Extrasistolele sunt bătăi cardiace premature, generate de impulsuri care apar în afara ritmului normal al inimii. Cu alte cuvinte, sunt contracții “suplimentare” care survin mai devreme decât ar trebui, urmate adesea de o pauză compensatorie. Extrasistolele pot proveni din:

• Atrii – extrasistole atriale (ESA) – impulsul pornește într-un atriu în loc de nodul sinusal. Pe EKG apare un complex QRS normal (de obicei) precedat de o undă P diferită ca morfologie și cu interval mai scurt față de precedenta.
• Ventriculi – extrasistole ventriculare (ESV) – impulsul pornește undeva în ventricul. Pe EKG apare un complex QRS prematur lărgit (pentru că activarea nu urmează căile normale), de formă anormală, urmat de pauză.

După o extrasistolă, inima are de obicei o mică pauză, deoarece sistemul normal se “resetează” – pacienții simt adesea acea pauză ca pe un gol în piept.

Extrasistolele sunt extrem de frecvente: majoritatea oamenilor sănătoși au cel puțin câteva extrasistole pe zi, adesea fără să le simtă. Ele devin semnificative dacă sunt foarte frecvente sau dacă produc simptome neplăcute, ori dacă apar în contextul unei cardiopatii structurale (unde pot indica risc de aritmii mai severe).

Cauze/triggers pentru extrasistole:

• Stres și anxietate: adrenalina poate crește automatismul focarelor ectopice, ducând la extrasistole. Mulți observă extrasistole în perioade de tensiune psihică.
• Stimulante: cofeină (exces de cafea, energizante), nicotină (fumatul), alcool (în special consumul acut în cantitate mare) sunt cunoscute să precipite extrasistole la predispuși.
• Exercițiul fizic intens: uneori extrasistole apar după efort sau în recuperarea de după efort (când tonusul simpatic scade și cel vagal crește – se pot vedea extrasistole ventriculare post-efort la testul de efort).
• Dezechilibre electrolitice: scăderea potasiului sau magneziului (de exemplu deshidratare severă, vărsături, diuretice) predispun la extrasistole.
• Medicamente și substanțe: decongestionante nazale (ex: pseudoefedrină), anumite medicamente pentru astm (agonisti beta), amfetamine, tiroidiene în exces etc.
• Boli cardiace structural: infarct miocardic (cicatricea poate deveni focar de extrasistole ventriculare), cardiomiopatii (mușchiul bolnav emite impulsuri aberante), prolaps de valvă mitrală (asociat cu extrasistole atriale și ventriculare), insuficiență cardiacă.
• Alte condiții medicale: hipertiroidism (metabolism crescut – extrasistole și tahicardie), anemie (inima bate mai puternic, pot apărea extrasistole), febră, dezechilibru hormonal în sarcină (unele femei însărcinate simt mai multe extrasistole).

În esență, extrasistolele pot apărea la oricine, chiar cu inimă normală. Atunci le considerăm benigne. Dacă apar foarte frecvent (zeci de mii/zi), pot cauza disconfort și chiar, rar, cardiomiopatie indusă de extrasistole (dacă >20% din bătăi/24h sunt extrasistole ventriculare, inima poate începe să-și piardă din forță în timp). Dar acest prag e înalt. Multe extrasistole inofensive vin din așa-numitele zone focale (cum ar fi tractul de ejecție al ventriculului drept – generând ESV cu aspect particular pe EKG).

Simptome

Majoritatea extrasistolelor nu cauzează simptome severe. Totuși, când oamenii le percep, descrierile comune sunt:

