Hipercolesterolemia (colesterolul mărit)
01Ce este hipercolesterolemia?
Hipercolesterolemia înseamnă un nivel crescut al colesterolului în sânge, în special al colesterolului LDL, numit popular colesterolul „rău”. Este o formă de dislipidemie centrată pe excesul de colesterol.
Colesterolul este o substanță lipidică produsă de ficat și obținută și din alimentație, esențială pentru membranele celulelor și pentru producția unor hormoni. Când circulă în exces, se poate depune însă pe pereții arterelor, formând plăci de aterom care îngustează vasele.
Valorile optime depind de profilul fiecărei persoane, dar în general se urmărește un colesterol total sub 200 mg/dL și un LDL-colesterol sub 130 mg/dL la persoanele sănătoase, fără alți factori de risc, sau chiar mai mic dacă riscul cardiovascular este crescut (de exemplu, sub 100 mg/dL ori sub 70 mg/dL la persoanele cu boli de inimă sau diabet).
Hipercolesterolemia poate fi primară, din cauze genetice (cum este hipercolesterolemia familială, în care LDL-ul este foarte mare încă din tinerețe), sau secundară unui stil de viață nesănătos (dietă bogată în grăsimi saturate, sedentarism, obezitate) ori altor boli (hipotiroidism, sindrom nefrotic). Este foarte frecventă: odată cu schimbarea alimentației moderne, mulți adulți au colesterolul peste limite, chiar de la vârste medii.
Hipercolesterolemia nu doare și nu are manifestări directe, dar este un factor major de risc pentru bolile cardiovasculare: infarct miocardic, accident vascular cerebral, arteriopatie periferică. Conform statisticilor mondiale, colesterolul crescut este responsabil de aproximativ 4,5% din totalul deceselor, prin evenimente cardiovasculare. Analizele regulate și intervenția timpurie (dietă, educație, tratament) ajută la scăderea colesterolului și a riscului de complicații grave.
02Care sunt cauzele și factorii de risc?
În hipercolesterolemia familială, cauza principală este genetică: poți avea o dietă rezonabilă și totuși un colesterol foarte mare. În afara formelor genetice, de regulă este vorba de o combinație de factori: dietă nepotrivită, sedentarism și o predispoziție moștenită. De aceea, la colesterol crescut se caută hipotiroidismul, se discută dieta și istoricul familial și se evaluează sindromul metabolic. Oricare ar fi cauza, un LDL de peste aproximativ 130 mg/dL (sau peste 100 mg/dL la persoanele cu risc) este o problemă pe termen lung.
Dieta bogată în grăsimi saturate și trans
Este adesea principalul factor care crește LDL-colesterolul. Grăsimile saturate se găsesc în produsele de origine animală, precum carnea roșie grasă, untul, brânzeturile grase, laptele integral și smântâna, dar și în uleiul de palmier sau de cocos, folosite des în produsele procesate. Grăsimile trans (din alimente prăjite, margarine hidrogenate, patiserie industrială) sunt și mai nocive: cresc LDL-ul și scad HDL-ul.
Predispoziția genetică
Unele persoane moștenesc gene care fac ficatul să producă mai mult colesterol sau să elimine mai puțin LDL din sânge. Chiar și în afara formelor familiale, genele influențează aproximativ 40-60% din nivelul colesterolului, de aceea unii oameni slabi pot avea colesterol mare, iar alții, mai corpolenți, valori mai bune.
Sedentarismul și obezitatea
Lipsa exercițiului fizic tinde să scadă HDL-ul și poate crește ușor LDL-ul. Obezitatea, mai ales abdominală, se asociază cu dislipidemie: de regulă trigliceride mari și HDL scăzut, uneori și LDL crescut. Obezitatea duce și la rezistență la insulină, care afectează la rândul ei metabolismul grăsimilor.
Vârsta și sexul
Bărbații tineri au de obicei un LDL ceva mai mare decât femeile tinere, pe care estrogenul le protejează până la menopauză, menținându-le HDL-ul mai sus. După menopauză, colesterolul femeilor crește, uneori depășindu-l pe al bărbaților de aceeași vârstă. Odată cu înaintarea în vârstă, ficatul elimină mai greu LDL-ul, așa că la 60-70 de ani colesterolul poate crește chiar și cu aceeași dietă.
