Insuficiența cardiacă este o afecțiune cronică în care inima nu poate pompa suficient sânge pentru a satisface necesitățile organismului. Cu alte cuvinte, mușchiul cardiac și-a pierdut din putere sau capacitate de umplere, astfel încât debitul cardiac (cantitatea de sânge ejectată în circulație) este inadecvat. Aceasta nu înseamnă că inima se oprește (cum ar sugera termenul “insuficiență”) – ea bate în continuare, dar mai slab. Inițial, organismul compensează (prin mărirea bătăilor, dilatarea inimii, reținerea de apă și sare etc.), dar pe termen lung aceste mecanisme devin depășite și apar simptome.

Insuficiența cardiacă nu este o boală singulară, ci un sindrom ce poate rezulta din multe boli cardiace: consecința finală a multor agresiuni asupra inimii. Cele mai frecvente cauze sunt:

• Boala coronariană (infarct miocardic): o porțiune din mușchiul inimii moare și este înlocuită de țesut cicatricial care nu se contractă, scăzând puterea totală a inimii. Infarctele repetate pot duce la insuficiență cardiacă severă.
• Hipertensiunea arterială cronică: presiunea mare face inima să lucreze contra rezistenței crescute ani de zile; ventriculul stâng se îngroașă (hipertrofie) și apoi devine rigid, apoi obosește și se dilată – rezultatul este insuficiența cardiacă.
• Valvulopatiile (boli ale valvelor inimii): de exemplu, stenoza aortică (valvă îngustată) sau insuficiența mitrală (valvă care “scapă” sânge înapoi) obligă inima la efort suplimentar și în timp duc la slăbirea ei.
• Cardiomiopatiile primare: boli ale mușchiului cardiac însuși (de cauze genetice, infecțioase, autoimune, toxice – de exemplu consumul excesiv de alcool sau droguri, anumite chimioterapice). Mușchiul devine dilatat și mai slab (cardiomiopatie dilatativă) sau, dimpotrivă, prea rigid (cardiomiopatie hipertrofică sau restrictivă).
• Aritmii cronice: tahicardiile rapide prelungite (de ex. fibrilația atrială necontrolată) fac inima să bată ineficient și pot produce insuficiență cardiacă tahiaritmică. Bradyaritmiile severe netratate (puls foarte rar) pot de asemenea scădea debitul.
• Altele: malformații congenitale (dacă nu sunt corectate la timp), boli infiltrative (amiloidoză), boli endocrine (hipertiroidism sever prelungit), deficiențe nutriționale (tiamină – beri-beri), etc.

Indiferent de cauză, în insuficiența cardiacă, inima poate fi afectată în două moduri principale:

• Insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție redusă (HFrEF): ventriculul stâng este dilatat și slăbit, contractilitatea scade, astfel fracția de ejecție (procentul de sânge pompat la fiecare bătaie) este sub 40% (normal >50%). Aceasta se mai numește insuficiență sistolică (inima nu se contractă eficient). Cauze tipice: infarcturi, cardiomiopatii dilatative, HTA necontrolată.
• Insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție păstrată (HFpEF): inima se contractă încă relativ normal (fracție ≥50%), dar este incapabilă să se umple corespunzător fiind rigidă sau groasă; rezultă presiuni crescute de umplere și congestie. Se numește și insuficiență diastolică. Cauze tipice: hipertensiune cronică (cu hipertrofie), vârstnici, diabetici, obezitate, amiloidoză.

În practică, multe cazuri sunt mixte. Insuficiența poate afecta predomimant partea stângă a inimii (circulația sistemică, congestie pulmonară) sau dreaptă (congestie sistemică cu edeme, ficat mărit), dar cel mai des dacă un ventricul cedează, în timp îl afectează și pe celălalt.

Este important de știut că insuficiența cardiacă tinde să fie progresivă. Odată instalată, necesită management continuu – deși uneori, cu tratament optim, funcția inimii se poate îmbunătăți (de exemplu după terapie corectă, fracția de ejecție poate crește de la 30% la 45%). În alte situații, e o boală cronică ce trebuie ținută sub control pentru a preveni acutizările și a asigura o viață cât mai normală.

