Dermatita atopică
01Ce este dermatita atopică?
Dermatita atopică, cunoscută și ca eczemă atopică, este o boală inflamatorie cronică a pielii, cu piele uscată, mâncărime intensă (prurit) și leziuni eczematoase roșii, cu descuamare. Este foarte frecventă: afectează între 10% și 20% dintre copii în primii ani de viață, dar poate persista și la vârsta adultă sau poate apărea la orice vârstă. Debutul are loc adesea în copilăria mică, în multe cazuri între 2 și 6 luni, iar boala evoluează cu pusee de agravare, alternând cu perioade de remisiune.
Dermatita atopică face parte din așa-numita „triadă atopică”, fiind adesea asociată cu alte boli alergice, precum astmul bronșic sau rinita alergică. Nu este contagioasă, dar poate produce un disconfort mare, are impact asupra calității vieții pacientului și a familiei și necesită o îngrijire atentă, pe termen lung.
02Care sunt cauzele și factorii de risc?
Dermatita atopică rezultă dintr-o combinație de predispoziție genetică și factori de mediu, care duc la o disfuncție a barierei pielii și la o reacție imună exagerată. Cauzele exacte nu sunt pe deplin lămurite, dar se cunosc mai multe mecanisme și factori implicați:
Ereditatea și factorul genetic
Aproximativ 70% dintre pacienții cu dermatită atopică au rude cu boli alergice. Un copil are o probabilitate de aproximativ 50% să facă eczemă atopică dacă un părinte are o boală atopică (dermatită, astm sau rinită alergică), iar riscul crește la 80-90% dacă ambii părinți sunt atopici. Au fost identificate mutații genetice asociate cu dermatita atopică, de exemplu cele care afectează filagrina, o proteină esențială pentru bariera pielii. Deficitul de filagrină și de lipide protectoare (ceramide) contribuie la uscăciunea excesivă și la slăbirea barierei pielii, prin care alergenii pătrund mai ușor.
Factorii imunologici
Pielea atopică are o reacție imună de tip alergic (hipersensibilitate), mediată în principal de anticorpii IgE. Sistemul imunitar este hiperreactiv și răspunde exagerat la substanțe inofensive din mediu, ceea ce întreține o inflamație cronică. Sunt implicate citokine proinflamatorii de tip Th2.
Factorii declanșatori din mediu
Contactul cu diferiți factori externi poate declanșa sau agrava puseele: alergenii din aer (praf, acarieni din praful de casă, polen, mucegai), alergenii alimentari (la o parte dintre copiii mici, laptele de vacă, oul sau arahidele pot contribui la eczemă), iritanții pielii (săpunuri dure, detergenți, parfumuri, lână sau materiale sintetice aspre), temperaturile extreme și transpirația, care pot declanșa mâncărimea și leziunile. Infecțiile pielii (de exemplu cu stafilococul auriu) sau erupția dentară la bebeluși pot fi și ele factori agravanți.
Alți factori de risc
Vârsta (boala începe cel mai des în copilărie, deși poate persista sau poate debuta și la adult), clima rece sau uscată, care usucă pielea și agravează simptomele, fumatul pasiv (expunerea copilului la fumul de țigară a fost asociată cu un risc mai mare de eczemă) și stresul emoțional, care poate provoca sau agrava mâncărimea și eczema, într-un cerc vicios mâncărime-stres.
Pe scurt, de ce apare
Dermatita atopică apare la persoanele predispuse genetic, atunci când bariera deficitară a pielii este expusă la factori din mediu care declanșează inflamația alergică. Rezultatul este o piele foarte uscată și sensibilă, predispusă la mâncărime și iritații.
03Care sunt simptomele?
Principala manifestare este erupția eczematoasă cu mâncărime: zone de piele inflamată, roșie, care mănâncă intens. Aspectul și localizarea leziunilor variază în funcție de vârstă:
La sugari (0-2 ani)
Eczema apare adesea ca plăci roșii, cu piele uscată și descuamată, mai ales pe obraji și pe față (obraji, frunte, bărbie) și pe scalp. Pielea poate fi aspră, cu mici vezicule sau cruste. Sugarii sunt agitați, își freacă fața de pernă sau se scarpină, așa că pot apărea zgârieturi.
La copii (2-12 ani)
Pe măsură ce copilul crește, leziunile se mută mai ales în pliuri: pliurile coatelor, spatele genunchilor, dar și pe gât, pe încheieturi și pe glezne. Din cauza scărpinatului cronic, pielea se îngroașă (lichenificare), este foarte uscată și crapă ușor. Leziunile au margini neclare și pot varia de la zone roșii, umflate, sau zone care zemuiesc, în puseele acute, până la zone îngroșate și mai închise la culoare, în fazele cronice.
