Introducere și definiție medicală

Rozaceea este o afecțiune dermatologică inflamatorie cronică, care afectează în principal pielea feței. Se caracterizează prin înroșirea persistentă a pomeților și nasului (eritem facial), asociată cu telangiectazii (vase de sânge mici dilatate, vizibile pe piele) și episoade recurente de erupții papulo-pustuloase – mici coșuri roșii asemănătoare acneei, dar fără puncte negre. În stadii avansate, la unii pacienți, poate apărea o îngroșare nodulară a pielii nasului, cunoscută sub numele de rinofimă (nas bulbous, mai frecvent la bărbați). Rozaceea afectează în special zona centrală a feței – nas, obraji, frunte și bărbie – dar uneori poate cuprinde toată fața. Rareori, poate fi implicat și scalpul sau urechile, iar în aproximativ 30-50% din cazuri este prezentă și rozaceea oculară, cu inflamația ochilor și pleoapelor (ochi roșii, uscați, cu senzație de nisip în ochi).

Rozaceea debutează de obicei la adulții cu vârste între 30 și 50 de ani, fiind mai frecvent diagnosticată la femei, dar cu manifestări adesea mai severe la bărbați (din cauza rinofimei). Persoanele cu pielea deschisă la culoare (fototip I și II, originare din nordul Europei) par a avea un risc mai ridicat, însă rozaceea poate afecta orice fototip. Afecțiunea are o evoluție cronică, cu perioade de acalmie și exacerbări. Deși nu este periculoasă pentru sănătate, rozaceea poate provoca un disconfort estetic major și afectează calitatea vieții prin impactul psihologic (pacienții pot dezvolta anxietate, timiditate sau scăderea stimei de sine din cauza aspectului feței).

Cauze și factori de risc

Cauza exactă a rozaceei nu este pe deplin înțeleasă, însă se consideră că rezultă dintr-o combinație de factori vasculari, imunologici și de mediu pe un fond de predispoziție genetică. Principalele mecanisme și ipoteze includ:

• Predispoziția genetică: Rozaceea tinde să apară în anumite familii. Studii și observații clinice au arătat că există o componentă ereditară – pacienții cu rozacee au adesea cel puțin un membru al familiei afectat, ceea ce sugerează o susceptibilitate genetică.
• Dereglări vasculare: Un factor important pare a fi hiper-reactivitatea vaselor de sânge faciale. La pacienții cu rozacee, capilarele de la nivelul feței se dilată ușor (vasodilatație excesivă) la anumiți stimuli, ceea ce duce la înroșirea repetată a pielii (bufeuri/flaşuri). Controlul neurologic al microcirculației faciale poate fi perturbat. S-au invocat anomalii precum: reglaj defectuos al musculaturii peretelui vascular, drenaj venos facial întârziat sau angiogeneză crescută (formarea excesivă de vase noi în derm) – toate contribuind la eritemul cronic.
• Inflamație mediată de demodex: Pielea pacienților cu rozacee găzduiește de obicei o densitate crescută a acarienilor Demodex folliculorum, un parazit microscopic care trăiește în mod normal la rădăcina foliculilor piloși de pe față. Unii experți cred că acești acarieni (sau bacteriile transportate de ei) declanșează și întrețin inflamația specifică rozaceei la persoanele susceptibile. Practic, sistemul imunitar al pacientului reacționează exagerat la prezența Demodex și generează inflamație cronică.
• Factorul microbian: Deși rozaceea nu este o infecție clasică, s-a observat că bacteria Helicobacter pylori (din stomac) sau unele componente microbiene ar putea avea un rol indirect, eliberând substanțe vasoactive. Însă legătura cu H. pylori nu este clară în toate studiile. Un alt micro-organism considerat este Bacillus oleronius (găsit în Demodex), care ar putea stimula reacția imună.
• Hipersensibilitate cutanată și anomalii imune locale: Pielea rozaceică este adesea foarte reactivă la produsele aplicate (mulți pacienți raportează înțepături sau arsură la cosmetice uzuale). Există indicii de activare a sistemului imun înnăscut – niveluri crescute de peptide antimicrobiene (cum ar fi cathelicidina) în pielea afectată, care pot produce inflamație și angiogeneză.