Simptome

Insuficiența cardiacă se poate manifesta acut (decompensare bruscă, edem pulmonar) sau, cel mai frecvent, cronic, cu simptome care se agravează treptat în timp. Principalele semne și simptome includ:

• Dispnee (dificultăți de respirație): Inițial apare la efort susținut, apoi la eforturi tot mai mici și în stadii avansate chiar în repaus. Pacientul simte că “nu mai are aer”, că respiră greu. Este cauzată de congestia circulației pulmonare (stază de lichid în plămâni) și de scăderea debitului către mușchi. Un tip particular este ortopneea – dificultatea de a respira culcat; bolnavul doarme pe mai multe perne, semi-șezut. Și mai sever, dispneea paroxistică nocturnă – pacientul se trezește brusc noaptea gâfâind, sufocându-se, necesitând să stea în picioare la fereastră pentru aer. Acestea sunt semne clare de insuficiență cardiacă stângă.
• Oboseală și slăbiciune generală: Din cauza perfuziei insuficiente a organelor și mușchilor, persoana cu insuficiență cardiacă se simte adesea epuizată, fără energie, chiar și pentru activități cotidiene. Toleranța la efort scade – ce înainte părea ușor (mersul câteva sute de metri, urcat un etaj) acum produce extenuare.
• Edeme periferice: Umflarea picioarelor, gleznelor, uneori a gambelor sau coapselor, bilaterale, care se agravează spre seară. Sunt cauzate de reținerea de sare și apă și de presiunea crescută în venele periferice (insuficiență dreaptă). În stadii severe, edemele pot urca, pot apărea ascită (lichid în abdomen – burtă umflată) și anasarca (umflarea întregului corp).
• Creștere rapidă în greutate: Legată de retenția hidrosalină – pacientul poate lua 2-3 kg într-o săptămână din cauza lichidelor acumulate (semn de decompensare). De aceea, monitorizarea greutății zilnice este importantă (o creștere de >1-2 kg în câteva zile impune anunțarea medicului).
• Tuse și raluri pulmonare: Congestia plămânilor poate provoca tuse seacă, persistentă, mai ales noaptea sau la efort. La auscultație, medicul aude raluri (“bășicuțe”) mai ales la baza plămânilor, semn de edem pulmonar incipient. În edem acut sever, sputa poate fi spumoasă și roz (indicând lichid bogat în proteine în alveole).
• Nocturie: deoarece în clinostatism se îmbunătățește perfuzia renală la pacienții cu IC, aceștia pot urinează mai mult noaptea – se trezesc de câteva ori pentru a merge la toaletă.
• Palpitații: Inima încearcă să compenseze prin tahicardie, deci pacienții pot simți inima bătând repede. De asemenea, pot apărea aritmii (fibrilația atrială este frecventă în insuficiență cardiacă, agravează simptomele).
• Simptome neuro-psihice: confuzie, dificultăți de concentrare (mai ales la vârstnici, din cauza fluxului sanguin scăzut către creier), stări de anxietate sau depresie din cauza bolii cronice.

În evaluarea severității, se folosește adesea clasificarea NYHA (New York Heart Association) – clasele I-IV pe baza simptomelor: I – fără limitare la efort obișnuit; II – ușoară limitare (dispnee la efort moderat); III – limitare marcată (dispnee la efort minim, activități zilnice); IV – simptome în repaus. Aceasta ghidează și tratamentul.

Diagnostic

Pentru diagnosticul insuficienței cardiace, Carol Clinic aplică o combinație de:

• Examen clinic și istoric: Medicul recunoaște semnele – puls rapid, tensiune posibil scăzută, jugulare turgescente (venele gâtului proeminente la 45° – semn de presiune venoasă ridicată), zgomote cardiace slabe sau sufluri de valvulopatii, raluri la plămâni, ficat mărit și sensibil la palpare (hepatomegalie de stază), edeme la picioare, ascită. Întrebând pacientul, află simptomele descrise mai sus. De asemenea, caută cauza subiacentă – antecedente de infarct, hipertensiune, alcool, infecții virale etc. Diagnosticul insuficienței cardiace este puternic sugerat de prezența dispneei cu ortopnee + edeme + istoricul relevant.
• Peptide natriuretice (BNP/NT-proBNP): Aceste analize de sânge se eliberează din inimă când pereții cardiaci sunt întinși de volumul mărit. Un NT-proBNP crescut peste un anumit prag susține diagnosticul de insuficiență cardiacă (și corelează cu severitatea). De asemenea, e util pentru a o diferenția de alte cauze de dispnee (ex: boală pulmonară). Valori normale fac insuficiența cardiacă puțin probabilă.
• Electrocardiograma: De obicei arată anomalii – subiacente (semne de infarct vechi, hipertrofie de ventricul stâng de la HTA, blocuri de ramură) sau aritmii (fibrilație atrială). Un ECG complet normal este rar la un pacient cu insuficiență cardiacă și ar trebui să ridice suspiciunea altui diagnostic.
• Ecocardiografie transtoracică: Este investigația cheie, neinvazivă și disponibilă, pentru confirmare. Ecograful cardiac măsoară fracția de ejecție (FE) – parametru fundamental. Dacă FE < 40%, e clar HFrEF. Chiar și la FE păstrată, ecoul poate arăta hipertrofie, disfuncție de relaxare diastolică, dilatarea atriilor. Ecografia evaluează și dimensiunile cavităților (dilatarea ventriculului stâng sau drept), grosimea pereților, prezența unor zone care se contractă slab (cicatrici post-infarct), funcția valvelor (adesea insuficiența mitrală funcțională apare din cauza dilatării VS). Evaluează presiunile pulmonare (semn de HTP secundară). Un parametru util la HFpEF este e’ (viteza de mișcare a mitralei) și raportul E/e’ care indică presiunile de umplere crescute. Cu ajutorul ecografiei Doppler, se pot estima aceste presiuni. Practic, ecocardiograma confirmă atât diagnosticul cât și etiologia posibilă (ex: mișcare anormală segmentară – infarct; valvă aortică stenotică etc.) și gradul de severitate.
• Radiografie toracică: Poate arăta cardiomegalie (inimă mărită ca aspect), congestionarea vaselor de sânge pulmonare, eventual linii Kerley B (edem interstițial), revărsat pleural (lichid pe plămâni). Deși radiografia nu e specifică, sprijină diagnosticul și exclude alte cauze de dispnee (ex: boală pulmonară primară, pneumonie).
• RMN cardiac: Uneori folosit pentru caracterizarea mai fină a mușchiului (fibroză, infiltrare) sau pentru cauze neclare – de exemplu, poate identifica miocardita, amiloidoza, sarcoidoza, fibroza difuză. RMN-ul e considerat standard de aur pentru evaluarea volumelor și a masei musculare, dar nu e necesar la toți, se indică în cazuri speciale.
• Cateterism cardiac (coronarografie): Indicat dacă se suspectează boală coronariană ca etiologie (care de altfel e frecventă). Mulți pacienți cu insuficiență sistolică vor fi supuși la un moment dat unei coronarografii, mai ales dacă au factori de risc, pentru a vedea dacă revascularizarea (stent/bypass) ar putea îmbunătăți funcția. Cateterismul poate măsura și presiunile de umplere, dar asta se face rar specific (ex: când e incert dacă are HFpEF).
