Introducere și definiție medicală

Dermatita atopică, cunoscută și ca eczema atopică, este o boală inflamatorie cronică a pielii, caracterizată prin uscăciune cutanată, prurit (mâncărime) intensă și leziuni eczematoase eritematoase (roșii) cu descuamare. Este o afecțiune foarte frecventă, afectând între 10% și 20% dintre copii în primii ani de viață, însă poate persista și la vârsta adultă sau se poate manifesta la orice vârstă. Debutul are loc adesea în copilăria mică (între 2 și 6 luni la sugari, în multe cazuri) și evoluează în pusee de agravare alternând cu perioade de remisiune. Dermatita atopică face parte din așa-numitul „triad atopic”, fiind adesea asociată cu alte boli alergice precum astmul bronșic sau rinita alergică. Deși nu este contagioasă, eczema atopică poate produce un disconfort major și are impact asupra calității vieții pacientului și familiei sale, necesitând o îngrijire atentă și pe termen lung.

Cauze și factori de risc

Dermatita atopică rezultă dintr-o combinație de predispoziție genetică și factori de mediu, care conduc la o disfuncție a barierei cutanate și la o reacție imună exagerată. Cauzele exacte nu sunt pe deplin elucidate, însă se cunosc mai multe mecanisme și factori implicați:

• Ereditatea și factorul genetic: Aproximativ 70% dintre pacienții cu dermatită atopică au antecedente familiale de boli alergice. Există o probabilitate de ~50% ca un copil să dezvolte eczema atopică dacă un părinte are o boală atopică (dermatită, astm sau rinită alergică), și riscul crește la 80-90% dacă ambii părinți sunt atopici. Au fost identificate mutații genetice asociate cu dermatita atopică, cum ar fi cele care afectează filagrina – o proteină esențială în menținerea barierei cutanate. Deficitul de filagrină și de lipide protectoare (ceramide) în piele contribuie la uscăciunea excesivă și la pierderea integrității barierei cutanate, permițând alergenilor să penetreze ușor pielea.
• Factori imunologici: Pielea atopică prezintă o reacție imunitară de tip alergic (hipersensibilitate) predominant mediată de anticorpi IgE. Sistemul imun al acestor pacienți este hiper-reactiv și răspunde exagerat la substanțe inofensive din mediu, generând inflamație cronică. Sunt implicate citokine proinflamatorii de tip Th2 care mențin procesul inflamator cutanat.
• Factori de mediu și trigger-i: Contactul cu diferiți trigger-i externi poate declanșa sau agrava puseele de dermatită atopică. Printre aceștia se numără alergenii din aer (praf, acarieni din praful de casă, polen, mucegai), alergenii alimentari (la un subset de copii mici, alimente precum laptele de vacă, oul, arahidele pot contribui la eczeme), iritanții cutanați (săpunuri dure, detergenți, parfumuri, lână sau materiale sintetice aspre care vin în contact cu pielea), temperaturile extreme și transpirația (căldura excesivă și transpirația pot declanșa pruritul și leziunile). Infecțiile cutanate (ex. cu Stafilococ auriu) sau dentiția la bebeluși pot fi și ele factori agravanti.
• Alți factori de risc: Vârsta – dermatita atopică debutează cel mai frecvent în copilărie, deși poate persista sau debuta și la adult; clima – climatul rece sau uscat poate înrăutăți simptomele din cauza uscării pielii; fumatul pasiv – expunerea copilului la fumul de țigară s-a asociat cu risc mai mare de eczemă; stresul emoțional – poate provoca sau agrava pruritul și eczemele, creând astfel un cerc vicios (mâncărime-stres).

În concluzie, dermatita atopică apare la indivizi predispuși genetic, atunci când bariera lor cutanată deficitară este expusă la factori din mediu care declanșează inflamația alergică. Această combinație duce la piele foarte uscată și sensibilă, predispusă la mâncărimi și iritații.