La adolescenți și adulți
Leziunile pot continua în pliuri (coate, genunchi) și pe mâini, iar frecvent sunt afectate și pleoapele, zona din jurul ochilor și gâtul. Pielea este foarte uscată și dă mâncărime. La adulți, eczema atopică poate afecta uneori predominant mâinile sau poate avea aspectul unei eczeme cronice localizate, cu plăci îngroșate persistente. Mâncărimea rămâne simptomul principal, adesea mai intensă noaptea, și afectează somnul.
Semne asociate și complicații
Unii pacienți atopici pot avea și semne asociate: cearcăne alergice (pielea mai închisă la culoare sub ochi, din cauza frecării), pliul Dennie-Morgan (un pliu suplimentar sub pleoapă), keratoză pilară (aspect de „piele de găină” pe brațe), xeroză (uscăciune difuză a pielii) sau infecții repetate ale pielii (impetigo), din cauza barierei de apărare slăbite. În puseele acute, scărpinatul intens poate duce la suprainfecții bacteriene ale eczemei (leziunile devin purulente, cu cruste galbene) sau la forme extinse, care necesită tratament prompt.
Cum evoluează boala
Dermatita atopică are o evoluție cronică, cu perioade de ameliorare și agravări. Mâncărimea intensă creează un cerc vicios: te scarpini ca să simți ușurare, dar scărpinatul agravează leziunile și inflamația, iar mâncărimea crește. Pot apărea iritabilitate, tulburări de somn și un impact psihosocial, mai ales la copii, care pot fi agitați, și la adolescenți, care pot deveni anxioși sau retrași din cauza aspectului pielii.
04Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul de dermatită atopică este în principal clinic, pe baza aspectului leziunilor, a localizării lor și a istoricului. Medicul dermatolog identifică semnele caracteristice (uscăciunea marcată a pielii, eczemele cu mâncărime care revin, distribuția tipică pentru vârstă) și întreabă despre antecedentele personale sau familiale de atopie (rinită alergică, astm, conjunctivită alergică). Nu există un test de laborator specific, dar unele investigații pot fi utile:
Testele alergologice
Pentru că mulți pacienți atopici au IgE crescute și diverse alergii, medicul poate recomanda teste cutanate prick sau dozarea IgE specifice pentru anumiți alergeni, mai ales dacă un alergen alimentar sau din mediu pare să declanșeze puseele. De exemplu, la copiii mici cu eczemă severă se pot face teste pentru alergia la proteinele laptelui, la ou sau la arahide.
Examenul micologic
Dacă leziunile de pe scalp sau din alte zone ridică suspiciunea unei infecții cu ciuperci (de exemplu o dermatofitoză) sau dacă diagnosticul este incert, medicul poate recolta probe pentru examenul microscopic și cultura fungică, pentru a exclude alte cauze.
Biopsia cutanată
Este rareori necesară, doar în cazurile atipice sau pentru excluderea altor dermatite (de contact, psoriazis). La microscop, dermatita atopică are aspectul unei dermatite eczematoase spongiotice.
Analizele de sânge
Unii pacienți au eozinofilie (eozinofile crescute) sau IgE totale crescute, ceea ce susține terenul atopic, dar aceste analize nu sunt obligatorii pentru diagnostic. Dacă apar semne de suprainfecție, se pot face analize pentru infecții, de exemplu culturi din secreții.
Criteriile de diagnostic
Medicul stabilește diagnosticul pe baza criteriilor clinice (criteriile Hanifin-Rajka, care includ mâncărimea, aspectul și distribuția eczemei, evoluția cronică, recurentă, și antecedentele personale sau familiale de atopie). Totodată exclude alte cauze: dermatita seboreică, cu localizare și aspect diferite, dermatita de contact, care apare prin contact direct cu un iritant sau un alergen, psoriazisul și scabia, care poate imita eczema prin leziuni cu mâncărime.
05Cum se tratează dermatita atopică?
