Introducere și definiție medicală

Verucile cutanate, cunoscute popular ca negi, sunt excrescențe benigne ale pielii cauzate de infecția cu anumite tulpini de virusuri din familia Papillomavirusului uman (HPV). Există peste 150 de subtipuri de HPV, iar cele care duc la veruci comune sunt în principal tulpinile non-oncogene (precum HPV 1, 2, 3, 4, 7, 10, etc.). Aceste virusuri infectează stratul superficial al pielii (epiderma) determinând proliferarea excesivă a celulelor epiteliale și formarea de excrescențe dure, aspre.

Negii pot apărea pe orice zonă a corpului, dar sunt frecvenți pe mâini (veruci vulgare), picioare (veruci plantare – popular “ochi de găină”), față, genunchi, degete. Sunt de obicei de culoarea pielii sau gri, cu o suprafață aspră, uneori punctată cu mici pete negre (capilare trombozate vizibile). Dimensiunile variază de la câțiva milimetri la peste un centimetru. Pot fi solitari sau multipli (caz în care se pot contopi formând plăci verucoase extinse).

Infecția cu HPV cutanat se transmite prin contact direct cu zonele infectate sau indirect prin suprafețe (de exemplu podeaua din vestiare, dușuri publice – pentru verucile plantare). Virusul pătrunde în piele prin mici soluții de continuitate (tăieturi, zgârieturi) și determină negii după un interval de incubație de săptămâni până la luni. Negii cutanați sunt foarte comuni, mai ales la copii și adolescenți (sistem imunitar în curs de maturare) – se estimează că circa 10-20% dintre copii fac negi. Deși inofensive în general, verucile pot fi deranjante cosmetic și uneori dureroase (în special cele plantare, sub presiune la mers).

Cauze și factori de risc

Cauza directă a verucilor cutanate este infecția cu virusul HPV, iar anumiți factori pot facilita infectarea și dezvoltarea negilor:

• Tulpinile HPV implicate: Diferite tulpini cauzează preferențial diferite tipuri de negi:
  • HPV 1, 2, 4 sunt implicate în verucile plantare și comune.
  • HPV 3, 10 cauzează de obicei veruci plane (micuțe, netede, frecvent la copii pe față sau dosul mâinilor).
  • HPV 7 poate da așa-numitele “negi ai măcelarului” (persoane care manipulează carne crudă).
• Transmiterea: Virusul HPV se ia prin contact direct piele la piele cu veruca cuiva sau autoinoculare de pe o zonă pe alta (de exemplu cineva cu neg la deget își poate răspândi la unghii). Mediile umede favorizează transmiterea – de aceea este factor de risc mersul desculț în zone ca piscine, dușuri, vestiare (risc pentru veruci plantare).
• Microtraumatisme ale pielii: Tăieturi, zgârieturi, piele crăpată – facilitează intrarea virusului. De exemplu, copiii care rod unghiile sau pielițele pot face negi periungheali. Bărbații care se rad pot răspândi veruci plane pe față.
• Imunitatea gazdei: Majoritatea oamenilor vin în contact cu HPV cutanat, dar nu toți fac negi – un sistem imun robust poate elimina virusul sau controla infecția subclinic. Persoanele cu imunitate scăzută (de ex. pacienți HIV+, cei pe terapie imunosupresoare) pot dezvolta negi multipli, mai rezistenți la tratament. Și la copii/imunocompromiși, negii pot fi mai mari, numeroși.
• Vârsta tânără: Copiii și adolescenții sunt mai predispuși – probabil pentru că nu au fost expuși înainte la virus (nu au imunitate) și pentru că sunt mai frecvent în situații de contagiune (școli, activități comune).
• Umiditate și transpirație: Pielea permanent umedă sau macerată (de exemplu picioare care transpiră abundent în pantofi sport) este un mediu propice infectării HPV, deoarece bariera cutanată e slăbită.
• Factori genetici: Poate exista o predispoziție familială – se observă uneori mai mulți membri din familie care fac negi recurent, sugerând anumiți factori imunogenetici predispozanți.
• Mușcături/veruci la animale: Interesant, există și virusuri papiloma la animale (ex. la câini – papiloame orale, la vaci – papiloame tegumentare). Contactul cu acestea de obicei nu infectează oamenii (diferă specificitatea virală), deci negii cutanați vin aproape exclusiv de la HPV uman.

