Descriere generală

Pneumonia este o infecție acută a plămânilor, caracterizată prin inflamarea alveolelor pulmonare (micii saci de aer din plămâni). În timpul pneumoniei, aceste alveole se umplu cu puroi și lichid, ceea ce îngreunează respirația și scade aportul de oxigen în organism. Boala poate fi provocată de o varietate de microorganisme (bacterii, virusuri sau, mai rar, fungi) și poate varia de la forme ușoare (asemănătoare unei răceli) până la forme severe, potențial amenințătoare de viață. Pneumonia afectează toate categoriile de vârstă, însă prezintă un risc crescut la copiii mici, vârstnici și persoanele cu boli cronice preexistente. Este una dintre principalele cauze de mortalitate prin infecție la nivel global, în special în rândul copiilor sub 5 ani.

Cauze și factori de risc

• Cauze infecțioase: Cel mai frecvent, pneumonia este cauzată de bacterii (precum Streptococcus pneumoniae) sau virusuri (precum virusul gripal, virusul sincitial respirator etc.). Există și cauze atipice (Mycoplasma, Legionella) și, rar, infecții fungice la pacienți imunodeprimați.
• Transmitere: Microbii se răspândesc pe cale aeriană (prin picături eliminate de o persoană infectată atunci când tușește sau strănută) sau prin contact direct cu secrețiile acesteia.
• Factori de risc: Vârsta foarte tânără sau înaintată (copiii mici și persoanele peste 65 ani sunt mai vulnerabile), prezența bolilor cronice (diabet, BPOC, insuficiență cardiacă, boli renale sau hepatice), imunitatea scăzută (infecția HIV, tratamente cu steroizi sau chimioterapie), fumatul și expunerea la poluare sau noxe respiratorii cresc susceptibilitatea la pneumonie. De asemenea, sezonul rece predispune la infecții respiratorii, iar pneumonia poate apărea ca și complicație a unei gripe netratate corespunzător.

Simptome principale

Simptomatologia în pneumonie poate debuta brusc sau progresiv, în funcție de agentul cauzator și starea pacientului. Cele mai comune simptome sunt:

• Tuse persistentă: La început uscată, apoi productivă (cu expectorație de spută galben-verzuie sau chiar cu urme de sânge în cazuri severe).
• Febră (adesea peste 38°C) însoțită de frisoane și transpirații.
• Dispnee (dificultăți de respirație) și respirație accelerată, pacientul simțind că nu poate trage suficient aer.
• Durere toracică de tip pleuritic – junghi toracic accentuat de inspirație profundă sau tuse.
• Oboseală marcată și stare generală alterată (slăbiciune, fatigabilitate).
• Alte simptome: Cefalee, lipsa poftei de mâncare, greață sau vărsături (în special la copii), confuzie sau stare mentală modificată la vârstnici.

În formele severe, buzele și unghiile pot căpăta o tentă vânătă (cianoză) din cauza oxigenării insuficiente.

Modalități de diagnostic

Diagnosticul pneumoniei este stabilit de medic pe baza evaluării clinice și a investigațiilor paraclinice. Examenul clinic relevă frecvent febră, tahipnee (respirație rapidă), raluri crepitante la ascultația plămânilor și uneori diminuarea murmurului vezicular într-o zonă pulmonară. Radiografia toracică este investigația esențială, evidențiind opacități pulmonare (infiltrate) caracteristice pneumoniei. De asemenea, se pot efectua:

• Analize de sânge: hemoleucograma (arată adesea leucocitoză în infecțiile bacteriene), proteina C reactivă (CRP) și VSH crescute sugerând inflamație, teste pentru oxigenarea sângelui (saturația de oxigen scăzută).
• Examen microbiologic al sputei: cultură și examen microscopic (frotiu Gram, BAAR dacă se suspectează tuberculoză) pentru identificarea agentului patogen și testarea sensibilității la antibiotice.
• Oxigenometrie sau gazometrie arterială: pentru a evalua gradul insuficienței respiratorii (nivelul de oxigen și dioxid de carbon din sânge).
• Teste rapide și specifice: În anumite situații se folosesc teste antigenice rapide (de exemplu, test urin ar pentru antigenul pneumococic sau legionară) sau PCR pentru virusuri respiratorii (inclusiv SARS-CoV-2, virus gripal) dacă se suspectează o pneumonie virală.