Bolile asociate
Hipotiroidismul este o cauză importantă de colesterol crescut: hormonii tiroidieni ajută la eliminarea colesterolului, iar lipsa lor crește LDL-ul. Sindromul nefrotic (o boală de rinichi cu pierdere mare de proteine prin urină) crește colesterolul și trigliceridele. Bolile hepatice cronice pot modifica și ele metabolismul colesterolului. Diabetul de tip 2 influențează mai ales trigliceridele și HDL-ul, dar se poate asocia și cu LDL crescut, mai ales cu particule mici și dense, aterogene.
Unele medicamente
Pot crește colesterolul: diureticele tiazidice (creșteri modeste, la doze mari), imunosupresoarele (ciclosporina), inhibitorii de protează folosiți în tratamentul HIV și retinoizii pentru acneea severă.
Fumatul
Scade mai ales HDL-ul, dar favorizează și oxidarea LDL-ului, ceea ce îl face mai aterogen.
Dieta bogată în colesterol
Alimentele bogate în colesterol (organe, gălbenușuri) au un impact semnificativ la unele persoane. La majoritatea, colesterolul din alimente influențează moderat colesterolul din sânge, pentru că ficatul își reduce producția proprie când aportul crește. Unii oameni sunt însă „hiper-respondenți”, iar colesterolul lor crește mult.
Alcoolul în exces
Nu crește direct LDL-ul (poate crește trigliceridele), dar consumul cronic poate afecta ficatul și modifica întregul profil lipidic.
Hipercolesterolemia familială
Este cea mai cunoscută formă genetică: o boală autozomal dominantă în care receptorul pentru LDL de pe celulele ficatului funcționează defectuos. Rezultatul este un LDL foarte mare în sânge, adesea peste 190 mg/dL la heterozigoți și peste 400 mg/dL la homozigoți. Pot fi implicate și mutații ale genelor PCSK9 sau APOB.
Dacă un părinte are hipercolesterolemie familială heterozigotă, fiecare copil are 50% șanse să moștenească mutația. Persoanele afectate pot avea un LDL de peste 200-300 mg/dL chiar și cu o dietă foarte bună și pot face boli de inimă premature, chiar la 30-40 de ani. Dacă în familie mai mulți membri au colesterol mare de tineri (20-30 de ani), se suspectează o formă familială, iar frații și copiii trebuie testați devreme.
Moștenirea nu înseamnă însă un destin inevitabil: genele creează predispoziția, iar dieta și exercițiul o pot accentua sau atenua. O persoană predispusă își poate ține valorile sub control cu o dietă riguroasă și, la nevoie, cu medicamente.
03Ce simptome dă hipercolesterolemia?
Hipercolesterolemia nu dă simptome specifice. Nu există o senzație de „colesterol mare”, iar majoritatea persoanelor cu colesterol crescut se simt complet normal. Problema devine evidentă de obicei doar prin consecințe, când ateroscleroza severă produce manifestări: durerea toracică de angină sau infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral ischemic sau durerile de gambă la mers (claudicația intermitentă), cauzate de arteriopatia periferică, pot fi primele semne după decenii de colesterol mare.
Rar, la persoanele cu forme familiale severe, apar semne vizibile:
Xantoamele tendinoase
Noduli galben-albicioși pe tendoane, mai ales pe tendonul lui Ahile sau în dreptul articulațiilor degetelor, care conțin colesterol depus.
Xantoamele tuberoase
Plăci galbene pe coate, genunchi sau fese.
Xantelasma
Mici depozite galbene de colesterol pe pleoape. Pot apărea și la persoanele fără hipercolesterolemie familială, dar sunt mai frecvente când colesterolul este mare.
Arcul cornean
Un cerc gri-albicios la marginea corneei. Apare normal la vârstnici, dar la tineri poate semnala hipercolesterolemia familială.