• Senzația de “șoc” sau “lovitură” în piept: Apare mai ales la extrasistole ventriculare, când contracția prematură produce un puls mai slab, urmat de pauză și apoi următoarea bătaie normală vine cu forță mai mare (pentru că inima s-a umplut mai mult). Pacientul simte asta ca pe o bătaie puternică după o pauză – “mi-a zvâcnit inima tare o dată”.
• Senzația de “pauză” sau “oprire a inimii” temporară: Extrasistola fiind prematură, pulsul periferic aferent poate fi foarte slab sau absent, iar pauza următoare e puțin mai lungă – pacientul percepe că inima “a sărit o bătaie” sau “s-a oprit o secundă”. Această senzație poate provoca anxietate.
• Fluturare scurtă în piept: unii descriu extrasistolele atriale astfel – ca un flutter scurt, ca un murmur intern.
• Nevoie de a tuși: câteodată extrasistolele puternice dau un reflex de tuse.
• Anxietate sau panica: nu e un simptom direct, dar adesea reacția la extrasistole este anxietate, care din păcate poate exacerba și mai mult extrasistolele (cerc vicios).
• Amețeală ușoară: rareori, dacă extrasistolele vin în salve repetate (bigeminism – fiecare a doua bătaie e extrasistolă, deci efectiv ritmul eficient e injumatatit), poate scădea debitul, dând ușoară senzație de cap gol. Dar un extrasistola singular nu produce asta.
• Palpitații: dacă extrasistolele vin grupate sau foarte frecvent, pacientul poate descrie “simt că inima are un ritm neregulat, ba bate normal, ba mai repede, ba o pauză” – ca palpitații haotice.

Mulți oameni nu simt nimic și extrasistolele sunt descoperite întâmplător pe EKG sau Holter.

Examenul fizic: O extrasistolă se poate simți la palparea pulsului ca o bătaie prematură urmată de o pauză. Uneori se aude la auscultație că un ciclu e mai scurt. Dacă extrasistolele sunt frecvente, pulsul poate fi neregulat. Dar dacă sunt rare, medicul poate să nu le prindă în timpul consultației.

Diagnostic

ECG de repaus: Poate surprinde extrasistole dacă apar destul de des. Pe ECG, un extrasistol atrial apare ca un QRS prematur (de regulă identic cu cele sinusale) precedat de o undă P anormală (diferită ca formă, poate suprapusă pe unda T anterioară). Un extrasistol ventricular apare ca un QRS prematur larg și deformat (≥0.12s), fără undă P înainte, urmat adesea de o pauză mai lungă. Tipic, după extrasistola ventriculară, intervalul de la cea precedentă la următorul complex normal e fix dublul ciclului normal (pauză compensatorie completă). La extrasistola atrială, pauza e adesea necompletă (pentru că nodul sinus reia ritmul reglat de momentul extrasistolei). Aceste semne ajută la identificare.

Pe EKG se poate aprecia și morfologia extrasistolei ventriculare – de ex. dacă arată ca un bloc de ramură dreapta vs stânga sugerează din ce ventricul vine. Aritmiologii pot identifica sursa posibil (ex: extrasistol cu morfologie BRS, ax vertical – posibil tract de ejecție ventricul drept).

Holter EKG pe 24/48h: Este instrumentul principal pentru a cuantifica extrasistolele. Raportul Holter va spune: număr total de extrasistole supraventriculare (ESA), număr total de extrasistole ventriculare (ESV), distribuția lor (izolate, în perechi, salve), cel mai lung run (ex: 3 la rând = triplet, definitoriu pentru tahicardie nesusținută dacă >=3), etc. De asemenea, se observă dacă există un pattern (ex: bigeminism – fiecare bătăi normale urmată de extrasistolă; trigeminism – 2 normale, 1 extrasistol periodic etc.). Această cuantificare e utilă: dacă vede >10.000 ESV/24h (adică >10% din ~100.000 bătăi zilnice), e considerată ESV foarte frecvente. Holterul mai arată dacă extrasistolele apar în repaus sau efort – de ex. multe ESV la efort pot sugera testare la efort/examinare boală coronariană.

Ecografie cardiacă: Indispensabil dacă extrasistolele sunt frecvente, pentru a exclude boală structurală. De obicei este normală la extrasistole benigne. Dacă se găsește cardiomiopatie, extrasistolele ar putea fi un marker al acelei boli. Uneori se găsește prolaps de valvă mitrală, care e asociat cu extrasistole ventriculare frecvente, de ex.

Teste de efort: Dacă pacienții acuză palpitații la efort sau med. vrea să vadă cum se comportă extrasistolele la efort (deseori cele benigne dispar la efort și reapar în recuperare; cele maligne, dimpotrivă, apar mai mult la efort intens). De asemenea, test de efort e util să vadă dacă e vreo ischemie (ischemia poate incita extrasistole ventriculare la efort).