Tratamentul urmărește ameliorarea simptomelor, în special a mâncărimii, reducerea inflamației și refacerea barierei pielii. Pentru că boala este cronică și revine, îngrijirea pe termen lung și informarea pacientului sunt esențiale. Principalele opțiuni sunt:
Emolientele și hidratarea intensivă
Baza tratamentului este îngrijirea zilnică a pielii. Aplicarea regulată, de cel puțin două ori pe zi, a cremelor emoliente sau a unguentelor hidratante ajută la refacerea barierei pielii și previne pierderea de apă. Emolientele cu ceramide, uree, glicerină, vaselină sau derivați de acizi grași pot reduce uscăciunea și mâncărimea. Ideal, se aplică imediat după baie, în primele 3 minute, când pielea este încă ușor umedă, ca să „sigileze” apa în piele. Emolientele se aplică pe toată suprafața pielii, nu doar pe zonele afectate, ca tratament de fond continuu.
Corticosteroizii locali
În puseele inflamatorii, cremele sau unguentele cu corticosteroizi (hidrocortizon, metilprednisolon aceponat, betametazonă și altele, în diferite concentrații) sunt tratamentul standard pentru reducerea inflamației și a mâncărimii. Se aleg după potență și zonă: pe față și în pliuri, corticoizi slabi, pe pielea groasă, de potență medie sau mare. Se aplică pe termen scurt (de obicei 7-14 zile), pentru stingerea puseului, apoi se reduce frecvența sau se opresc, iar emolientul continuă. Folosirea corectă (în strat subțire, doar pe leziuni, conform indicației medicului) reduce la minimum riscul de efecte adverse asupra pielii (subțierea pielii, vase mici dilatate).
Inhibitorii de calcineurină locali
Tacrolimusul unguent și pimecrolimusul cremă sunt medicamente fără corticoizi, care reduc activitatea sistemului imunitar local din piele. Sunt indicați mai ales pentru zonele sensibile (față, pleoape) sau pentru folosirea pe termen mai lung, pentru menținerea remisiunii, pentru că nu au efectele adverse ale corticoizilor asupra pielii. Se pot folosi la copiii peste 2 ani și la adulți. La aplicare pot da o ușoară senzație de arsură, care dispare de obicei în câteva minute.
Antihistaminicele
Antihistaminicele H1 orale (precum cetirizina, loratadina sau, dacă este nevoie de sedare noaptea, difenhidramina, hidroxizina) pot reduce mâncărimea. Nu acționează direct asupra inflamației, dar pot rupe ciclul mâncărime-scărpinat și îmbunătățesc somnul și calitatea vieții, mai ales în puseele acute.
Antibioticele și antiviralele
Dacă leziunile se suprainfectează (impetiginizarea cu stafilococul auriu, cu cruste galbene, purulente), se folosesc antibiotice locale (mupirocină unguent) sau sistemice, în funcție de severitate. Persoanele cu dermatită atopică sunt predispuse și la infecții virale ale pielii, precum moluscum contagiosum sau herpesul (eczema herpeticum). Eczema herpetică este o complicație severă, în care virusul herpetic se extinde pe piele, și necesită tratament antiviral sistemic (aciclovir) și consult medical de urgență.
Fototerapia
În formele cronice, rezistente la tratamentele locale, expunerea controlată la raze ultraviolete (UVB cu bandă îngustă sau UVA1) poate ajuta. Lumina UV are efect imunomodulator și antiinflamator și reduce leziunile, dar necesită ședințe repetate, sub supraveghere medicală, și nu este recomandată la copiii foarte mici.
Tratamentele sistemice
În cazurile severe, rezistente la celelalte tratamente, la adulți și uneori la adolescenți se pot folosi medicamente care suprimă răspunsul imun: corticoizi orali (pe termen scurt, în puseele foarte grave), ciclosporină, metotrexat, azatioprină sau micofenolat mofetil. Pot controla dermatita atopică severă, dar au efecte adverse potențial importante și necesită monitorizare atentă. În ultimii ani a apărut și terapia biologică: dupilumabul, un anticorp monoclonal anti-IL-4/IL-13, indicat în dermatita atopică moderat-severă care nu răspunde la alte tratamente. Se administrează injectabil și s-a dovedit eficient în reducerea multor simptome, fiind o opțiune modernă de tratament.
Informarea și prevenirea recidivelor
O parte importantă a tratamentului este informarea pacienților și a părinților despre natura cronică a bolii, tehnicile corecte de îngrijire a pielii și evitarea factorilor declanșatori cunoscuți. Uneori se recomandă și consiliere psihologică, dacă boala are un impact emoțional important sau dacă tratamentul nu este respectat.
Un plan individualizat
Prin combinarea acestor metode, majoritatea pacienților cu dermatită atopică pot obține un control bun al simptomelor. Planul de tratament se adaptează vârstei, severității și zonelor afectate și se modifică în timp, în funcție de răspuns.