De ce contează analizele
Persoanele cu hipercolesterolemie familială heterozigotă pot avea xantoame tendinoase și arc cornean încă de la 30-40 de ani. În forma homozigotă (foarte rară, cu LDL de peste 500 mg/dL), xantoamele pot apărea din copilărie, iar boala de inimă, din adolescență. La consultație, medicul caută aceste semne (tendoanele lui Ahile îngroșate, xantelasma), dar lipsa lor nu înseamnă că problema nu există.
Majoritatea covârșitoare a persoanelor cu colesterol mare nu au niciun semn. Hipercolesterolemia este „tăcută” până produce complicații ireversibile: fără analize, poți să te crezi sănătos și să faci un infarct la 50 de ani, iar apoi să afli că LDL-ul era de mult în jur de 200 mg/dL. De aceea, analizele de sânge sunt singura metodă sigură de a descoperi colesterolul mare la timp, iar fiecare adult ar trebui să își cunoască valorile.
04Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul se pune prin analize de sânge: profilul lipidic, cu colesterolul total și fracțiunile lui (LDL, HDL). Hipercolesterolemia poate fi definită ca un colesterol total de peste 200 mg/dL sau un LDL-colesterol peste pragul potrivit riscului tău: de regulă peste 130 mg/dL fără alți factori de risc, peste 100 mg/dL la risc moderat și peste 70 mg/dL la risc înalt, cum este cazul persoanelor cu boli cardiovasculare.
Valorile se interpretează în context. De exemplu, un colesterol total de 250 mg/dL cu un LDL de 170 mg/dL înseamnă clar hipercolesterolemie. Un LDL de 140 mg/dL este o hipercolesterolemie ușoară la un tânăr sănătos, dar aceeași valoare este considerată insuficient controlată la o persoană care a avut un infarct.
Profilul lipidic se face de preferat pe nemâncate (12 ore), dar pentru colesterolul total și LDL postul nu este obligatoriu, pentru că masa nu le influențează mult (trigliceridele, da). Ghidurile recente permit evaluarea fără post pentru colesterol, cu mențiunea că trigliceridele pot ieși ușor mai mari.
Căutarea cauzelor
După descoperirea colesterolului mare, medicul caută cauzele posibile:
- Analizele tiroidiene (TSH), pentru a exclude hipotiroidismul.
- Glicemia și HbA1c, pentru diabet sau prediabet.
- Funcția ficatului și a rinichilor, pentru a exclude sindromul nefrotic sau colestaza.
- Istoricul familial: părinți sau frați cu colesterol foarte mare sau cu boli de inimă la vârste tinere.
Diagnosticul hipercolesterolemiei familiale
Indiciile sunt: LDL de peste 190 mg/dL la adult, fără cauze secundare evidente, istoric familial de colesterol mare, xantoame și boală coronariană prematură (sub 55 de ani la bărbați, sub 60 de ani la femei). Se folosește un scor clinic (Dutch Lipid Clinic Network Score): peste un anumit prag, diagnosticul devine probabil. Diagnosticul se confirmă dacă LDL-ul este în mod repetat foarte mare, fără altă explicație.
Testarea genetică (mutații ale genei receptorului LDL, APOB sau PCSK9) nu este neapărat necesară pentru tratament, dar este utilă pentru testarea rudelor. Diagnosticul contează pentru că arată nevoia unui tratament intens, pentru tot restul vieții, și pentru că rudele de gradul I trebuie să își verifice profilul lipidic.
Un LDL mare cu trigliceride normale sugerează mai degrabă o predispoziție genetică plus o dietă bogată în grăsimi saturate; dacă și trigliceridele sunt crescute, poate fi vorba de o alimentație nesănătoasă în general sau de un sindrom metabolic. Hipercolesterolemia este secundară dacă se găsește o cauză, de exemplu un TSH crescut, adică hipotiroidism.
Alte analize utile
- Colesterolul non-HDL (colesterolul total minus HDL) include tot colesterolul aterogen (LDL, VLDL, IDL, Lp(a)) și este relevant mai ales când trigliceridele sunt mari. Ținta lui este de obicei cu 30 mg/dL peste ținta LDL: dacă LDL-ul trebuie să fie sub 100 mg/dL, non-HDL trebuie să fie sub 130 mg/dL. În hipercolesterolemia pură, cu trigliceride normale, diferența este mică.
