni fractura dacă cazi pe genunchi. Fără ele, impactul e direct pe rotulă.
• Anumite sporturi de contact: Arte marțiale, hochei – pot implica lovituri directe în zona genunchiului.
• Accidente repetate la genunchi: Persoanele care au suferit mai multe traumatisme pot avea rotula deja crăpată sau slăbită.

Simptome

Semnele și simptomele fracturii de rotulă sunt destul de sugestive:

• Durere intensă la nivelul genunchiului: imediat după traumatism, durerea se concentrează în partea din față a genunchiului. Este ascuțită și se agravează la orice încercare de mișcare a genunchiului sau la palparea rotulei.
• Umflarea rapidă (edem) și sensibilitate: genunchiul se tumefiază repede (în decurs de minute-ore) din cauza sângerării în articulație (hemartroză) și a inflamației locale. Pielea de deasupra rotulei poate deveni tensionată. Apăsarea pe rotulă provoacă durere accentuată.
• Incapacitatea de a extinde genunchiul: acesta este un semn cardinal. Deoarece rotula face parte din mecanismul extensor, dacă e fracturată cu separarea fragmentelor, tendonul cvadriceps nu mai are punct fix. Pacientul nu poate îndrepta piciorul deloc (extensie activă 0). Chiar dacă încearcă, genunchiul rămâne flexat și piciorul nu poate fi ridicat de pe planul patului (semnul pozitiv: incapabil să facă straight leg raise). Dacă fractura nu e completă sau fragmentele sunt ținute de periost, poate reuși o extensie slabă și dureroasă, dar de regulă e sever afectată.
• Deformare și spațiu anormal: în fracturile deplasate transversal, se poate simți un spațiu între fragmentele de rotulă. De exemplu, polul superior al rotulei este tras în sus de cvadriceps, iar fragmentul inferior rămâne jos – se palpează un gol. Genunchiul poate arăta și plat în față dacă fragmentele s-au distanțat (nu mai e conturul rotund al rotulei). În fracturile cominutive, pot lipsi contururi.
• Vânătaie: pot apărea echimoze în jurul genunchiului sau deasupra lui, mai ales la câteva zile post-traumă, extinzându-se poate și pe coapsă dacă s-a strâns sânge.
• Scrâșnet/os mobil: pacientul poate simți fragmentele de os cum se mișcă (crepitație) sub piele când (dacă) încearcă să miște. Nu se testează însă intenționat din cauza durerii.
• Dificultate majoră la mers: practic, dacă rotula e fracturată, pacientul nu poate merge normal. Fie nu poate întinde piciorul, deci nu poate suporta greutate (genunchiul cedează în flexie la fiecare încercare), fie merge cu piciorul ținut drept cu mâna și sprijinit (foarte rar). Cei mai mulți nu pot merge deloc sau doar cu sprijin pe un cadru/cârje, ținând genunchiul flectat minimal și fără să-l încarce.
• Durere la nivelul tendonului patelar: fractura poate leza retinaculele mediale/laterale – pacientul poate simți durere pe laturile rotulei.

Cu fractura de rotulă deplasată, genunchiul devine nefunctional. Dacă fractura e fără deplasare (doar o crăpătură în rotulă), simptomele pot fi mai puțin dramatice: durere intensă la genunchi, dar s-ar putea să poată extinde cu dificultate (deoarece aparatul extensor e intact structural, doar osul are o fisură). Totuși, și atunci durerea și umflarea sunt semnificative.