Medicul internist poate recomanda și CT toracic în cazuri atipice sau neconcludente, pentru detalii suplimentare, sau consult pneumologic de specialitate dacă este necesar.

Opțiuni de tratament

Tratamentul pneumoniei depinde de cauza infecției (bacteriană vs. virală), de severitatea bolii și de starea pacientului. În formele ușoare până la moderate, tratamentul se efectuează de obicei la domiciliu, cu monitorizare periodică medicală. În schimb, pneumoniile severe (ex. cu insuficiență respiratorie, saturație de oxigen < 90%, afectare extinsă pe radiografie, tensiune scăzută) necesită spitalizare pentru terapie intensivă de susținere.

Principalele măsuri terapeutice includ:

• Antibiotice: Reprezintă pilonul tratamentului în pneumoniile bacteriene. Medicul va alege antibioticul în funcție de agentul suspectat, de ghidurile locale și de eventualul rezultat al culturilor. Pentru pneumoniile comunitare tipice, se utilizează frecvent amoxicilină (adesea combinată cu acid clavulanic) sau macrolide (azithromycin, clarithromycin) – amoxicilina fiind adesea antibioticul de elecție. În formele atipice sau la alergici, se recurge la doxyciclină sau fluoroquinolone respiratorii. Dacă pneumonia este severă, se pot administra antibiotice injectabile cu spectru larg și asociere de antibiotice. Durata tratamentului este în general de 7-10 zile (poate fi extinsă la 14 zile sau mai mult în funcție de evoluție și agent).
• Antivirale: În cazul pneumoniilor virale, antibioticele nu sunt eficiente. Tratamentul este în principal simptomatic. Totuși, pentru gripă (virus gripal) există antivirale specifice (oseltamivir) ce pot fi administrate în primele 48 de ore de la debut, reducând durata și severitatea bolii. Pentru COVID-19, vezi secțiunea dedicată; există antivirale precum Paxlovid (nirmatrelvir/ritonavir) indicate la pacienții cu risc crescut, ce pot preveni agravarea dacă sunt începute în primele 5 zile de boală.
• Măsuri de susținere: Odihnă la pat și hidratare corespunzătoare (lichide din plin) sunt esențiale pentru refacere. Se administrează antipiretice (paracetamol, ibuprofen) pentru febră și dureri, expectorante/fluidificante pentru a ușura eliminarea sputei, bronhodilatatoare inhalatorii dacă există wheezing sau bronhospasm asociat. Oxigenoterapia este necesară dacă pacientul are saturații scăzute; poate fi furnizat oxigen pe canulă nazală sau mască, în funcție de necesar.
• Tratament intervențional: În cazuri complicate, pot fi necesare proceduri specifice – de exemplu, drenaj pleural dacă pneumonia a produs un revărsat pleural purulent (empiem) sau bronhoscopie cu lavaj bronhoalveolar pentru diagnostic și decolmatare în pneumoniile cu atelectazie. Rareori, în abcese pulmonare, poate fi necesară drenarea chirurgicală.

Evoluția sub tratament este monitorizată de medic prin examene clinice repetate și, uneori, radiografii de control (la ~4-6 săptămâni de la debut) pentru a verifica rezoluția infiltratelor.

