Introducere și definiție medicală

Urticaria, denumită popular și „erupție de blânde” sau „urticarie alergică”, este o afecțiune cutanată caracterizată prin apariția bruscă pe piele a unor placarde eritemato-edematoase (umflături roșii sau palide), bine delimitate, de diferite dimensiuni, însoțite de obicei de prurit intens (mâncărime). Aceste leziuni, numite papule urticariene sau blânde, au particularitatea că pot dispărea și reapărea în alte locuri într-un interval scurt de timp (de obicei fiecare leziune individuală persistă de la câteva minute până la maxim 24 de ore). Urticaria este o reacție a pielii mediată de eliberarea histaminei și a altor mediatori inflamatori din mastocite, ceea ce provoacă vasodilatație și extravazarea lichidului în piele (edem).

Urticaria poate fi clasificată după durata episodului în acută (durează sub 6 săptămâni, adesea câteva zile) sau cronică (persistă sau recidivează aproape zilnic peste 6 săptămâni). Forma cronică, la rândul ei, se împarte în urticarie cronică idiopatică (sau spontană, când nu se identifică un factor declanșator extern) și urticarie cronică inducibilă (declanșată de factori fizici sau specifici, precum presiunea, frigul, căldura, efortul, soarele etc.). Angioedemul – o umflare mai profundă a țesuturilor, care afectează în special pleoapele, buzele, limba sau membrele – poate însoți urticaria, mai ales în formele alergice severe, și necesită atenție specială (dacă angioedemul interesează căile respiratorii poate deveni o urgență).

Ca frecvență, urticaria este o problemă comună: se estimează că până la 20% din oameni experimentează cel puțin un episod de urticarie acută de-a lungul vieții. Episoadele acute sunt adesea alergice sau declanșate de infecții, pe când formele cronice sunt de cele mai multe ori idiopatice (fără o cauză clară identificată). Deși leziunile de urticarie sunt tranzitorii și, în sine, inofensive, ele pot cauza un disconfort major prin prurit intens și impact asupra somnului sau activităților zilnice. În cazuri rare, urticaria poate fi semnul unei reacții anafilactice sistemice, deci cunoașterea contextului și recunoașterea simptomelor severe (dificultăți de respirație, amețeală) este crucială.

Cauze și factori de risc

Urticaria acută are adesea o cauză identificabilă. Câteva dintre cele mai frecvente cauze și factori declanșatori pentru urticaria apărută brusc includ:

• Reacții alergice alimentare: Alimente precum arahidele, nucile, ouăle, laptele, fructele de mare, căpșunile etc. pot provoca, la persoanele sensibile, erupții urticariene imediat sau la câteva ore după ingestie.
• Medicamente: Antibioticele (peniciline, cefalosporine), antiinflamatoarele nesteroidiene (aspirina, ibuprofenul), vaccinurile sau contrastele iodate administrate la investigații pot declanșa urticarie. Mecanismul poate fi unul alergic (IgE mediat) sau non-alergic (degranulare directă a mastocitelor).
• Înțepături de insecte: Veninul de albine, viespi, precum și mușcăturile de țânțari sau purici pot determina apariția de blânde localizate sau chiar reacții extinse.
• Infecții: La copii în special, o cauză foarte frecventă a urticariei acute sunt infecțiile virale (răceli, viroze respiratorii, infecții cu enterovirusuri). Infecțiile bacteriene (de ex. infecții dentare, urinare) sau parazitare pot și ele genera urticarie, prin mecanisme imune complexe.
• Factori fizici: Uneori, stimuli fizici pot declanșa urticarie – de exemplu, frigul (expunerea la temperaturi scăzute sau apă rece) poate provoca urticarie la locul expunerii (urticarie la frig), căldura sau efortul (urticarie colinergică, cu papule mici apărute în context de supraîncălzire a corpului), presiunea prelungită pe piele (urticarie la presiune, de exemplu sub bretele, curea strânsă), soarele (urticarie solară) sau vibrațiile.
• Alți factori: Contactul cu latexul (mănuși) la persoanele alergice, inhalarea de aeroalergeni puternici (păr de animale, polen – deși acestea mai degrabă dau rinită/astm, uneori pot provoca urticarie), ingestia de alcool sau alimente condimentate (care pot cauza vasodilatație), dezechilibre hormonale (unele femei raportează urticarie legată de ciclul menstrual). Stresul emoțional intens este cunoscut că poate agrava o urticarie preexistentă.