06Sfaturi utile pentru îngrijirea pielii atopice
Pe lângă tratamentele prescrise, câteva măsuri de îngrijire și schimbări în stilul de viață reduc frecvența și intensitatea puseelor. Aplicate consecvent, prelungesc perioadele de liniște și reduc nevoia de medicamente puternice:
Hidratează zilnic pielea
Aplică emolient pe toată suprafața pielii de cel puțin două ori pe zi, chiar și când nu ai leziuni active. Alege consistența (cremă, unguent) după gradul de uscăciune: unguentele grase sunt foarte eficiente pentru pielea extrem de uscată. Ține crema la îndemână (de exemplu, un tub în baie și unul la serviciu sau la școală), ca să îți amintești să o reaplici des. O piele bine hidratată dă mai puțină mâncărime și lasă să pătrundă mai greu alergenii.
Băi scurte și călduțe
Limitează baia sau dușul la 5-10 minute, cu apă călduță, nu fierbinte, pentru că apa foarte fierbinte accentuează mâncărimea și usucă pielea. Folosește doar produse de curățare blânde (syndet), cu pH neutru, fără parfum sau coloranți, formulate pentru pielea atopică. Evită bureții aspri și frecarea puternică. După baie, tamponează pielea cu un prosop moale, fără să freci, și aplică imediat, în 2-3 minute, un strat generos de emolient, ca să reții umiditatea.
Hainele potrivite
Poartă haine moi, din materiale naturale (bumbac, in, mătase), care lasă pielea să respire. Evită lâna și materialele sintetice, care pot irita pielea, și taie etichetele aspre. Spală hainele noi înainte de a le purta, ca să îndepărtezi substanțele chimice (de exemplu formaldehida). Folosește detergenți lichizi blânzi și clătește bine rufele: detergentul lichid se clătește mai ușor și lasă mai puține reziduuri. Evită balsamurile de rufe parfumate.
Un mediu curat
Redu la minimum praful și acarienii: aerisește zilnic camera, folosește huse antiacarieni pentru saltea și pernă și spală lenjeria de pat săptămânal, la temperatură înaltă. Scoate din dormitor covoarele groase, draperiile grele și jucăriile de pluș în exces, care adună praf. Păstrează o umiditate moderată: aerul prea uscat agravează uscăciunea pielii, iar cel prea umed favorizează mucegaiul (la nevoie, un dezumidificator sau un purificator de aer poate ajuta). Evită fumul de țigară în preajma persoanei cu dermatită atopică și, pe cât posibil, poluarea și vaporii chimici iritanți.
Identifică și evită alergenii declanșatori
Fii atent la legătura dintre pusee și anumiți factori. Dacă observi că unele alimente agravează eczema (de exemplu lactatele, ouăle sau arahidele la copilul mic), discută cu medicul, care poate recomanda teste alergologice și o dietă de eliminare supravegheată. Nu scoate alimente din dietă pe cont propriu, fără aviz medical, pentru că restricțiile nejustificate pot duce la carențe nutriționale, mai ales la copii. Evită însă alimentele la care alergia a fost confirmată. Protejează copilul de acarieni și de animalele de companie, dacă s-a dovedit că este alergic la ele, și ferește-l de supraîncălzire și transpirație (haine prea groase, camere supraîncălzite).
Unghii scurte și fără scărpinat
Taie foarte scurt unghiile copilului și păstrează-le curate, ca să reduci zgârieturile și riscul de suprainfecție; la cei mici, mănușile de bumbac purtate noaptea împiedică scărpinatul în somn. Încearcă să îi distragi atenția copilului când îl mănâncă pielea și aplică local o compresă umedă rece, care calmează mâncărimea fără scărpinat. Și adulții ar trebui să evite conștient scărpinatul: cu cât te scarpini mai mult, cu atât mâncărimea crește.
Stilul de viață și stresul
Gestionează stresul și oboseala, pentru că pot declanșa pusee. Asigură un somn suficient, atât copiilor, cât și adulților, și include tehnici de relaxare sau activitate fizică moderată, care reduc tensiunea psihică. Sprijinul psihologic sau grupurile de sprijin pentru părinții copiilor cu dermatită atopică pot ajuta la gestionarea bolii.
