Aritmia cardiacă se referă la orice perturbare a ritmului normal al inimii – fie că inima bate prea repede, prea încet sau în mod neregulat. În mod normal, inima are un pacemaker natural (nodul sinusal) care generează impulsuri regulate (de obicei 60-100 bătăi pe minut în repaus) și un sistem de conducere (nodul AV, fascicule, fibre Purkinje) care distribuie uniform impulsul, asigurând contracția coordonată a atriilor și a ventriculelor. O aritmie apare când aceste semnale electrice nu funcționează corect – fie pornesc din locuri anormale, fie există circuite electrice parazite, fie conexiunea e blocată.

Există multe tipuri de aritmii, dar în linii mari se împart în:

• Tahiaritmii (tahicardii): inima bate rapid (peste 100/min la adult). Pot fi supraventriculare (origine în atrii sau nodul AV, ex: fibrilație atrială, flutter atrial, tahicardie supraventriculară paroxistică) sau ventriculare (origine în ventriculi, ex: tahicardie ventriculară, fibrilație ventriculară).
• Bradiaritmii (bradicardii): inima bate prea încet (sub 50-60/min), de obicei din disfuncție a nodului sinusal (sindrom de sinus bolnav) sau blocaje de conducere AV (bloc atrioventricular grad 2 sau 3).
• Extrasistole: bătăi suplimentare premature, apărute izolat, provenind fie din atrii (extrasistole atriale) fie din ventricule (extrasistole ventriculare). Acestea sunt foarte frecvente și adesea benigne, deși percepute ca “palpitații” sau pauze.

Cauzele aritmiilor sunt variate: boala coronariană (ischemia poate irita sistemul electric), cardiomiopatii, dezechilibre electrolitice (potasiu, magneziu anormal), hipertiroidism (predispune la fibrilație atrială), anumite medicamente sau stimulante (cofeina în exces, alcoolul, droguri ca amfetaminele, cocaina pot declanșa aritmii), sindroame genetice (ex: sindrom Wolff-Parkinson-White – cale electrică accesorie, sindrom QT lung etc.), febra și infecțiile pot precipita tahicardii. Uneori, aritmiile apar și la inimi structurale normale (ex: extrasistole idiopatice, TSVP la tineri cu sindrom WPW ocult). Stresul și oboseala intensă pot de asemenea contribui.

Mecanismele pot fi:

• Automatism anormal: o zonă din inimă începe să emită impulsuri (foc ectopic) în plus față de nodul sinusal.
• Reentry (circuit de reintrare): un impuls circulă în buclă printr-un circuit în miocard, auto-susținându-se (majoritatea tahicardiilor SV și ventriculare se bazează pe mecanism reentrant).
• Blocuri de conducere: impulsul nu ajunge cum trebuie (ex: bloc AV complet – ventriculii bat independent, mult mai rar).
• Declanșare activă (triggered): celulele dezvoltă depolarizări anormale (post-depolarizări precoce/tardive) de exemplu în intoxicații cu digoxin sau sindrom QT lung, ducând la aritmii ca torsada vârfurilor.

Aritmiile pot fi continui (permanente) sau paroxistice (vin și pleacă episodic). Impactul variază de la inofensiv (extrasistole rare) până la letal (fibrilația ventriculară duce la stop cardiac în lipsa tratamentului de urgență).

Simptome

Manifestările aritmiilor pot fi foarte diverse, de la asimptomatice la dramatice. Cele mai comune simptome includ:

• Palpitații: senzația de conștientizare a bătăilor inimii. Pacienții le descriu adesea ca “inima îmi bate repede” sau “simt niște zbateri/fluturări în piept”. În extrasistole, se poate simți ca o bătaie puternică sau o pauză (de fapt extrasistola urmată de o pauză compensatorie și apoi un beat mai puternic). În tahicardii SV, de obicei palpitațiile sunt regulate și rapide (“inima aleargă”). În fibrilație atrială, pulsul este neregulat complet – pacientul poate simți bătăi haotice sau fluturare.
• Amețeli, senzație de leșin (presincopă) sau sincopă (leșin efectiv): Aritmiile rapide pot scădea debitul cardiac (inima nu are timp să se umple) – creierul primește mai puțin sânge și apare amețeală, cap tulbure. Bradicardiile severe pot face același lucru. Uneori pacientul leșină brusc (sincopă) – mai ales în tahicardii ventriculare sau blocuri complete intermitente.
• Dispnee (lipsa de aer): Bătăile neregulate sau excesiv de rapide pot duce la stagnarea sângelui în plămâni sau scăderea oxigenării țesuturilor, dând senzația de sufocare sau respirație grea.
• Durere în piept: Mai ales dacă ritmul rapid produce ischemie (inima bate așa de repede că nu se mai oxigenează – de exemplu în tahicardii ventriculare poate apărea angină). Sau aritmia poate coexista cu boală coronariană și precipita angina.
• Oboseală extremă, intoleranță la efort: Inima nefiind eficientă, pacientul se poate simți vlaguit. Fibrilația atrială de exemplu scade ușor debitul (lipsa contracției atriale eficiente) și poate determina scăderea toleranței la efort.
• Anxietate, agitație: Palpitațiile accentuate pot declanșa atacuri de panică sau anxietate, pacienții simțind că “li se întâmplă ceva grav”. Uneori e dificil de separat cauza de efect, deoarece și atacurile de panică pot da palpitații (dar acolo ritmul e sinus tahicardic de obicei).