Urticaria cronică (care durează peste 6 săptămâni) are cauze mai greu de precizat. În aproximativ 80-90% din cazuri, nu se găsește niciun factor extern declanșator clar, motiv pentru care aceste cazuri sunt denumite urticarie cronică idiopatică sau urticarie cronică spontană. Se consideră că, la o parte din acești pacienți, mecanismul este autoimun: organismul produce auto-anticorpi care stimulează eliberarea histaminei din mastocite (de exemplu anticorpi îndreptați împotriva receptorilor pentru IgE de pe mastocite). În alte cazuri, urticaria cronică poate fi întreținută de focare infecțioase nediagnosticate (sinuzite cronice, infecții dentare, infecții cu Helicobacter pylori la nivel gastric), de tulburări endocrine (ex. afecțiuni tiroidiene autoimune asociate) sau de sensibilitate la aditivi alimentari și pseudoalergeni din dietă. Totuși, majoritatea pacienților nu au o cauză precisă identificabilă, iar urticaria cronică este considerată benignă, cu tendința de a dispărea de la sine în luni sau ani.

Factori de risc: Persoanele cu istoric atopic (alergii alimentare, rinită alergică, astm) pot fi mai predispuse la episoade de urticarie, deși urticaria poate apărea la oricine. Femeile adulți au o incidență ușor mai crescută a urticariei cronice decât bărbații. De asemenea, episoadele de urticarie cronică apar cel mai frecvent la vârsta mijlocie (30-50 ani). Stresul cronic și tulburările autoimune preexistente (tiroidita Hashimoto, lupus eritematos etc.) pot crește riscul sau severitatea urticariei cronice.

Simptome și manifestări clinice

Leziunea caracteristică în urticarie este papula urticariană, adică o umflătură localizată în piele (edem superficial) de culoare roz-roșiatică sau albicioasă, adesea cu un centru palid și margine eritematoasă, care dispare la apăsarea cu degetul (datorită extravazării superficiale de lichid). Dimensiunile pot varia de la câțiva milimetri (urticarie micropapulară) până la plăci întinse de zeci de centimetri (uneori papulele confluează, formând plăci gigante). Forma este neregulată, adesea rotunjită sau serpinginoasă. Caracteristic, leziunile apar rapid și migreză: o papulă poate să dispară fără urmă în câteva ore, apărând altele noi în alte zone. Astfel, pacientul poate avea mereu impresia că erupția „se mută”.

Pruritul intens este aproape întotdeauna prezent și este semnul subiectiv dominant – pacienții descriu mâncărimi insuportabile, ceea ce îi face să se scarpine permanent. Scărpinatul poate determina apariția de noi leziuni prin fenomenul Koebner (la zgârierea pielii, apar urticarie liniară pe traiectul zgârieturii, fenomen numit dermografism urticarian). Uneori, pacienții resimt și senzații de arsură sau înțepătură în zonele afectate.

Angioedemul asociat se manifestă prin edem profund, difuz, nedureros, la nivelul buzelor, pleoapelor, limbii, organelor genitale sau al extremităților. Pielea de deasupra angioedemului poate avea aspect normal sau ușor palid. Angioedemul poate provoca senzație de tensiune sau furnicături; dacă afectează limba sau gâtul, poate duce la dificultăți de înghițire sau respiratorii – o urgență medicală.

Urticaria acută debutează de regulă la câteva minute sau ore după expunerea la factorul declanșator (dacă e alergică). Pot apărea simptome sistemice în reacțiile mai severe: febră joasă, disconfort general, dureri abdominale, palpitații sau chiar dificultăți respiratorii dacă reacția este parte a unui anafilaxii. Totuși, în majoritatea cazurilor de urticarie acută, pacientul are doar erupția cutanată tranzitorie cu prurit.

