Rupturile de tendon (cum ar fi ruptura tendonului Ahilean la gleznă sau a unui tendon de la nivelul umărului, precum cele din coafa rotatorie) necesită adesea reparație chirurgicală, mai ales dacă ruptura este completă. După operație, zona afectată este de obicei imobilizată temporar sau menajată, pentru a permite începutul vindecării tendonului. Această perioadă de repaus, deși necesară, aduce cu sine slăbirea mușchilor adiacenți și rigiditate în articulația alăturată (de exemplu, rigiditatea gleznei după repararea tendonului Ahile). Recuperarea medicală după sutura unui tendon rupt are rolul de a vă ajuta să recâștigați forța, flexibilitatea și funcția membrului afectat, într-un mod sigur și controlat.
Reabilitarea începe gradual, conform indicațiilor medicului ortoped: inițial cu exerciții pasive sau asistate de mișcare, în care terapeutul vă ajută să mobilizați articulația fără a solicita excesiv tendonul proaspăt reparat. Scopul în primele săptămâni este prevenirea aderențelor și menținerea unui anumit grad de mobilitate, fără a compromite vindecarea tendonului. Pe măsură ce tendonul se consolidează, veți trece la exerciții active ușoare, apoi la exerciții de întărire musculară progresivă. De exemplu, după o ruptură de tendon Ahile, veți practica exerciții care implică mișcarea controlată a piciorului (flexia și extensia labei piciorului) și exerciții de sprijin ușor pe picior, crescând treptat încărcarea. Similar, pentru un tendon de la umăr, veți începe cu mișcări pendulare și veți avansa către ridicarea brațului și fortificarea mușchilor umărului. Kinetoterapeutul ajustează programul de recuperare în funcție de ritmul dumneavoastră de vindecare, astfel încât tendonul să fie solicitat exact cât poate suporta, evitând atât suprasolicitarea, cât și inactivitatea.
Beneficiile recuperării după o ruptură de tendon reparată se reflectă în recăpătarea aproape integrală a funcției zonei afectate. Cu răbdare și exercițiu, veți observa că durerea scade și flexibilitatea crește – articulația își redobândește amplitudinea normală de mișcare, iar mișcări care păreau imposibile imediat după accident (precum mersul normal în cazul tendonului Ahile sau pieptănatul părului în cazul unui tendon de umăr) devin realizabile din nou. Forța musculară revine treptat, permițându-vă să folosiți membrul respectiv fără restricții majore în viața de zi cu zi. Un alt beneficiu important este prevenirea reaccidentării: prin recuperare învățați cum să executați mișcările corect și cum să vă dozați efortul, astfel încât tendonul vindecat să nu fie suprasolicitat brusc. În final, recuperarea contribuie la redobândirea încrederii în propriul corp – vă veți simți din nou stăpân pe mișcările dumneavoastră, fără teama constantă de a nu vă răni din nou.
