Fibrilația atrială (FA) este cea mai frecventă aritmie cardiacă susținută, caracterizată prin activitate electrică haotică în atrii, care determină contracții atriale dezorganizate și foarte rapide. În fibrilație atrială, impulsurile nu mai pornesc regulat din nodul sinusal, ci din numeroase focare din atrii (adesea localizate în jurul venelor pulmonare) care descarcă haotic, cu o frecvență de 300-600/min. Atriile practic “fibrilează” – adică tremură necoordonat, în loc să se contracte eficient. Nodulul atrioventricular, care face legătura cu ventriculii, este bombardat de aceste impulsuri multiple și le conduce aleatoriu către ventricule. Rezultatul este un ritm al inimii neregulat și adesea rapid la nivelul pulsului (numit “complet aritmic”), cu frecvența ventriculară variabilă – în lipsa tratamentului tipic 120-180/min în repaus.

Fibrilația atrială poate fi:

• Paroxistică: episoade care durează sub 7 zile (de obicei ore) și se termină de la sine (ritmul revine la normal spontan).
• Persistentă: durează peste 7 zile și necesită intervenție (medicament sau cardioversie electrică) pentru a reveni la ritm sinusal.
• Permanentă (cronică): prezentă continuu și s-a decis să nu se mai încerce conversia la sinusal (se acceptă FA și se gestionează cu frecvența și anticoagulare).

Există și fibrilație atrială lone (izolată), la persoane tinere fără altă boală cardiacă, dar de obicei FA apare pe un substrat: cel mai frecvent hipertensiunea de lungă durată (care dilată atriile), boala valvulară mitrală (FA era numită cândva “aritmie mitrală”, foarte comună în stenoza mitrală reumatismală), insuficiența cardiacă, boala coronariană. Alți factori: hipertiroidismul (tirotoxicoza cauzează frecvent FA – orice pacient nou cu FA trebuie testat TSH), consumul de alcool excesiv (“holiday heart”), apneea de somn, obezitatea, predispoziția genetică (istoric familial). Vârsta este un factor major – prevalența crește cu vârsta; e rară sub 50 ani (exceptând dacă există alt factor), dar la >80 ani afectează până la 10% din populație. Uneori, FA poate fi declanșată de stres, de infecții, intervenții chirurgicale (postop), sau chiar exerciții intense la atleți (paradoxal, atleții de anduranță au incidență mai mare).

Dincolo de simptome, importanța fibrilației atriale rezidă în riscurile sale:

• Risc de accident vascular cerebral (AVC): Pentru că atriile nu se contractă coordonat, sângele poate stagna, mai ales în auriculul atrial stâng, favorizând formarea de cheaguri. Aceste trombi pot apoi emboliza – cel mai des spre creier, cauzând AVC ischemic. FA crește de ~5 ori riscul de AVC. De fapt, e implicată în cca 1 din 5 AVC-uri ischemice. De aceea, pacienții cu FA (în special cei cu alți factori de risc vascular) necesită anticoagulare pe termen lung.
• Tahiomiopatie (cardiomiopatie indusă de tahicardie): O FA persistentă cu ritm necontrolat (puls mereu 130-150) pe luni de zile poate slăbi inima (scade fracția de ejecție), ducând la insuficiență cardiacă. Acest lucru e reversibil dacă se controlează ritmul.
• Scăderea calității vieții: Palpitațiile, oboseala, anxietatea asociate FA pot fi foarte supărătoare. Unii pacienți au toleranță bună, dar alții se simt epuizați.
• Pot prăbușire tensiune, agravarea anginei: Dacă pulsul sare necontrolat (>180), inima nu se umple, poate scădea TA, produce amețeli. La coronarieni, ritmul rapid precipită durere anginoasă.