Urticaria cronică se manifestă prin apariția zilnică sau aproape zilnică de noi papule timp de săptămâni sau luni. Leziunile individuale se comportă la fel (nu durează mai mult de 24 de ore fiecare), dar erupția per total este prezentă persistent. Acest lucru poate afecta semnificativ calitatea vieții – pacienții au insomnii din cauza pruritului nocturn, sunt epuizați și frustrați. Din fericire, cele mai multe urticarii cronice spontane tind să se rezolve în 1-5 ani spontan, chiar și fără a fi găsită cauza.

Unele forme particulare de urticarie cronică inducibilă pot fi recunoscute după contextul apariției:

• Papule provocate de scărpinare sau presiune (dermografism) – apar linii urticariene exact pe locul unde pielea a fost zgâriată sau supusă unei presiuni moderate.
• Urticarie la frig – leziuni apărute pe pielea expusă la aer rece (de exemplu, pe față și mâini iarna) sau după contact cu apă rece; confirmată de testul cubului de gheață pe piele (care produce o papulă).
• Urticarie colinergică – erupție de papule mici (2-3 mm) pe trunchi și brațe, asociate cu roșeață difuză, apărute după efort fizic, baie fierbinte sau emoții puternice care cresc temperatura corpului; însoțită de o senzație de înțepătură mai degrabă decât mâncărime.
• Urticarie la căldură sau soare – apar leziuni în zonele expuse imediat după expunere (de exemplu, la soare: erupție pe zonele descoperite).
• Urticarie de contact – leziuni localizate exact pe zona de contact cu un alergen (exemplu: urticarie la latex pe mâini după purtarea mănușilor, urticarie la alimente – de exemplu la copii, contactul pielii cu suc de portocală poate face blânde periorale).

Diagnostic

Diagnosticul de urticarie se bazează în principal pe anamneză și examenul clinic. Medicul va observa leziunile cutanate evanescente și va nota caracterul lor tipic (papule care se albesc la apăsare, dispărute la reevaluare etc.). Un element important este durata leziunilor individuale – dacă o pată persistă exact în același loc peste 24 de ore, poate sugera alt diagnostic (de exemplu urticarie vasculitică) și ar necesita investigații suplimentare.

În cadrul anamnezei, medicul va întreba despre:

• Debutul și durata erupției, frecvența apariției leziunilor.
• Posibili factori declanșatori recenți: alimente consumate, medicamente administrate, înțepături de insecte, noi produse de îngrijire, situații de efort sau expunere la frig/cald, infecții recente sau alte simptome asociate.
• Antecedente personale de alergii sau urticarii anterioare.
• Simptome asociate episodului curent: febră, dureri articulare (pot orienta spre urticarie vasculitică), simptome respiratorii, tulburări digestive.
• Istoricul medical general, includiv boli autoimune cunoscute sau infecții cronice.

Investigațiile paraclinice în urticaria acută nu sunt de obicei necesare, deoarece episodul este de scurtă durată și, dacă anamneza sugerează clar cauza (ex. un aliment), accentul se pune pe evitarea acesteia. În urticaria cronică, examinările pot fi mai extinse, dar tot direcționate de context:

• Se pot face teste alergologice (prick test sau dozare IgE specifice) în caz de suspiciune că un alergen persistent întreține urticaria (deși în urticaria cronică idiopatică, de regulă, testele alergologice sunt negative relevante).
• Analize de sânge generale: hemoleucă, VSH, proteina C reactivă – pentru a verifica dacă există un sindrom inflamator (de ex. în urticaria vasculitică VSH poate fi crescut). Probele de funcție tiroidiană și anticorpii antitiroidieni pot fi verificați, deoarece tiroidita autoimună poate coexista cu urticaria cronică.
• Analize pentru infecții/focare: exudat faringian, urocultură, examinare stomatologică, ecografie abdominală (pentru infecții ascunse cu Helicobacter pylori sau paraziți) etc., în funcție de suspiciuni. În absența indiciilor clinice, un screening extins nu este întotdeauna cost-eficient, dat fiind că majoritatea cazurilor rămân idiopatice.
• Testele provocatoare: în urticariile fizice, medicul poate efectua teste specifice – de exemplu testul cubului de gheață pentru urticaria la frig, test de efort (alergare pe loc) pentru urticaria colinergică, aplicare de greutate pe umăr pentru urticaria la presiune întârziată, lumină UV pentru urticaria solară etc., pentru a confirma tipul de urticarie inducibilă.
• Biopsia cutanată: rar este necesară; se indică dacă se suspectează urticarie vasculitică (în care leziunile durează peste 24-48h și pot lăsa vânătăi la dispariție). Biopsia ar arăta infiltrat inflamator perivascular și confirmă diagnosticul de vasculită urticariană, care are alt management.

Adesea, pentru urticaria cronică idiopatică, investigațiile extinse nu scot nimic relevant în evidență. În aceste cazuri, după excluderea unor cauze de bază evidente, se pune diagnosticul de „urticarie cronică spontană” și se trece la tratament simptomatic.

Opțiuni de tratament disponibile

Tratamentul urticariei depinde de severitatea simptomelor și de durata lor. În toate cazurile, dacă se identifică un factor cauzal (aliment, medicament, contact), prima măsură este îndepărtarea/evitarea acestuia. Adesea, urticaria acută dispare spontan în câteva ore sau zile, însă medicația ajută la ameliorarea simptomelor neplăcute. Principalele opțiuni terapeutice sunt:

• Antihistaminicele H1: reprezintă pilonul de bază al tratamentului în urticarie, deoarece blochează efectele histaminei – mediatorul principal responsabil de mâncărime și edem. Se preferă antihistaminicele de generație 2 (cetirizină, levocetirizină, loratadină, desloratadină, fexofenadină, rupatadină etc.) care nu dau somnolență semnificativă și au acțiune prelungită. În urticaria acută, o doză standard poate fi suficientă. În urticaria cronică, ghidurile actuale permit creșterea dozei de antihistaminic de până la 4 ori doza uzuală zilnică, dacă doza standard nu controlează simptomele. Antihistaminicele reduc pruritul și previn apariția noilor leziuni. Aceste medicamente sunt în general bine tolerate; uneori pot da ușoară sedare sau uscăciunea gurii.
• Corticosteroizii sistemici: Prednisonul sau metilprednisolonul oral poate fi folosit pentru scurt timp (câteva zile, până la 2 săptămâni cel mult) în cazurile de urticarie acută severă sau angioedem marcat, atunci când antihistaminicele nu sunt suficiente. Steroizii reduc rapid inflamația și edemul. Nu se recomandă însă în urticaria cronică pe termen lung datorită efectelor adverse importante. Se recurge la ei ocazional, pentru a întrerupe un cerc vicios de reacție sau în așteptarea instalării efectului altor tratamente.
• Adrenalină (epinefrină): Este tratamentul de urgență în cazul unei reacții anafilactice – dacă urticaria este însoțită de simptome sistemice grave (dificultăți respiratorii, edem laringian, hipotensiune). Adrenalina se administrează intramuscular și poate salva viața prin contracararea vasodilatației și bronhospasmului. Pacienții cu alergii cunoscute severe ar trebui să aibă la ei un auto-injector de adrenalină.
• Antagonist de receptori H2 și antileucotriene: În anumite cazuri de urticarie cronică refractară la antihistaminice H1, adăugarea unui antihistaminic H2 (ex. ranitidină, famotidină) poate oferi un beneficiu suplimentar prin blocarea receptorilor histaminici din tractul gastro-intestinal și piele. De asemenea, montelukast (antagonist de leucotriene) este uneori folosit ca adjuvant, mai ales dacă se suspectează un mecanism de eliberare a leucotrienelor (ex. urticarie agravată de AINS).
• Terapie imunomodulatoare în urticaria cronică severă: Când antihistaminicele la doze crescute nu controlează urticaria cronică idiopatică, există opțiunea terapiei biologice – Omalizumab (anticorp monoclonal anti-IgE). Omalizumab se administrează injectabil subcutanat, de regulă lunar, și s-a dovedit foarte eficient în a induce remisiuni la pacienți cu urticarie cronică spontană severă, rebela la tratamente convenționale. El acționează prin legarea IgE din sânge și împiedicarea acestora să declanșeze eliberarea histaminei din mastocite. Majoritatea pacienților răspund pozitiv în primele 1-3 luni de tratament. O altă linie de tratament, mai rar folosită astăzi, este ciclosporina (agent imunosupresor) în doze mici, care poate diminua urticaria cronică severă, dar profilul de siguranță al Omalizumab face ca acesta să fie preferat.
• Tratamente topice: În general, cremele nu au un rol major în urticarie, deoarece leziunile apar și dispar rapid. Totuși, pentru ameliorarea simptomatică a pruritului, se pot folosi loțiuni calmante (cu mentol, camfor) sau creme cu zinc. Băile călduțe cu praf de ovăz coloidal pot calma pielea. Evitarea băilor fierbinți și aplicarea de comprese reci local ajută la reducerea mâncărimii.
• Tratarea cauzei de fond (dacă există): Dacă s-au identificat probleme asociate (de exemplu o infecție cu Helicobacter pylori, paraziți intestinali, disfuncție tiroidiană autoimună), tratarea acestora poate duce la ameliorarea urticariei pe termen lung. Totuși, acest lucru funcționează doar la un subset mic de pacienți la care aceste condiții sunt într-adevăr declanșatoare.