De menționat că unele aritmii nu dau niciun simptom și sunt descoperite întâmplător (ex: extrasistole la EKG, episoade scurte de fibrilație atrială pe Holter). Altele se manifestă direct prin complicații – de exemplu primul semn al fibrilației atriale poate fi un accident vascular cerebral cauzat de un cheag (în lipsa simptomelor de palpitații, mai ales la vârstnici). Aritmiile ventriculare pot duce la stop cardiac subit – deci prima “simptomatologie” poate fi pierderea conștienței și necesitatea resuscitării.

În discuția cu pacientul, medicul va întreba detalii: cum sunt palpitațiile (rapide/și neregulate?), cât durează, apar brusc sau gradat, ce le declanșează, cum se termină (brusc sau treptat), există și alte senzații (amețeală, durere toracică)? Un episod brusc, cu ritm foarte regulat de 150 bpm care începe și se termină brusc la un tânăr sugerează TSV paroxistică; palpitații haotice la un vârstnic hipertensiv sugerează fibrilație atrială; episoade de câteva secunde de “pauză” și “bufnitură” sugerează extrasistole. Aceste indicii orientative se confirmă prin investigații.

Diagnostic

La Carol Clinic, dispunem de multiple modalități pentru a detecta și caracteriza aritmiile:

• Electrocardiograma (ECG) de repaus: Este testul de bază. Un EKG de 12 derivații poate diagnostica clar multe aritmii dacă acestea se manifestă în momentul înregistrării. De exemplu: fibrilația atrială are lipsa undelor P și intervale RR neregulate; flutterul atrial arată unde “dinți de fierăstrău” F; tahicardiile supraventriculare paroxistice (cum e AVNRT) apar ca tahicardie regulată cu QRS îngust ~150-200/min; extrasistolele ventriculare se văd ca bătăi premature cu QRS larg, urmate de pauză compensatorie. De asemenea, EKG-ul poate arăta semne predispuse la aritmii: interval QT prelungit (risc de torsadă), sindrom Brugada (pattern EKG caracteristic, predispoziție la fibrilație ventriculară), sindrom WPW (unda delta, predispunând la tahicardie reciprocă). Chiar dacă pacientul nu mai are palpitații în momentul consultului, un EKG poate arăta urmele: de exemplu modificări de repolarizare după o tahicardie prelungită, sau undele F de flutter dacă acesta persistă.
• Monitorizare Holter EKG pe 24/48 ore: Dacă aritmia este intermitentă și nu apare la cabinet, indicăm un Holter – pacientul poartă un dispozitiv portabil care înregistrează continuu EKG timp de 1-2 zile. Apoi cardiologul analizează traseele (manual sau cu software specializat). Holterul poate surprinde episoade de fibrilație atrială paroxistică, tahicardii care apar rar, salve de extrasistole etc. De asemenea, cuantifică: de exemplu spune câte extrasistole ventriculare pe zi (dacă sunt frecvente), episoade de pauze (sugestive pentru blocuri, important pentru indicația de pacemaker), variabilitatea frecvenței etc.
• Monitorizare EKG pe termen lung (telemetrie, Holter implantabil): Dacă simptomele sunt foarte rare, un Holter de 24h poate rata. Există Holtere externe ce pot fi purtate 7 zile sau 14 zile; sau dispozitive implantabile subcutanat (loop recorder) ce pot monitoriza pentru luni/ani – bune în sincopa inexplicabilă rară, de exemplu. De asemenea, noile tehnologii includ ceasuri inteligente și device-uri portabile (unele smartphone-uri/EKG patch) care pot surprinde aritmii – la Carol Clinic putem analiza astfel de înregistrări aduse de pacienți.
• Test de efort: Dacă aritmia apare la efort, un test EKG de efort o poate provoca sub supraveghere. De exemplu, aritmii ventriculare provocate de efort pot indica ischemie. Sau, testul de efort e util în evaluarea sindromului WPW sau a aritmiilor induse adrenergic.
• Studiu electrofiziologic (EP): Este o investigație invazivă, efectuată de electrofiziologi, în care se introduc catetere prin vene până în inimă pentru a cartografia sistemul electric. Se pot stimula camerele inimii pentru a induce aritmii într-un mediu controlat și a identifica circuitul sau focarul responsabil. EP este adesea preludiul unei ablații (și se poate transforma direct în procedură terapeutică). La Carol Clinic pregătim pacientul și îl trimitem către laboratorul de electrofiziologie dacă este candidat. Indicații tipice: tahicardii SV paroxistice, sindrom WPW, tahicardii ventriculare monomorfe sustinute, fibilație atrială (pentru ablație).
• Ecocardiografie cardiacă: Nu diagnostichează aritmia, dar e importantă pentru a vedea dacă există substrat structural: cardiomiopatie, valvulopatie, boală coronariană (prin tulburări de contracție). De exemplu, fibrilația atrială este frecventă în dilatarea atrială stângă (ex: de la valvă mitrală stenotică sau insuficiență cardiacă). Tahicardiile ventriculare apar frecvent la pacienți cu cicatrici post-infarct (vizibile ca zone hipokinetice la eco). Deci ecoul se face la toți pacienții cu aritmii semnificative pentru evaluare globală.
• Analize de sânge: pentru cauze reversibile – nivel electrolitic (K, Mg, Ca), funcție tiroidiană (TSH pentru hipertiroidism – o cauză clasică de fibrilație atrială), niveluri de medicamente (dacă pacientul e pe digoxin de ex.), markeri de infarct (în tahicardii foarte dureroase toracic).
• Altele: EKG pe 12 derivații în timpul aritmiei (prin prezentare la urgență când are loc, de ex.), monitorizare evenimente (pacientului i se dă un buton/monitor pe care îl aplică pe piept când simte palpitații – acesta înregistrează scurt EKG). Dispozitive wearable (Apple Watch, etc) pot detecta fibrilația atrială – vin pacienți cu astfel de alerte, pe care le confirmăm ulterior prin EKG standard.