Respectă planul de tratament
Urmează indicațiile medicului pentru aplicarea tratamentelor (cremele cu cortizon sau tacrolimus în puseu, reducerea treptată a corticoizilor, administrarea antihistaminicelor). Mergi la control conform recomandărilor: uneori tratamentul trebuie ajustat în funcție de anotimp (mulți pacienți se agravează iarna și se ameliorează vara) sau de creștere, pentru că la copii dozele se modifică odată cu greutatea.
07De ce este important consultul dermatologic?
Consultul dermatologic este esențial pentru îngrijirea corectă a dermatitei atopice, mai ales pentru că boala este cronică și poate avea complicații. Consultul regulat îți oferă șansa unei vieți cât mai normale, cu un control bun al simptomelor:
Un diagnostic corect
Multe afecțiuni pot semăna cu eczema atopică: dermatitele de contact, psoriazisul, scabia. Medicul dermatolog confirmă diagnosticul și evită astfel tratamentele greșite.
Un plan de tratament personalizat
Dermatita atopică nu are un leac definitiv, dar dermatologul te ajută să ții boala sub control. Stabilește severitatea și extinderea bolii, apoi prescrie tratamentele potrivite vârstei și nevoilor: ce tip de corticoid sau de imunomodulator să folosești, cât timp, când treci la tratamentul de întreținere. Un plan individualizat crește șansele de reușită și reduce riscurile.
Urmărirea și ajustarea tratamentului
Prin controale periodice, medicul evaluează răspunsul la tratament și îl modifică atunci când apar schimbări: creșterea copilului, anotimpul, o sarcină, alergii noi. Dacă un tratament nu funcționează sau dă reacții adverse, medicul încearcă alte opțiuni, inclusiv terapiile noi, precum cele biologice, disponibile în centrele de specialitate.
Informare și prevenție
În consultație primești sfaturi despre îngrijirea pielii, alimentație și mediu, adică înveți cum să previi, pe cât posibil, puseele viitoare. De exemplu, medicul te poate învăța tehnica „îmbrăcării umede” pentru puseele severe, îți poate recomanda dermatocosmetice potrivite sau te poate îndruma spre teste alergologice, când sunt indicate.
Tratarea complicațiilor
Dacă apar infecții ale pielii, dermatologul îți prescrie prompt tratamentul. Dacă boala afectează sever calitatea vieții (insomnie, depresie la adolescent din cauza aspectului pielii), medicul poate colabora cu pediatrul, cu alergologul sau cu psihologul, pentru o abordare multidisciplinară.
Întrebări frecvente
Nu găsești răspunsul? Scrie-ne pe WhatsApp la 0770 638 357.
Nu. Dermatita atopică nu este contagioasă: apare la persoanele predispuse genetic, când bariera deficitară a pielii este expusă la factori din mediu care declanșează o inflamație de tip alergic. Poate produce însă un disconfort mare și afectează calitatea vieții pacientului și a familiei.
De cel puțin două ori pe zi, pe toată suprafața pielii, chiar și când nu există leziuni active. Ideal, aplică-l imediat după baie, în primele 2-3 minute, când pielea este încă ușor umedă, ca să reții apa în piele. O piele bine hidratată dă mai puțină mâncărime.
Nu, dacă sunt folosite corect: în strat subțire, doar pe leziuni, de obicei 7-14 zile în puseu, conform indicației medicului. Așa, riscul de efecte adverse, cum sunt subțierea pielii și vasele mici dilatate, este minim. Pe față și în pliuri se folosesc corticoizi slabi, iar pe pielea groasă, de potență medie sau mare.
Nu pe cont propriu. Dacă observi că anumite alimente, precum lactatele, ouăle sau arahidele, agravează eczema, discută cu medicul, care poate recomanda teste alergologice și o dietă de eliminare supravegheată. Restricțiile nejustificate pot duce la carențe nutriționale, mai ales la copii.
Nu întotdeauna. Dermatita atopică începe adesea în copilăria mică, dar poate persista la vârsta adultă sau poate apărea la orice vârstă. Este o boală cronică, cu pusee și remisiuni, fără un leac definitiv, dar tratamentul potrivit și îngrijirea zilnică a pielii o țin sub control la majoritatea pacienților.
Surse și lecturi suplimentare.
Materiale pentru pacienți de la organizații medicale, autorități de sănătate și publicații de specialitate, pentru cine vrea să citească mai mult. Sursele sunt în limba engleză.
- 01NHSAtopic eczema
- 02Mayo ClinicAtopic dermatitis (eczema)
- 03AADEczema types: Atopic dermatitis overview
Ultima actualizare: Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală.Politica editorială
Specialiștii care te pot ajuta.