Important de menționat că verucile nu apar de la “broaște sau mormoloci” – aceasta este o credință populară fără fundament; vine probabil de la aspectul verucos al pielii broaștelor, dar virusurile sunt strict umane.

Simptome și manifestări clinice

Negii cutanați au aparențe clinice distincte în funcție de tip:

• Verucile vulgare (comune): Sunt excrescențe mici, dure, cu suprafață aspră, asimetrică, de culoare gri, galben-maronie sau aceeași nuanță ca pielea. Adesea au un aspect “conopidiform” (cu proeminențe multiple) și la margini pielea poate fi ușor ridicată ca un guler. Pot conține puncte negre vizibile (capilare trombozate) – un semn clasic la examinare dermatoscopică, ajută la diferențierea de alte leziuni. Verucile comune apar cel mai frecvent pe mâini (degete, în jurul unghiilor – periungheale, pe dosul mâinilor) și genunchi. De obicei nu dor, doar dacă sunt la loc de presiune sau dacă se fisurează. Pot fi solitare sau multiple. Cresc destul de repede la câțiva milimetri diametru, apoi pot stagna.
• Verucile plantare: Apar pe tălpi, călcâie sau sub degete. Datorită presiunii corpului, nu cresc exofitic (spre exterior) ci sunt adesea turtite și cresc în profunzime, sub forma unui calus dur, de culoare galben-gri, dureros la mers. Uneori sunt confundate cu bătături, dar la răzuirea stratului cornos se văd acele puncte negre ale capilarelor și eventual marginile neregulate. Verucile plantare pot fi simple (un neg solitar) sau mosaice – un grup de veruci plane contigue care formează un plasture mai mare de piele îngroșată. Pot cauza disconfort serios la mers, ca și cum ai avea o pietricică în pantof tot timpul.
• Verucile plate (plane juveniles): Sunt mici (1-4 mm), plate sau ușor reliefate, netede, de culoare rozalie sau gălbuie. Apar în număr mare (zeci) mai ales pe față, obraji, frunte, sau pe dosul mâinilor, la copii și tineri. Pot fi greu de observat la început, par niște mici denivelări lucioase. Nu sunt pruriginoase de obicei, dar traumatizarea (de ex cu lama de ras la băieți) poate duce la fenomene Koebner – alinierea negilor pe linia tăieturii.
• Veruci filiforme: Un subtip cu proiecții lungi și subțiri, frecvent pe față (pleoape, buze) sau gât. Arată ca niște țepi moi, alungite de câțiva mm, ce pot semăna cu niște “ciucurei”. Fiind pe față, de obicei deranjează cosmetic.
• Verucile periungheale: Negii ce apar în jurul unghiilor de la mâini sau picioare. Pot distorsiona cuticula și marginea unghiei, ducând la creștere neregulată a unghiei. Sunt adesea rezultatul autoinoculării de la rosul unghiilor. Pot fi dificili de tratat din cauza poziției.
• Veruci gigante: O raritate, la persoanele imunodeprimate, negii comuni pot ajunge la dimensiuni foarte mari (numiți veruci gigante, de ex. veruca lui Buschke-Löwenstein pe organe genitale, deși acolo e alt context). Dar pe piele normală de obicei nu cresc peste 1 cm decat dacă se unesc mai mulți.
• Simptome asociate: Negii în general nu dor (exceptând cei plantari sub presiune) și nu dau mâncărimi. Dacă un “neg” e foarte pruriginos sau sângerează mult spontan, trebuie reevaluat – ar putea fi altceva (keratoacantom, carcinom scuamos incipient etc.). Un neg poate sângera ușor la traumatizare (de ex. dacă îl tai).
• Evoluție: Verucile pot persista luni sau ani netratate. La copii, rata de vindecare spontană e destul de mare: circa 50% dispar de la sine în 1 an și 70-90% în 2 ani, datorită maturării imunității care recunoaște și elimină virusul. La adulți, pot fi mai recalcitranți. Un neg poate regresa cu o mică zonă hipopigmentată temporar sau chiar nu lasă urme. De multe ori, în procesul de vindecare spontană, negul devine negru (de la reacție inflamatorie și tromboză vasculară) și cade.
• Contagiozitate: Negii sunt contagioși, dar nu toți cei expuși dezvoltă. Un neg sângerând sau umed e mai contagios. Autoinocularea duce la apariția altor negi în zone apropriate (de ex, scărpinarea unui neg și apoi alt loc). Folosirea la comun a obiectelor de igienă (pile, forfecuțe) poate răspândi virusul.