Analize de sânge: De bază: electroliti (K, Mg, Ca), hormoni tiroidieni (Hipertiroidismul dă mai degrabă tahicardii și fibrilație, dar poate fi sursă de extrasistole de tot felul). Dacă suspect boală coronariană – profil lipidic, glicemie etc., de factor de risc.

Distincție aritmologică: Extrasistolele trebuie diferentiate de pauze sinusale sau blocuri – de exemplu, un pacient simte pauze: poate fi extrasistola (pauza după) sau sinus arrest (pauze din lipsa impulsului). EKG/holter clarifică. De asemenea, bigeminismul (1 normal, 1 extrasistol) se simte ca puls neregulat – important de diferențiat de fibrilație (dar la ascultare e un tipar fix in bigeminism). EKG clar diferențiază.

Semnificație: Odată identificate extrasistolele, cardiologul trebuie să judece semnificația lor:

• Are boală cardiacă structurală? (dacă da, extrasistolele pot fi marker de risc – de exemplu, la un infarctat, ESV complexe pot prevesti tahicardie ventriculară -> decizie de ICD eventual).
• Cât de frecvente sunt? (dacă sunt extrem de multe și pacientul dezvoltă cardiomiopatie, se consideră ablația).
• Simptomele pacientului cât de severe sunt? (dacă e foarte deranjat, se poate trata chiar dacă e benign).
• Tip: monomorfe vs polimorfe (monomorfe = vin din același loc de obicei, deci pot fi ablata relativ ușor dacă se decide; polimorfe = vin din locuri diferite, mai degrabă problemă sistemică sau ipersensibilitate).

Tratament

În majoritatea cazurilor, extrasistolele benigne nu necesită tratament medical agresiv. Educația și reasigurarea pacientului că nu e periculos este adesea suficientă.

Măsuri generale / modificare stil de viață: Prima linie.

• Reducerea stresului: Tehnici de relaxare, exerciții, yoga pot scădea adrenalina care contribuie la extrasistole.
• Limitarea stimulentelor: Pacienții sunt sfătuiți să reducă / elimine cafeaua sau să treacă la decofeinizată dacă observă legătură directă; totuși, la unii cafeaua moderată nu influențează. Evitarea energizantelor complet. Ceai verde, negru moderat. Ciocolata conține cofeină – tot moderat. Alcoolul cu moderație (dacă extrasistolele apar după o ieșire la vin, data viitoare consumați mai puțin sau deloc). Fumatul – ar fi ideal de oprit complet, că oricum ajută în general.
• Somn suficient: Lipsa de somn accentuează extrasistolele (sistem nervos dezechilibrat). Deci 7-8 ore pe noapte.
• Hidratare optimă și electroliți: Evitați deshidratarea intensă (efort îndelung fără lichide, saună prelungită etc.). În perioade de căldură, asigurați aport de săruri (sau magneziu/potasiu supliment). Unii pacienți observă ameliorare cu suplimente de magneziu (Magne B6 de exemplu) – are efect stabilizator modest pe excitabilitate.
• Exercițiu fizic moderat regulat: Paradoxal, exercițiul regulat scade tonusul simpatic în repaus, deci pot scădea și extrasistolele. Însă mare atentie la exerciții prea intense brusc – pot provoca extrasistole atunci. Trebuie găsit un echilibru: exerciții cardio moderate, crescând intensitatea treptat.
• Evitarea abuzului de medicamente stimulante: Decongestionante, suplimente de bodybuilding cu stimulante, etc.
• Tratarea cauzelor sistemice: ex: dacă un pacient are anemie severă – corectarea anemiei poate reduce extrasistolele; hipertiroidism – tratează; BPOC hipoxic – asigură oxigen etc.
• Încercarea unor tehnici vagale: Uneori, manevra Valsalva ușoară poate întrerupe un run de extrasistole sau alina senzația.

Suport psihologic: Unii pacienți devin foarte anxioși pe tema extrasistolelor (mai ales tineri altfel sănătoși, încep să facă atacsuri de panică). Consilierea despre natura benignă e crucială. În cazuri severe, poate fi nevoie chiar de anxiolitice sau terapie cognitiv-comportamentală pentru a rupe cercul vicios (anxietate -> adrenalina -> extrasistole -> mai multă anxietate).