În rezumat, diagnosticul de aritmie necesită capturarea episodului pe EKG. Carol Clinic folosește toată gama de instrumente disponibile pentru a prinde și identifica corect aritmia, condiție esențială pentru tratament optim.

Tratament

Tratamentul aritmiilor cardiace depinde mult de tipul și severitatea acestora, precum și de simptomele și riscurile asociate. Opțiunile majore includ: măsuri generale, medicamente antiaritmice, proceduri intervenționale (ablație), dispozitive implantabile (pacemaker, defibrilator) și, bineînțeles, tratamentul eventualei boli de bază (de ex. reglarea hormonilor tiroidieni, revascularizare coronariană etc., dacă acestea sunt cauze).

Vom aborda pe categorii:

1. Măsuri generale și stil de viață:

• Evitarea stimulentelor și a factorilor declanșatori: dacă pacientul observă că palpitațiile apar după ce bea cafea tare sau energizante, e indicat să limiteze sau elimine cofeina. Alcoolul, în special consumul abundent (ex: “holiday heart syndrome” – fibrilație atrială după binge drinking), poate provoca aritmii la predispuși, deci moderație sau abstinență. Drogurile stimulante (cocaină, amfetamine) pot fi mortale – clar de evitat. Fumatul poate declanșa sau agrava aritmii prin efect adrenergic, deci renunțare.
• Reducerea stresului și odihnă adecvată: stresul emoțional intens și privarea de somn predispun la aritmii (de ex. extrasistole, tahicardii). Tehnici de relaxare, yoga, meditație pot fi utile. Asigurați-vă 7-8 ore de somn. Unii pacienți au aritmii ce apar în context de anxietate – tratarea anxietății poate ajuta.
• Echilibru electrolitic: O alimentație echilibrată cu aport adecvat de potasiu și magneziu (fructe, legume, nuci) e benefică. Dacă analizele arată deficite, se vor corecta.
• Tratarea promptă a altor probleme: Infecțiile (prin febră și inflamație) pot precipita aritmii, deci tratați infecțiile repede. Apneea de somn (care deseori co-există la obezi) predispune la fibrilație atrială – testarea și tratamentul (CPAP) pot reduce recurențele aritmiei.
• Exercițiu fizic moderat regulat: în multe cazuri, un nivel de fitness bun scade frecvența aritmiilor sinusal-fiziologice (ex: extrasistole). Totuși, antrenamentele extreme (maratoane) pot crea microleziuni care predispun la aritmii – deci moderație. Pentru cei cu predispoziție la aritmii grave, se individualizează recomandările de efort.

2. Medicamente antiaritmice: Există mai multe clase (clasificarea Vaughan-Williams I, II, III, IV plus altele). Alegerea depinde de tipul aritmiei și de prezența bolilor cardiace structurale. Important: orice antiaritmic poate avea potențial proaritmic (să cauzeze alte aritmii), deci administrarea trebuie supravegheată de cardiolog.