- Lipoproteina (a), Lp(a), merită uneori măsurată: un nivel de peste 50 mg/dL este considerat un factor de risc genetic independent, puțin influențat de dietă sau de medicamentele obișnuite. Poate fi mare chiar și la o persoană fără istoric familial.
Evaluarea riscului cardiovascular
Tot la diagnostic se evaluează riscul cardiovascular global, cu scoruri precum SCORE2, folosit în Europa, care estimează riscul de eveniment cardiovascular fatal sau nefatal în 10 ani pe baza vârstei, sexului, fumatului, tensiunii și colesterolului. Dacă riscul este mare, pragurile de tratament se schimbă. De exemplu, la un bărbat de 60 de ani, fumător, cu tensiunea 150/95 mmHg și LDL 150 mg/dL, scorul indică un risc ridicat, așa că tratamentul este indicat chiar dacă LDL-ul este doar moderat crescut.
Diagnosticul final precizează tipul (primară sau secundară), severitatea (ușoară, moderată, severă) și eventualele alte dislipidemii asociate, iar pe baza lui se stabilesc valorile-țintă și planul de tratament.
05Cum se tratează hipercolesterolemia?
Scopul tratamentului este scăderea LDL-colesterolului și a colesterolului total, pentru a preveni depunerea lor pe artere. Tratamentul are două direcții: schimbarea stilului de viață și, dacă este nevoie, medicamentele.
Dieta și stilul de viață
Sunt baza tratamentului. Dieta recomandată este bogată în alimente de origine vegetală și săracă în grăsimi saturate. Cheia este înlocuirea grăsimilor nesănătoase cu cele sănătoase, nu eliminarea completă a grăsimilor.
Redu grăsimile saturate
Alege carne slabă (pui fără piele, curcan, pește, mușchi de vită slab) și evită mezelurile grase, costițele și carnea procesată. Consumă lactate degresate sau parțial degresate (lapte 1,5% sau 0%, iaurt slab, brânză cottage) în locul untului, smântânii sau cașcavalului gras. Gătește cu uleiuri vegetale bogate în grăsimi nesaturate (ulei de măsline, de floarea-soarelui, de rapiță), nu cu unt sau untură.
Elimină grăsimile trans
Evită patiseria industrială, gogoșile, margarinele hidrogenate, floricelele pentru microunde și fast-food-ul prăjit. Citește etichetele: mențiunea „uleiuri parțial hidrogenate” arată că produsul conține grăsimi trans. Multe țări au interzis grăsimile trans industriale, dar merită să fii atent.
Crește aportul de fibre solubile
Consumă zilnic ovăz (de exemplu, terci de ovăz la micul dejun), leguminoase (fasole, linte, năut) de câteva ori pe săptămână, fructe (mere, citrice, pere) și legume. Fibrele solubile se leagă de colesterol în intestin și ajută la eliminarea lui, reducând LDL-ul cu aproximativ 5-10%.
Alege grăsimi sănătoase
Peștele gras (somon, macrou, hering, sardine) de 2-3 ori pe săptămână aduce omega-3, care nu scad mult LDL-ul, dar protejează inima și reduc trigliceridele. O mână de nuci, migdale, alune sau fistic nesărat (30 g pe zi) a fost asociată cu scăderi modeste ale LDL-ului și creșteri ale HDL-ului. Avocado, bogat în grăsimi mononesaturate, poate înlocui untul sau maioneza.
Sterolii și stanolii vegetali
Blochează parțial absorbția colesterolului. Se găsesc natural, în cantități mici, în uleiurile vegetale, nuci și cerealele integrale, dar există și alimente îmbogățite (unele margarine speciale sau iaurturi). 2 g de steroli pe zi pot reduce LDL-ul cu aproximativ 7-10%, mai ales în hipercolesterolemia moderată.
Moderează colesterolul din alimente
Accentul nu mai cade atât de mult pe colesterolul alimentar, dar dacă ai colesterolul mare este bine să consumi cu moderație organele (ficat, creier) și gălbenușul de ou. Nu trebuie să renunți complet la ouă: 3-4 ouă pe săptămână sunt acceptabile pentru majoritatea oamenilor.