Medicație: Dacă extrasistolele sunt foarte deranjante sau foarte frecvente:

• Beta-blocantele: Sunt de primă alegere. Chiar și doze mici (ex: metoprolol 25-50 mg/zi) pot reduce incidența extrasistolelor și mai ales reduce percepția lor (scade forța contracției, deci pacienții nu le mai simt atât de intens). Beta-blocantele sunt relativ sigure la doze moderate și se potrivesc bine mai ales dacă pacientul e și anxios (le mai temperează ritmul).
• Blocante de calciu nondihidropiridinice: Verapamil sau diltiazem pot fi o alternativă dacă beta-blocantele sunt contraindicate (astm sever, etc.) – ajută mai ales la extrasistole atriale.
• Anti-aritmice Ic (flecainida, propafenona): Se pot considera în caz de extrasistole ventriculare foarte frecvente care nu cedează la nimic și pacientul e foarte simptomatic și nu are boală cardiacă structurală. Totuși, dat fiind că flecainida/propafenona pot avea efect proaritmic în boală structurală, se folosesc prudent. Oricum, dacă e boală structurală semnificativă, se orientează spre altceva (ablație sau amiodaronă eventual).
• Amiodarona: Aș evita pentru extrasistole izolate benigne, din cauza toxicității. Poate fi folosită dacă extrasistolele sunt semn al unei aritmii mai complexe la un pacient cu cardiopatie, dar altfel nu.
• Sedative ușoare: Uneori, la pacienți unde clar anxietatea e feed-back-ul major, un anxiolitic (de exemplu low-dose alprazolam la nevoie) sau SSRI dacă e anxietate generalizată pot ajuta, indirect scăzând extrasistolele.

Ablația prin cateter: Este o procedură curativă indicată rar în extrasistole, DOAR dacă:

• Extrasistolele ventriculare sunt foarte frecvente (>10-20% din total bătăi) și cauzează disfuncție de pompă (scad fracția de ejecție) sau simptome severe,
• Și/sau vin toate din același focar accesibil.
  Atunci se poate face studiu EP, localiza focarul și abla. Succesul e mare dacă se reușește localizarea precisă. Cel mai adesea se ablatează extrasistole din tractul de ejecție al ventriculului drept (sunt cunoscute ca relativ ușoare), sau din cuspidele aortice (puțin mai dificil dar se face), sau focare Purkinje post-infarct (acestea sunt abordate la pacienți ICD cu aritmii complexe).
  Ablația extrasistolelor atriale e rar indicată – eventual dacă sunt foarte deranjante și vin din același loc (ex: extrasistole atriale focale ce declanșează fibrilație – atunci se ablata sursa).
  În general, puțini pacienți ajung la ablație exclusiv pentru extrasistole. Dar cei care chiar sunt chinuiți și nu vor să ia medicație toată viața ar putea opta.
  Riscurile ablației sunt similare cu cele pt aritmii – mici dar nu zero. Trebuie luat in considerare beneficiu vs risc.

Tratarea bolii de bază: Ex: dacă se descoperă boală coronariană ischemică (și extrasistolele apar de la ischemie) – revascularizarea poate reduce extrasistolele. Dacă e prolaps de valvă mitrală, tratarea (uneori beta-blocantul scade extrasistolele asociate prolapsului). Dacă e tireotoxicoză – tratată, extrasistolele scad.

Monitorizarea: Dacă extrasistolele sunt benigne și rare, nu trebuie monitorizare intensă. Dacă sunt frecvente, un Holter la 6-12 luni e folosit uneori pentru a vedea progresia (scad, cresc? e EF ok?), mai ales dacă s-a ales gestionare conservatoare. Dacă se decide medicație, se evaluează răspunsul – pacientul raportează mai simte/nu. Repetarea Holter poate obiectiva reducerea.