• Beta-blocante (clasa II): Deja menționați la alte afecțiuni, beta-blocantele (metoprolol, bisoprolol, etc.) nu sunt strict antiaritmice (ele nu restabilesc un ritm normal în tahicardii SV, de exemplu), dar sunt foarte utile în controlul frecvenței (ex: în fibrilație atrială pentru a ține pulsul sub control) și prevenirea extrasistolelor declanșate de stres. Ele scad incidența aritmiilor grave post-infarct. Beta-blocantele sunt adesea prima linie în managementul cronic al aritmiilor supraventriculare, mai ales la cei cu boală coronariană sau insuficiență cardiacă (unde oricum sunt indicate).
• Blocante de canale de calciu nondihidropiridinice (clasa IV): Diltiazem și verapamil încetinesc conducerea nodului AV și pot opri anumite tahicardii SV (ex: pot fi folosite i.v. în TSV). Ele se folosesc de asemenea în controlul frecvenței la fibrilație atrială (alternativă la beta-blocant dacă acesta e contraindicat). Sunt contraindicate în aritmii ventriculare și în insuficiență cardiacă severă (datorită efectului inotrop negativ).
• Antiaritmice clasele I și III: Acestea acționează direct asupra canalelor ionice cardiace.
  • Clasa I (blocante de sodiu): ex: flecainida, propafenona (Ic); lidocaină (Ib). Flecainida și propafenona se folosesc în principal pentru conversia sau prevenirea fibrilației atriale și a TPSV la pacienți fără cardiopatie structurală semnificativă. Pot fi administrate “pill-in-pocket” la nevoie pentru a opri fibrilația (pentru pacienți selecționați, ambulator). Lidocaina se dă i.v. în tahicardii ventriculare acute (ex: post-infarct). Clasa Ia (chinidina, procainamida) sunt rar folosite azi. Trebuie prudență, clasa I cresc mortalitatea dacă există boală coronariană severă (lecția din studiile CAST).
  • Clasa III (blocante de potasiu): ex: amiodarona, sotalol (care e și beta-blocant), dronedarona. Amiodarona este foarte eficace în multe aritmii (fibrilație atrială, tahicardii ventriculare) și are un risc proaritmic relativ scăzut (nu prea dă torsadă), deci poate fi folosită și la pacienți cu cardiopatii. Dar are toxicitate extracardiacă mare (afectare de tiroidă, ficat, plămâni, piele), deci se încearcă rezervarea ei pentru cazurile unde altele eșuează sau la vârstnici. Sotalol are și efect beta-blocant și poate fi utilizat în prevenția fibrilației atriale sau a tahicardiilor ventriculare (dar necesită monitorizare QT). Dronedarona este ca o amiodaronă “fără iod”, mai puțin eficace dar și mai puțin toxică; indicată doar la FA paroxistică (contraindicată la insuficiență cardiacă).
• Digitalice: Digoxina încetinește nodul AV (bună pentru controlul frecvenței în fibrilație atrială la repaus), dar nu este foarte eficientă la efort și nu conversiează ritmul. Se folosește la vârstnici sedentar, adesea în asociere cu betablocant.
• Adenozină: nu e antiaritmic de lungă durată, dar e un medicament i.v. folosit acut pentru a opri anumite tahicardii supraventriculare reentrante (AVNRT, AVRT) – induce un bloc AV temporar și poate “reseta” circuitul. Are acțiune de câteva secunde, administrată în urgență (senzatie pentru pacient intensă – de stop iminent pentru 1-2 sec). E și test diagnostic, de ex. într-o tahicardie cu QRS îngust poate ajuta să arate unde flutter dacă nu o oprește complet.

3. Controlul frecvenței vs. controlul ritmului: În fibrilația atrială (cea mai comună aritmie susținută), strategia poate fi: fie încercăm să menținem ritmul normal (sinusal) – prin antiaritmice sau ablație – fie acceptăm fibrilația continuă dar controlăm pulsul sub 100/min și prevenim complicațiile (anticoagulant). Studiile arată că la pacienții mai în vârstă cu FA permanentă, controlul frecvenței + anticoagulare e la fel de bun ca încercarea de conversie la ritm sinusal. La cei mai tineri sau foarte simptomatici, se optează pentru strategia de control al ritmului (medicamente antiaritmice, șoc electric cardioverter extern dacă e episod acut, și eventual ablație de FA). La Carol Clinic, decidem individual: considerăm vârsta, durata fibrilației, mărimea atriilor, toleranța la medicație.
4. Ablația prin cateter: Procedeu minim invaziv, se folosește pentru a vindeca anumite aritmii prin distrugerea (prin radiofrecvență – căldură localizată, sau crioterapie – înghețare) a zonei țintă ce cauzează aritmia. Este extrem de eficientă în:

• Tahicardii supraventriculare AV nodale reentrante (AVNRT): ablația modului lent din nodul AV, vindecă >95% cazuri.
• Sdr. WPW (AVRT prin cale accesorie): ablația căii accesorii – curativă în >90%.
• Flutter atrial tipic: ablația istmului cavotricuspidian are succes ~95%, rezolvând flutterul tipic.
• Fibrilație atrială: mai complex, se face izolarea venelor pulmonare (focarele deseori pornesc acolo). Succesul depinde de forma FA (paroxistică vs. persistentă), de anatomie – în medie ~70-80% pot rămâne în ritm sinusal la 1 an cu una sau două proceduri. E opțiune mai ales la pacienți care nu tolerează medicația sau nu vor pe termen lung.
• Tahicardii ventriculare monomorfe: la pacienți cu cicatrice post-infarct care au episoade repetate de TV, se poate cartografia și abla circuitul (succes variabil, ~50-80% reducere a aritmiilor, dar adesea e paliativ alături de ICD). La tahicardii ventriculare idiopatice (ex: din tractul de ejecție) succesul e ridicat.

Carol Clinic colaborează cu centrele de cardiologie intervențională și aritmologie, referind pacienții care ar beneficia de ablație. După procedură, se asigură monitorizarea și managementul de urmărire (uneori, antiaritmicele se mențin câteva luni după ablație până la vindecare completă).

5. Dispozitive implantabile:

• Pacemaker (stimulatoare cardiace): Indicat în bradicardii simptomatice sau blocuri AV avansate. Un pacemaker permanent are unul sau doi (sau trei) electrozi implantați în inimă, stimula nodulul AV sau ventriculii pentru a asigura un ritm minim. Pacemakerul nu “tratează” aritmiile rapide, ci previne pulsul prea scăzut. De exemplu, un pacient cu sincopă din bloc AV complet va fi salvat de pacemaker. Unii pacienți cu fibrilație atrială cu ritm foarte neregulat și necontrolabil pot opta pentru ablație AV nod + pacemaker (se rupe conexiunea AV, se pune pacemaker – astfel fibrilația persistă dar ventriculul e controlat complet de stimulator). Pacemakerele moderne au și funcție de monitor (pot detecta episoade de fibrilație atrială etc.).
• Defibrilator (ICD): Menționat și la insuficiența cardiacă, este un dispozitiv pentru prevenirea morții subite – detectează tahicardii/fibrilații ventriculare și șochează. Indicații: pacienți cu risc înalt (FE redusă, boli genetice aritmogene, sindrom Brugada, LQTS etc. sau supraviețuitori ai stopului cardiac). Un ICD nu previne apariția aritmiei, doar tratează prompt când apare. Pentru prevenirea apariției, tot medicația/ablația se consideră. Dar ICD asigură o plasă de siguranță. Există ICD transvenos (clasic) sau subcutanat (S-ICD, fără electrozi în inimă, bun la tineri).
• CRT (terapie de resincronizare): Discutați la insuficiența cardiacă – pacemaker special triplu pentru a corecta asincronia, benefic la anumiți pacienți cu bloc de ramură stângă, poate și reduce riscul aritmic.

6. Anticoagularea în aritmii: Un aspect foarte important: anumite aritmii (în special fibrilația atrială) predispun la formarea de cheaguri în inimă și migrarea lor (embolii). De aceea, pacienții cu fibrilație atrială (și flutter) trebuie evaluați prin scor CHA2DS2-VASc. Dacă scorul e ≥2 (bărbați) sau ≥3 (femei), este indicație de anticoagulare orală pe termen lung pentru prevenția AVC. Practic toți peste 75 ani cu fibrilație, sau cei peste 65 cu alt factor (HTA, diabet) ar trebui să ia anticoagulant (ex: un NOAC – apixaban, rivaroxaban etc., sau warfarină dacă NOAC nu e disponibil). Aspirina NU este suficientă pentru prevenirea AVC în fibrilație – nu se mai recomandă aspirină decât dacă există altă indicație; trebuie anticoagulant adevărat. La Carol Clinic, evaluăm acest risc și informăm pacientul. Un accident vascular este adesea mai devastator decât riscul de sângerare moderată de la anticoagulant. Prin urmare, pacienții cu fibrilație atrială primesc rețete de anticoagulare și consiliere cum să o ia în siguranță (ce să evite, monitorizări).
7. Tratarea cauzei subiacente: E un principiu fundamental. Dacă aritmia e cauzată de hipertiroidism – tratăm tiroida (medicamente tireostatice sau radioiod, etc., caz în care uneori fibrilația dispare odată cu normalizarea hormonilor). Dacă aritmia vine din boală coronariană – revascularizare, controlul anginei ajută. Dacă e de la un medicament, se oprește acela. Dezechilibrele de potasiu/calciu se corectează. Apneea de somn se tratează. Infecții (ex: miocardită virală) se gestionează suportiv. La tineri, unele aritmii se pot agrava cu stil de viață haotic – deci reorganizarea vieții, reducerea stresului, poate chiar psihoterapie dacă sunt implicate componente anxioase.