Factorii declanșatori și agravanți ai rozaceei sunt bine cunoscuți și joacă un rol major în apariția puseelor:

• Alimente și băuturi: Consumul de alimente picante, condimente iuti (ardei iute, piper), băuturi fierbinți (ceai, cafea foarte fierbinte) și alcool (în special vin roșu, băuturi spirtoase) poate declanșa vasodilatație facială și un episod de roșeață intensă. Acestea sunt printre cei mai comuni triggeri raportați de pacienți.
• Factori de mediu: Lumina solară (expunerea la soare fără protecție), temperaturile extreme – fie foarte cald, fie foarte frig – și vântul puternic pot precipita apariția leziunilor. De asemenea, schimbările bruște de temperatură (intrarea într-o cameră încălzită iarna, venind de afară din frig) duc la valuri de roșeață.
• Efort fizic intens și băi fierbinți: Orice creștere a temperaturii corpului (exerciții solicitante, saună, duș fierbinte) poate cauza o flush (val de roșeață) la pacienții cu rozacee, asemănător mecanismului din urticaria colinergică.
• Stres emoțional: Emoțiile puternice, anxietatea, rușinea, furia – pot declanșa reacții vasomotorii (înroșirea feței) mult mai pronunțate la persoanele cu rozacee. Stresul cronic poate de asemenea întreține inflamația.
• Produse cosmetice nepotrivite: Aplicarea pe față a unor creme, loțiuni, machiaje care conțin alcool, astringenți, parfum sau alte substanțe iritante poate agrava rozaceea. Exfolierea agresivă sau utilizarea steroizilor topici pe față (în mod necorespunzător) poate precipita o formă severă de rozacee (rozacee steroid-indusă).
• Medicamente vasodilatatoare: De exemplu, unele medicamente pentru tensiune (blocante de canal de calciu, nitroglicerină) sau chiar niacina (vitamina B3) pot da bufeuri faciale.
• Alți factori: Cafeaua (independent de temperatură, prin cofeină) este menționată de unii pacienți. Unele femei observă agravarea simptomelor în preajma menopauzei (din cauza bufeurilor vasomotorii accentuate hormonal).

În concluzie, rozaceea apare pe un fond de predispoziție (gene, vase hiper-reactive, imunitate locală alterată), iar anumiți factori externi declanșează episoadele de roșeață și inflamație.

Simptome și manifestări clinice

Tabloul clinic al rozaceei variază de la pacient la pacient, existând mai multe subtipuri de rozacee, fiecare cu manifestări predominante:

• Rozaceea eritemato-telangiectatică: Este forma în care domină eritemul difuz și telangiectaziile pe obraji și nas. Pacientul prezintă roșeață persistentă pe centru feței, cu accentuare episodică (bufeuri) în anumite condiții. Se observă vase fine roșii vizibile pe pomeți. Pielea poate avea senzație de arsură sau înțepătură, dar nu sunt coșuri. Acesta este stadiul incipient, când mulți confundă roșeața drept „ten cuperozic” sau sensibil.
• Rozaceea papulo-pustuloasă: Pe fondul eritemului menționat apar papule și pustule inflamatorii, asemănătoare unor coșuri, cel mai adesea pe nas, obraji și frunte. Aceste erupții pot semăna cu acneea (motiv pentru care rozaceea mai este numită uneori și „acnee rozacee”), însă nu există comedoane (puncte negre). Leziunile pot fi însoțite de edem ușor al feței. Acesta este subtipul clasic recunoscut de pacienți – episodic, fața eruptivă cu coșulețe roșii și zone de roșeață.
• Rozaceea fimatoasă: Caracterizată prin hiperplazia glandelor sebacee și a țesutului fibros, ducând la îngroșarea și denivelarea pielii. Cel mai frecvent este implicat nasul, care devine mărit, cu noduli și aspect neregulat (rinofima). Și bărbia, fruntea sau urechile pot dezvolta rar modificări similare (gnatofima, metofima, otofima). Această formă apare în stadii mai tardive și aproape exclusiv la bărbați.
• Rozaceea oculară: Afectează ochii și pleoapele. Simptomele includ ochi roșii, iritați, uscăciune oculară, senzație de corp străin („nisip în ochi”), mâncărime sau arsură oculară, sensibilitate la lumină și vedere ușor încețoșată. Se poate dezvolta blefarită (inflamația pleoapelor cu depuneri la baza genelor) sau conjunctivită cronică. În cazuri severe, corneea poate fi afectată (cheratită), ceea ce necesită tratament oftalmologic de urgență pentru a preveni pierderea vederii. Rozaceea oculară poate preceda manifestările cutanate sau poate apărea independent.