Abordarea psihologică: După excluderea aspectelor grave, e bine să reasigurăm pacientul: “Inima dvs. este structural sănătoasă, aceste bătăi în plus nu vă vor face rău. Să încercați să le ignorați.” Uneori paradoxul e că cu cât pacientul se gândește mai mult la ele, cu atât le percepe mai mult. Trebuie un efort de a rupe focusul.
Sunt pacienți care găsesc utile tehnici ca: să bea puțină apă rece când simt extrasistole (schimbarea bruscă a temperaturii esofagiene poate stimula vagul, ameliorând percepția), să schimbe poziția corpului etc.

În majoritatea cazurilor, extrasistolele nu evoluează spre altceva. Dacă totuși devin tot mai dese sau se transformă în episoade susținute (tahicardie ventriculară nesusținută), atunci reevaluare detaliată e necesară (inclusiv considerare defibrilator profilactic dacă e boală cardiacă severă).

Întrebări frecvente despre extrasistole

• Sunt extrasistolele periculoase? La o inimă sănătoasă, nu. Extrasistolele izolate nu duc la stop cardiac și nici la infarct. Sunt considerate fenomene funcționale. Ele devin o problemă dacă: sunt extrem de numeroase (și eventual pot duce la slăbirea inimii în timp), sau dacă apar pe fondul unei boli cardiace severe (unde indică iritabilitate sporită care ar putea degenera). Dar la un om fără boli, extrasistolele, oricât de neplăcute ar fi senzațiile, nu pun viața în pericol. Cel mai mare “rău” pe care îl fac e disconfortul mental. Sigur, dacă din cauza lor ești foarte anxios, calitatea vieții scade – deci și asta e de tratat, dar nu ne temem de consecințe fatale.
• Câte extrasistole pe zi sunt “normale”? Nu există un număr fix pentru toți. În populația generală, se consideră până la 100 de extrasistole ventriculare pe 24h ca fiind în limite uzuale (mulți nici nu le simt). Dar chiar și câteva mii pot fi normal pentru un individ, dacă inima e ok. Se trasează un prag de ~5% din totalul bătăilor: sub acest nivel, de obicei nu afectează funcția inimii. Peste, se intră în zona “frecvente”. La Holter, dacă raportul arată <1000-2000 ESV/zi, e considerat puțin; 2000-10000 moderate; >10000 (10%+) multe. Dar nu e neapărat ca >10000 să fie periculoase – sunt oameni cu 20000/zi și fără probleme. Doar necesită un ochi mai atent.
• Ce se simte mai exact o extrasistolă? Multi descriu ca o bătaie puternică sau “flip” în piept, urmat de o senzație scurtă de pauză. Unii simt ca un “gol în stomac” sau un “huruit scurt”. Alții simt un puls în gât. Fiecare o percepe puțin diferit. Ce e distinct e caracterul brusc și scurt. Palpitațiile din alte aritmii sunt mai susținute (in FA e constant neregulat, in tahicardie e constant rapid). Extrasistola e singulară (deși pot veni și 2-3 la rând – atunci se simt ca o serie de bătăi ciudate). Dacă e superficială întrebarea – e ca un “ciocănit in plus”.
• Pot extrasistolele să se transforme în fibrilație atrială sau altă aritmie gravă? De regulă, nu direct. Extrasistolele atriale pot declanșa fibrilație atrială la un individ predispus – practic majoritatea FA paroxistice încep cu un extrasistol atrial. Deci, cine are multe extrasistole atriale poate fi la risc de FA. Extrasistolele ventriculare pot, dacă cad pe intervalul vulnerabil (fenomen R-pe-T), declanșa tahicardie ventriculară sau fibrilație ventriculară – însă asta se întâmplă de obicei în contextul unui infarct acut sau a unui QT prelungit, nu la inimi normale. În inimi normale, extrasistolele ventriculare rareori degeneră. Dacă un pacient are sindromul WPW, un extrasistol atrial l-ar putea lansa în tahicardie AVRT. Dar în general, extrasistola singură nu “degenerează”, ci e mai mult un trigger posibil într-un context nepotrivit.