Aritmiile reprezintă așadar un domeniu complex, dar la Carol Clinic abordăm sistematic: identificăm tipul exact de aritmie, evaluăm riscurile și personalizăm tratamentul. Urmărirea este importantă, multe aritmii au caracter recidivant. Fiecare plan e adaptat pacientului – unii pot fi ținuți doar sub observație (dacă aritmia e benignă și nu supără), alții au nevoie de intervenții prompte.

Întrebări frecvente despre aritmii cardiace

• Este periculoasă o aritmie cardiacă? Depinde de tipul de aritmie. Multe aritmii sunt benigne – de exemplu extrasistolele izolate la o inimă sănătoasă nu pun viața în pericol, doar creează disconfort. În schimb, aritmiile ventriculare susținute (tahicardie ventriculară, fibrilație ventriculară) sunt amenințătoare de viață, necesitând intervenție imediată. Fibrilația atrială, deși în sine nu provoacă stop cardiac, crește riscul de accident vascular cerebral dacă nu este prevenit cu anticoagulant. Aritmiile supraventriculare paroxistice (gen AVNRT) de obicei nu sunt mortale, dar pot cauza simptome supărătoare și, rar, pot precipita alte probleme (ex: dacă e WPW și intră în fibrilație atrială rapidă, poate fi periculos). Bradicardiile severe pot duce la leșinuri și traumatisme. Așadar, nu orice “aritmie” egal moarte subită – majoritatea pacienților cu palpitații nu au ceva letal. Dar trebuie evaluare cardiologică pentru a stabili natura. Odată stabilit diagnosticul, medicul vă va spune cât de gravă sau nu este și ce măsuri se impun.
• Stresul și anxietatea pot provoca aritmii? Da, stresul psihic eliberează adrenalina și cortizol, care pot declanșa bătăi extra sau chiar tahicardii la cei predispuși. Mulți pacienți notează că palpitațiile apar în perioadele de tensiune emoțională. Anxietatea intensă se poate manifesta și ea cu tahicardie sinusală (inima bate repede dar ritmul e normal, nu e o aritmie propriu-zisă a sistemului, ci reacție normală exagerată). De asemenea, atacurile de panică pot mima aritmii (simte inima bătând tare, respirație rapidă, furnicături). Stresul cronic poate favoriza apariția fibrilației atriale, conform unor studii. Așadar, gestionarea stresului prin terapie, relaxare, exerciții poate reduce incidența acestor episoade. Cu toate acestea, nu trebuie pus totul pe seama “sunt doar stresat” fără investigații – întâi excludem o problemă organică. Dacă EKG și Holter confirmă doar ritm normal accelerat în momente de anxietate, atunci da, psihoterapia și tehnicile anti-stres devin cheia.
• Ce să fac dacă simt palpitații puternice? În primul rând, opriți orice activitate și așezați-vă. Respirați adânc și încercați să vă calmați – uneori palpitațiile trec de la sine în câteva secunde. Dacă aveți un episod de tahicardie supraventriculară, pot ajuta manevrele vagale: de exemplu, manopera Valsalva (expirați forțat cu gura și nasul închis ca și cum ați împinge aerul, timp de ~10 secunde), sau tuse energică, sau punerea feței în apă rece câteva secunde – acestea stimulează nervul vag și pot opri anumite aritmii. Dacă palpitațiile persistă peste câteva minute, verificați pulsul dacă puteți (la încheietură) – e regulat sau haotic? Cât de rapid? Dacă e peste 150/min și vă simțiți rău (amețiți, durere toracică, lipsă de aer) – sunați la 112 sau mergeți la urgență. Dacă e mai moderat ca frecvență și treptat dispare, anunțați totuși cardiologul pentru o programare cât de curând, mai ales dacă e primul episod. Bineînțeles, dacă aveți istoric de aritmie cunoscută, urmați planul stabilit cu medicul: unii pacienți au permisiunea de a lua o pastilă “la nevoie” (ex: propafenonă în caz de tahicardie SV) – dacă vi s-a dat o astfel de schemă, o aplicați. Dacă leșinați sau simțiți că sunteți pe cale să leșinați, urgent la spital.
• Stilul de viață poate preveni aritmiile? În mare măsură, da. Un stil de viață “cardio-sănătos” – alimentație echilibrată, fără abuz de stimulente (cafea în exces, energizante), fără fumat sau alcool în exces, menținerea greutății normale, exerciții moderate – reduce riscul factorilor predispozanți. De exemplu, obezitatea și apneea de somn sunt legate de fibrilația atrială – slăbitul poate duce chiar la remiterea fibrilației în unele cazuri. Hidratarea adecvată (deshidratarea poate da extrasistole). Evitarea medicamentelor OTC care pot afecta ritmul: decongestionante cu pseudoefedrină, suplimente dubioase pentru slăbit care conțin stimulente – acestea pot declanșa tahicardii. În plus, controalele periodice pot descoperi la timp probleme (hipertensiune, boală tiroidiană) care, tratate fiind, previn aritmiile secundare lor. Deci, un stil de viață sănătos nu garantează 100% că nu veți avea nicio aritmie (unele sunt genetice sau de cauze neștiute), dar cu siguranță scade riscul și severitatea.