Simptome

Simptomatic, fibrilația atrială se manifestă prin:

• Palpitații neregulate: Pacientul descrie “inima bate haotic, parcă sare bătăi, ba repede ba mai încet”. Poate fi resimțită ca un fluturat în piept. Unii simt clar neregularitatea, alții simt doar puls rapid.
• Oboseală și scăderea toleranței la efort: Deoarece ritmul rapid și neregulat reduce eficiența umplerii inimii și lipsește contracția atrială (care normal aduce un aport de ~15% la volum – “kick atrial”), apare astenie, mai ales la efort. Pacienții spun că “obosesc mai repede decât înainte, nu mai am rezistență”.
• Dispnee (respirație grea): Similar, eforturi ce erau bine tolerate acum produc respirație grea. Chiar în repaus, ritmul rapid poate da senzație de respirație inconfortabilă.
• Amețeală, vertij, lipotimie: Mai rar, dacă răspunsul ventricular e foarte rapid sau, dimpotrivă, pauze (FA cu bradicardie la unii – sindrom tachy-brady), creierul suferă. Pacientul poate simți capul ușor sau chiar poate leșina în scenarii extreme.
• Durere toracică: La pacienți cu boală coronariană subiacenta, fibrilația poate precipita ischemie (datorită scăderii perfuziei coronare diastolice și creșterii cererii). Apare durere anginoasă. Chiar și la cei fără boală coronariană, pulsul de 150 poate da disconfort toracic.
• Urini frecvente: FA crește secreția de factor natriuretic atrial, plus scade producția de ADH; pacienții pot remarca poliurie (simptom minor, dar unii o raportează).
• Asimptomatic: Un procent considerabil (până la o treime) pot să nu-și dea seama că au FA, mai ales vârstnicii. E descoperită la EKG de rutină sau după un AVC.

Simptomele pot depinde de ritm: dacă fibrilația e cu conducere lentă (ex: cineva pe beta-blocant are puls 70-80 neregulat), poate nici nu simte. Dacă e rapidă (>120), mai toți resimt ceva. Debutul contează: un om tânăr care intră brusc în FA simte clar “ceva nu e în regulă”, pe când un 85-ani poate nici să nu observe.

Diagnostic

Examenul fizic: Pulsul periferic este neregulat, aritmic absolut (nu există două intervale egale). La ascultația cordului, sunetele cardiace au intensitate variabilă (pentru că diastolele inegale dau umpleri diferite). Tensiunea arterială poate varia de la măsurare la măsurare (dependent de ciclul bătăilor).

ECG de repaus: confirmă diagnosticul: absența undelor P, în locul lor activitate atrială neregulată (oscilații fine, undele “fibrilatorii” F) și intervale R-R complet neregulate. QRS-urile sunt normale ca formă (dacă nu coexistă bloc de ramură). Frecvența variabilă. Uneori pe EKG scrie “aritmie sinusala” – atenție, asta e altceva (o variatie ușoară normală a ritmului cu respirația). Fibrilația atrială se notează clar de interpretare automată și este destul de inconfundabilă când e prezentă. Rar, fibrilația atrială are QRS foarte rapid și poate mima tahicardie ventriculară (mai ales dacă e WPW – cazul special de FA pre-excitată, un urgent).

Dacă pacientul vine în ritm sinusal dar are antecedente de palpitații, EKG de sinus poate arăta semne subtile: unda P poate fi prea aproape de QRS (sugestiv de sindrom WPW ascuns?), sau complet normal. În bătăile neregulate, se verifică și intervalul QT mediu etc.

Holter EKG: util dacă episoadele sunt paroxistice și EKG în cabinet e normal. Un Holter 24-48 ore poate prinde perioade de fibrilație (chiar asimptomatice). Există și holtere implantabile subcutanat care au arătat că unii pacienți cu AVC criptogenic de fapt aveau episoade scurte de FA nedepistate. Orice fibrilație >30 sec e considerată relevantă clinic.

Ecocardiografie: esențială la toți cu FA. Ne arată: diametrul atriului stâng (de obicei mărit), eventuale boli valvulare (ex: stenoză mitrală), hipertrofie, funcția VS, eventual trombi intra-atriali (rar vizibili pe eco transtoracică, mai bine pe transesofagiană). Eco transesofagian (ETE) se face dacă se planifică o cardioversie precoce și vrei să te asiguri că nu e cheag în atriu (mai ales auricul stâng). ETE vizualizează clar auriculul stâng. Dacă e present tromb, se amână conversia și se dă anticoagulare min. 3 săpt.

Analize de sânge: TSH, T4 pentru a exclude hipertiroidismul. Electrolitii (K, Mg) eventual, hemograma (anemia poate agrava toleranța FA). Daca suspect boala coronara, enzime cardiace (dar FA poate ridica troponina ușor fără infarct).

Altele: Dacă suspect apnee de somn – poligrafie de somn. Dacă indicii de infarct – coronarografie.