Simptome și manifestări clinice

Manifestarea clinică principală în dermatita atopică este erupția eczematoasă pruriginoasă – adică zone de piele inflamată, roșie, care produce mâncărime intensă. Aspectul leziunilor și localizarea lor variază în funcție de vârstă:

• La sugari (0-2 ani): Eczema atopică se prezintă adesea ca plăci eritematoase, cu piele uscată și descuamată, localizate predominant pe obraji și față (mai ales zona obrajilor, frunte, bărbie) și pe scalp. Pielea poate avea aspect aspru, cu mici vezicule sau cruste. Sugarii sunt agitați, se freacă cu fața de pernă sau se scarpină, putând apărea leziuni de grataj (zgârieturi).
• La copiii mici (2-12 ani): Pe măsură ce copilul crește, leziunile tind să se mute în special în zonele de flexură: pliurile cotului, zonele din spatele genunchilor, precum și la nivelul gâtului, încheieturilor și gleznelor. Apar porțiuni de piele îngroșată (lichenificată) din cauza scărpinatului cronic, pielea este foarte uscată și predispusă la crăpare. Leziunile pot avea margini neclare, aspectul variind de la zone roșii, umflate, la zone cu lichid (în pusee acute) sau zone îngroșate, hiperpigmentate (în faze cronice).
• La adolescenți și adulți: Dermatita atopică poate continua cu leziuni în zonele de flexură (cot, genunchi) și pe mâini, fiind frecvent afectate și pleoapele și zona din jurul ochilor, precum și zona cervicală. Pielea este foarte uscată și pruriginoasă. La adulți, uneori eczema atopică poate afecta predominant mâinile (dermatită atopico-profesională) sau poate avea aspect de eczemă cronică localizată, cu plăci lichenificate persistente. Mâncărimea rămâne un simptom cardinal, adesea exacerbată pe timp de noapte, afectând somnul.

Pe lângă leziunile cutanate, unii pacienți atopici pot prezenta și semne asociate: de exemplu, cearcăne alergice (hiperpigmentare suboculară de la frecare), pliul Dennie-Morgan (pliu suplimentar sub pleoapă), keratoză pilară (aspect de piele „de găină” pe brațe), xeroză (uscăciune difuză a pielii) sau infecții cutanate recurente (impetigo) din cauza barierelor de apărare scăzute. În perioadele de acutizare, scărpinatul intens poate duce la suprainfecții bacteriene ale eczemei (leziunile devin purulente, cu cruste galbene) sau la forme extinse ce necesită tratament prompt.

Evoluția dermatitei atopice este cronică, cu episoade de ameliorare și exacerbări. Mâncărimea intensă creează un cerc vicios: pacientul se scarpină pentru a obține ușurare, dar scărpinatul agravează leziunile și inflamația, ceea ce duce la și mai multă mâncărime. Această situație poate provoca iritabilitate, tulburări de somn și impact psihosocial (în special la copii, care pot fi agitați, și la adolescenți, care pot deveni anxioși ori retrași din cauza aspectului pielii).

Diagnostic

Diagnosticul de dermatită atopică este în principal clinic, bazat pe aspectul leziunilor cutanate, localizarea și istoricul pacientului. Medicul dermatolog va identifica semnele caracteristice (uscăciune marcată a pielii, eczeme pruriginoase recidivante, distribuție tipică pentru vârstă) și va întreba despre antecedente personale sau familiale de atopie (rinite alergice, astm, conjunctivită alergică). Nu există un test de laborator specific care să confirme eczema atopică, însă anumite investigații pot fi utile în context:

• Teste alergologice: Deoarece mulți pacienți atopici au nivel crescut de IgE și diverse alergii, medicul poate recomanda teste cutanate prick sau dozarea IgE specific pentru anumiți alergeni, mai ales dacă se suspectează că un alergen alimentar sau de mediu declanșează puseele. De exemplu, la copiii mici cu eczemă severă se pot face teste pentru alergie la proteina laptelui, ou, arahide etc.
• Examen micologic: Dacă leziunile de pe scalp sau alte zone ridică suspiciunea unei ciuperci (de exemplu dermatofitoză) sau dacă diagnosticul e incert, medicul poate recolta probe pentru examenul microscopic și cultura fungică, pentru a exclude alte cauze de dermatită.
• Biopsie cutanată: Rareori necesară, doar în cazuri atipice sau când se dorește excluderea altor dermatite (de contact, psoriazis) – la microscop dermatita atopică are un aspect histologic de dermatită eczematoasă spongiotica.
• Analize de sânge: Unii pacienți prezintă eozinofilie (creșterea eozinofilelor) sau IgE totale crescute, ceea ce susține terenul atopic, dar aceste investigații nu sunt obligatorii pentru diagnostic. Se pot face analize pentru evaluarea infecțiilor secundare dacă se observă semne de suprainfecție (ex. culturi din secreții).

Medicul va stabili diagnosticul pozitiv de dermatită atopică pe baza criteriilor clinice (criteriile Hanifin-Rajka includ prurit, morfologia și distribuția eczemei, cronicitatea recurentă și antecedentele personale/familiale atopice). De asemenea, se vor exclude alte cauze de dermatită: dermatita seboreică (care are localizare și aspect diferit), dermatita de contact (care apare prin contact direct cu un iritant/alergen), psoriazisul sau scabia (care poate imita eczema prin leziuni pruriginoase).