Diagnostic

Diagnosticul negilor este de obicei clinic, bazat pe aspectul caracteristic și localizare:

• Medicul examinează leziunea: suprafața aspră, punctele negre (capilare trombozate) vizibile sunt sugestive. O metodă e răzuirea ușoară a suprafeței keratozice cu o lamă sterilă: negii vor prezenta punctulețe hemoragice (sângerări punctiforme). În schimb, bătăturile/calozitățile nu sângerează punctiform și au mai degrabă o suprafață uniformă.
• Dermatoscopia: Este foarte utilă – la dermatoscop (lupă specială) veruca prezintă pattern de “puncte sau linii întunecate” corespondente vaselor trombozate, uneori aranjate granular. Acest aspect dermatoscopic diferă de cel al altor leziuni (de ex. un nevi sau cornul cutanat etc).
• Localizarea și istoria: Dacă e pe tălpi și doare la mers, e probabil verucă plantară vs altceva. Istoric de contact (ex. copilul merge la piscină des).
• Rareori se apelează la investigații suplimentare:
  • Biopsia cutanată: Nu e necesară în mod normal pentru negi tipici, dar se poate face dacă leziunea e atipică sau nu răspunde la tratament – ca să excludem alt diagnostic (ex. carcinom scuamos verucos). Histopatologic, veruca are acantoză, hiperkeratoză cu koilocite (keratinocite vacuolate de virus) în stratul superior, și capilare dilatate în papilele dermice.
  • Testele de tipare virale (PCR): Practic nu se fac în clinica curentă pentru negi comuni, decât eventual în scop de cercetare.
• Diagnostic diferențial: Include:
  • Calozități (bătăturile) – nu au puncte de sângerare, apar în zone de presiune repetată clară, și au amprentă dermatoglife păstrate peste ele (negii întrerup liniile pielii).
  • Clavus (eye corn) – similar calusului, e conic și dureros, de obicei la degetele picioarelor.
  • Lichen plan verucos – poate semăna cu veruci mari pe tibii, dar lichenul plan are alt context (multiple papule plane violacee altundeva).
  • Keratoacantom – tumoră benignă dar rapidă ce arată ca un crater keratic, de obicei solitar, la vârstnici – histologia diferențiază.
  • Carcinomul scuamocelular verucos – la vârstnici, imunosupresați, o leziune de carcinom spinocelular bine diferențiat poate arăta ca un neg mare ulcerat; suspicionat dacă leziunea crește foarte mare, sângerează ușor, este asimetrică etc. Biopsia clarifică.
  • Moluscum contagiosum – o altă infecție virală, care dă papule ombilicate lucioase, nu cu suprafață aspră. Moluscum are dop central, în special la copii, localizări axile, trunchi.
  • Nevii dermici/veruci seboreice – uneori mici veruci seboreice (keratoze seboreice) pot fi confundați cu negi, dar KS apar la vârstă medie/înaintată, au aspect “lipit” de piele, culori brune și nu apar la tălpi sau subunghial. Veruca seboreică nu e virală, e o excrescență benignă de cheratinocite îmbătrânite.
  • Papule pruriginoase la pacienți atopici – pot face pseudoveruci de la scărpinat, dar contextul atopic e clar și leziuni sunt mai inflamate.

Odată confirmat diagnosticul, medicul poate clasifica tipul de verucă, ceea ce orientează tratamentul.

Opțiuni de tratament disponibile

Deși verucile pot dispărea spontan, mulți pacienți doresc tratament din cauza disconfortului sau aspectului. Numeroase opțiuni terapeutice există:

• Terapie destructivă chimică locală:
  • Acid salicilic și acid lactic: Este tratamentul de primă linie pentru multe veruci comune sau plantare. Disponibil adesea fără rețetă (plasturi, soluții). Acidul salicilic (~17-40%) aplicat zilnic pe neg înmoaie și exfoliază straturile de keratină infectate, stimulând totodată imunitatea locală. Se înmoaie zona în apă caldă, se rade ușor pielea moartă, apoi se aplică sol. de acid salicilic pe neg, acoperind cu plasture. Procedura se repetă zilnic, poate timp de câteva săptămâni. Rata de succes e în jur de 70-80% in 12 saptamani, plus e neinvaziv. Este esențială perseverența.
  • Cantharidina: O substanță extrasă din gândacul spaniol, care cauzează detasare epidermică (face blister). În clinică, se aplică cantharidina pe neg și se acoperă 4-6 ore, apoi se spală. În câteva zile se formează veziculă și negul moare. Folosită mai ales la copii (nu doare la aplicare, efect tardiv). Disponibilitatea variază.
  • Alte agenți caustici: Glutaraldehidă 10%, formaldehidă, acid tricloracetic – uneori folosite la veruci rezistente, mai ales plantare. Podofilina/resina de podofilotoxină e folosită mai mult la negi anogenitali, dar rar pentru cutanați.
• Crioterapie cu azot lichid: Procedură efectuată de medic: se aplică azot lichid (-196°C) pe neg pentru câteva secunde (5-30 sec, în funcție de dimensiune) fie cu un tampon fie prin spray. Congelarea distruge celulele infectate. De obicei necesită repetare la 2-3 săptămâni interval, de 2-4 ori. Eficacitate ~50-70% după 3-4 sesiuni. Poate provoca durere și blister (vezică) timp de câteva zile. E standard pentru multe veruci, mai ales la adulți. La copii mai mici poate fi dificil din cauza disconfortului.
• Electrocauterizare și chiuretaj: Sub anestezie locală, medicul poate “arde” negul cu electrocauter și apoi chiureta resturile. Eficient, dar poate lăsa cicatrice (mai ales pe talpă pot rămâne cicatrici dureroase). De obicei se rezervă pentru veruci rezistente sau unice care nu răspund la altceva.
• Excizie chirurgicală: Rar folosită pentru negi obișnuiți pentru că trauma poate răspândi virusul și oricum poate lăsa cicatrice. Totuși, pentru veruci unice mari refractare (de ex. verucă plantar gigantică) se poate exciza chirurgical, eventual cu sutură.
• Laserterapie: Laserul CO2 ablativ sau laserul cu colorant pulsant (PDL, care țintește vasele) pot fi folosite. Laserul CO2 vaporizează țesutul verucii – se folosește la veruci rezistente, dar necesită anestezie și poate cicatriza. PDL vizează vasele din neg – unele studii arată eficacitate bună (oprește aportul de sânge al negului, îl face să moară).
• Imunoterapie locală/intralezională: Ideea e de a “stimula” sistemul imun să recunoască virusul:
  • Bleomicina intralezional: injecții cu o soluție de bleomicină (agent chimioterapic) în neg – foarte eficiente (~80% rata de vindecare), dar pot fi dureroase și bleomicina are un risc de efecte adverse locale (cicatrice, necroză) și sistemice (dacă doza e mare – rar, tox pulmonar). Folosit pentru veruci plantare mari refractare.
  • Imiquimod 5% crema: Un imunomodulator care stimulează interferonul local. Folosit mai frecvent pentru negi genitali sau keratoze actinice, s-a folosit off-label și pe negi cutanați (ex. veruci plane pe față). Rezultatele variază; e scump și acțiune lentă.
  • Imunoterapia cu antigene: Se poate injecta intralesional candida, antigen de păduche, tuberculină etc. (substanțe la care persoana are reacție imună) – reacția adjuvantă poate duce la eliminarea negului. Unele clinici folosesc injecții cu antigen candida cu succes bun la veruci multiple.
  • Cimetidina oral: Un antihistaminic H2 folosit off-label la doze mari, s-a sugerat că are efect imunomodulator pe negi – studii au arătat rezultate inconsistente.
• Observația (fără tratament): Având în vedere că la copii majoritatea negilor dispar spontan, uneori se adoptă atitudinea “așteaptă și vezi”, mai ales dacă veruca nu deranjează. Se monitorizează la câteva luni. Dacă se înmulțesc sau persistă >2 ani, atunci se intervine.

Nu există “un tratament perfect” – adesea se combină metode: de exemplu, se face crioterapie + aplicare de acid salicilic între ședințe. Sau imunoterapie intralezională + ceva topic. Scopul e distrugerea completă a negului plus stimularea imunității împotriva HPV ca să prevină recurențe.