• Teste de efort cardiopulmonare: uneori folosite pentru evaluarea severității și necesitatea unui transplant/terapii avansate – un test CPET măsoară consumul de oxigen maximal (VO2max) și alți parametri, ajutând la stadializare.

La Carol Clinic, pacienții cu semne de insuficiență cardiacă sunt investigați complet. Ecocardiograful nostru performant oferă o imagine clară a funcției inimii, iar laboratorul furnizează prompt valorile de BNP pentru confirmare. Pe baza acestor date, putem identifica stadiul bolii și cauza, pentru a ghida tratamentul optim.

Tratament

Managementul insuficienței cardiace s-a dezvoltat enorm, existând acum tratamente medicamentoase și dispozitive care îmbunătățesc simptomele și prelungesc viața pacienților. Scopurile tratamentului sunt: ameliorarea simptomelor (dispnee, edeme), stoparea sau încetinirea progresiei disfuncției inimii, prevenirea internărilor decompensatorii și prelungirea supraviețuirii. Abordarea include modificări ale stilului de viață, o schemă complexă de medicamente și, în anumite cazuri, proceduri intervenționale sau chirurgicale.

1. Măsuri privind stilul de viață:

• Dietă hiposodată: Restricția de sare este crucială. Sodiul în exces face corpul să rețină apă, agravând edemele și tensiunea asupra inimii. Se recomandă <2 grame de sodiu pe zi (echivalentul ~5 g sare). Asta înseamnă să nu adăugați sare la masă, să evitați alimentele sărate (mezeluri, conserve, snacks-uri). Gătitul cu ierburi aromatice în loc de sare ajută.
• Limitarea lichidelor: În stadiile mai avansate (NYHA III-IV), medicul poate sugera restricție de lichide, de obicei ~1.5-2 litri/zi total (incluzând supe, fructe zemoase). Aceasta pentru a preveni supraîncărcarea volumică. Pacientul se va cântări zilnic – creșterile rapide indică retenție și necesită ajustare a diureticelor.
• Monitorizarea greutății și a simptomelor: Cum menționat, cântărire zilnică la aceeași oră. Notarea zilnică a simptomelor (de ex. câți pași poate face fără dispnee) poate ajuta la detectarea agravării.
• Evitarea alcoolului și fumatului: Alcoolul în exces este toxic direct pentru inimă (poate cauza cardiomiopatie alcoolică). Se recomandă ideal abstinență, sau cel mult 1 porție mică ocazional în formele ușoare (dar dacă etiologia a fost alcoolică, atunci absolut deloc). Tutunul trebuie exclus – scade oxigenarea și agravează ateroscleroza.
• Activitate fizică adaptată: Contrar unei concepții vechi de “menajare completă”, acum știm că exercițiul moderat e benefic și în insuficiența cardiacă. Reabilitarea cardiovasculară are programe speciale pentru insuficiență cardiacă – antrenament cu intensitate mică ce crește treptat capacitatea de efort. Firește, pacientul nu trebuie să se extenueze – recomandarea e “atât cât permite toleranța, fără să apară dispnee severă”. Orice senzație de înrăutățire la efort impune stop și odihnă.
• Controlul strict al factorilor de risc: dacă are HTA, țintă tensiune <130/80; diabeticii să mențină glicemia/HbA1c la țintă; tratarea colesterolului ridicat; pierderea în greutate dacă obez (scade mult povara pe inimă).
• Vaccinare antigripală și anti-pneumococică: Insuficiența cardiacă agravează prognosticul infecțiilor respiratorii și invers; de aceea, prevenirea acestor infecții prin vaccin este recomandată, similar ca la coronarieni.
• Educație și psihologie: Pacientul și familia trebuie educați să recunoască semnele de agravare (creștere în greutate, edeme accentuate, dispnee la repaus) și să solicite ajutor înainte de a deveni o urgență majoră. De asemenea, mulți pacienți cu insuficiență cardiacă dezvoltă depresie; suportul psihologic și de grup e important.