Opțiuni de tratament disponibile

Tratamentul dermatitei atopice urmărește ameliorarea simptomelor (în special a pruritului), reducerea inflamației pielii și refacerea barierei cutanate. Pentru că este o boală cronică și recidivantă, gestionarea pe termen lung și educația pacientului sunt aspecte esențiale. Principalele opțiuni terapeutice includ:

• Emoliente și hidratare intensivă: Piatra de temelie a tratamentului în dermatita atopică o constituie îngrijirea zilnică a pielii. Aplicarea regulată, frecventă (cel puțin de două ori pe zi) a cremelor emoliente sau a unguentelor hidratante ajută la refacerea barierei cutanate și la prevenirea pierderii de apă din piele. Emolientele pe bază de ceramide, uree, glicerină, vaselină sau derivați de acizi grași pot reduce uscăciunea și mâncărimea. Hidratarea trebuie făcută ideal imediat după baie (în primele 3 minute), când pielea este încă ușor umedă, pentru a „sigila” apa în piele. Emolientele nu au efecte adverse și se aplică pe toată suprafața cutanată, nu doar pe zonele afectate, constituind un tratament de fond continuu.
• Corticosteroizi topici: În fazele de puseu inflamator, cremele sau unguentele cu corticosteroizi (hidrocortizon, metilprednisolon aceponat, betametazonă etc. în diferite concentrații) reprezintă terapia standard pentru a reduce inflamația și pruritul. Se aleg steroizii în funcție de potență și localizare (pe față și pliuri – steroizi cu potență mică, pe zonele cu piele groasă – potență medie/mare). Corticoterapia topică se aplică pe termen scurt (de obicei 7-14 zile) pentru a stinge episodul acut, apoi se reduce frecvența sau se întrerupe, continuând cu emolient. Folosirea corectă (în strat subțire, doar pe leziuni, conform indicației medicale) minimizează riscul reacțiilor adverse cutanate (subțierea pielii, teleangiectazii).
• Inhibitori de calcineurină topici: Tacrolimus unguent și pimecrolimus cremă sunt medicamente non-steroidiene care reduc activitatea sistemului imunitar local în piele. Sunt indicați mai ales pentru zone sensibile (față, pleoape) sau pentru utilizare pe termen mai lung, pentru întreținerea remisiunii, deoarece nu au efectele adverse ale steroizilor asupra tegumentului. Se pot folosi la copiii peste 2 ani și adulți, uneori resimțindu-se o ușoară senzație de arsură la aplicare, care de obicei dispare în câteva minute.
• Antihistaminice: Antihistaminicele H1 administrate oral (precum cetirizină, loratadină sau, dacă este necesar pentru sedare pe timp de noapte, difenhidramină, hidroxizină) pot ajuta la reducerea mâncărimii. Deși nu acționează direct asupra inflamației eczemei, ele pot rupe ciclul mâncărime-scarpinat, îmbunătățind somnul și calitatea vieții, mai ales în puseele acute.
• Antibiotice și antivirale: Dacă apare o suprainfecție a leziunilor eczemei (impetiginizarea cu Stafilococ aureus – caracterizată de cruste galbene, purulente) se recurge la antibiotice locale (mupirocin unguent) sau sistemice, în funcție de severitate. De asemenea, pacienții cu dermatită atopică sunt predispuși la infecții virale cutanate precum moluscum contagiosum sau herpes (eczema herpeticum). În cazul eczemei herpetice – o complicație severă în care virusul herpes diseminează pe piele – este necesar tratament antiviral sistemic (aciclovir) și consult medical de urgență.
• Fototerapia: Pentru forme cronice rezistente la tratamente topice, fototerapia (expunerea controlată la raze ultraviolete UVB cu bandă îngustă sau UVA1) poate fi benefică. Lumina UV are efect imunomodulator și antiinflamator, ajutând la reducerea leziunilor; totuși, necesită ședințe repetate sub supraveghere medicală și nu este recomandată la copiii foarte mici.
• Tratament sistemic imunosupresor: În cazurile severe, refractare la terapiile de mai sus, la adulți (și uneori adolescenți) se pot utiliza medicamente sistemice care suprimă răspunsul imun: corticoizi orali (pentru scurtă durată, în pusee foarte grave), ciclosporină, metotrexat, azatioprină sau micofenolat mofetil. Acestea pot controla dermatita atopică severă, însă au potențial efecte adverse semnificative și necesită monitorizare atentă. În ultimii ani a apărut și terapia biologică – dupilumab (un anticorp monoclonal anti-IL4/IL13) indicat în dermatita atopică moderat-severă la pacienții peste 6 ani, care nu răspund la alt tratament. Dupilumab se administrează injectabil și s-a dovedit eficient în reducerea multor simptome, marcând o opțiune modernă în arsenalul terapeutic.
• Educația și prevenția recidivelor: O componentă importantă a tratamentului constă în educarea pacienților și a părinților (în cazul copiilor) despre natura cronică a bolii, tehnicile corecte de îngrijire a pielii și evitarea trigger-ilor cunoscuți. Uneori se recomandă și consiliere psihologică atunci când boala are impact emoțional semnificativ sau când este necesară îmbunătățirea aderenței la tratament.