Recomandări specifice și sfaturi utile pentru pacienți

Pacienții cu veruci pot lua și ei măsuri pentru a trata sau preveni răspândirea negilor:

• Tratamente la domiciliu cu acid salicilic: Dacă medicul ți-a indicat, folosește consecvent soluția sau plasturele cu acid salicilic. Înmoaie negul în apă caldă 5-10 minute înainte, pilește ușor suprafața cu pilă/șmirghel (pe care apoi nu-l folosești pt altceva) și aplică acidul. Acoperă cu plasture sau bandaj oclusiv – sporește eficacitatea. Repetă zilnic. Ai răbdare – chiar și un neg mare se va micșora treptat.
• Protejează pielea sănătoasă: Când folosești acid salicilic sau alte substanțe caustice, evită să atingi pielea din jur (poți aplica vaselină pe pielea normală din jurul verucii ca barieră). Astfel eviți iritația nedorită.
• Nu îți roade, tăia sau scobi negii: Traumatizarea poate răspândi virusul în țesutul din jur sau sângera. Mai bine folosește metodele corecte. Dacă un neg face o bubiță cu sânge, curăță cu antiseptic și acoperă-l.
• Nu împărți obiecte personale: Pentru a preveni contagiunea, nu folosi în comun lame de ras, prosoape, încălțăminte. Poartă papuci în dușuri publice. Dacă ai negi pe mâini, evită să dai obiecte sensibile altora fără igienizare (de exemplu, instrumente de manichiură).
• Acoperă negii în situații cu risc: De exemplu, dacă mergi la piscină și ai un neg plantar, pune un plasture rezistent la apă sau poartă șlapi când nu ești în apă, ca să protejezi pe alții și să nu-l agresezi pe al tău. La fel, un neg la deget poate fi acoperit cu bandaj dacă lucrezi mult cu mâinile (nu scapi viruși în mediu).
• Îngrijirea după tratament: Dacă ai făcut crioterapie sau alt tratament la medic, urmează indicațiile post-procedură. De exemplu, după crioterapie, poate apărea o bulă – nu o sparge; las-o să se retragă singură sau dacă e mare consultă medicul. Menține zona curată, poți aplica o cremă cu antibiotic local dacă ți-a spus medicul (pentru a preveni infecția bubei).
• Obiceiuri igienice generale: Păstrează pielea uscată și curată. Schimbă zilnic șosetele dacă ai negi plantari, pulverizează pudră antifungică/antiperspirantă dacă transpiri mult (deși negii nu-s ciuperci, un mediu uscat e mai puțin propice răspândirii).
• Întărește-ți imunitatea: O alimentație sănătoasă, bogată în vitamine (A, C, E), somn adecvat, reducerea stresului – toate pot ajuta corpul să lupte contra virusului. Nu e ceva instant, dar e logic că un corp sănătos scapă de veruci mai repede.
• Ai răbdare și perseverență: Poate dura timp până scapi complet de negi. Chiar și cu tratament agresiv, unele se reduc încet. Nu te descuraja dacă după 1-2 săptămâni nu s-au dus – uneori e nevoie de 4-8 săpt. de acid salicilic sau repetate crioterapii. Continuă conform planului medicului.
• Când ești incert, consultă medicul: Dacă ai o leziune ce seamănă cu un neg dar e atipică (de exemplu sângerează ușor, crește rapid, are culori neobișnuite sau e foarte dureroasă), mergi la dermatolog – ocazional, carcinoame scuamoase superficiale pot mima veruci, mai ales la vârstnici. Mai bine să verifici.
• Evita miturile periculoase: Remedii “băbești” ca legatul negului cu ață, frecatul cu diverse substanțe ca usturoi sau ceapă pot uneori da rezultate (prin iritare/imunostimulare), dar pot și arde pielea din jur sau infecta. Siguranța e importantă – discuta cu medicul despre eventuale remedii naturiste, dar de obicei e preferabil tratamentul standard.
• Vaccinarea HPV: Vaccinurile HPV disponibile (Gardasil, Cervarix) protejează contra tulpinilor oncogene (16,18 etc. pentru cancer cervical) și câteva care cauzează negi genitali (6,11), dar nu acoperă majoritatea tulpinilor care cauzează veruci cutanate comune. Deci nu previn negii de pe mâini/picioare. Poate în viitor se vor include mai multe tulpini.