Diagnostic

Diagnosticul fracturii de rotulă se realizează prin:

• Examen clinic: medicul va inspecția genunchiul – umflat, eventual cu contur rotulian distorsionat. La palpare, poate detecta întreruperea conturului rotulei sau mobilitate anormală a fragmentelor. Se verifică extensia activă a genunchiului: pacientului i se cere să ridice călcâiul de pe pat (picior întins) – dacă nu reușește, e un indiciu puternic. Se mai poate cere extinderea genunchiului din poziție șezând (sigur cu sprijin, dacă poate). Sensibilitatea accentuată direct pe rotulă evidențiază sediul fracturii.
• Radiografia de genunchi: confirmă fractura. Se fac proiecții anteroposterioare (AP), laterale și eventual axial (skyline) a rotulei. Radiografia arată linia de fractură, numărul de fragmente, deplasarea lor. De exemplu, se poate vedea o fractură transversală cu 2 fragmente separate 5 mm – deplasată. O fractură cominutivă apare ca mai multe bucăți. Radiografia este esențială, deoarece uneori rotula poate avea variații anatomice (patela bipartita – două bucăți separate congenital) ce pot mima fractura; medicul va ști diferența (patela bipartita are margini netede și e în porțiunea superolaterală, nu dă clinic simptom major).
• Ecografie sau RMN (rareori necesare la diagnostic acut): RMN-ul ar arăta clar fractura și statusul tendonului, dar de obicei nu e necesar deoarece radiografia e suficientă. Poate fi util dacă se suspectează concomitent rupturi de ligamente cruciate sau leziuni de cartilaj. Ecografia poate detecta un retinacul rupt sau lichid (hemartroză), dar din nou, radiografia e prioritară.
• Examenul părților moi: se verifică integritatea retinaculelor medial/lateral – dacă sunt rupte, fragmentele se deplasează. Aceasta se inferă clinic: de exemplu, dacă fractura e transversală complet și extensia e imposibilă, e clar că retinaculele au cedat.
• Starea articulației: orice fractură de rotulă implică articulația femuro-patelară; medicul poate investiga dacă fragmentele dislocate au suprafață articulată nepotrivită (de ex., prin radiografie laterală – se vede treapta articulară).

După confirmare, fracturile de rotulă sunt adesea clasificate drept:

• Fără deplasare (fragment distanțat <2-3mm, înălțime rotulă normală).
• Deplasate (fragment separat, eventual cu tendon cvadriceps/rotulian retras).
• Comminute vs simple.
• Oce fractura extensorii intact (parțiale) vs aparatus extensor discontinuu.

Aceste aspecte dictează tratamentul: fracturile fără deplasare și aparat extensor intact se tratează conservator, celelalte chirurgical.

Tratament (conservator și/sau chirurgical)

Tratamentul fracturii de rotulă urmărește vindecarea osului într-o poziție anatomică și restabilirea funcției de extensie a genunchiului. Opțiunile depind de tipul de fractură:

• Fracturi fără deplasare semnificativă (fragmentele sunt bine aliniate, aparatul extensor e funcțional).
• Fracturi cu deplasare (fragmente separate) sau fracturi cominutive, precum și fracturi care compromit extensorul (pacientul nu poate extinde genunchiul).

Tratament conservator (nechirurgical): Indicat în fracturile fără deplasare sau cu deplasare minimă (de ordinul 1-2 mm), și în care pacientul poate extinde genunchiul (mecanism extensor intact, deci retinaculele și tendonul sunt întregi). Pașii includ:

• Imobilizare în extensie: Genunchiul este imobilizat complet întins, de obicei cu o orteză rigidă (orteză de genunchi blocată în extensie) sau un aparat gipsat (atela gipsată posterioară + benzi sau cilindru gipsat) de la șold până la gleznă, menținând piciorul drept. Această imobilizare menține fragmentele nemișcate și permite calusului să se formeze. Durata imobilizării este de ~4-6 săptămâni. Unii medici preferă orteza reglabilă care ulterior poate permite mobilizare, alții pun cilindru gipsat.
• Menținerea extensorului relaxat: Pacientul va fi instruit să nu flecteze genunchiul deloc inițial. Poate face ușor contracții izometrice ale cvadricepsului mai târziu în imobilizare, dar atenție la fractură.
• Gestionarea durerii și umflăturii: primele zile punga cu gheață (deasupra bandajului), picior ridicat pe perne pentru a reduce edemul. Analgezice (AINS, paracetamol). Dacă a fost hemartroză severă, uneori medicul drenează lichidul cu o puncție la urgență pentru a reduce presiunea.
• Monitorizare radiologică: Radiografii de control la ~1 săptămână (pentru a vedea dacă fragmentele nu s-au deplasat ulterior) și la ~4-6 săptămâni (pentru semne de calus).
• Mobilizare după imobilizare: La ~6 săptămâni, dacă radiografia arată că fractura s-a unit, se începe mobilizarea graduală a genunchiului. Se poate trece la o orteză articulată (care permite flexie progresiv). Kinetoterapie: inițial flexii pasive delicate până la 30°, apoi crescând 10-15° pe săptămână, etc. Se protejează mult la început, ca să nu respargă calusul.
• Sprijin în picior: De obicei, la fracturile de rotulă se permite sprijin în picior de la început dacă e imobilizat în extensie (deoarece tibia și femurul sunt intacte). Pacientul poate merge cu cadru/cârje, punând greutate pe piciorul întins în ghips (tare) ca pe o cârjă. Uneori se permite atingerea solului la început, apoi creșterea treptată a sprijinului. Principalul impediment e că mersul cu piciorul țeapăn e dificil, dar posibil cu ajutor.
• Recuperarea completă: La ~3 luni, pacientul ar trebui să aibă genunchiul care se flexează aproape complet din nou (cu kinetoterapie). Forța cvadricepsului se recâștigă prin exerciții de ridicări ale piciorului drept (straight leg raises), mini-genuflexiuni închise, biciletă staționară etc. Prognosticul fracturilor nedepalsate e de obicei bun; pacienții revin la activități normale, dar unii pot simți dureri anterioare de genunchi la efort intens sau un disconfort dacă stau pe genunchi mult timp.

Tratament chirurgical: Este indicat în situațiile:

• Fractura este deplasată (fragmente separate >2-3 mm sau suprafața articulară incongruentă).
• Extensorul discontinuu – pacientul nu poate extinde genunchiul, deci retinacul rupt sau fractură cu separare => chirurgical trebuie reparat extensorul.
• Fractură cominutivă cu fragmente libere.
• Fractură verticală deplasată (mai rar).
• Fractură deschisă (traumatism care a lăsat o rană).

Procedurile chirurgicale posibile:

• Osteosinteza cu fir de tensiune (“tension band wiring”): Este soluția clasică pentru fractura transversală de rotulă cu 2 fragmente mari. Chirurgul realiniază fragmentele (reducere anatomică), apoi folosește două broșe metalice Kirschner introduse longitudinal prin fragmente, și în jurul acestora leagă un fir metalic rezistent (din oțel) în configurație de cifră-8 (“opt”) peste vârful rotulei. Când genunchiul se flexează, forțele care vor tinde să separe rotula sunt transformate de fir în forțe de compresie, ținând fragmentele strânse. Aceasta permite fracturii să se vindece. Aceasta este metoda standard pentru fracturi transversale cu 2 fragmente.
• Șuruburi canulate: În unele cazuri, se pot pune 2 șuruburi orizontal prin fragmente, combinate cu fir (metoda modificată).
• Fixare cu placuță: Rareori, la fracturi cominutive la margini, se pot folosi mici plăci, dar nu e comun.
• Patellectomie parțială: Dacă fractura e cominutivă și nu se poate reface complet, uneori se decide îndepărtarea fragmentului spart și se lasă restul rotulei. De exemplu, fractura cu 3 fragmente: polul superior, polul inferior și mijloc spart în bucăți – se poate scoate bucățile mici și uni polul superior și inferior între ei (practic rezecând partea centrală). Aceasta scurtează rotula, dar păstrează totuși ceva din funcție.
• Patellectomie totală: Ca ultim resort, dacă rotula e zdrobită complet irecuperabil (ex: fractură cominutivă în multe fragmente mici), se poate îndepărta toată rotula. Pacientul va rămâne fără rotulă – se suturează tendonul cvadricipital de tendonul patelar direct. Acest lucru duce la pierdere de forță extensorie (~30% scădere), deci se evită pe cât posibil, preferându-se fixarea sau patellectomie parțială.
• În cazul fracturilor verticale: dacă e deplasată, se pot pune șuruburi de compresie transversal, eventual fără bandaj de tensiune, deoarece fragmentele sunt mari.