2. Tratament medicamentos: Protocolul actual pentru insuficiență cardiacă cu FE scăzută include mai multe clase de medicamente, adesea combinate, care și-au demonstrat eficiența în studii clinice (reduc mortalitatea și internările). Principalele categorii:

• Inhibitori ai enzimei de conversie (IECA) sau Blocanți ai receptorilor de angiotensină II (ARB): Exemple: enalapril, ramipril (IECA); valsartan, candesartan (ARB). Acestea dilată vasele de sânge și scad presiunea, ușurând munca inimii. De asemenea, au efect benefic pe remodelarea ventriculului (îl împiedică să se mărească și mai mult). Se introduc de obicei primele, la doze mici, apoi crescute treptat spre doza țintă tolerată. Reduc mortalitatea și încetinesc progresia insuficienței cardiace. Efect secundar IECA: tuse seacă (dacă e deranjantă, se trece pe ARB).
• Blocant al receptorilor de angiotensină + Neprilisin inhibitor (ARNI): Combinația sacubitril/valsartan. Este o clasă mai nouă care a înlocuit IECA la pacienții care pot tolera. Sacubitrilul crește nivelul peptidelor natriuretice benefice (prin inhibarea degradării lor), iar valsartanul blochează efectele negative ale angiotensinei. Studiile (PARADIGM-HF) au arătat că ARNI scade și mai mult mortalitatea comparativ cu IECA. Se folosește la pacienții cu HFrEF care totuși au rămas simptomatici cu IECA, sau chiar de primă intenție la unii cu risc scăzut de hipotensiune. La Carol Clinic, evaluăm fiecare caz dacă e candidat la ARNI și monitorizăm atent tranziția de la IECA la ARNI (necesită o pauză de 36h între, pentru evitarea angioedemului).
• Beta-blocante: (ex: bisoprolol, metoprolol succinat, carvedilol, nebivolol) – pilon fundamental. Deși intuirea ar fi că scad contractilitatea, pe termen lung ele protejează inima de supra-stimularea nervoasă și duc la îmbunătățirea funcției. Beta-blocantele încetinesc pulsul, lasă mai mult timp inimii să se umple și reduc consumul de oxigen. La insuficiență cardiacă stabilă (nu acut decompensată), introduse cu doze mici și crescute gradat, beta-blocantele reduc mortalitatea și îmbunătățesc FE după câteva luni. Este esențial să fie titrate lent, altfel pot decompensa inițial. Carvedilolul are și efect vasodilatator, poate fi bun la hipertensivi.
• Antagoniști ai aldosteronului (MRA): spironolactonă sau eplerenonă. Aceștia sunt diuretice slabe potasiu-sparatoare, dar beneficiul lor major e hormonal: blochează efectul aldosteronului (care, în exces în IC, cauzează fibroza inimii și reținere de sare). Adăugați la pacienții cu IC moderată-severă (NYHA II-IV) alături de cele de mai sus, au arătat reducere de mortalitate (RALES, EMPHASIS-HF). Necesită urmărirea potasiului și a funcției renale (pot da hiperkaliemie). Spironolactona poate da ginecomastie, caz în care se trece la eplerenonă.
• Diuretice de ansă: (furosemid, torsemid, bumetanid) – acestea sunt pentru simptome, “scot apa”. Ele nu prelungesc viața direct, dar sunt cruciale pentru controlul congestiei (reduc dispneea și edemele). Furosemidul este cel mai folosit (de exemplu 20-40 mg la nevoie până la doza necesară). Unii pacienți iau zilnic, alții intermitent. Trebuie adjustat doza astfel încât pacientul să fie euvolemic (fără retenție, dar nici deshidratat). Excesul de diuretic poate duce la hipotensiune și insuficiență renală, deci se titreză cu grijă. Diureticele de ansă elimină potasiu, deci adesea se asociază cu MRA care rețin potasiul sau se suplimentează potasiu. Pacientul trebuie să aibă o greutate-țintă (“dry weight”) și să folosească diureticul ca instrument pentru a reveni la ea când reține lichid.
• Alte diuretice: tiazidice (hidroclorotiazida, metolazona) pot fi adăugate dacă diureticul de ansă singur nu e suficient (efect sinergic).
• Vasodilatatoare: Hidralazină + nitrați – această combinație mai veche (hidralazină dilată arterele, nitratii venele) e folosită ca alternativă dacă pacientul nu tolerează IECA/ARB/ARNI (de exemplu la cei cu insuficiență renală severă sau alergie). De asemenea, s-a dovedit utilă în plus față de schema standard la pacienții de rasă africană în studii (A-HeFT), îmbunătățind prognosticul.
• Ivabradină: reduce frecvența cardiacă acționând pe nodul sinusal, fără să scadă tensiunea. Poate fi utilă la pacienții în ritm sinusal cu puls >70 persistent, în ciuda beta-blocantului la doză maximă tolerată, pentru a reduce și mai mult pulsul (PARADIGM trial a integrat-o). Scade modest riscul de internare pentru IC.
• Digoxină: un inotrop slab, din vechea gardă. În zilele noastre, nu se mai folosește de rutină la HFrEF (nu a arătat beneficii pe supraviețuire). Însă e utilă la pacienții cu fibrilație atrială cu ritm necontrolat (ajută la încetinirea ritmului) sau la cei care rămân foarte simptomatici în ciuda altor terapii. Digoxina îmbunătățește simptomele și reduce riscul de spitalizare, dar are risc de toxicitate (trebuie monitorizat nivelul sanguin).
• Anticoagulante: Insuficiența cardiacă în sine predispune la trombi (mai ales dacă FE < 30%, se pot forma trombi în ventricul). Nu se dau anticoagulante la toți profilactic, dar dacă pacientul are fibrilație atrială (cum e frecvent), atunci da, va lua anticoagulant oral (warfarină sau noile ACOD). De asemenea, dacă pe eco se vede un tromb intracardiac, se va anticoagula.