Scoruri clinice: Se evaluează scor CHA2DS2-VASc (pentru decizia de anticoagulare) și scor HAS-BLED (risc sângerare la anticoagulant). De asemenea, scorurile de simptomatologie EHRA sau CCS-SAF pentru severitatea subiectivă a FA.

Tratament

Tratamentul fibrilației atriale are mai multe componente:

1. Stabilirea urgenței: Dacă pacientul e instabil hemodinamic (hipotens, angină, edem pulmonar) din cauza FA cu ritm foarte rapid, se indică cardioversie electrică de urgență (șoc sincronizat) pentru a restabili ritmul sinusal imediat. Dacă e stabil, se trece la pașii următori.
2. Controlul frecvenței vs. controlul ritmului:

• Controlul frecvenței: Înseamnă acceptăm FA continuă dar ținem pulsul sub ~80-110/min. Medicamente: beta-blocante (metoprolol, bisoprolol), blocante Ca nondihidropiridine (verapamil, diltiazem) – nu se combină împreună de obicei, se alege una, plus eventual digoxină dacă e nevoie (mai ales la sedentari). Se doresc <80/min la repaus și <110 la efort ușor, de exemplu. Această strategie e adecvată la pacienți mai în vârstă, asimptomatici sau ușor simptomatici, și la cei la care e greu de menținut sinus (atrio foarte mărit, recăderi dese). E mai simplă, necesită mai puțin monitorizare medicație periculoasă.
• Controlul ritmului: Înseamnă încercăm să readucem și să menținem ritmul sinusal. Metode: cardioversie (electrică sau medicamentoasă) pentru a readuce sinusul, apoi medicamente antiaritmice de menținere (propafenona, flecainida – la cei fără boală structurală, sotalol, dronedarona, sau amiodaronă – la cei cu boală structurală sau dacă altele eșuează). Alternativ sau complementar, ablatie de vene pulmonare. Strategia ritm implică administrare de antiaritmice ce pot avea efecte adverse, și tot există recăderi (~50% recidivă la 1 an chiar și cu medicație). De aceea, decizia se ia individual. De obicei se tinde a încerca controlul ritmului la pacienți mai tineri (<65 ani) sau foarte simptomatici în FA, la cei cu EPISOADE paroxistice care pot fi rarizate, sau dacă e prima dată (o șansă la sinus). Ghidurile recente sugerează “rhythm control early” (mai ales la pacienții <1 an de la debut, ar putea preveni remodelarea atrială). Dacă eșuează, se trece la control frecvență.

Cardioversia:

• Electrică: defibrilator sincronizat, in sedare superficială, se aplică șoc de 150-200J bifazic. Are >90% șanse să restabilească sinusul, dar recidiva e frecventă dacă nu se pune la punct factorul cauzal sau nu se dă antiaritmic. Trebuie să ne asigurăm că nu are trombi atriali – dacă FA >48h sau durata necunoscută, se face 3 săpt anticoagulație înainte de CV sau ETE ca să excludă trombi. După cardioversie, se ține anticoagularea încă minim 4 săpt (și pe termen lung conform scor).
• Medicamentosă: se pot folosi propafenona i.v., flecainida i.v. (dacă nu sunt CI), amiodaronă i.v. (la cardiaci cu boală structurală), ibutilid (in spital, risc torsadă, rar folosit la noi), vernakalant (nou în Europa pt FA convertire, nu cred ca e la noi inca). “Pill in the pocket”: la unii cunoscuți cu FA paroxistică rară, medicul le dă să ia propafenonă 450-600 mg oral la debut de episod pentru a-l termina (doar dacă puls nu e >150 și nu au cardiopatie).

3. Anticoagularea: Indiferent de control ritm sau frecvență, toți pacienții cu FA (cu excepția celor <65 ani fără niciun alt factor de risc) trebuie evaluați pentru anticoagulare cronică. Se folosește scor CHA2DS2-VASc:

• Bărbați: scor ≥2 -> indicație anticoagulant oral (NOAC preferabil sau warfarină).
• Femei: scor ≥3 -> indicație anticoagulant.
  Ex: hipertensiv + diabetic = 2 puncte la bărbat, 3 la femeie -> da, anticoagulant.
  Pacienții cu scor mai mic pot fi urmăriți fără anticoagulant sau eventual doar aspirană (deși aspirina are beneficii foarte modeste și riscuri de sângerare tot le are – nu se mai prea recomandă).
  Anticoagulante preferate: Apixaban, Rivaroxaban, Edoxaban, Dabigatran (NOAC) – nu necesită monitorizare atâta de strictă ca warfarina și au risc mai mic de hemoragii intracraniene. Warfarina se folosește dacă pacientul are proteză mecanică (NOAC contraindicat) sau boală valvulară mitrală reumatismală semnificativă (studiate doar VKA acolo), sau insuf renala foarte severa (clearance <15).
  Se discuta și despre închiderea percutană a auriculului atrial stâng (Watchman device etc.) la cei cu contraindicație absolută de anticoagulant – e o procedură care sigilează locul unde de obicei se formează trombii. Carol Clinic ar putea recomanda asta pacienților potriviți, trimiși la centre intervenționale.

4. Ablația prin cateter: Principala procedură e ablația de venă pulmonară – se creează leziuni circulare în jurul celor 4 vene pulmonare în atriul stâng, izolându-le electric de restul atriului. Focarele de fibrilație adesea provin de acolo. Procedura durează câteva ore, se face cu catetere transseptale, fie prin radiofrecvență, fie criobalon (înghețare). Succesul: ~70% pe la 1 an fără antiaritmic (variază cu tip FA – mai bun la paroxistică, mai modest la persistentă îndelungată). Uneori e necesară a doua procedură. Beneficii: la mulți pacienți scade semnificativ povara fibrilației, îmbunătățind calitatea vieții; la unii se obține vindecare completă pe termen lung. Riscuri: tamponadă cardiacă (1%), accident vascular (0.5%), stenoza de venă pulmonară (<1%), fistulă atrio-esofagiană (foarte rar, dar grav). E indicată la pacienți simptomatici care nu răspund la antiaritmice sau preferă procedura decât medicație pe viață, mai ales dacă sunt mai tineri. Studii recente (EAST-AFNET4) sugerează că ablația precoce poate reduce riscul de evenimente CV în comparatie cu medicația (dar confirmare in curs).
   De asemenea, există procedee chirurgicale (“labirint” – Cox Maze, sau mini-invaziv Maze) care se pot face concomitent cu altă chirurgie cardiacă, pentru a trata FA, cu rate bune de succes.
5. Tratamentul cauzelor și asociatelor:

• Control optim al hipertensiunii, scăderea ponderală, tratamentul apneei de somn (CPAP), managementul hipertiroidiei, reducerea alcoolului, etc., cresc șansele de a ține FA sub control.
• La unii pacienți cu FA permanentă care totuși sunt foarte simptomatici din cauza inimii neregulate, se poate opta pentru ablație AV nod (se face bloc complet) și implantare de pacemaker – așa se garantează un ritm ventriculare regulat (asigurat de pacemaker) și se scapă de percepția FA (dar pacientul rămâne în FA în atrii, deci anticoagulantul rămâne). E o soluție extremă numită “pace and ablate”, de rezervă la cei la care nimic altceva nu merge pentru a controla ritmul sau frecvența.

6. Urmărirea și lifestyle:

• Pacienții cu FA trebuie să știe să își ia pulsul și să-și recunoască aritmia.
• Trebuie reevaluați periodic scorurile de risc, toleranța la medicație.
• Este importantă aderenta la anticoagulant (mortalitatea prin AVC-ul din FA e mare dar prevenibil).
• De regulă, dat fiind profilul de pacienți mai în vârstă, la Carol Clinic integrăm managementul FA cu cel al comorbidităților (mulți sunt și hipertensivi, diabetici etc.).
• Vaccinarea antigripală, etc., ca de obicei pentru inimă.

În ansamblu, fibrilația atrială e o afecțiune cronică ce necesită un plan pe termen lung. Carol Clinic asigură management comprehensiv: de la conversie a ritmului (dacă dorit) până la menținerea controlului cu minim de simptome, plus prevenirea complicațiilor prin anticoagulare. Pacientul e parte din echipă – trebuie educat și implicat.

