Dislipidemia (tulburări ale colesterolului și trigliceridelor)
01Ce este dislipidemia?
Dislipidemia este un dezechilibru al grăsimilor (lipidelor) din sânge, manifestat cel mai des prin valori crescute ale colesterolului și/sau ale trigliceridelor ori prin scăderea colesterolului „bun”, HDL. Practic, dislipidemia descrie orice abatere de la valorile optime ale profilului lipidic, care cuprinde colesterolul total, colesterolul LDL (colesterolul „rău”), colesterolul HDL și trigliceridele. Poți avea dislipidemie, de exemplu, dacă ai colesterolul total și LDL-ul peste limite, trigliceridele crescute sau ambele simultan.
Valori orientative: colesterol total optim sub 200 mg/dL, LDL optim sub 100 mg/dL (sau chiar mai mic, în funcție de riscul cardiovascular), HDL peste 40 mg/dL la bărbați și peste 50 mg/dL la femei, trigliceride sub 150 mg/dL.
Dislipidemiile pot fi primare, cauzate de factori genetici (ca în hipercolesterolemia familială), sau secundare, cauzate de alimentația nesănătoasă, sedentarism, obezitate, diabet, hipotiroidism sau anumite medicamente. De obicei nu dau simptome, dar au consecințe pe termen lung: favorizează depunerea plăcilor de aterom pe vase (ateroscleroza) și cresc riscul de boli cardiovasculare majore, precum infarctul și accidentul vascular cerebral. La nivel mondial, dislipidemia este implicată în aproximativ o treime din bolile ischemice ale inimii, de aceea depistarea și tratarea ei din timp sunt esențiale pentru prevenția cardiovasculară.
02Care sunt cauzele și factorii de risc?
Valorile colesterolului și ale trigliceridelor sunt influențate de o combinație de factori genetici, alimentari, de stil de viață și de alte boli:
Cauzele genetice (dislipidemiile primare)
În hipercolesterolemia familială, o mutație genetică duce la un LDL foarte mare încă din copilărie, adesea peste 190 mg/dL în mod persistent, iar bolile de inimă apar frecvent devreme. În hipertrigliceridemia familială, trigliceridele sunt crescute cronic. În aceste forme, dislipidemia apare indiferent de dietă, deși dieta o poate agrava. Formele genetice pure sunt relativ rare.
Alimentația nesănătoasă
Este un factor major în dislipidemiile secundare. Grăsimile saturate și trans cresc LDL-ul; se găsesc în carnea grasă, unt, brânzeturile grase, prăjeli, patiseria cu margarină și fast-food. Excesul de zahăr și de carbohidrați rafinați (făină albă, dulciuri, băuturi carbogazoase) crește trigliceridele și scade HDL-ul, iar alcoolul în exces crește și el trigliceridele.
Sedentarismul
Lipsa exercițiului scade HDL-ul și se asociază adesea cu obezitatea abdominală, care vine la pachet cu trigliceride mari și LDL crescut.
Obezitatea și sindromul metabolic
Persoanele supraponderale, mai ales cu grăsime abdominală, au frecvent dislipidemie. Un tipar tipic este hipertrigliceridemia combinată cu HDL scăzut și LDL ușor crescut, pentru că țesutul adipos în exces perturbă metabolismul grăsimilor.
Diabetul de tip 2 și rezistența la insulină
Determină un profil numit dislipidemie aterogenă: trigliceride crescute, HDL scăzut și particule LDL mici și dense, mai periculoase.
Hipotiroidismul
Hormonul tiroidian scăzut încetinește metabolismul și duce adesea la LDL crescut, uneori și la trigliceride crescute. Multe persoane cu hipotiroidism netratat au colesterolul mare, care se corectează odată cu tratamentul hormonal.
Bolile renale cronice
Pot produce trigliceride crescute și HDL scăzut.
Anumite medicamente
Diureticele tiazidice, beta-blocantele, retinoizii, inhibitorii de protează folosiți în tratamentul HIV sau imunosupresoarele precum ciclosporina pot crește colesterolul sau trigliceridele.
Fumatul
Scade HDL-ul și favorizează oxidarea LDL-ului, ceea ce îi accentuează efectul aterogen.