Chirurgia se face sub rahianestezie sau generală. Postoperator:

• Imobilizare scurtă: Se poate ține genunchiul imobilizat în extensie câteva zile, dar se dorește mișcare timpurie. Cu fixare de tensiune puternică, se poate începe mobilizarea pasivă sau activă asistată a genunchiului destul de devreme (chiar în primele 1-2 săptămâni), pentru a preveni rigiditatea.
• Greutate: De obicei, fără sprijin complet până la 4-6 săptămâni; sprijin parțial permis cu piciorul în extensie (cu orteză eventual). Depinde de încrederea în fixare – tensiunea band este destul de robust, deci unii medici permit atingerea solului imediat, sprijin complet la 6 săpt. Oricum, intensia e să nu forțezi prea tare flexia în primele 4 săpt ca firul să nu taie prin os înainte de oarecare vindecare.
• Fizioterapia: începe devreme: contracții de cvadriceps chiar cu ghips (dacă se menține ghips primele 2 săpt; unii nu pun deloc ghips, folosesc orteză mobilă). Mobilizarea articulatiei pentru a atinge flexie ~30° la 2 săpt, 60° la 4 săpt, etc. Îndată ce fractura e suficient de consolidată (6-8 săpt), se intensifică flextia.
• Îndepărtare material metalic: Tension band-ul metalic (broșele și firul) de obicei se scot după ~1 an, deoarece pot cauza iritație (mulți pacienți simt firul sub piele). Nu e obligatoriu dacă nu deranjează, dar la rotulă e superficiala și de multe ori supără la a îngenunchea, deci deseori se extrag.

Complicații potențiale:

• Pseudartroza rotulei: rar, totuși dacă fixarea nu a fost bună sau circulația slabă, fractura poate să nu se unească => necesară eventual patellectomie tardivă.
• Scăderea amplitudinii (redoare de genunchi): destul de comun dacă reabilitarea întârzie. Poate necesita mobilizare sub anestezie dacă flexia rămâne <90° după câteva luni.
• Slăbiciune extensor: chiar după vindecare, cvadricepsul poate rămâne mai slab; necesită program intens de întărire.
• Sdr. femuro-patelar dureros: uneori suprafața articulară a rotulei nu iese perfect netedă -> ulterior la flexie poate produce durere sau artrită femuro-patelară. Kinetoterapia și reducerea șocurilor (evitarea genuflexiunilor adânci repetate) pot ajuta.
• Migrarea materialelor: rar, un capăt de broșă poate migra (deci de aceea se scot profilactic adesea la 1 an).
• Infecție incizie: rar la rotulă, dar se tratează cu antibiotice, spălare dacă e etc.

Recuperare

Recuperarea după fractura de rotulă se concentrează pe recăpătarea mișcării genunchiului și forței cvadricepsului, necesare pentru a merge, a urca scări și a face activități zilnice fără șchiopătat. Principalele aspecte:

• Imobilizare inițială și protecție: Dacă tratamentul a fost conservator, genunchiul stă imobilizat în extensie ~6 săptămâni. În această perioadă, pacientul se deplasează cu cadru sau cârje, fără a flexa genunchiul. Poate pune greutate pe picior (că ghipsul îl protejează), dar practic merge cu piciorul drept ca o orteză. După intervenție chirurgicală, imobilizarea completă e mai scurtă; uneori este menținută extensia strictă 2 săptămâni, apoi se începe flexia mică, sau se folosește direct o orteză articulată care permite o flexie progresivă controlată (de ex. blocată la 30° primele 2 săptămâni, apoi se crește).
• Controlul durerii și inflamatiei: Genunchiul va fi inflamat și rigid inițial. Se recomandă menținerea ridicată a piciorului, gheață local (la nevoie), antiinflamatoare etc. După chirurgie, analgezice pentru durerea inciziei. E normal ca la începe orice încercare de flexie să doară.
• Fizioterapia timpurie: Programul de recuperare începe de obicei imediat ce medicul permite flexia:
  • Exerciții pasive/active-asistate de flexie: Pacientul, eventual cu ajutorul mâinii sau terapeutului, începe să îndoaie încet genunchiul. Obiective: 0-30° la 2 săpt după chir, 60° la 4 săpt, 90° la 6 săpt, și așa mai departe. Dacă a fost conservator și 6 săptămâni imobilizat, la momentul scoaterii imobilizării se pornește de la 0°, se va ajunge la 30-40° în prima săptămână, apoi se progresează. Pendulări ale piciorului de pe marginea patului, exerciții cu ajutor (de exemplu, tras călcâiul încet spre fese pe planul patului).
  • Contracții izometrice: Chiar când e imobilizat, se fac contracții ușoare ale cvadricepsului (împingi genunchiul în jos pe pat, strângând coapsa) pentru a menține mușchiul activ. După ce se poate flexa puțin, se fac contracții la diferite unghiuri.
• Creșterea amplitudinii de mișcare: E un parametru important. Un genunchi normal are ~135° flexie. Un obiectiv minimal funcțional e 90° (să poți sta așezat și urca scări), optim e 120°. Pacientul e încurajat să lucreze zilnic la flexie: exerciții precum “cățăratul cu piciorul pe perete” (culcat pe spate, pui piciorul pe perete și te “cobori” încet trăgând călcâiul la gravitație, crescând flexia), folosirea bicicletei ergonomice (inițial pedalează doar a jumate de cerc până poate complet). Adesea sunt dificile ultimele grade (de la 100 la 120), dar cu timp se pot obține. Persistența rigizității peste 3-4 luni poate necesita mobilizare forțată sub anestezie (rareori necesară dacă reabilitarea e bine condusă).
• Întărirea cvadricepsului și a întregului lanț muscular:
  • La început, după imobilizare, cvadricepsul este foarte slăbit (se vede coapsa subțire). Se reîncepe cu exerciții izometrice intense, apoi ridicări de picior întins (dacă nu se pot la început, se sprijină glezna cu un prosop).
  • Exerciții de extensie genunchi împotriva gravitației: stând pe un scaun, extinzi genunchiul complet (fără greutate la start, eventual ulterior cu o gleznieră mică cu greutăți).
  • Exerciții în lanț închis: genuflexiuni ușoare (șezând pe un scaun înalt și ridicându-te, apoi scăzând înălțimea), fandări superficiale, urcat scări (la început cu un singur treapta la alt, eventual antrenament la step). Toate introduse treptat după ~8-12 săpt când osul e vindecat și mobilitatea acceptabilă.
  • Mersul normal: Probabil la 8 săptamani, pacientul va fi trecut de la două cârje la una, apoi la niciuna (depinde). Inițial va șchiopăta și va avea nesiguranță – se fac exerciții de reeducare a mersului, eventual treadmill la viteza mică, accent pe modul de sprijin (călcâi-laba de picior etc.).
• Îngenuncherea: inițial va fi imposibil/dureroasă. După ~3-4 luni, țesuturile se mai adaptează și se poate încerca ușor sprijinul în genunchiul fracturat pe o suprafață moale. Unii oameni rămân cu disconfort cronic la genuiflexiune completă sau îngenunchere, mai ales dacă a rămas mică incongruență articulară sau se dezvoltă ceva artroză. Un pad moale sub genunchi la activități e de ajutor.
• Timpul de recuperare completă: Pentru fractură de rotulă necomplicată, cam 3-4 luni până la reluarea majorității activităților zilnice fără dificultăți majore. Rezervă de 6 luni pentru eforturi mari sau sport. Dacă e vorba de muncă fizică grea sau sport intens, uneori se extinde la 6-9 luni. Fiecare evoluție e individuală.
• Posibile sechele pe termen lung: Un procent de pacienți pot rămâne cu ușoară scădere de forță în picior (cvadricepsul poate rămâne cu 10-20% sub cel contralateral, de exemplu). De asemenea, durerea femuropatelară la efort e destul de comună – de ex, la urcat multe scări, genunchiul operat/din fractură poate durea anterior. Se recomandă exerciții continue de întărire a coapsei și evitarea supraîncărcării bruște. În cazurile severe fracturi, se poate instala artroza patelofemurală, manifestată prin dureri la flexie profundă.