În rezumat, antihistaminicele sunt tratamentul principal, ajustate ca doză în funcție de răspuns. Pentru formele rebele de urticarie cronică, omalizumab a devenit standardul de îngrijire.

Recomandări specifice și sfaturi utile pentru pacienți

Pe lângă medicație, pacienții cu urticarie pot ține cont de următoarele sfaturi pentru a reduce disconfortul și a preveni apariția lesiunilor:

• Evitați factorii declanșatori cunoscuți: Dacă ați identificat un anumit aliment, medicament sau situație care v-a provocat urticaria, evitați-l pe viitor strict. Țineți un jurnal al episoadelor – notați ce ați mâncat sau ce activități ați făcut înainte de apariția urticariei; astfel, cu ajutorul medicului, puteți găsi un eventual tipar.
• Regim alimentar simplificat (pentru urticaria cronică): Unii medici recomandă, temporar, o dietă săracă în pseudoalergeni alimentari (aditivi artificiali, coloranți, conservanți, alimente puternic procesate) pentru a vedea dacă există vreo îmbunătățire. O dietă „curată”, bazată pe alimente gătite acasă, fără condimente excesive și cu evitarea alcoolului, cafelei, ciocolatei, poate fi testată câteva săptămâni. Introduceți apoi treptat alimentele eliminate pentru a observa dacă vreunul provoacă reacții.
• Evitarea alcoolului și a AINS: Alcoolul poate dilata vasele și elibera histamina, agravant urticaria. La fel, antiinflamatoarele (aspirină, ibuprofen) pot precipita eliberarea mediatorilor și sunt recunoscute ca factori agravanti în unele urticarii cronice. Pentru dureri sau febră, folosiți preferențial paracetamol, care este mai sigur.
• Măsuri împotriva pruritului: Mențineți unghiile scurte pentru a reduce leziunile de grataj. Îmbrăcați haine largi, confortabile, din bumbac – hainele strâmte sau materialele aspre pot declanșa urticarie prin frecare/compresiune. Evitați dușurile fierbinți; preferați apă călduță sau rece. Aplicarea locală de comprese reci sau gheață învelită într-o pânză pe zonele pruriginioase poate da ușurare temporară. Un duș călduț scurt poate fi util în urticaria colinergică (prin desensibilizarea receptorilor).
• Gestionarea stresului: Stresul emoțional poate agrava simptomele – tehnici precum respirația profundă, meditația, yoga sau alte metode de relaxare pot contribui la un mai bun control al urticariei cronice. Un stil de viață echilibrat, cu somn suficient, ajută sistemul imunitar să fie mai stabil.
• Angioedem – plan de acțiune: Dacă ați experimentat episoade de angioedem sau reacții anafilactice, discutați cu medicul despre necesitatea unui auto-injector de epinefrină și despre un plan de acțiune de urgență. Purtați o brățară de alertă medicală care să indice alergiile majore dacă este cazul.
• Consultați medicul înainte de vaccinări sau intervenții medicale: Dacă ați avut urticarie la substanțe contrast sau la anestezice locale, informați întotdeauna medicii înainte de investigații sau proceduri. Similar, dacă suferiți de urticarie dermografică severă, avertizați personalul medical înainte de injecții sau recoltări (pentru a interpreta corect eventualele urme).
• Răbdare în urticaria cronică: Urticaria cronică spontană poate fi frustrantă prin persistența sa. Rețineți că în majoritatea cazurilor este o condiție autolimitată – în timp, va dispărea. Între timp, urmați tratamentul indicat zilnic chiar și când aparența pielii este mai bună (antihistaminicele la nevoie pot fi luate preventiv în fiecare zi pentru a împiedica apariția leziunilor). Țineți legătura cu medicul pentru eventuale ajustări de tratament – există mereu opțiuni noi care pot fi încercate.