Întrebări frecvente despre fibrilația atrială

• Fibrilația atrială este periculoasă? Poate fi. Nu imediat letală ca fibrilația ventriculară, dar crește riscul de accident vascular cerebral de 5 ori dacă nu se iau măsuri (anticoagulant). De asemenea, dacă pulsul rămâne rapid necontrolat, poate duce la insuficiență cardiacă (“tahicardiomiopatie”). În rest, în sine, mulți pacienți pot trăi mulți ani cu fibrilație cronică, mai ales dacă ritmul e ținut sub control, fără probleme majore. Deci, pericolul principal e AVC-ul – de aceea insistăm pe anticoagulare. Alt pericol e că unii pacienți nu-și simt fibrilația – deci pot sta luni cu puls mărit fără să știe, până dezvoltă complicații. E bine ca persoanele peste 65 ani să-și verifice pulsul la medic din când în când – se poate detecta precoce FA astfel. Cu medicația potrivită, riscurile se reduc semnificativ.
• FA poate dispărea de la sine definitiv? Episoadele paroxistice da, vin și pleacă. Dar odată ce ai tendința la FA, e posibil să reapară (boală progresivă). Sunt cazuri unde se remite: de exemplu, FA cauzată de hipertiroidie – dacă tratezi tiroida, se poate să nu mai ai recurențe. Sau FA apărută postpartum dispare. Scăderea masivă în greutate la obezi poate elimina FA. Însă majoritatea cazurilor la vârstnici sunt cronice – se pot ține sub control, eventual cu episoade tot mai rare, dar predispoziția rămâne. Ablația poate “vindeca” un procent de pacienți (să nu mai aibă FA deloc pe termen lung), dar nu e garantat la toți – unii revin după câțiva ani sau necesită reablații. Practic, ne putem strădui să obținem ritm sinusal stabil, dar e posibil ca periodic să mai apară scurte episoade (de exemplu un holter poate arăta câteva min de FA pe lună). E important totuși să ne gândim la FA ca la o afecțiune gestionabilă, chiar dacă nu mereu vindecabilă complet.
• Trebuie să iau anticoagulant toată viața? Dacă scorul de risc o indică și rămâneți în FA sau aveți episoade recidivante – da, de obicei da. Anticoagularea e continuă, nu ocazională. Chiar și dacă ați făcut ablație și păreți “vindecat”, ghidurile spun să mențineți anticoagularea în funcție de scorul CHA2DS2-VASc, pentru că există totuși riscul de episoade asimptomatice de FA care v-ar pune în pericol. Doar pacienții tineri cu FA lone (scor 0 la bărbat, 1 la femeie) pot sta fără. Și dacă la 50 de ani ați avut FA paroxistică, ați ablata-o și scorul e 0, ați putea scăpa de AC. Dar cei mai mulți pacienți au peste 65 ani sau alți factori – deci, da, e pe viață. E un compromis necesar: un AVC e mult mai devastator decât inconveniența de a lua zilnic o pastilă și a vă verifica periodic sângele (dacă warfarină). Noile anticoagulante sunt mai ușor de gestionat.
• Pot consuma alcool dacă am fibrilație atrială? Ideal ar fi să limitați sever alcoolul. Chiar și cantități moderate pot precipita episoade (fenomenul “holiday heart” – mulți fac fibrilație după petreceri cu mult alcool). Ghidurile sugerează abstinența sau maxim 1 porție/zi și nu zilnic. Dacă alegeți să beți ocazional un pahar de vin, e probabil ok, dar fiți atent – dacă sesizați că după ce beți apar palpitații, e clar un trigger pe care trebuie să-l evitați. Și nu beți deloc dacă sunteți sub antiaritmice precum propafenona (alcoolul poate crește nivelul lor) sau dacă aveți insuficiență cardiacă (alcoolul e toxic).