Vârsta și sexul
Bărbații au în general un HDL mai mic și sunt predispuși de tineri la LDL crescut. La femei, înainte de menopauză, estrogenul oferă o oarecare protecție (HDL mai mare), dar după menopauză profilul lipidic se deteriorează adesea, iar LDL-ul poate crește.
De ce contează cauza
Stilul de viață modern, cu diete bogate în calorii goale și sedentarism, este un motor principal al dislipidemiilor și scoate la iveală predispozițiile genetice. De aceea, la colesterol sau trigliceride crescute, medicul întreabă despre dietă și activitate, verifică alte boli (diabet, tiroidă) și istoricul familial. Identificarea factorilor permite țintirea tratamentului: dacă există hipotiroidism, se tratează tiroida; dacă dieta este cauza, se modifică dieta; în hipercolesterolemia familială se recomandă uneori un tratament intens de la început.
03Ce simptome dă dislipidemia?
Dislipidemia în sine nu provoacă simptome directe: colesterolul mare nu doare, iar trigliceridele crescute nu dau mâncărimi. De obicei te simți perfect normal și afli că ai colesterolul sau trigliceridele crescute doar din analizele de rutină. De aceea, dislipidemia este numită „ucigaș tăcut”, ca și hipertensiunea: produce probleme pe termen lung (ateroscleroză, boli de inimă) fără semnale timpurii.
Există totuși câteva semne fizice indirecte, care apar la valori extrem de mari sau în formele genetice:
Xantoamele
Depozite galbene de colesterol sub piele. Pot fi tuberoase (noduli gălbui pe coate și genunchi), tendinoase (îngroșări ale tendonului lui Ahile sau ale tendoanelor degetelor) sau sub forma xantelasmei, mici plăci galbene pe pleoape. Xantoamele sugerează de obicei o hipercolesterolemie familială severă, cu LDL mult peste normal, adesea peste 300 mg/dL.
Arcul cornean
Un inel alb-cenușiu la marginea corneei. Apare la mulți oameni odată cu vârsta, dar la tinerii sub 45 de ani poate indica un colesterol foarte mare, de cauză genetică.
Lipemia retinală
Aspect lăptos al vaselor retinei la examenul fundului de ochi, vizibil la trigliceride de peste 1000 mg/dL.
Pancreatita acută
La trigliceride extrem de mari (peste 1000-2000 mg/dL) pot apărea episoade de pancreatită acută, cu durere abdominală severă și vărsături. Hipertrigliceridemia severă este o cauză cunoscută de pancreatită, dar aceste cazuri sunt relativ rare.
Când devine vizibilă dislipidemia
Cel mai adesea, dislipidemia se face simțită doar prin complicațiile ei: primul simptom poate fi durerea în piept de angină pectorală sau infarctul miocardic, apărute după ani de ateroscleroză produsă de colesterolul mare netratat, ori durerea de gambă la mers (claudicația), din cauza arteriopatiei periferice. În sindromul metabolic pot apărea semne precum acantoza nigricans (zone de piele închisă la culoare pe gât sau în axile), legate însă de rezistența la insulină, nu de dislipidemie.
Așadar, nu poți aștepta simptomele: dislipidemia trebuie căutată activ, prin analize. Se recomandă ca toți adulții, în special bărbații de peste 35 de ani și femeile de peste 45 de ani (sau mai devreme, dacă au factori de risc), să își verifice periodic profilul lipidic. Valorile anormale se tratează prompt, chiar dacă te simți bine, pentru a preveni consecințele lor tăcute.
04Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul se pune simplu, prin analize de sânge: profilul lipidic (lipidograma), care măsoară colesterolul total, LDL-ul, HDL-ul și trigliceridele. Ideal, testul se face după aproximativ 12 ore de post (dimineața, pe nemâncate), ca trigliceridele să fie interpretate corect. Practic, orice valoare peste limitele normale înseamnă dislipidemie: de exemplu, un colesterol total de 250 mg/dL cu LDL 170 mg/dL înseamnă hipercolesterolemie, trigliceridele de 250 mg/dL înseamnă hipertrigliceridemie, iar un HDL de 30 mg/dL cu LDL 140 mg/dL înseamnă HDL scăzut combinat cu LDL crescut. Uneori se folosește și raportul colesterol total/HDL, optim sub 4.