• Dacă am extrasistole, trebuie tratament? Extrasistolele (acele bătăi în plus) sunt extrem de frecvente la oameni sănătoși. Dacă sunt rare și asimptomatice, nu necesită niciun tratament – eventual doar liniștirea pacientului că nu e ceva grav. Dacă pacientul le simte deranjant (palpitații percepute ca pauze/goluri în piept) și acestea sunt destul de frecvente conform Holter (> PVC-uri pe zi, de exemplu), se poate da un beta-blocant ușor pentru ameliorare. Sau chiar nimic, doar reducerea cafeinei, alcoolului. Dacă extrasistolele sunt foarte numeroase (zeci de mii pe zi) și cauzează scăderea funcției cardiace sau simptome severe, se poate ajunge la ablație a focarului extrasistolic (mai ales dacă sunt monomorfe, provenind dintr-un singur loc – cum ar fi tractul de ejecție al ventricului drept). Dar asta e rar, majoritatea extrasistolelor nu necesită ablație. E bine totuși de verificat dacă nu sunt expresia unei alte probleme (de exemplu, boală coronariană – la efort, extrasistolele pot fi un semn de ischemie, deci se investighează). Ca linie generală: câteva extrasistole izolate pe zi – ignorare; câteva pe oră, ușor deranjante – măsuri stil de viață, eventual magneziu, beta-blocant; mii pe zi cu disconfort major – evaluare specializată, eventual ablație.
• Un defibrilator/pacemaker îmi va opri palpitațiile? Un pacemaker tratează ritmul lent – deci dacă aveți pauze sau blocuri, da, le va preveni, dar nu are treabă cu ritmurile rapide. Un defibrilator va șoca doar aritmiile ventriculare periculoase; nu face nimic asupra fibrilației atriale de exemplu (decât dacă cumva ritmul devine atât de rapid încât e confuz ca TV, dar în general nu). Deci, defibrilatorul este ca o “asigurare de viață”, nu previne aritmia, doar te salvează când apare una fatală. Palpitațiile percepute din fibrilație atrială sau extrasistole nu dispar de la defibrilator – acelea se gestionează prin medicație sau ablație. Un pacemaker poate însă ameliora simptomele în bradicardii (oferă un puls adecvat, scapă de amețeli, leșinuri). De reținut: sunt oameni care cred că un defibrilator îi scapă și de fibrilația atrială – nu e cazul, acela e alt tip de problemă. Pentru fibrilație, uneori se face ablație nod AV + pacemaker (dar atunci pacemakerul doar asigură ritmul, fibrilația e încă acolo în atrii). În concluzie, ce aparat se implantează depinde strict de tipul de aritmie și e menit fie să suplinească lipsa impulsurilor (pacemaker), fie să intervină în caz de stop (ICD).
• Odată ce ritmul a fost corectat, pot să renunț la medicamente? Depinde. Dacă ați avut o aritmie trecătoare cauzată de o situație acută (ex: fibrilație atrială în pneumonie, rezolvată pneumonia – e posibil să nu mai aveți nevoie de antiaritmic după), da, se poate întrerupe. Dacă însă aveți o predispoziție permanentă (ex: fibrilație atrială recurentă fără o cauză reversibilă, sau extrasistole ventriculare frecvente din cardiomiopatie), atunci tratamentul de lungă durată e adesea necesar. În cazul în care s-a făcut o ablație cu succes, de multe ori antiaritmicele pot fi oprite (scopul ablației e să scape pacientul de dependența de medicamente). De exemplu, după ablația unei tahicardii SV, nu mai trebuie să ia antiaritmic. După ablația de fibrilație atrială, dacă e reușită, se poate întrerupe antiaritmicul la câteva luni, dar anticoagulantul poate totuși continua conform riscului (ablația scade episoadele, dar nu anulează complet riscul, decizia e individuală). Pe scurt: medicul va decide în funcție de tipul de aritmie și de riscul recurenței dacă puteți opri medicamentele. Niciodată nu întrerupeți brusc un beta-blocant sau antiaritmic fără aviz, pentru că unele pot produce efect rebound. Totdeauna discutați cu cardiologul despre asta.