• Ar trebui să iau magneziu sau suplimente? Magneziul poate ajuta la reducerea excitabilității cardiace și e adesea recomandat empirc pentru palpitații. Are un profil de siguranță bun (excesul se elimină, atâta timp cât aveți rinichi buni). Mulți pacienți raportează o ameliorare sub Magne B6 (sau alte forme – citrat de magneziu, aspartat etc.). Nu e panaceu, dar nu strică. Potasiul dacă e la limita inferioară poate fi suplimentat dietetic (banane, citrice) sau sub formă de pastile efervescente, dar cu prudență să nu se supradozeze. Orice alt “supliment pentru inimă” (taurina, coenzima Q10, Omega-3 etc.) nu are dovezi clare că ar reduce extrasistolele. Dar unii iau Omega-3 oricum pentru CV, nu strică.
• Trebuie să fac investigații dacă am extrasistole? Dacă sunteți tânăr, fără factori de risc cardiaci, și medicul de familie v-a ascultat și v-a făcut un EKG și totul e ok exceptând câteva extrasistole, probabil nu e nevoie de teste extinse. Dar dacă: aveți peste 50 ani, factori de risc (HTA, diabet, colesterol) – un eco cord e prudent, poate un test de efort pentru a exclude boală coronariană latentă. Dacă simțiți extrasistole frecvente zilnic și vă deranjează – un Holter e util. Practic, investigațiile sunt mai mult pentru a exclude altceva. De obicei, se face minim un EKG și un eco. Holter dacă e nevoie de cuantificare. Dacă acelea sunt ok, nu e necesar alte teste (de ex. RMN cardiac se face doar dacă se suspectă o cardiomiopatie subiacentă).
• Poate cafeaua decafeinizată să dea extrasistole? Teoretic, decaf are foarte puțină cofeină (nu zero absolut). Majoritatea celor sensibili la cafeină pot tolera decaf fără palpitații. Totuși, unele persoane pot asocia gustul/ritualul cafelei cu stimularea condiționată (efect psihosomatic) – dar biologic, decaf-ul are sub 5 mg de cofeină, improbabil să declanșeze extrasistole. Poți încerca și vedea cum reacționezi. Ceaiurile precum mușețel, de plante nu conțin cofeină deci safe. Ceai verde are cofeină la fel ca ceaiul negru (cam jumate față de cafea per cană).
• Este indicat să fac sport intens dacă am extrasistole? Dacă inima e altfel sănătoasă, da, puteți face sport, dar observați reacția. Unii oameni constată că la efort intens, extrasistolele dispar (datorită creșterii pulsului sinusal dominând ritmul). Alții pot avea cateva extrasistole in plus imediat după efort (când pulsul scade). Sportul în sine nu dăunează inimii normale chiar dacă ai extrasistole – dar dacă ai anxietate în privința lor, sportul intens s-ar putea să-ți accentueze percepția (respirația, adrenalina). Cel mai bine e să crești treptat intensitatea și să alegi exerciții de anduranță moderată, nu ridicări maxime de greutăți bruște (care pot stimula vagul și pot precipita extrasistole la unii). Dacă ai extrasistole induse clar de efort (observi că apar doar când alergi foarte tare, de exemplu), consultă medicul – poate e nevoie de test de efort medic supervised, pentru a exclude altceva. Dar de regulă, exercițiul e bun.
• Extrasistolele pot cauza moarte subită? La inima normală, practic nu. La un pacient cu infarct acut, extrasistolele “R-pe-T” pot declanșa fibrilație ventriculară, dar acolo contextul e altul (ischemie acută). La cardiomiopatii maligne (ex: displazie aritmogenă de VD), extrasistolele sunt markeri ai predispoziției, dar moartea subită vine de la tahicardii ventriculare susținute, nu direct de la extrasistolă singulară. Așa că, în absența acestor stări, extrasistolele în sine nu ucid pe nimeni. Ele pot fi martori de probleme (de exemplu, cine are infarct masiv face des extrasistole înainte de intrarea în fibrilație Ventriculara – deci extrasistolele sunt un semn, nu cauza). Așadar, persoanele cu extrasistole benigne nu ar trebui să trăiască cu frica de colaps subit – riscul este practic neschimbat față de cineva fără extrasistole, atâta timp cât inima e structurally normal (confirmat de ecografie & investigații).