Valorile se interpretează în funcție de risc
În general se dorește un colesterol total sub 200 mg/dL, dar mai important este LDL-ul. La o persoană fără alți factori de risc semnificativi, un LDL sub 130 mg/dL este acceptabil, iar sub 100 mg/dL, optim. La cineva cu boală cardiovasculară deja existentă sau cu diabet (risc înalt), ținta este mult mai strictă, adesea sub 70 mg/dL.
Pentru a decide cât de intens trebuie tratat, medicul estimează riscul de evenimente cardiace cu scoruri de risc cardiovascular (precum SCORE), care combină vârsta, sexul, fumatul, tensiunea și colesterolul. De exemplu, un tânăr de 25 de ani cu LDL 160 mg/dL are dislipidemie, dar riscul de infarct în 10 ani este foarte mic, așa că se poate începe cu dieta. În schimb, un bărbat de 55 de ani, fumător, cu același LDL, are risc mare și va fi tratat mai intens, probabil cu medicamente.
Alte analize utile
- Colesterolul non-HDL (colesterolul total minus HDL), un indicator bun al tuturor lipidelor aterogene (LDL, VLDL, IDL), cu ținta sub 130 mg/dL la risc scăzut și sub 100 mg/dL la risc mare.
- Apolipoproteinele (ApoB, ApoA1), în situații speciale.
- Lipoproteina (a), Lp(a), un factor de risc genetic: dacă este foarte crescută, arată o predispoziție la ateroscleroză severă, așa că LDL-ul se tratează și mai intens. Se testează de obicei când există istoric familial de boli cardiace precoce.
- Analizele pentru excluderea cauzelor secundare: glicemia și HbA1c (diabet), TSH-ul (tiroidă) și enzimele hepatice (ficat gras).
Confirmarea diagnosticului
Un profil lipidic anormal se recontrolează după 1-2 luni de schimbări în stilul de viață sau, dacă valorile sunt foarte mari, se confirmă prin repetare înainte de a începe un tratament pe viață. După diagnostic se stabilesc un plan de tratament și țintele de atins (de exemplu, LDL sub o anumită valoare), iar evoluția se urmărește periodic, cu adaptarea tratamentului.
05Cum se tratează dislipidemia?
Scopul principal al tratamentului este reducerea riscului cardiovascular, prin aducerea profilului lipidic în limite optime. Planul combină schimbările stilului de viață cu medicamente, atunci când este nevoie.
Dieta și stilul de viață
Sunt baza tratamentului oricărei dislipidemii. O dietă sănătoasă poate scădea considerabil colesterolul și trigliceridele. Recomandările principale:
Mai puține grăsimi saturate
Redu carnea grasă, mezelurile, lactatele integrale, untul și untura și înlocuiește-le cu grăsimi nesaturate: ulei de măsline, ulei de rapiță, avocado, nuci, pește gras bogat în omega-3.
Fără grăsimi trans
Evită complet patiseria cu margarină, floricelele pentru microunde și fast-food-ul prăjit. Grăsimile trans cresc LDL-ul și scad HDL-ul și sunt deosebit de nocive.
Mai multe fibre
Legumele, fructele, cerealele integrale, tărâțele și ovăzul aduc fibre. Fibrele solubile (ovăz, orz, leguminoase, mere, citrice) ajută la scăderea LDL-ului, pentru că se leagă de colesterolul din intestin și îl elimină.
Pește de 2-3 ori pe săptămână
Somonul, macroul, heringul și sardinele aduc omega-3, care scad trigliceridele și protejează inima.
Colesterolul din alimente, cu moderație
Limitarea colesterolului alimentar (ouă, organe) este discutabilă: la majoritatea oamenilor are un efect moderat. La persoanele care răspund puternic la colesterolul din alimente sau care au colesterolul foarte mare, moderarea gălbenușurilor și a organelor este însă prudentă.