Evoluție: Rozaceea debutează adesea insidios, cu episoade ocazionale de roșeață facială tranzitorie (flushing) și senzație de căldură în obraji. Pe măsură ce boala progresează, roșeața devine mai persistentă și apar telangiectaziile. Ulterior apar papule/pustule în pusee, iar în cazuri avansate pot surveni modificările fimatoase. Boala evoluează pe parcursul mai multor ani.

Simptome subiective: Pacienții pot acuza pe lângă mâncărime ușoară, mai ales senzație de arsură sau înțepături la nivelul pielii faciale, în special la aplicarea unor produse sau în timpul bufeurilor. La consumul de alcool sau alimente fierbinți, pot simți fața foarte fierbinte și pulsândă. Disconfortul psihologic este un aspect important: roșeața incontrolabilă în situații sociale provoacă jenă, iar leziunile tip coșuri pot fi confundate de necunoscători cu o lipsă de igienă sau cu acnee vulgară, ceea ce afectează pacientul.

Este de menționat că rozaceea NU are legătură cu consumul excesiv de alcool, deși nasul roșu al unor pacienți a creat în folclor acest mit. Alcoolul agravează roșeața la un pacient predispus, dar nu este cauza primară a bolii.

Diagnostic

Diagnosticul de rozacee este în principal clinic, stabilit de medicul dermatolog pe baza aspectului caracteristic al leziunilor și a distribuției acestora pe față. Nu există un test de laborator specific pentru rozacee. Elementele cheie pentru diagnostic sunt:

• Eritemul facial persistent (pe zona centrală) de peste 3 luni.
• Prezența de telangiectazii în zonele roșii.
• Episodic, apariția de papule/pustule sterile (fără bacterie specifică) pe fondul eritemului.
• Posibil, simptome oculare asociate.
• Excluderea altor diagnostice: este important de diferențiat de acnee vulgară (aceasta apare la vârstă mai tânără, cu comedoane prezente), de dermatita seboreică (care dă roșeață cu scuame, dar nu pustule, și prurit mai accentuat, cu localizare și pe zone oleoase cum e scalpul), de lupusul eritematos (care poate da eritem pe față în „fluture”, dar acesta nu are telangiectazii și nici pustule; lupusul are alte semne sistemice și cicatrici atrofice uneori), de acneă cosmetică sau erupții medicamentoase.

În general, aspectul de rozacee este destul de sugestiv odată ce leziunile sunt prezente. Totuși, la debut, când doar roșeața tranzitorie este prezentă, pacienții pot fi diagnosticați inițial cu cuperoză sau bufeuri menopauzale. Evoluția și apariția ulterioară a pustulelor clarifică de obicei diagnosticul.

Investigații suplimentare: Nu sunt de rutină. Dacă există îndoieli, o biopsie cutanată poate evidenția modificări histologice de rozacee (dilatatii vasculare, infiltrat inflamator perivascular cu Demodex în foliculi), dar rar este necesară. Examenul oftalmologic este indicat la pacienții cu simptome oculare pentru a evalua severitatea implicării ochilor și a ghida tratamentul local (lacrimi artificiale, unguente cu antibiotic, etc.).

Uneori, se poate face un test simplu pentru Demodex (răzuire de suprafață cu bandă adezivă sau extracția unor gene) – dacă densitatea acarienilor este foarte crescută, aceasta susține diagnosticul și poate orienta tratamentul (ex. utilizarea de creme anti-Demodex).

Stabilirea severității rozaceei (ușoară, moderată, severă) se face în funcție de extinderea eritemului, numărul de leziuni inflamatorii și prezența/absența complicațiilor (rozacee oculară severă sau rinofimă). Aceasta va ghida alegerea terapiei.