Terapia insuficienței cardiace cu fracție de ejecție păstrată (HFpEF): Până recent, nicio terapie nu demonstra clar reducerea mortalității în HFpEF. Se tratează cauzele (HTA, ischemie) și simptomele. Însă studii recente (2021) cu inhibitorii de SGLT2 (antidiabetice orale, ex. dapagliflozin, empagliflozin) au arătat beneficii atât în HFrEF cât și HFpEF, reducând internările și decesul de cauză cardiovasculară. Acum, dapagliflozin/empagliflozin sunt recomandate la pacienții cu IC, inclusiv fără diabet. În plus, se continuă controlul tensiunii (foarte important în HFpEF), diuretice pentru congestie, etc. Beta-blocantele și blocantele de calciu sunt folosite dacă sunt necesare (de ex. la HTA sau angină).

3. Dispozitive și proceduri intervenționale:

• Terapie de resincronizare cardiacă (CRT): La unii pacienți cu HFrEF, mușchiul inimii nu se contractă sincron din cauza blocului de ramură stâng (QRS larg pe ECG). Un dispozitiv special (un pacemaker biventricular) cu electrozi în ventriculul drept și stâng poate stimula ambii ventriculi simultan, resincronizând contracția. Aceasta îmbunătățește eficiența pompei și poate crește fracția de ejecție și reduce simptomele. Indicația tipică: FE ≤35%, simptomatic NYHA II-III, și QRS ≥150 ms (bloc complet) – conform ghidurilor. Carol Clinic evaluează pacienții pentru CRT și îi direcționează către centrele de aritmologie unde se implantează aceste dispozitive.
• Defibrilator cardiac implantabil (ICD): Pacienții cu FE sever scăzută (≤35%) au risc de aritmii ventriculare maligne (fibrilație ventriculară) care pot duce la moarte subită. Un ICD este un “guard” implantat subcutanat, cu electrozi în inimă, care monitorizează în permanență ritmul și dacă detectează fibrilație sau tahicardie ventriculară severă, administrează un șoc pentru a restabili ritmul normal. S-a demonstrat că ICD profilactic în această populație reduce mortalitatea aritmogenică. Adesea, dispozitivele moderne sunt combinate CRT-D (adica resincronizator + defibrilator într-unul singur). Indicația se decide după cel puțin 3 luni de tratament medicamentos optim, pentru a vedea dacă FE se îmbunătățește; dacă nu, atunci se implantează.
• CardioMEMS: Un senzor wireless implantat în artera pulmonară care transmite zilnic presiunea pulmonară către medic – e o tehnologie nouă pentru a prinde decompensările incipiente și a ajusta diureticele înainte ca pacientul să aibă simptome. Momentan implementat limitat (mai mult in SUA).
• Asistarea mecanică ventriculară (VAD): În insuficiența cardiacă terminală (stadiul D, FE foarte scăzută, refractară la tratament), o opțiune este implantarea unei pompe mecanice care preia parțial sau total funcția ventriculului stâng (LVAD). Aceasta poate fi punte până la transplant sau ca terapie de destinație la cei care nu pot transplanta. LVAD sunt dispozitive avansate (purtate cu baterii extern) care pot prelungi viața în stadii avansate. În România sunt folosite rar și doar în centre chirurgicale mari.
• Transplant cardiac: Este ultima soluție pentru pacienții foarte gravi (NYHA IV, FE <20%, cu prognostic rezervat sub terapie) și fără alte opțiuni. Un cord sănătos de la donator poate transforma prognosticul, însă lista de așteptare e lungă și nu toți sunt eligibili (ex: vârstnici peste ~70 ani, comorbidități severe, sunt de obicei excluși). Carol Clinic, deși nu efectuează transplant, pregătește și evaluează pacienții pentru a-i trimite către centre de transplant atunci când se califică.

4. Gestionarea episoadelor acute: Pacienții cu insuficiență cardiacă pot dezvolta episoade de decompensare acută (adesea declanșate de ceva: infecție, exces de sare, aritmie etc.). În insuficiența cardiacă acută – de exemplu edem pulmonar acut – se acționează rapid: oxigen (sau ventilație non-invazivă CPAP), diuretice i.v. (furosemid), vasodilatatoare i.v. (nitroglicerină sau nitroprusiat dacă tensiunea permite) pentru a scădea presiunile de umplere, eventual morfină pentru anxietate și vasodilatație. Dacă pacientul e în șoc cardiogen (hipotensiune, extremități reci, confuzie) se folosesc inotrope i.v. (dobutamină, milrinonă) sau vasopresoare (noradrenalină) și se ia în calcul suport mecanic de urgență (balon de contrapulsație, ECMO). După stabilizare, se reoptimizează tratamentul cronic și se caută factorul declanșator. Carol Clinic se ocupă de managementul cronic și prevenția acestor episoade, lucrând în rețea cu spitalele de urgență pentru cazurile acute.