Mai puțin zahăr și alcool
Zahărul în exces se transformă în trigliceride, iar alcoolul, mai ales berea și băuturile dulci, crește trigliceridele și poate scădea HDL-ul. Limitează dulciurile și sucurile îndulcite, iar alcoolul, la cel mult un pahar de vin pe zi pentru femei și două pentru bărbați, sau chiar mai puțin dacă trigliceridele sunt crescute.
Controlul greutății
Slăbitul îmbunătățește considerabil profilul lipidic: fiecare scădere de 5-10% din greutate poate reduce trigliceridele și crește HDL-ul.
Mișcarea regulată
Activitatea aerobă moderată sau intensă, de cel puțin 150 de minute pe săptămână, crește HDL-ul și scade trigliceridele. Ajută și mersul zilnic alert sau ciclismul.
Renunțarea la fumat
Este foarte importantă pentru creșterea HDL-ului și reducerea oxidării LDL-ului, pentru că fumatul, împreună cu dislipidemia, agravează riscul cardiovascular.
Planul alimentar și alimentele funcționale
Un plan alimentar de tip mediteranean sau DASH, ambele cu beneficii recunoscute asupra colesterolului, poate fi construit împreună cu un dietetician. Uneori se recomandă și alimente funcționale: produsele cu steroli sau stanoli vegetali (de exemplu, unele margarine speciale) pot scădea LDL-ul cu aproximativ 5-10%. Suplimentele de ulei de pește omega-3 în doze mari pot fi folosite pentru trigliceride crescute, dar la trigliceride foarte mari se folosesc medicamente specifice.
Tratamentul medicamentos
Este indicat când riscul cardiovascular este suficient de mare sau când valorile sunt sever crescute și nu se normalizează doar prin dietă.
Statinele
Sunt cea mai cunoscută clasă (simvastatină, atorvastatină, rosuvastatină). Reduc producția de colesterol în ficat și cresc numărul receptorilor LDL, scăzând LDL-ul cu 30-50% sau mai mult. Au demonstrat clar reducerea riscului de infarct și de accident vascular cerebral și sunt baza tratamentului. Se iau pe termen lung, de regulă toată viața, dacă riscul rămâne ridicat, și sunt în general bine tolerate; unele persoane pot avea dureri musculare sau creșteri ale enzimelor hepatice, urmărite periodic.
Ezetimibul
Scade absorbția colesterolului în intestin și, adăugat la statină, poate scădea LDL-ul cu încă 15-20%. Se folosește când statinele nu sunt suficiente sau nu pot fi folosite.
Inhibitorii PCSK9
Alirocumabul și evolocumabul sunt anticorpi monoclonali injectabili care cresc eliminarea LDL-ului de către ficat și îl pot reduce cu încă 50-60%. Sunt costisitori, dar indicați în hipercolesterolemia severă rezistentă (de exemplu, LDL peste 190 mg/dL în ciuda tratamentului), în formele familiale sau la pacienții cu boli cardiovasculare și LDL necontrolat, precum și în intoleranța la statine.
Fibrații
Fenofibratul și gemfibrozilul sunt prima alegere pentru trigliceridele foarte mari, mai ales peste 500 mg/dL: le scad și cresc moderat HDL-ul.
Omega-3 în doze de medicament
4 g pe zi de EPA și DHA pot fi folosite pentru trigliceride; există și preparate concentrate.
Niacina (vitamina B3)
În doze mari scade LDL-ul și crește HDL-ul, dar are efecte adverse frecvente (bufeuri, probleme hepatice) și nu a demonstrat beneficii suplimentare față de statine în studiile recente, așa că se folosește rar.
Decizia de tratament este personalizată
Un adult tânăr cu LDL 160 mg/dL, fără alți factori de risc, poate încerca 3-6 luni de dietă strictă și exercițiu înainte de medicamente. O persoană de 60 de ani cu LDL 130 mg/dL care a avut un infarct va primi însă statină oricum, pentru că la ea și această valoare, aparent nu foarte mare, este riscantă. Pragurile de tratament se stabilesc după ghidurile europene și naționale de prevenție cardiovasculară. După începerea tratamentului se urmăresc aderența, profilul lipidic și funcția ficatului.