Rolul medicului internist și importanța prezentării la timp

Medicul internist are un rol central în diagnosticul și managementul pneumoniei, fiind adesea primul specialist care evaluează pacienții cu simptome respiratorii. Un consult medical prompt este esențial mai ales dacă apar simptome sugestive de pneumonie (tuse persistentă cu expectorație purulentă, febră mare, dificultăți de respirație), deoarece instituirea timpurie a tratamentului adecvat duce la o vindecare mai rapidă și reduce riscul de complicații (abcese pulmonare, insuficiență respiratorie acută, sepsis etc.).

La Carol Clinic, medicii noștri de medicină internă oferă evaluare completă și tratament pentru pneumonie în regim ambulator sau spitalicesc, în funcție de gravitate. Practicăm o abordare empatică și profesionistă, explicând pacientului planul terapeutic și măsurile de îngrijire la domiciliu. Dacă aveți suspiciunea de pneumonie, nu amânați prezentarea – tratament pneumonie București este disponibil la Carol Clinic, unde veți beneficia de consultație de specialitate, radiografie pulmonară și teste de laborator rapid, urmate de instituirea tratamentului optim. O consultație medicală la timp poate preveni evoluția către forme severe și complicații și vă asigură că primiți tratamentul corect, conform celor mai recente ghiduri.

Măsuri de prevenție

Prevenția pneumoniei se realizează printr-o serie de măsuri menite să reducă expunerea la agenții infecțioși și să întărească imunitatea organismului:

• Vaccinare: Este cea mai eficientă metodă de prevenție pentru anumite tipuri de pneumonie. Se recomandă vaccinarea anuală antigripală (gripa poate predispune la pneumonie bacteriană secundară) și vaccinarea antipneumococică, în special la copiii mici, vârstnici și cei cu boli cronice (vaccinul pneumococic protejează împotriva Streptococcus pneumoniae, o cauză majoră de pneumonie). De asemenea, vaccinul Hib (contra Haemophilus influenzae tip B) la copii și vaccinul pertussis (tuse convulsivă) fac parte din schema pediatrică și previn infecții respiratorii severe ce pot evolua în pneumonie.
• Igienă riguroasă: Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun sau dezinfectant pe bază de alcool, mai ales după suflarea nasului, strănut, tuse sau contact cu persoane bolnave, scade riscul transmiterii microbilor. Acoperirea gurii și nasului cu pliul cotului sau cu un șervețel de unică folosință când tușim sau strănutăm ajută la limitarea răspândirii picăturilor infectante.
• Evitarea factorilor de mediu nocivi: Renunțarea la fumat și evitarea expunerii la fumul de țigară (fumat pasiv) au un impact major, fumatul fiind un factor care distruge mecanismele de apărare ale căilor respiratorii. De asemenea, reducerea poluării din interiorul locuinței (folosirea sobelor/aragazelor curate, cu evacuarea fumului) contribuie la sănătatea pulmonară.
• Stil de viață sănătos: O alimentație echilibrată, bogată în legume și fructe, hidratarea adecvată și odihna suficientă ajută la menținerea unui sistem imunitar puternic. Exercițiile fizice regulate îmbunătățesc capacitatea respiratorie și rezistența organismului.
• Tratarea promptă a infecțiilor respiratorii: Răcelile sau episoadele de gripă trebuie gestionate corect (odihnă, hidratare, eventual antiviral la gripă) pentru a preveni suprainfecțiile bacteriene pulmonare. De asemenea, pacienții cu risc (de exemplu, vârstnici sau cei cu BPOC) ar trebui să se adreseze medicului la primele semne de exacerbări respiratorii, deoarece o consultație timpurie poate identifica și trata infecțiile în faze incipiente, evitând evoluția spre pneumonie.

Prin combinarea acestor măsuri, riscul de a dezvolta pneumonie poate fi semnificativ redus. Carol Clinic sprijină prevenția prin campanii de vaccinare și educarea pacienților privind igiena și stilul de viață, deoarece prevenția este întotdeauna mai bună decât tratarea bolii.