• Cât de eficientă este ablația față de medicamente? În fibrilația atrială paroxistică, ablația are rate de menținere a ritmului sinus în jur de 70-80% la 1 an (fără medicamente) la pacienți bine selectați. Antiaritmicele în general au ~50% rată de succes la 1 an (mulți recidivează sau trebuie schimbat medicamentul). Deci ablația e superioară ca eficacitate în ceea ce privește menținerea ritmului. De asemenea, ablația poate ameliora simptomele și la cei la care oricum rămâne FA, se reduce povara aritmiei. Totuși, ablația e o procedură invazivă cu riscuri, deci merită făcută la cei care chiar sunt deranjați de FA sau la care medicația nu merge. Unii pacienți tolerează bine FA doar cu controlul pulsului – la ei nu e necesară ablație. Alții care vor neapărat ritm normal (de exemplu un tânăr de 40 ani) – merită ablație. Pe termen lung, unele studii arată că ablația prelungește viața comparativ cu medicația la anumiți pacienți (poate pentru că stau mai mult în sinus, deci mai puține complicații).
• Am fibrilație atrială și simt inima neregulată tot timpul – pot face sport? Dacă frecvența e controlată (ex: cu beta-blocant puls ~80-100 la efort mediu) și nu aveți alte limitări cardiace, da, puteți face exerciții ușoare până la moderate. Mers, ciclism lejer, înot relaxat – toate sunt ok. Evitați sporturile competitive intense sau antrenamentele de anduranță, pentru că pot favoriza recurența FA. De asemenea, trebuie să știți că sub efort pulsul crește oricum, iar in FA crescutele pot fi destul de bruște – deci începeți treptat activitatea și opriți-vă dacă vă simțiți rău. O regulă e să puteți duce o conversație în timpul exercițiului – dacă gâfâiți prea tare încât nu puteți vorbi, încetiniți ritmul. E bine să discutați cu medicul – eventual un test de efort monitorizat poate fi făcut pentru a vedea cum reacționează inima. Ca idee, mulți oameni cu FA permanentă duc viață normală, includiv plimbări zilnice, grădinărit, etc. Deci activitatea fizică moderată e benefică, nu trebuie să vă fie teamă de efort doar pentru că aveți FA, atâta timp cât e ținut sub control.
• Odată convertit la sinus, pot recidiva? Da, din păcate, fibrilația atrială are tendința de a recidiva – este spus adesea “fibrilația atrială naște fibrilație atrială” (pentru că prezența FA duce la modificări structurale în atrii care predispun la recurență). După cardioversie, dacă nu se dă antiaritmic, aproximativ 50% recad în 6-12 luni. Cu antiaritmic, recăderea e amânată dar tot pot surveni (depinde de medicament). Ablația, cum am zis, e mai eficientă dar nici ea 100%. Totuși, unii pacienți după un episod și cardioversie nu mai fac altul timp de mulți ani, mai ales dacă între timp s-a corectat un factor (de ex: au început tratament de hipertensiune, slăbit, etc.). Așa că recidiva e probabilă dar nu certă – de aceea se monitorizează pacienții. În primele 3 luni după ablație oricum pot exista episoade (se consideră blanking period). Ideea e să fiți mereu vigilent, să recunoașteți dacă revine, și să continuați medicamentele care previn recurența conform planului (nu întrerupeți antiaritmicul devreme fiindcă vă simțiți bine, altfel vine înapoi). Și repet, chiar dacă reușim menținerea sinusului, anticoagulantul se continua la cei cu risc, pentru că recăderile subclinice sunt posibile.
• Care sunt șansele mele de a face un AVC dacă iau tratamentul? Foarte mici comparativ cu lipsa tratamentului. Anticoagularea reduce riscul de AVC cu ~65-70%. De exemplu, la scor CHA2DS2-VASc = 4, riscul anual fără AC e ~4% de AVC; cu AC, scade la ~1% pe an sau mai puțin. Beta-blocantele nu influențează direct riscul de AVC, dar mențin pulsul astfel încât inima să pompeze bine. Deci dacă urmați tot ce vi s-a prescris (anticoagulant, control ritm sau frecvență) și vă gestionați factorii de risc (TA, diabet), riscul de accident vascular devine apropiat de cel al unei persoane similare fără fibrilație. Nimic nu e 0 absolut, dar e un risc acceptabil de mic. De altfel, milioane de oameni din lume trăiesc cu FA protejați de anticoagulant și nu fac AVC niciodată. Important e să nu neglijați tratamentul – cei mai mulți care fac AVC știau că au FA dar nu luau anticoagulante fie din neglijență, fie teamă de sângerare, fie neștiință. La Carol Clinic, accentul e pe prevenție: preferăm să prevenim AVC-ul decât să-l tratăm.