Abordarea tuturor factorilor de risc
Dislipidemia se tratează împreună cu ceilalți factori de risc: dacă ai și hipertensiune, se controlează tensiunea; dacă ai diabet, se urmărește și controlul glicemiei; dacă fumezi, renunțarea este esențială. Scopul final este reducerea riscului global de evenimente cardiovasculare. La risc foarte înalt (boală de inimă deja existentă), țintele sunt stricte: LDL sub 55 mg/dL, conform celor mai noi recomandări, uneori cu combinații de medicamente.
Dislipidemia este o afecțiune cronică: dacă valorile s-au normalizat cu medicamente, nu înseamnă că boala a trecut. Oprirea tratamentului sau revenirea la alimentația nesănătoasă readuce valorile sus. Planul se adaptează însă în timp: de exemplu, dacă slăbești 20 kg și adopți un stil de viață foarte sănătos, poate fi posibilă reducerea dozei de medicament. Pe scurt, stilul de viață sănătos este fundația, iar medicamentele țintite se adaugă atunci când sunt indicate, pentru a proteja inima, creierul și vasele de sânge.
06Cât de des să îți verifici colesterolul și trigliceridele?
Depinde de vârstă și de factorii de risc:
- Adulții tineri (20-40 de ani), cu valori normale și fără factori de risc: cel puțin un profil lipidic la 5 ani.
- De la 40 de ani sau mai devreme, dacă există factori de risc importanți (fumat, istoric familial de boli cardiace precoce, obezitate, hipertensiune, diabet): mai des, la 1-3 ani.
- După 50-60 de ani: unii medici recomandă anual, mai ales la bărbați și la femei după menopauză.
- După schimbări ale stilului de viață, la diagnosticul de dislipidemie: analizele se pot repeta după aproximativ 3 luni.
- Sub tratament cu medicamente (de exemplu, statine): profilul lipidic se repetă la aproximativ 6-12 săptămâni după începere sau după schimbarea dozei, apoi la 6-12 luni, când valorile sunt stabile. La persoanele tratate cu statine se verifică periodic și funcția ficatului.
Un calendar adaptat fiecăruia
De exemplu, o persoană de 45 de ani cu LDL ușor crescut poate reveni la control cu analize după 6 luni, iar o persoană de 60 de ani cu boală coronariană, tratată cu statină în doză maximă, este verificată la 3 luni, pentru a vedea dacă a atins ținta, apoi la 6 luni. Important este să nu treacă intervale prea lungi fără analize, mai ales la risc. Lp(a) nu trebuie de obicei repetată, fiind determinată genetic, dar colesterolul și trigliceridele se pot schimba mult odată cu greutatea, dieta și medicamentele.
07Tratamentul pentru colesterol se ia toată viața?
Depinde de cauză, de valori și de riscul personal. Dacă ai o formă genetică (cum este hipercolesterolemia familială) sau ai avut deja un infarct ori un accident vascular cerebral, tratamentele pentru scăderea lipidelor (precum statinele) se iau de regulă pe termen nelimitat, pentru că întreruperea ar crește rapid valorile și riscul.
Dacă dislipidemia este ușoară sau moderată și strâns legată de stilul de viață (de exemplu, colesterol de 240 mg/dL la o persoană supraponderală, cu dietă dezechilibrată), valorile se pot normaliza doar prin schimbarea stilului de viață, fără medicamente, cu condiția să menții dieta și greutatea. Există și situații intermediare: cineva care ia statină câțiva ani, timp în care slăbește mult și își schimbă complet stilul de viață, poate încerca, sub supraveghere medicală, scăderea dozei sau chiar oprirea medicamentului, cu verificarea valorilor.
Statinele nu vindecă dislipidemia, ci o țin sub control: când le oprești, valorile tind să revină la nivelul dat de predispoziția și de stilul tău de viață. Studiile arată că beneficiile se mențin doar cât timp sunt luate, iar necesarul de tratament se reevaluează periodic. Nu opri niciodată medicamentele din proprie inițiativă, chiar dacă analizele au ieșit normale: sunt normale datorită tratamentului, la fel ca în cazul tensiunii arteriale controlate cu pastile. Tratamentul este adesea de lungă durată, poate pe viață, dar reducerea semnificativă a riscului de infarct și de accident vascular cerebral merită acest angajament.
08Poți scădea colesterolul fără medicamente?