Recomandări pentru pacienții cu aritmii

Pe lângă planul medical, iată câteva sfaturi practice:

• Fiți vigilent, dar nu obsesiv: Monitorizați-vă pulsul din când în când (în special dacă aveți fibrilație – învățați să simțiți pulsul neregulat). Dar nu lăsați frica de aritmii să vă domine. Multe persoane își trăiesc viața normal având ceva extrasistole sau chiar fibrilație bine controlată. Ascultați-vă corpul, dar nu stați permanent cu mâna la gât după puls, că asta vă poate anxieta inutil.
• Țineți un jurnal al simptomelor: Notează când ai palpitații, ce făceai înainte (efort? stress? cafea?), cât au durat, cum s-au oprit. Aceste date ajută medicul. De exemplu, dacă scrieți “palpitații de 5 minute apărute de 3 ori după ce am băut energizant la sala”, e clar ce e de făcut.
• Învățați manevrele vagale: (Valsalva, apă rece la față, tuse) – întrebați cardiologul să vă explice corect. Acestea pot fi un remediu temporar excelent când apare o tachicardie SV acasă, până ajungeți eventual la medic.
• Purtați la dumneavoastră o listă cu diagnosticul și medicamentele: Dacă aveți aritmii grave sau purtați un dispozitiv, e util să aveți un card în portofel cu asta (ex: “Pacient cu fibrilație atrială, ia Eliquis 5mg 2x/zi. Antecedente: tahicardie ventriculară – ICD implantat”). În caz de urgență, medicii vor ști rapid cum să abordeze. De asemenea, dacă aveți ICD, rețineți ultima verificare (companie, setări).
• Anticoagulantul – prieten și dușman: Dacă sunteți pe anticoagulant (din cauza fibrilației atriale), respectați dozele zilnic. E crucial pentru prevenirea AVC. În paralel, fiți conștient de riscul de sângerare – evitați sporturi de contact dure, folosiți periuță de dinți moale, anunțați medicul dacă apare orice sângerare neobișnuită (urina roșie, scaune negre, vânătăi excesive). Nu opriți anticoagulantul de teamă – medicul evaluează constant balanța risc/beneficiu.
• Verificați interacțiunile medicamentelor: Unele antiaritmice au interacțiuni (ex: amiodarona potențează warfarina, deci necesar ajustare doză). Întrebați medicul sau farmacistul ori de câte ori primiți o rețetă nouă de la alt specialist: “Este sigur cu ce iau eu pentru inimă?”. De exemplu, antibiotice precum claritromicina pot crește nivelul de antiaritmic și riscul proaritmic – e important să se știe.
• Urmați controalele periodice: Ar trebui să aveți consultații de follow-up, mai ales dacă sunteți pe antiaritmice – unele necesită EKG periodic (ex: sotalol, propafenona – pentru a verifica intervalul QT sau QRS). Dacă aveți amiodaronă, controlul funcției tiroidiene la 6 luni, consult oftalmologic anual, etc. Pacemaker/ICD se verifică la 6-12 luni programat (sau mai des dacă ajustat recent). Carol Clinic are program de urmărire a pacienților cu dispozitive – nu săriți peste vizite chiar dacă vă simțiți bine.
• Comunitate și suport: Palpitațiile pot fi înspăimântătoare, mai ales la tineri altfel sănătoși, generând anxietate de anticipație (“Dacă mi se face rău în public?”). Discutatul cu persoane care au trecut prin asta (grupuri de suport pentru cardiaci, forumuri) poate ajuta la normalizarea experienței și la primirea de sfaturi practice. Evident, luați informațiile online cu un gram de scepticism și nu schimbați nimic în tratament fără acordul medicului.
• Activități cotidiene: În general, dacă aritmia este controlată, nu sunt mari restricții. Mersul la muncă, activități casnice – toate posibile. Chiar și călătoriile cu avionul – atâta timp cât luați medicamentele și aveți eventual un plan de urgență. Discutați cu medicul dacă e nevoie de vreo precauție la altitudine sau alt fus orar (ex: ajustare ore la pastile). Viața sexuală: unele aritmii pot apărea în contexte intime (nu e glumă – “syndrome heart break” exista, dar rar). De regulă, dacă puteți urca două etaje fără palpitații, probabil puteți avea activitate sexuală fără probleme semnificative.
• Rămâneți informat: Domeniul aritmiilor are mereu noutăți – medicamente noi (ex: inhibitorii de nod SA se cercetează), tehnici de ablație tot mai precise (crioablație, ablație laser), device-uri inovatoare. Țineți legătura cu cardiologul pentru a ști dacă apare o opțiune mai bună pentru condiția dumneavoastră.

Prin adoptarea acestor recomandări și cooperarea strânsă cu echipa medicală, majoritatea pacienților cu aritmii își pot menține o viață normală sau aproape normală. Carol Clinic se asigură că beneficiați de cele mai bune practici și tehnologii în managementul aritmiilor, cu o abordare empatică și personalizată, astfel încât inima dumneavoastră să revină pe ritmul corect.