Recomandări pentru pacienții cu extrasistole

• Efectuați un consult cardiologic pentru liniștea dvs.: Dacă tot simțiți palpitații, mergeți măcar o dată la cardiolog. Un EKG, o ecografie și eventual un Holter vă pot asigura că e doar o aritmie minoră. Știind că inima e altfel sănătoasă, veți fi mai puțin îngrijorat când mai simțiți extrasistole.
• Învațați tehnici de gestionare a stresului: Cum menționat – meditație, respirație profundă, plimbări în natură, hobby-uri relaxante. Un psiholog vă poate învăța exerciții de relaxare musculară progresivă sau mindfullness, utile pentru a reduce reacția la extrasistole.
• Jurnal al simptomelor și factorilor declanșatori: Notați zilnic dacă ați avut extrasistole și ce ați consumat/ce ați făcut înainte. Puteți observa un pattern: “am mai multe seara după ce beau 2 cafele și fumez” – clar, reduceți acolo. Sau “apar după ce stau întins în pat pe partea stângă” – unii raportează, atunci dormiți pe partea dreaptă eventual, dacă e mai confortabil.
• Nu abuzați de internet/Google: Căutarea excesivă a extrasistolelor poate duce la exagerarea fricii (găsiți articole despre stop cardiac etc. care nu se aplică cazului dvs.). Mai bine discutați direct cu medicul dumneavoastră, care cunoaște situația personală.
• Exerciții fizice moderate regulate: Ca un medicament natural anti-aritmic. Mersul pe jos 30 min/zi sau biking ușor, înot lejer – toate ajută la tonusul vagal, ceea ce poate reduce extrasistolele în repaus. Totuși, evitați suprasolicitarea dacă observați că e un trigger.
• Dacă fumati, încercați să renunțați: Fumatul, pe lângă că dăunează inimii per total, conține nicotină care e stimulent. Pacienții care reușesc să renunțe adesea raportează scăderea palpitațiilor.
• Consumați alimente bogate în magneziu și potasiu: Fructe (banane, portocale), legume cu frunze verzi, nuci, migdale, avocado. O dietă echilibrată asigură micronutrienții necesari inimii. Evitați dietele extreme de slăbit care pot duce la deficite și extrasistole de la anemie/desechilibre.
• Luați medicamentele prescrise corect: Dacă medicul v-a dat un beta-blocant, luați-l la ora stabilită zilnic, nu doar “când simt palpitații”, deoarece menținerea unui nivel constant ajută. Nu opriți brusc beta-blocantele (pot produce rebound cu mai multe palpitații).
• Vizite de control: S-ar putea să nu aveți nevoie decât rar (de ex. anual) dacă totul e ok. Dar dacă vi s-a dat terapie sau sunt extrasistole frecvente, un Holter de follow-up la 6-12 luni e bun de făcut, cum am zis. Respectați programările.
• Nu vă focalizați exagerat pe fiecare bătaie a inimii: Unii pacienți își iau pulsul la fiecare 5 minute, ceea ce duce la obsesiere și interpretarea greșită a senzațiilor normale. Încercați să vă distrageți atenția când deveniți hipervigilenți.
• Comunicați deschis cu medicul: Dacă, deși reasigurat, tot sunteți foarte îngrijorat, spuneți-i. Uneori un test suplimentar pentru liniștea dvs. (ex: un test de efort, sau repetarea ecoului la 1 an) deși poate nu e strict necesar medical, vă poate oferi confort mental. Un medic bun va înțelege asta.
• Atenție la auto-medicamentare: Nu luați suplimente de potasiu puternice fără control (excesul de potasiu e periculos). Nu folosiți beta-blocante de la altcineva după ureche. Nu abuzați de sedative fără prescripție.
• Grupuri de suport: Puteți găsi forumuri cu oameni ce experimentează același lucru. Uneori ajută să vezi că nu ești singur și că alții au trăit cu asta ani de zile și sunt bine. Doar fiți atenți la sfaturile neavizate de acolo.

În final, extrasistolele sunt adesea mai mult o supărare decât o amenințare. Carol Clinic este aici pentru a exclude orice cauze serioase și pentru a vă oferi soluții astfel încât aceste mici “ciudățenii” ale inimii să nu vă mai tulbure viața. După evaluare și liniștire, veți putea să vă concentrați pe ceea ce contează pentru dumneavoastră, știind că acele bătăi neregulate nu vă vor face rău.