Recomandări pentru pacienții cu fibrilație atrială

În plus față de cele generale pentru aritmii:

• Urmați cu strictețe anticoagularea: Poate cel mai important. Dacă e warfarină, faceți INR-urile conform recomandărilor (țintă de obicei 2-3) și țineți dieta constantă în vitamina K (fără variații mari, med. curant vă va sfătui). Dacă e NOAC, luați doza fix la ore (ex: apixaban dim și seara). Nu săriți doze. Țineți minte rețeta pentru reînnoire ca să nu rămâneți fără. Dacă vreodată trebuie să întrerupeți pentru o intervenție chirurgicală, discutați cu cardiologul – se planifică bridging-ul eventual cu heparină, etc. Purtați un semn (brățară “TAKE ANTICOAGULANTS” sau card).
• Monitorizați-vă pulsul zilnic: Odată ce știți că aveți predispoziție la FA, verificați pulsul radial (la încheietură) în fiecare zi, măcar o dată. Dacă într-o zi vi se pare neregulat după ce fusese regulat, e posibil să fi recidivat FA – contactați medicul. Unii pacienți își cumpără tensiometre cu indicator de puls aritmic sau smartwatch. Aceste device-uri pot fi utile: multe tensiometre afișează o iconiță dacă detectează puls neregulat, iar Apple Watch sau alte ceasuri pot chiar detecta episoade scurte de FA. Prezentați medicului aceste date.
• Trăiți sănătos: Continuați să adresați factorii: slăbiți dacă sunteți supraponderal (studiul LEGACY: pierderea de >10% greutate a făcut să dispară FA la un procent semnificativ de pacienți obezi), tratați apneea de somn – folosiți CPAP dacă v-a fost prescris (acest aparat previne desaturările și astfel reduce trigger-ele pentru FA în somn), mențineți tensiunea sub control strict.
• Moderație în stimulente: Cum am spus la aritmii generale, dar accentuez: cofeina în doze moderate (1 cafea/zi) e de obicei ok, chiar unele studii sugerează că dozele mici ar putea fi protective, însă excesul (>4 cești) poate precipita FA. Alcoolul – ideal abținere sau ocazional minim; la unii chiar mici cantități declanșează FA – învățați-vă limitele. Feriți-vă de energizante, pre-workouturi de sală etc.
• Vaccinarea: Subliniez din nou antigripalul – gripa stresează inima, face febră, deshidratare, crește riscul de reacutizare FA plus riscuri de coagulare, deci vaccinați-vă anual.
• Consultații periodice: Minim o dată pe an dacă aveți FA cronică stabilă (mai des dacă sunteți pe antiaritmice – ex: la 6 luni pentru verificare; sau dacă scor borderline – reasessment). La control se va verifica EKG, ajusta doze, eventual repetă eco la câțiva ani să vadă evoluția.
• Plan de acțiune: Discutați cu medicul ce să faceți dacă simțiți iar palpitații puternice – unii pacienți pot avea medicație “pilula de urgență” acasă (propafenona) – asigurați-vă că știți când s-o luați sau când să mergeți direct la spital. Dacă e prima recidivă după mult timp, anunțați medicul – se poate încerca cardioversie prompt (studii arată că menținerea îndelungată a sinusului reduce remodelarea – deci recidivele, dacă putine, e bine să fie terminate repede).
• Informați alți medici despre FA: Orice medic (dentist, chirurg) trebuie să știe că luați anticoagulant, astfel încât să planifice corect intervențiile (posibil cu oprire temporară a AC). Nu opriți pe cont propriu anticoagulantul pentru extracție dentară minoră, de ex. – de multe ori se pot face proceduri minore sub AC cu măsuri hemostatice locale.
• Viața cu pacemaker sau ICD: Dacă ajungeți să aveți (ex: ablație nod AV + pacemaker), țineți cont de precauțiile cu dispozitivele electronice (nu stați cu telefonul mobil fix peste pacemaker, nu MRI cu un device non-MRI compatibil, etc.). Veți primi un card cu detalii device. Dar astea sunt eventualități pentru cazuri complicate.
• Nu vă auto-învinovățiți: Mulți pacienți se stresează “De ce am eu fibrilație, e vina mea?”. În parte factori precum hipertensiune sau stil de viață pot contribui, dar în mare măsură FA vine și cu vârsta – deci nu e nimic rușinos, e o boală ca oricare alta. Important e cum o gestionați de aici înainte. Cu o atitudine responsabilă și calmă, veți putea ține situația sub control și trăi bine.

În concluzie, fibrilația atrială necesită atenție, dar cu tratamentele moderne și implicarea dumneavoastră, riscurile pot fi dramatic reduse, iar viața de zi cu zi poate decurge aproape normal. Carol Clinic se angajează să fie alături de dumneavoastră în acest proces, oferind îngrijire de top, educație și suport continuu, astfel încât fibrilația atrială să nu dicteze modul în care vă trăiți viața.