Blefaroplastia inferioară: prin interiorul pleoapei sau sub gene?

01Care e diferența dintre abordul prin interiorul pleoapei și cel sub gene?

Ambele aborduri tratează pungile de sub ochi, dar ajung la grăsime pe drumuri diferite. La Carol Clinic, blefaroplastia inferioară se poate face prin abord extern, cu incizie sub gene, sau intern, transconjunctival, fără cicatrice vizibilă, în funcție de anatomia fiecărui pacient.

02Cine e un candidat potrivit pentru abordul prin interiorul pleoapei?

În forma lui pură, abordul transconjunctival se adresează pacienților mai tineri, cu grăsime proeminentă sub ochi, fără o pleoapă laxă și fără exces de piele sau de mușchi. Excesul de piele, tonusul slab al pielii pleoapei și afectarea ei importantă de soare sunt contraindicații pentru această variantă pură (StatPearls).

Dacă ai și riduri fine sau pielea ușor lăsată, abordul prin interior se poate completa. Tot mai des, el se combină cu scoaterea unei cantități minime de piele (sinteză publicată în 2020). Ca tratamente asociate, peelingul chimic sau laserul pot îmbunătăți laxitatea pielii, neregularitățile și ridurile (StatPearls).

03Când se alege incizia sub gene?

Când pielea pleoapei de jos e în exces și trebuie scoasă, se preferă de obicei abordul transcutanat, prin incizia sub gene. Avantajul lui este că se poate combina cu ridicarea țesuturilor din zona pomeților și cu susținerea colțului exterior al pleoapei, în funcție de cât de laxă este (sinteză publicată în 2020).

Incizia sub gene are mai multe variante. În cea conservatoare se scoate doar pielea în plus, iar mușchiul de dedesubt se păstrează. În varianta mai puțin conservatoare, numită „lambou piele-mușchi”, pielea se ridică împreună cu mușchiul, iar afectarea mușchiului poate slăbi pleoapa (sinteză publicată în 2020).

04Ce se face cu grăsimea: se scoate sau se mută?

Indiferent de abord, odată ajuns la grăsime, chirurgul o poate scoate sau o poate repoziționa (ASPS, sinteză publicată în 2020). Scoaterea tuturor celor trei compartimente de grăsime poate lăsa însă pleoapa de jos cu un aspect scobit (sinteză publicată în 2020).

De aceea, tehnicile actuale scot mai puțină grăsime și o mută peste adâncitura de sub ochi, prin interiorul pleoapei sau prin incizia sub gene. Ele pun accent și pe scoaterea minimă de piele, pe susținerea pleoapei și pe adăugarea de volum cu grăsime proprie (analiză sistematică publicată în 2025). Despre aceste tehnici afli mai multe din ghidul despre blefaroplastia cu păstrarea grăsimii.

05Ce se întâmplă dacă pleoapa de jos e laxă?

Cu vârsta, fibrele de colagen din pleoape se relaxează, iar pleoapa de jos poate ajunge mai jos decât de obicei, lăsând să se vadă albul ochiului dedesubt, situație numită „scleral show”. La consultație, medicul trage ușor pleoapa, depărtând-o de ochi, și urmărește cât de repede și de ușor revine la locul ei (StatPearls).

Colțul exterior al ochiului stă în mod normal mai sus decât cel interior. Dacă a coborât sub el, tendonul care îl susține s-a relaxat, iar tratamentul este cantopexia sau cantoplastia, tehnici care susțin pleoapa de jos (StatPearls, analiză sistematică publicată în 2025). Ele au devenit parte integrantă a blefaroplastiei inferioare, ca să prevină poziția anormală a pleoapei după operație (sinteză publicată în 2020).

06Ce riscuri are fiecare abord?

Blefaroplastia inferioară este mai pretențioasă tehnic decât cea superioară și mai expusă la complicații (StatPearls). Cele specifice pleoapei de jos țin de poziția ei: ectropionul, adică pleoapa răsfrântă în afară, și pleoapa trasă în jos, de multe ori temporar (ASPS). În studiile analizate, rata poziției anormale a pleoapei a variat între 0 și 12% (analiză sistematică publicată în 2025).

Incizia prin piele are aceste probleme mai des. Într-un studiu comparativ, „scleral show” a apărut la 3% după abordul transconjunctival și la 28% după cel transcutanat, iar un alt studiu leagă ectropionul, retracția și cicatricea de abordul transcutanat (sinteză publicată în 2020). Autorii analizei din 2025 notează însă că tehnicile sunt greu de comparat, pentru că studiile diferă mult între ele.

Chemoza, adică umflarea suprafeței ochiului, este o complicație frecventă după abordul transconjunctival (StatPearls), dar apare și după cel prin piele. Într-o serie de 892 de blefaroplastii superioare și inferioare, toate cazurile de chemoză s-au vindecat în cel mult 180 de zile, în medie în 26 de zile; riscul a fost mai mare la lamboul piele-mușchi și la cantopexie (analiză sistematică publicată în 2025).

Complicația cea mai de temut este sângerarea în spatele globului ocular: rară, dar poate pune vederea în pericol și cere intervenție imediată (sinteză publicată în 2020). Toate riscurile sunt explicate în ghidul despre riscurile blefaroplastiei.

07Cum diferă recuperarea?

La Carol Clinic, majoritatea pacienților revin la activitățile obișnuite în 7-10 zile, umflătura și vânătăile dispar complet în 2-3 săptămâni, iar rezultatul final se vede la 4-6 săptămâni. Aceste repere sunt pentru blefaroplastie în general; medicul îți spune la consultație cum se aplică abordului ales.

Diferențele țin mai ales de incizie. La abordul prin interior, incizia de obicei nu se coase și se vindecă, în general, într-o săptămână, deși unii chirurgi preferă s-o coasă (sinteză publicată în 2020). Inciziile de pe pleoape se închid cu fire sau cu adeziv, iar firele se scot în cel mult o săptămână (ASPS). Restul pașilor sunt în ghidul despre recuperarea după blefaroplastie.

08Cum se alege abordul la consultație?

Medicul alege abordul după cât exces de piele ai, cât de mult iese grăsimea, cât de adânc e golul de sub ochi, cât de lax e colțul exterior al ochiului și ce tonus are pleoapa (sinteză publicată în 2020). Aceeași sinteză notează că nu există un abord unic, corect pentru toți. La Carol Clinic, evaluarea include câmpul vizual, structura pleoapelor și simetria feței. Dacă nu știi încă dacă ai nevoie de operație sau de un tratament injectabil, citește ghidul pungi sub ochi: filler sau blefaroplastie.