Menține o greutate sănătoasă
Dacă ai kilograme în plus, slăbitul ajută la scăderea colesterolului total și a LDL-ului. Chiar și o scădere de 5-10% din greutate are efect.
Mișcarea
Activitatea aerobă regulată (mers alert, jogging, ciclism, înot), aproximativ 150 de minute pe săptămână, poate crește HDL-ul și ajută la o scădere modestă a LDL-ului. Mișcarea ajută și la scăderea tensiunii și la controlul glicemiei, deci reduce riscul cardiovascular în ansamblu.
Renunțarea la fumat
Fumatul nu crește neapărat LDL-ul, dar scade HDL-ul și produce inflamație, agravând efectul colesterolului. Renunțarea poate crește HDL-ul cu aproximativ 5 mg/dL și scade considerabil riscul cardiovascular.
Alcoolul, cu moderație
Cantitățile mici de alcool pot crește ușor HDL-ul, dar alcoolul nu se recomandă nimănui ca tratament, din cauza riscurilor. Consumul excesiv poate crește trigliceridele. Cel mult un pahar de vin, ocazional.
Educația nutrițională
Un dietetician te poate ajuta să identifici sursele ascunse de grăsimi nesănătoase și să le înlocuiești. Se poate folosi dieta mediteraneană (bogată în ulei de măsline, pește, legume și fructe) sau dieta DASH, cu beneficii și pentru tensiune.
Cât ajută dieta
Efectul dietei diferă de la o persoană la alta: unii văd scăderi ale LDL-ului de 20-30 mg/dL, alții mai mici. Dieta rămâne însă esențială și când se folosesc medicamente, pentru că le completează efectul.
Medicamentele
Medicamentele se folosesc dacă schimbarea stilului de viață nu aduce LDL-ul la țintă sau dacă riscul este deja ridicat. De exemplu, o persoană cu boală coronariană cunoscută nu așteaptă luni de dietă, ci începe medicația în paralel. Principalele medicamente sunt:
Statinele
Sunt tratamentul de primă linie. Inhibă enzima HMG-CoA reductaza din ficat, reduc producția de colesterol și cresc preluarea LDL-ului din sânge. Scad LDL-ul cu 30-50% sau mai mult, în funcție de tipul și doza statinei, scad moderat trigliceridele și cresc ușor HDL-ul. Atorvastatina și rosuvastatina sunt mai puternice, simvastatina și pravastatina, moderate. Se iau o dată pe zi, de obicei seara, pentru că ficatul produce mai mult colesterol noaptea; la statinele mai puternice, momentul administrării contează mai puțin. Statinele au demonstrat o reducere semnificativă a riscului de infarct, accident vascular cerebral și deces la persoanele cu risc cardiovascular. Pot da dureri musculare, rar creșteri ale enzimelor hepatice și foarte rar miopatie severă sau rabdomioliză (sub 0,1% din cazuri). În general sunt bine tolerate. Enzimele hepatice (AST, ALT) se verifică la 6-8 săptămâni după începere. Dacă apar dureri musculare, se poate ajusta doza, se poate schimba statina sau se poate încerca administrarea intermitentă.
Ezetimibul
Blochează absorbția colesterolului în intestinul subțire. Singur scade LDL-ul cu aproximativ 15-20%, dar se folosește mai ales împreună cu o statină: statina scade producția de colesterol, ezetimibul scade absorbția, iar combinația scade LDL-ul suplimentar. Este bine tolerat, rar cu tulburări digestive ușoare.
Inhibitorii PCSK9
Alirocumabul și evolocumabul sunt injecții subcutanate, de obicei la 2 săptămâni, care blochează proteina PCSK9. Astfel cresc mult numărul receptorilor LDL din ficat și scad LDL-ul din sânge cu încă aproximativ 50-60%. Sunt utile în hipercolesterolemia familială sau la risc cardiovascular foarte înalt, când statina și ezetimibul nu ating țintele. Dezavantajele sunt costul ridicat și injecțiile pe termen lung, dar au demonstrat reducerea evenimentelor la pacienții cu boală coronariană.