Prin combinarea acestor metode, majoritatea pacienților cu dermatită atopică pot obține un control bun al simptomelor. Planul de tratament trebuie individualizat, în funcție de vârstă, severitate și zonele afectate, și adaptat de-a lungul timpului în funcție de răspunsul pacientului.

Recomandări specifice și sfaturi utile pentru pacienți

Gestionarea optimă a dermatitei atopice implică nu doar tratamente prescrise, ci și o serie de măsuri de îngrijire și modificări în stilul de viață, menite să reducă frecvența și intensitatea puseelor. Iată câteva recomandări practice:

• Hidratarea zilnică a pielii: Aplicați emolient pe întreaga suprafață a pielii de cel puțin două ori pe zi, chiar și când nu aveți leziuni active. Consistența emolientului (cremă, unguent) se alege în funcție de gravitatea uscăciunii – unguentele grase sunt foarte eficiente pentru pielea extrem de uscată. Țineți crema la îndemână (de exemplu, un tub la baie, unul la serviciu/școală) pentru a reține să o reaplicați frecvent. O piele bine hidratată este mai puțin predispusă la mâncărime și la penetrarea alergenilor.
• Băi scurte și călduțe: Limitați baia sau dușul la 5-10 minute, folosind apă călduță (nu fierbinte). Apa foarte fierbinte poate agrava senzația de mâncărime și usucă suplimentar pielea. Folosiți doar săpunuri blânde, syndet, cu pH neutru, fără parfum sau coloranți, special formulate pentru pielea atopică. Evitați bureții aspri sau frecarea viguroasă a pielii. După baie, tamponați pielea cu un prosop moale (fără să frecați) și aplicați imediat (în 2-3 minute) un strat generos de emolient, pentru a reține umiditatea.
• Îmbrăcăminte adecvată: Purtați haine moi, din materiale naturale (bumbac, in, mătase), care permit pielii să respire. Evitați lâna și materialele sintetice care pot irita pielea. De asemenea, îndepărtați etichetele aspre de pe haine. Spălați hainele noi înainte de purtare, pentru a elimina substanțele chimice (ex. formaldehida) de pe țesături. Folosiți detergenti lichizi blânzi și clătiți bine rufele – detergentul lichid se clătește mai ușor și lasă mai puține reziduuri pe haine. Evitați balsamurile de rufe parfumate.
• Mediul ambient: Încercați să mențineți un mediu curat, cu reducerea la minimum a prafului și acarienilor: aerisiți camera zilnic, folosiți huse antiacarieni pentru saltea și pernă, spălați lenjeria de pat săptămânal la temperatură înaltă. Înlăturați eventualele covoare groase, draperii grele sau jucării de pluș în exces din dormitor, deoarece acumulează praf. Mențineți o umiditate moderată a aerului – aerul prea uscat agravează xeroza, iar cel prea umed favorizează mucegaiurile (un dezumidificator sau purificator de aer poate fi util dacă e cazul). Evitați fumul de țigară în preajma pacientului atopic și, pe cât posibil, poluarea sau noxele chimice puternice (de exemplu, vaporii iritanți).
• Identificarea și evitarea alergenilor declanșatori: Fiți atenți la corelația între pusee și expunerea la anumiți factori. Dacă observați că anumite alimente provoacă agravarea eczemei (de exemplu lactatele, ouăle, arahidele la copilul mic), discutați cu medicul; acesta poate recomanda eventual teste alergologice și dietă de eliminare sub supraveghere. Nu excludeți alimente din dietă pe cont propriu fără aviz medical, deoarece restricțiile nejustificate pot duce la carențe nutriționale, mai ales la copii. În schimb, evitați evident alimentele la care s-a confirmat o alergie. De asemenea, protejați copilul de acarieni (menționați mai sus), de animalele de companie dacă s-a dovedit alergic la acestea, și feriți-l de supraîncălzire și transpirație (îmbrăcăminte prea călduroasă, camere supraincălzite).
• Îngrijirea unghiilor și evitarea scărpinatului: Tăiați unghiile copilului foarte scurt și țineți-le curate, pentru a minimiza leziunile de grataj și riscul de suprainfecție în caz de scărpinat reflex (eventual folosiți mănuși de bumbac noaptea la cei mici, pentru a împiedica scărpinarea în somn). Încercați să distrageți copiii când îi mănâncă pielea și să aplicați rece local (o compresă umedă rece) pentru a calma pruritul fără scărpinat. Adulții ar trebui și ei să se abțină conștient de la scărpinat – cu cât se scarpină mai mult, cu atât mâncărimea se intensifică.
• Stil de viață și stres: Gestionați stresul și oboseala, deoarece acestea pot declanșa pusee. Asigurați un program de somn suficient, atât pentru copii cât și pentru adulți, și integrați tehnici de relaxare sau activitate fizică moderată, care pot reduce tensiunea psihică. Sprijinul psihologic sau grupurile de suport pentru părinții copiilor cu dermatită atopică pot fi de ajutor în a face față mai ușor provocărilor acestei boli.
• Urmărirea planului de tratament: Respectați indicațiile medicului privind aplicarea tratamentelor (creme cu cortizon sau tacrolimus în puseu, modul de scădere treptată a steroizilor, administrarea antihistaminicelor etc.). Mergeți la control conform recomandărilor – uneori, schemele de tratament trebuie ajustate sezonier (mulți pacienți se agravează iarna și se ameliorează vara) sau în funcție de creștere (la copii, dozele se modifică odată cu greutatea).