Da, în multe cazuri, mai ales dacă valorile nu sunt foarte mari și dacă schimbările sunt suficiente. Dieta poate reduce LDL-ul cu până la 10-15%, prin eliminarea grăsimilor nesănătoase și adăugarea de fibre și grăsimi sănătoase. Slăbitul și exercițiile pot crește HDL-ul și scădea semnificativ trigliceridele.
Unele alimente au un efect dovedit: ovăzul (beta-glucanii reduc LDL-ul), semințele de in, uleiul de pește (omega-3, pentru trigliceride), nucile (un consum zilnic moderat scade modest LDL-ul și crește HDL-ul) și soia (înlocuirea proteinelor animale cu cele din soia poate scădea colesterolul). Usturoiul, ceaiul verde sau turmericul sunt studiate pentru efecte benefice mici, dar eficiența lor este limitată în comparație cu medicamentele.
Când nu este suficientă dieta
La colesterol foarte mare (de exemplu, LDL peste 190 mg/dL) este greu să ajungi la ținta de sub 100 mg/dL doar cu dieta, oricât de strictă ar fi, pentru că organismul produce el însuși colesterol. Dacă valorile sunt doar moderat peste limită și nu ai alți factori de risc majori, medicul îți poate da adesea 3-6 luni de terapie nutrițională intensă și exercițiu, ca să vezi dacă reușești.
Dieta perfectă este greu de menținut pe termen lung, de aceea, când riscul este semnificativ, medicamentele sunt o plasă de siguranță. Cel mai bine este să combini ambele: optimizezi la maximum stilul de viață, iar dacă țintele tot nu sunt atinse (sau dacă riscul este prea mare ca să aștepți), se adaugă medicamentul. Chiar și cu medicamente, dieta și sportul rămân importante: le potențează efectul și pot face ca doza necesară să fie mai mică.
Întrebări frecvente
Nu găsești răspunsul? Scrie-ne pe WhatsApp la 0770 638 357.
Dislipidemia înseamnă orice anomalie a grăsimilor din sânge: colesterol total sau LDL crescut (hipercolesterolemie), trigliceride crescute (hipertrigliceridemie), HDL scăzut sau combinații ale acestora. Nu se simte, dar în timp favorizează depunerea de grăsimi pe vase (ateroscleroza) și este un factor de risc important pentru inimă și vase.
Nu, în marea majoritate a cazurilor dislipidemia nu dă simptome, iar fără analize nu poți ști dacă ai colesterolul sau trigliceridele crescute. Doar la valori extrem de mari, în formele genetice severe, pot apărea xantoame sau xantelasme. Singura metodă sigură este profilul lipidic din sânge.
La 20-40 de ani, cu valori normale și fără factori de risc, cel puțin o dată la 5 ani. De la 40 de ani sau dacă ai factori de risc, la 1-3 ani, iar după 50-60 de ani, adesea anual. Sub tratament, analizele se repetă la 6-12 săptămâni după început, apoi la 6-12 luni.
Depinde de cauză și de risc. În formele genetice sau după un infarct ori un accident vascular cerebral, tratamentul se ia de regulă toată viața. Dacă dislipidemia este ușoară și legată de stilul de viață, valorile se pot normaliza doar prin dietă și slăbit. Nu opri niciodată medicamentele fără avizul medicului.
Da, în multe cazuri, mai ales când valorile sunt doar ușor crescute. Dieta poate reduce LDL-ul cu până la 10-15%, iar slăbitul și exercițiile cresc HDL-ul și scad trigliceridele. La un LDL de peste 190 mg/dL sau la un risc cardiovascular mare, de obicei este nevoie și de medicamente.
Surse și lecturi suplimentare.
Materiale pentru pacienți de la organizații medicale, autorități de sănătate și publicații de specialitate, pentru cine vrea să citească mai mult. Sursele sunt în limba engleză.
- 01ESC2019 ESC/EAS Guidelines for the management of dyslipidaemias
- 02American Heart AssociationWhat Your Cholesterol Levels Mean
Ultima actualizare: Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală.Politica editorială
Specialiștii care te pot ajuta.
Dr. Victoria Vartic
Medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice, cu competențe în endocrinologie