Întrebări frecvente despre insuficiența cardiacă

• Insuficiența cardiacă înseamnă că inima mi se va opri curând? Nu, denumirea poate crea confuzie. Insuficiența cardiacă nu înseamnă un stop cardiac iminent, ci că inima “nu face față” eficient necesităților. Este o boală cronică ce poate fi gestionată pe termen lung. Mulți oameni trăiesc ani și ani cu insuficiență cardiacă, dacă urmează tratamentele corect. Totuși, insuficiența cardiacă este o afecțiune serioasă, care predispune la complicații și necesită implicare activă. Gândiți-vă la asta ca la “inimă slăbită” – cu îngrijire potrivită, o putem fortifica parțial și o putem ajuta să funcționeze mai bine. Dar fără tratament, da, poate progresa spre stadii grave. Scopul nostru este să prevenim agravarea și să vă menținem cât mai aproape de normal.
• Poate insuficiența cardiacă să se vindece complet? Depinde de cauză. Dacă este cauzată de o problemă reversibilă (de exemplu un defect valvular care se operează sau tahicardie persistentă care se ablatează), atunci inima se poate recupera în mare măsură – uneori chiar revenind la funcție normală. Dacă este datorată unui infarct masiv sau cardiomiopatie dilatativă idiopatică, de regulă nu vorbim de vindecare completă, ci de control. Cu tratament, fractia de ejecție se poate îmbunătăți (sunt pacienți care de la 25% ajung la 40% – “recuperatori de superresponders” la terapie). Chiar și așa, rămân pe medicamente pentru a menține câștigul. Deci, de multe ori insuficiența cardiacă este o afecțiune pe viață. Ceea ce putem face este să o stabilizăm și eventual să o îmbunătățim într-o anumită măsură. În unele situații, singura “vindecare” completă este transplantul cardiac – care însă are propriile provocări.
• Am insuficiență cardiacă. Ce nivel de efort am voie? Acest lucru variază în funcție de severitate. Dacă sunteți într-un stadiu ușor (NYHA I-II), activitățile zilnice obișnuite (mers, urcat scări cu pauză dacă e nevoie) sunt chiar recomandate. Evitați totuși ridicarea de greutăți mari sau exercițiile foarte viguroase care vă provoacă dispnee severă. Dacă sunteți NYHA III, efortul trebuie dozat cu mare atenție – de exemplu, plimbări scurte pe teren plat, eventual cu opriri. Orice sarcină ce vă lasă fără suflare (de ex. aspirat covoarelor intens) ar trebui delegată sau fragmentată. Regula de aur: ascultați-vă corpul – la primul semn de respirație grea sau oboseală marcată, opriți-vă și odihniți-vă. Discutați cu medicul despre un program de reabilitare cardiacă – sub supraveghere, se poate stabili capacitatea dvs. și modul de antrenament sigur.
• Pot să beau lichide normal? Dacă insuficiența dvs. este ușoară și sub control, puteți consuma lichide ca o persoană obișnuită (aprox. 1.5-2 litri/zi din toate sursele, adaptat setei). Dacă însă aveți tendință la edeme și medici v-au recomandat restricție hidrică, trebuie să fiți atent: limita poate fi 1.5 litri/24h de exemplu. Includeți aici supele, fructele zemoase. Un truc: folosiți o sticlă gradată pentru a pune acolo rația zilnică de lichid – ca să știți cum progresați. Este foarte important să nu faceți excese (de exemplu, 3-4 litri într-o zi călduroasă fără acordul medicului). Setea se poate controla și cu mici trucuri: clătit gura cu apă rece, supt cuburi de gheață, etc., în loc să beți mult deodată. Verificați zilnic gleznele, greutatea – ele reflectă retenția de apă.
• De ce trebuie să iau așa multe medicamente? Insuficiența cardiacă implică mai multe mecanisme dăunătoare (activarea sistemului nervos simpatic, a sistemului renină-angiotensină-aldosteron, remodelare structurală, etc.). Fiecare clasă de medicamente acționează pe altă verigă: IECA/ARNI pe sistemul hormonal, beta-blocant pe sistemul nervos, MRA pe aldosteron, diuretice pe congestie, etc. Împreună, ele au un efect sinergic. Studiile arată că pacientul care ia toate medicamentele indicate trăiește mai mult și mai bine decât dacă ar lua doar unul-două. Știm că pastilele pot fi multe și uneori au efecte secundare, dar de aceea dozarea se face treptat și adaptat la toleranța dvs. Echipa noastră încearcă să simplifice schema cât posibil (există comprimate combinate – de exemplu sacubitril-valsartan e 2 în 1). Dar, în general, 4-5 medicamente de bază sunt necesare. E foarte important să nu întrerupeți unilateral vreunul pentru că “vă simțiți mai bine” – faptul că vă simțiți bine se datorează acelor medicamente. Discutăm la fiecare control importanța fiecărei pastile, ca să fiți motivat să le luați.
• Insuficiența cardiacă este fatală? Este o boală gravă, iar în lipsa tratamentului, prognosticul e prost (comparable cu unele cancere avansate). Cu tratamentul modern, mulți pacienți au o supraviețuire bună. Depinde de stadiu: în stadii incipiente, cu aderenta, speranța de viață poate fi de multe decade. În stadii avansate (NYHA IV), mortalitatea anuală e ridicată. În general, insuficiența cardiacă necesită urmărire atentă: de aceea punem accent pe controale periodice la Carol Clinic, pentru a evalua progresia și a interveni prompt. Prin măsurile discutate (inclusiv defibrilatoare, rezincronizare, transplant în ultimă instanță) încercăm să prelungim viața și să o facem cât mai lipsită de simptome. Nu vă ascundem că este o afecțiune cronică serioasă – e nevoie să fiți partener cu noi în această “luptă”. Dar cu disciplina corectă, mulți pacienți reușesc să țină boala sub control pe termen lung.

Recomandări pentru pacienții cu insuficiență cardiacă

Pe lângă tratamentele medicale, modul în care vă gestionați zilnic contează enorm:

• Țineți un jurnal al greutății și simptomelor: cântăriți-vă zilnic dimineața după toaletă. Notați greutatea într-un carnet împreună cu eventualele simptome (ex: “azi noapte am dormit cu 2 perne, dispnee la mers 100m”). Aduceți acest jurnal la fiecare vizită medicală – ajută doctorul să evalueze trendul. O creștere de >2 kg în 3 zile ar trebui raportată (posibil necesar diuretic suplimentar).
• Respectați dozările și orarul medicamentelor: insuficiența cardiacă are tratament foarte dependent de orar. De ex., diureticul dimineața (ca să nu stați noaptea la baie), beta-blocantul și IECA la ore fixe. Dacă aveți doze de titrat, faceți-l exact cum vi s-a spus. Folosiți o casetă de medicamente pe zile sau o aplicație telefonică pentru a nu uita.
• Nu uitați de restricția de sare: chiar și o singură masă foarte sărată (murături, fast-food) poate declanșa o decompensare. Gătiți acasă cât mai mult, ca să controlați sarea. La restaurant, solicitați “fără sare adăugată” sau alegeți salate, legume la grătar fără sosuri sărate. Citiți etichetele produselor – conținutul de sodiu (evitați produsele cu >400 mg sodiu/100g).
• Planificați-vă aportul de lichide: dacă trebuie restricție, împărțiți lichidul în porții pe parcursul zilei. De exemplu, dacă maximul e 1.5 L: 500 ml dimineața, 500 ml după-amiază, 500 ml seara. Folosiți pahare mai mici ca să nu beți mult dintr-odată. Evitați alimentele foarte sărate care cresc setea. Sugeți bomboane mentolate sau felii de lămâie pentru a stimula salivația dacă vă e sete.
• Vaccinați-vă la timp: nu uitați de vaccinul antigripal (toamnă, anual) și discutați cu medicul despre vaccinul antipneumococic (o dată, cu rapel la 5 ani pentru vârstnici). Infectiile gripale/pneumonii pun mare stres pe inima deja slăbită.
• Fiți atent cu căldura extremă: în zilele toride, riscați deshidratare (prin transpirație) sau, dacă beți prea mult, supraîncărcare. Stați la răcoare, hidratați-vă conform planului, eventual discutați cu medicul despre ajustarea diureticului în acele zile. La polul opus, frigul extrem poate face vasoconstricție și solicita inima – îmbrăcați-vă bine.
• Recunoașteți semnele de agravare: Creșterea în greutate rapidă, scurtarea respirației tot mai accentuată (de exemplu dacă înainte urcați 10 trepte și acum obosiți la 5), umflarea mai pronunțată a picioarelor, nevoie să dormiți cu tot mai multe perne – toate indică că poate inima se decompensează. Nu așteptați să devină sever – contactați cardiologul, poate ajustăm medicamentele ambulator (creștem diureticul temporar, de pildă).
• În caz de agravare bruscă: Dacă vă treziți noaptea cu senzație de sufocare intensă și nu cedează sau dacă vă puneți în pat și nu puteți respira deloc culcat – sunați la 112. Edemul pulmonar acut e o urgență, mai bine ajungeți la spital la timp. La fel, palpitațiile foarte rapide + stare de rău (posibil fibrilație atrială nou instalată) necesită evaluare urgentă.
• Îngrijiți-vă emoțiile: Trăitul cu insuficiență cardiacă poate fi psihologic dificil. E normal să simțiți frustrare că nu mai puteți face tot ce făceați sau anxietate legată de viitor. Vorbiți deschis cu familia despre temerile dvs. Luați lucrurile pas cu pas, bucurați-vă de micile progrese (azi am reușit să merg 200m fără pauză, în urmă cu o lună făceam doar 100m). Dacă simțiți că depresia se instalează (chef scăzut de orice, tristețe majoră), nu ezitați să cereți ajutor – consilierea sau medicația antidepresivă pot fi de folos și, indirect, vă îmbunătățesc starea fizică. Carol Clinic are o abordare empatică – suntem aici să vă sprijinim și moral, nu doar fizic.

În concluzie, insuficiența cardiacă impune un mod de viață mai atent, dar cu discipline corecte și tratamente moderne, pacienții pot duce o viață mulțumitoare. Poate nu la aceeași intensitate ca înainte, dar cu ajustări, puteți face multe lucruri. Iar știința evoluează – mereu apar terapii noi (medicamentoase sau tehnologice) ce ne permit să oferim și mai mult ajutor inimii slăbite. Carol Clinic se mândrește că adoptă cele mai noi ghiduri în îngrijirea insuficienței cardiace, punând mereu pacientul în centrul atenției.

Sugestii pentru imagini reprezentative: o ilustrație a unei inimi dilatate comparativ cu una normală; radiografie pulmonară cu congestie; grafic cu picioare umflate (edeme) vs. picioare normale; un pacient purtând un defibrilator implantabil (ICD) sub piele; tablete multiple reprezentând polipragmazia în insuficiență cardiacă.
Idee de conținut video: „Insuficiența cardiacă – cum o gestionăm zilnic?” – video explicativ cu animații despre modul în care inima slăbește, ce trebuie să facă pacientul acasă (dieta, monitorizare, medicamente) și importanța aderenței la tratament.