Opțiuni de tratament disponibile

Deși nu există un remediu care să „vindece” rozaceea definitiv, există numeroase tratamente care țintesc ameliorarea diferitelor simptome – roșeața, coșurile, vasele vizibile. O abordare combinată, adaptată subtipului de rozacee, oferă cele mai bune rezultate. Opțiunile terapeutice includ:

• Măsuri generale și evitarea factorilor declanșatori: Aceasta este fundamentală în rozacee. Pacienții trebuie sfătuiți să evite pe cât posibil trigger-ii despre care am vorbit: băuturile fierbinți, alcoolul, alimentele picante, expunerea la soare fără protecție, saunele, vântul rece direct pe față etc. Purtarea de cremă cu protecție solară zilnic (SPF minim 30, preferabil 50, cu spectru larg UVA/UVB) este obligatorie, deoarece soarele agravează rozaceea. Cremele cu filtre fizice (oxid de zinc, dioxid de titan) sunt adesea mai bine tolerate de pielea sensibilă. De asemenea, folosirea de cosmetice hipoalergenice, fără parfum și iritanți este importantă – ideal produse destinate tenului cu rozacee (care conțin ingrediente calmante precum niacinamide, alantoină, extract de mușețel etc.).
• Tratamente topice (locale): Sunt de primă linie în rozacee ușoară până la moderată, în special pentru componenta inflamatorie:
  • Metronidazol topic (cremă sau gel 0,75-1%): este un tratament clasic, eficient în reducerea papulelor și pustulelor și într-o oarecare măsură a eritemului. Se aplică de obicei de 1-2 ori/zi. Mecanismul exact nu e pe deplin cunoscut, dar are efect antiinflamator și antibacterian (posibil contra Demodex).
  • Acid azelaic 15% gel/cremă: ajută la diminuarea leziunilor inflamatorii și poate ameliora roșeața cu utilizare continuă. Se aplică de două ori pe zi; poate cauza la început ușoare înțepături.
  • Ivermectină cremă 1%: un tratament mai nou, care s-a dovedit foarte eficient în rozaceea papulo-pustuloasă. Ivermectina are acțiune antiparazitară (ucide Demodex) și antiinflamatoare. Se folosește o dată pe zi, efectele apar în câteva săptămâni.
  • Brimonidină gel 0,33% sau oximetazolină cremă 1%: acestea sunt terapii vasoconstrictoare topice aprobate pentru eritemul facial tranzitoriu din rozacee. Brimonidina și oximetazolina aplicate pe piele pot albi roșeața în decurs de 30-60 de minute prin constricția vaselor și efectul durează ~12 ore. Sunt utile înainte de evenimente sociale, de exemplu. Nu influențează boala de fond, doar maschează temporar eritemul. Trebuie testate întâi pe o zonă mică, deoarece uneori pot da iritație sau efect rebound (roșeață și mai intensă după ce trece efectul).
  • Altele: Pimecrolimus cremă (inhibitor de calcineurină) a fost folosit off-label cu unele rezultate, în special la cei cu reacții la metronidazol sau acid azelaic. Sulfacetamida+sulf elementar în loțiune poate ajuta la pustule (are efect antibacterian și keratolitic).
• Tratamente sistemice (orale): Indicate în rozacee moderată-severă, mai ales dacă predomină papule-pustule sau există complicații oculare:
  • Antibiotice orale – tetraciclinele: Doxiciclina (în doze antiinflamatorii sub-antibiotice de 40 mg/zi sau doza uzuală 100 mg/zi) și minociclina sunt tratamente de referință. Ele reduc inflamația și au și efect anti-Demodex. Curele pot dura câteva luni (3-4 luni) în rozaceea persistentă. Tetraciclinele ameliorează și simptomele oculare (blefarita, cheratita) prin efect antiinflamator, de aceea sunt prima linie și în rozaceea oculară. Ca alternativă, se pot folosi și macrolide (eritromicina) la cei ce nu tolerează tetraciclinele (gravide, copii peste 8 ani cu forme severe).
  • Isotretinoina orală: în doze mici (de exemplu 10-20 mg pe zi) este uneori prescrisă în rozacee severă sau rezistentă la alte terapii, în special în formele fimatoase sau papulo-pustuloase recalcitrante. Isotretinoina reduce secreția de sebum și diminuează inflamația, având potențial să inducă o remisiune îndelungată. Necesită monitorizare (precum în acneea nodulo-chistică) și nu este de primă intenție, dar poate fi foarte utilă când celelalte opțiuni au eșuat.
  • Terapie anti-parazitară: În contextul încărcăturii mari de Demodex, unii medici pot da ivermectină oral (doze similare tratamentului de scabie) ca adjuvant, deși asta este rar și de obicei nu standard (dat fiind că există crema de ivermectină).
• Laser și terapii cu lumină: Tratamentul cu laser vascular (ex. laser pulsat dye sau laser Nd:YAG) sau lumină intens pulsată (IPL) este foarte eficient pentru componenta de roșeață și telangiectazii. Laserul țintește hemoglobina din vasele dilatate și le coagulează, reducând vizibil roșeața permanentă și distrugând vasele superficiale inestetice. Sunt necesare multiple ședințe (2-6 ședințe, în funcție de severitate) efectuate la interval de câteva săptămâni. Aceste proceduri îmbunătățesc dramatic aspectul, deși nu împiedică apariția flush-urilor viitoare (dacă factorii declanșatori persistă).
• Tratament chirurgical pentru rinofimă: În cazurile de rinofimă severă, tratamentul e chirurgical sau cu laser ablativ CO2/erbium. Excizia țesutului hipertrofiat sau remodelarea nasului cu laser ablativ poate reda conturul normal. Se poate folosi și dermabraziune sau criochirurgie. Aceste proceduri sunt efectuate de medicul dermatolog/chirurg cu experiență, rezultatele cosmetice fiind în general bune.
• Îngrijire oculară: Dacă rozaceea oculară cauzează blefarită, pacientul trebuie să facă igiena pleoapelor zilnic (comprese călduțe pe ochi, apoi curățarea marginilor pleoapelor cu șervețele speciale sau soluție diluată de șampon pentru copii). Lacrimile artificiale ajută la uscăciune. Pentru inflamația severă, oftalmologul poate prescrie picături cu steroizi sau ciclosporină (pentru a reduce inflamația), în asociere cu antibiotice orale (doxiciclină). E important ca un oftalmolog să monitorizeze pacienții cu simptome oculare pentru a preveni complicațiile la nivelul corneei.