Întoarcerea la condus: de obicei, când poți folosi bine piciorul – dacă e piciorul drept, trebuie să poți frâna complet, deci e necesară flexie de ~45° și forță bună – tipic la 8-10 săpt.

Sport: Bicicletă (afară) la 3-4 luni, alergare ușoară 4-5 luni, sporturi pivot (baschet, fotbal) minim 6 luni și cu genunchiera eventual.

Întrebări frecvente

• Va trebui să mă operez neapărat dacă mi-am fracturat rotula?
  Nu neapărat – depinde de fractură. Dacă fractura este fără deplasare și poți îndrepta genunchiul, tratamentul conservator (imobilizare în extensie) este suficient în multe cazuri. Osul se va vindeca fără operație. Dacă însă fragmentele de rotulă sunt separate (de obicei se simte un “gol” pe rotulă și nu poți extinde genunchiul), atunci operația este recomandată: fragmentele trebuie fixate la loc cu fir metalic sau șuruburi pentru a reda continuitatea osului și a tendonului. Astfel se pot preveni complicații precum vindecarea vicioasă sau imposibilitatea de a extinde genunchiul. Medicul îți va sugera operația dacă fragmentele sunt depărtate, altfel un ghips / orteză va fi de ajuns.
• Cât timp voi sta cu piciorul în ghips sau orteză?
  Dacă nu a fost nevoie de operație, circa 6 săptămâni de imobilizare în extensie completă este norma pentru fracturile de rotulă fără deplasare (de unde se poate aplica analogie; de altfel, fracturile de rotula uneori necesită chiar 4-6 săpt). În acest timp, nu vei îndoi genunchiul deloc. După 6 săptămâni, medicul îți va indica să începi să flexezi progresiv genunchiul. Dacă ai fost operat, de obicei perioada de imobilizare strictă e mai scurtă, poate 2-4 săptămâni, după care începe mișcarea sub protecția unei orteze articulare. În unele protocoale, chiar din primele zile postoperator se face mișcare pasivă mică. Deci, cu operație, nu vei sta “în ghips” la fel de mult, dar tot la ~6 săptămâni se atinge vindecarea osoasă, moment în care flexibilitatea poate fi mărită considerabil. Reține că, chiar după ce scapă de imobilizare, vei purta adesea o orteză când ești activ, încă vreo câteva săptămâni pentru siguranță, până recapeți control și forță.
• Voi putea să îndoi complet genunchiul după ce se vindecă fractura?
  Scopul recuperării este să recapeți flexia completă sau aproape completă a genunchiului. Cu terapie fizică susținută, mulți pacienți ajung la 120-130° de flexie, ceea ce este suficient pentru majoritatea activităților (șezut pe vine necesită ~130°). S-ar putea totuși ca îngenuncherea completă sau ghemuirea maximă să rămână puțin inconfortabile. Unii pacienți rămân cu o ușoară limitare (poate lipsesc ultimele 10-15° de flexie maximă). Acest lucru depinde de cât de bine a fost fractura fixată și de cât de riguroasă a fost recuperarea. Factorul timp: dacă genunchiul a stat mult imobilizat, recuperarea completă a flexiei poate fi mai grea. Oricum, majoritatea pacienților revin la o flexie funcțională (90°+) în 2-3 luni și progresează ulterior. E important să lucrezi zilnic la mobilitate conform sfaturilor kinetoterapeutului. Așadar, șansele sunt bune să poți îndoi genunchiul aproape ca înainte, dar va dura câteva luni de efort.