Importanța consultului medical dermatologic

Chiar dacă verucile sunt benigne, există câteva motive solide pentru care e util să consulți un dermatolog:

• Confirmarea diagnosticului: Nu toate leziunile verucoase sunt negi simpli. Un ochi avizat poate distinge un neg de o leziune precanceroasă sau de altă natură. De exemplu, un carcinom scuamos de pe mâna unei persoane în vârstă poate semăna cu un neg “care nu mai trece”, ceea ce e periculos de neglijat. Dermatologul, cu eventual dermatoscop, va stabili clar natura leziunii. Dacă sunt dubii, se poate face biopsie.
• Plan de tratament eficient și sigur: Dermatologul îți va recomanda cea mai potrivită opțiune pentru tine: de exemplu, la un copil mic e preferabil tratament topic (acid salicilic, cantharidină) în loc de crioterapie dureroasă. La un adult grăbit poate face direct crioterapie. La cineva cu multe negi refractari, va sugera imunoterapie sau excizie. Fără consult, ai putea pierde vremea cu metode sub-optime sau, invers, ai putea folosi soluții nepotrivite (de exemplu, acid salicilic concentrat pe față – care ar lăsa cicatrice).
• Proceduri realizate profesionist: Unele tratamente necesită personal medical: crioterapia corectă (mulți medici de familie nu au azot lichid la -196°, eventual un spray slab cu protoxid de azot), electrocauterizarea, laserul etc. Dermatologii au echipamentul și experiența pentru a le realiza minim traumatic și cu cele mai mari șanse de succes.
• Urmărire și schimbare de tactică: Dacă un neg nu răspunde la o metodă după un timp rezonabil, dermatologul poate trece la altceva. Ei știu care veruci sunt mai greu de tratat (ex. cele periungheale) și pot combina strategii. Un exemplu: dacă ai veruci multe pe mâini care tot reapar, medicul poate decide injectarea intralezională de antigen candida, lucru care singur n-ai putea să-l faci.
• Tratarea numărului mare de negi: Dacă ai, de pildă, 20-30 de veruci plane pe față, nu e practic să le tratezi singur. Medicul poate face un peeling chimic special sau multiple atingeri cu crioterapie superficială, sau să-ți prescrie un retinoid topic. Eficiența crește sub supervizarea lor.
• Sfaturi personalizate: Dermatologul îți poate arăta concret cum să îngrijești negul (mulți pacienți aplică prost acidul salicilic sau abandonează prea repede). De asemenea, poate preveni complicații – de ex. avertizându-te să nu aplici acid pe piele sănătoasă, să nu storci buba după crioterapie etc.
• Confort și celeritate: O verucă plantară dureroasă poate fi rezolvată mai rapid cu metodele din cabinet (chiuretaj, bleomicină injecție, etc.) decât cu luni de acid salicilic. Dermatologul te poate scăpa mai repede de chin, adaptând agresivitatea tratamentului la nevoile tale.
• Gestionarea negilor recalcitranți/imunodeprimați: Dacă ești imunocompromis (ex. pacient transplantat, HIV) și faci veruci cu zecile, dermatologul poate colabora cu medicul tău curant pentru eventuale ajustări de imunosupresoare sau tratamente sistemice (cum ar fi retinoizi sau cimetidină, chiar interferon în cazuri severe).
• Evitarea cicatricelor: Dermatologul va alege metoda care minimizează riscul de cicatrice, mai ales în zone cosmetice. Un nespecialist poate, din neștiință, să ardă prea adânc un neg și să lase o cicatrice inestetică, uneori mai supărătoare decât negul. Dermatologii au finețe în aceste proceduri.
• Tratarea altor leziuni concomitente: Poate ai de fapt și bătături sau altceva alături de negi. Dermatologul le poate identifica și trata separat (de exemplu, debridarea calusului în jurul unei veruci plantare, pentru a face tratamentul verucii mai eficient). Plus, pot verifica pielea de negi genitali, dacă e relevant (uneori cine are veruci comune poate avea și condiloame genitale de alt HPV).
• Reasigurare și educație: Medicul te va reasigura că negii sunt benigni și foarte comuni – mulți pacienți simt rușine sau se tem de stigmat. Îți va da sfaturi de prevenție (cum am enumerat noi mai sus). Toate acestea reduc stresul asociat.

Verucile pot fi frustrante, dar cu ajutor dermatologic pot fi gestionate eficient. Carol Clinic oferă o gamă completă de terapii pentru negi, adaptate vârstei pacientului și tipului de verucă, astfel încât să scăpați de ele cât mai rapid și atraumatic posibil.