Rozaceea necesită adesea terapie combinată. De exemplu, un pacient poate folosi zilnic metronidazol topic, plus doxiciclină orală 3 luni, plus laser pentru telangiectazii – toate împreună adresând diferitele aspecte ale bolii. Deoarece este cronică, tratamentul de întreținere (de exemplu metronidazol de 2-3 ori pe săptămână pe termen lung) poate fi necesar pentru a preveni recăderile.

Recomandări specifice și sfaturi utile pentru pacienți

Viața cu rozacee poate fi gestionată mai ușor dacă se ține cont de câteva sfaturi și modificări de rutină:

• Identificați și evitați factorii personali de flare: Țineți un jurnal al episoadelor de roșeață/erupție și notați ce ați mâncat, băut sau în ce mediu ați fost. Dacă observați un tipar (de exemplu, roșeață marcată după vinul roșu sau după exerciții intense), încercați să minimizați acei factori. Uneori, mici schimbări (cum ar fi consumul de cafea rece în loc de fierbinte, folosirea paiului la băuturi fierbinți ca să nu atingă lichidul fierbinte fața) pot ajuta.
• Protecție solară zilnică: Acest lucru merită repetat – crema de fotoprotecție trebuie să devină un obicei zilnic, aplicată dimineața pe față, indiferent de anotimp. Alegeți un produs cu SPF ridicat, potrivit pentru pielea sensibilă. Purtarea pălăriilor cu boruri late și evitarea soarelui la orele de vârf sunt de asemenea indicate.
• Regim blând de îngrijire a pielii: Spălați fața de două ori pe zi cu un produs de curățare delicat, fără săpun și fără parfum (syndet lichid sau spumă pentru piele sensibilă). Evitați scrub-urile, bureții abrazivi și apa foarte fierbinte pe față. După spălare, tamponați ușor fața cu un prosop moale. Aplicați apoi un hidratant hipoalergenic, non-comedogenic – menținerea barierei cutanate hidratate ajută la reducerea iritației.
• Cosmetice adaptate: Dacă folosiți machiaj, alegeți produse pentru piele sensibilă. Fondurile de ten corectoare, cu tentă verzuie, pot neutraliza vizual roșeața. Înlăturați machiajul complet seara, folosind apă micelară sau lapte demachiant blând, apoi clătiți cu apă. Nu folosiți produse cu alcool, mentol, eucalipt, hamamelis sau alți astringenți pe față – pot provoca flush. Evitați cremele cu cortizon pe față (dacă nu sunt prescrise de medic), deoarece pot agrava rozaceea pe termen lung.
• Gestionarea temperaturii corporale: Încercați să evitați situațiile care vă supraîncălzesc: nu stați mult în cadă fierbinte, reduceți intensitatea exercițiilor dacă observați că mereu după jogging de 30 min fața vă arde – puteți opta pentru exerciții moderate sau în mediu mai răcoros. Vara, folosiți ventilator sau aer condiționat moderat în încăperi; iarna, protejați fața cu fular când ieșiți la ger și intrați treptat în camerele foarte încălzite (stați câteva minute la o temperatură intermediară dacă puteți).
• Stil de viață sănătos: Consumul de alcool ar trebui limitat sau evitat dacă observați că declanșează roșeață. Mâncați echilibrat, evitând pe cât posibil alimentele picante puternic. Stresul fiind un factor, tehnicile de reducere a acestuia (meditație, yoga, hobby-uri relaxante) pot fi de ajutor.
• Suport psihologic: Dacă rozaceea vă afectează încrederea în sine sau vă provoacă anxietate socială, discutați aceste aspecte cu medicul. Uneori, alăturarea unui grup de suport pentru pacienți cu rozacee sau consilierea psihologică poate fi benefică pentru a învăța mecanisme de adaptare. Amintiți-vă că rozaceea este o boală comună și că tratamentul poate îmbunătăți dramatic aspectul – nu ezitați să căutați ajutor specializat.