• Când voi putea merge normal și urca scări după o fractură de rotulă?
  Mersul cu sprijin complet pe piciorul afectat este adesea posibil după ~6-8 săptămâni, odată ce medicul confirmă că osul e suficient de sudat și că genunchiul poate suporta greutate. Dacă ai o orteză blocată în extensie, poți merge chiar mai devreme (dar șchiopătat, cu piciorul drept). Mersul normal, adică flexând genunchiul în timpul pasului, se va obține treptat odată cu recăpătarea mobilității. De regulă, pe la 3 luni ar trebui să mergi relativ normal (poate un ușor schiopătat dacă musculatura e încă slăbită). Urcatul scărilor implică forță musculară și flexie ~90°. Probabil vei putea urca/coborî scări alternativ (ca înainte) tot cam la 2.5-3 luni, dependent de progres. La început vei urca scările punând întâi piciorul sănătos și apoi trăgând pe cel operat (tehnica “copilului” pe scări). Pe la 10-12 săptămâni, cu cvadricepsul întărit și flexie suficientă, vei putea urca normal. Coborârea e mai grea de obicei – vine la scurt timp după urcare. Reține că intensitatea efortului contează: urcatul a 1-2 etaje e un reper, dar e posibil ca urcatul multor etaje să te obosească mai repede la început.
• Voi avea probleme pe termen lung după fractura de rotulă?
  Depinde de gravitatea fracturii și de eventualele leziuni asociate. Multe persoane se recuperează complet sau cu minime sechele. Totuși, posibile probleme includ:
  • Durere reziduală la genunchi la efort intens sau la schimbări meteorologice – e destul de comună. Poți simți disconfort când urci multe scări sau stai ghemuit mult timp.
  • Rigiditate ușoară – poate că nu vei atinge niciodată aceeași mobilitate ca celălalt genunchi, dar diferența de câteva grade nu afectează funcțional.
  • Slăbiciune a cvadricepsului – cu reabilitare, de obicei revine, dar la fracturi grave sau la pacienți vârstnici s-ar putea să nu aibă exact aceeași forță. Asta poate însemna oboseală mai rapidă la mers lung sau urcat pante abrupte.
  • Artrită patelo-femurală – dacă suprafața articulară a rotulei a fost afectată și nu s-a putut reface perfect netedă, în ani se poate dezvolta uzură (cartilajul se deteriorează) ducând la dureri cronice anterioare de genunchi. Prevenția e dificilă, dar menținerea mușchilor puternici și greutății corporale în limite ajută la protejarea genunchiului.
  • Osul proeminent sau țeapăn – dacă fractura s-a vindecat cu un mic “cioc” de calus, s-ar putea simți. De obicei nu deranjează, decât eventual estetic sau la palpare.
    În general, cu un tratament bun și terapie consecventă, pacienții revin la o viață activă. E important să continui exercițiile de întărire a coapsei și după recuperare, și să protejezi genunchiul (evitarea suprasolicitărilor repetate). Majoritatea pacienților nu observă limitări majore pe termen lung, eventual doar evită să îngenuncheze pe suprafețe dure sau să facă sport de mare impact fără încălzire. În concluzie, e posibil să ai mici sensibilități la genunchi în viitor, dar nu ceva care să te împiedice serios, atâta timp cât fractura a fost bine abordată.