Prin aplicarea acestor recomandări și cu tratament adecvat, simptomele urticariei pot fi ținute sub control, permițând pacientului să ducă o viață normală.

Importanța consultului medical dermatologic

Adresarea la medic este importantă atât la primul episod de urticarie, cât și în gestionarea formelor cronice. Iată de ce:

• Diferentierea de alte afecțiuni: Nu orice erupție pruriginoasă este urticarie. Medicul dermatolog poate exclude alte diagnostice posibile – de exemplu erupțiile medicamentoase de alt tip, urticaria vasculitică (care necesită investigații speciale), angioedemul ereditar (care are alt mecanism și tratament) etc. Stabilirea corectă a diagnosticului asigură și un tratament corect.
• Tratament eficient și sigur: Uneori, pacienții iau singuri multiple antihistaminice sau recurg la diverse remedii empirice. Dermatologul sau alergologul vă pot indica dozele optime și combinațiile de medicamente potrivite cazului dvs. și vă vor supraveghea pentru apariția eventualelor efecte adverse. De exemplu, în urticaria cronică severă, medicul poate decide creșterea dozei de antihistaminic sau inițierea Omalizumab – decizii care necesită expertiză medicală.
• Investigarea cauzei: Dacă episoadele de urticarie se repetă, medicul vă va ghida printr-un plan de investigații logic, evitând analize inutile. De asemenea, vă poate recomanda consulturi interdisciplinare (alergologie, gastroenterologie, endocrinologie) dacă suspectează cauze subiacente ce pot fi tratate. Fără consult, ați putea ignora o problemă declanșatoare care ar fi fost tratabilă (de exemplu o infecție cronică).
• Monitorizarea formelor cronice: Urticaria cronică poate necesita tratament pe termen lung. Medicul va dori să vă reevalueze periodic pentru a ajusta dozele sau a întrerupe tratamentul când boala intră în remisie. În plus, având supraveghere medicală, puteți avea acces la terapii de ultimă generație pe măsură ce apar (cum au fost introduse cele biologice).
• Educație și plan de urgență: Un specialist vă poate educa cum să reacționați în caz de agravare bruscă – de pildă, vă poate învăța să recunoașteți semnele de anafilaxie și modul de administrare al adrenalinei autoinjectabile. Astfel, veți fi pregătit pentru situații critice.

În concluzie, deși urticaria poate părea adesea „doar o erupție trecătoare”, evaluarea medicală este esențială pentru siguranța pacientului și pentru un control cât mai bun al bolii. La Carol Clinic, specialiștii noștri în dermatologie și alergologie lucrează împreună pentru a oferi fiecărui pacient cu urticarie un diagnostic corect și un plan terapeutic modern, care să îi redea confortul și liniștea.