Prin respectarea acestor recomandări și cu tratamentul potrivit prescris, mulți pacienți reușesc să țină rozaceea sub control și să prevină progresia ei.

Importanța consultului medical dermatologic

Rozaceea este o afecțiune cronică ce poate fi gestionată eficient sub supraveghere medicală. Iată de ce consultul la un dermatolog este necesar:

• Confirmarea diagnosticului: Uneori, pacienții pot confunda rozaceea cu acneea sau cu alte probleme de piele și pot folosi tratamente nepotrivite (ex: creme anti-acnee dure, care pot agrava rozaceea). Medicul dermatolog va stabili clar diagnosticul și subtipul de rozacee, evitând astfel erorile de auto-tratament.
• Recomandarea unui tratament adecvat și personalizat: După evaluarea severității și factorilor dvs. declanșatori, dermatologul vă va recomanda exact ce produse topice să folosiți, ce medicamente orale sunt indicate sau dacă aveți nevoie de proceduri speciale (laser). De exemplu, dacă aveți predominant eritem, vă va orienta spre tratament vascular (creme vasoconstrictoare, laser IPL), pe când dacă predomină pustulele, veți primi altă schemă (metronidazol/ivermectină topic plus doxiciclină oral).
• Monitorizarea progresului: Tratamentul rozaceei necesită timp și ajustări. Medicul va programa vizite de control pentru a vedea cum răspundeți – poate adăuga sau schimba terapia dacă nu apar rezultate sau dacă apar efecte adverse. Fără acest follow-up, riscați fie să abandonați tratamentul prea devreme, fie să folosiți inutil o terapie ineficientă.
• Abordare integrată (față + ochi): Dacă aveți rozacee oculară, veți beneficia de colaborarea dintre dermatolog și medicul oftalmolog. Un plan corect va preveni complicațiile oculare grave.
• Acces la proceduri și tehnologii: Multe dintre terapiile moderne pentru rozacee – cum ar fi laserul vascular sau medicamentele mai noi – sunt disponibile doar în mediul medical specializat. Apelând la Carol Clinic, veți avea acces la aceste opțiuni care pot oferi rezultate superioare față de ce ați putea obține doar cu remedii over-the-counter.
• Prevenirea agravării și complicațiilor: Rozaceea netratată se poate agrava (de exemplu, roșeața trecătoare devine permanentă și apar telangiectazii greu de tratat ulterior, sau pot apărea modificări ireversibile ca rinofima). Prin consult și tratament precoce, aceste evoluții pot fi în mare măsură prevenite. De asemenea, medicul vă va învăța cum să evitați erorile (cum ar fi folosirea de creme cu steroid care pot duce la rozacee steroidică mult mai dificil de tratat).

Așadar, nu ezitați să cereți ajutorul dermatologilor noștri dacă observați simptome de rozacee. Cu o abordare profesionistă și empatică, Carol Clinic vă poate ajuta să țineți sub control această afecțiune și să vă recăpătați confortul în propria piele.