Aplicând consecvent aceste măsuri, pacienții pot prelungi perioadele de acalmie ale dermatitei atopice și pot reduce necesarul de medicamente puternice. Educația continuă a pacientului cu dermatită atopică este cheia pentru a ține boala sub control.

Importanța consultului medical dermatologic

Consultul dermatologic este esențial pentru gestionarea corectă a dermatitei atopice, mai ales având în vedere natura ei cronică și potențialele complicații. De ce este important să mergeți la medic?

• Diagnosticul corect: Multe afecțiuni pot semăna cu eczema atopică (dermatite de contact, psoriazis, scabie etc.). Doar medicul dermatolog poate confirma diagnosticul cu certitudine, evitând tratamentele greșite.
• Plan terapeutic personalizat: Dermatita atopică nu are un leac definitiv, însă un dermatolog vă va ghida să țineți boala sub control. Acesta va stabili severitatea și extensia afecțiunii, apoi va prescrie tratamente adecvate vârstei și nevoilor (de exemplu, ce tip de steroid sau imunomodulator să folosiți, cât timp, când să treceți pe terapia de întreținere etc.). Un plan individualizat maximizează șansele de succes terapeutic și minimizează riscurile.
• Monitorizare și ajustare: Prin controale periodice, medicul poate evalua răspunsul la tratament și poate face modificări atunci când apar schimbări (creșterea copilului, modificări sezoniere, sarcină, apariția unor alergii noi). Dacă un anumit tratament nu dă rezultate sau provoacă reacții adverse, medicul va încerca alternative (există mereu opțiuni, inclusiv terapiile noi precum cele biologice, disponibile în centre de specialitate).
• Educație și prevenție: În cadrul consultului, veți primi sfaturi avizate despre îngrijirea pielii, alimentație, mediu – practic veți învăța cum să preveniți pe cât posibil viitoarele pusee. De exemplu, medicul vă poate învăța tehnica de „îmbrăcare umedă” (wet wrap) pentru puseele severe, vă poate recomanda produse dermatocosmetice potrivite sau vă poate orienta către teste alergologice atunci când e indicat.
• Gestionarea complicațiilor: Dacă apar infecții cutanate, dermatologul vă va prescrie tratamentul prompt. De asemenea, dacă boala afectează sever calitatea vieții (insomnie, depresie la adolescent din cauza aspectului), medicul poate colabora cu pediatri, alergologi sau psihologi pentru o abordare multidisciplinară.

În concluzie, consultul dermatologic regulat oferă pacienților cu dermatită atopică șansa la o viață cât mai normală, cu control bun al simptomelor. La Carol Clinic, medicii dermatologi abordează empatic și profesionist fiecare caz de dermatită atopică, educând pacienții și oferind cele mai noi soluții de tratament adaptate situației lor.