Rășinile care leagă acizii biliari
Colestiramina și colesevelamul blochează reabsorbția acizilor biliari în intestin, iar ficatul folosește mai mult colesterol pentru a produce acizi biliari noi. Scad LDL-ul cu aproximativ 15-20%. Nu mai sunt tratament de primă intenție, pentru că în doze mari sunt greu tolerate (balonare, constipație) și pot încurca absorbția unor vitamine sau medicamente. Se pot folosi la persoanele care nu tolerează statinele sau la femeile tinere care vor să evite medicamentele cu acțiune în tot organismul; colesevelamul se folosește uneori în sarcină, pentru că nu se absoarbe în corp.
Acidul bempedoic
Este un medicament nou, care acționează tot pe calea de producție a colesterolului, înaintea HMG-CoA reductazei. Scade LDL-ul cu aproximativ 20% și se folosește ca alternativă sau adaos la statine, mai ales la persoanele care nu tolerează doze mari de statină. Există și în combinație cu ezetimib. Poate crește ușor acidul uric, așa că este nevoie de atenție în caz de gută.
Niacina (vitamina B3)
În doze de medicament crește mult HDL-ul și scade LDL-ul și trigliceridele, dar studiile mai noi nu au arătat un beneficiu suplimentar când a fost adăugată la statine, iar efectele adverse sunt supărătoare (bufeuri intense, mâncărimi, risc pentru ficat, agravarea glicemiei). Se folosește doar în cazuri selectate, când alte tratamente nu sunt tolerate și HDL-ul este foarte mic.
Fibrații
Țintesc trigliceridele (le scad și cresc HDL-ul), nu colesterolul. Pot scădea modest LDL-ul la unele persoane, dar nu sunt prima opțiune în hipercolesterolemia pură. La o persoană cu LDL și trigliceride mari se poate adăuga fenofibrat la statină, cu prudență, pentru că asocierea crește riscul de efecte musculare. De obicei, LDL-ul se tratează cu statina, trigliceridele scad cu dieta, iar fibratul se păstrează pentru trigliceride de peste 500 mg/dL persistente.
Cum se alege tratamentul
În practică, dacă LDL-ul nu este extrem de mare și riscul nu este foarte ridicat, se încearcă întâi dieta, timp de 3 luni. Dacă nu este suficientă, se începe o statină, în doza necesară pentru atingerea țintei. Dacă statina în doza maximă tolerată nu atinge ținta, se adaugă ezetimib, iar dacă nici așa ținta nu este atinsă (de exemplu, în hipercolesterolemia familială heterozigotă), se ia în calcul un inhibitor PCSK9.
Hipercolesterolemia familială homozigotă este mult mai greu de tratat: uneori țintele nu sunt atinse nici cu toate medicamentele, iar atunci se pot folosi afereza LDL (filtrarea periodică a LDL-ului din sânge) sau medicamente speciale, precum lomitapidul (un inhibitor de MTP, foarte scump și cu efecte adverse asupra ficatului). Aceste cazuri sunt foarte rare și se tratează în centre specializate.
Monitorizarea
Oricare ar fi tratamentul, analizele se repetă periodic: profilul lipidic la aproximativ 3 luni după schimbări importante (dietă intensă, începerea sau ajustarea medicamentelor), apoi la 6 luni până la un an după atingerea țintelor, ca să se confirme că se mențin. Se urmăresc și eventualele efecte adverse: enzimele hepatice la statine și CK-ul (creatinkinaza) dacă apar dureri musculare.
Controlul celorlalți factori de risc
Scăderea colesterolului este doar o parte a prevenției. Controlul tensiunii, al glicemiei și renunțarea la fumat sunt la fel de importante. De exemplu, la hipercolesterolemie cu hipertensiune se tratează și tensiunea, iar la o persoană cu diabet controlul glicemiei este esențial, altfel riscul rămâne ridicat chiar și cu LDL normal.
Tratamentul este de durată
Tratamentul hipercolesterolemiei durează mult, de obicei toată viața, mai ales când include medicamente. Dacă oprești statina pentru că valorile au devenit normale, ele revin la nivelul inițial, pentru că au devenit normale datorită tratamentului. Aderența este dificilă, pentru că nu simți nimic direct de la colesterol, iar dieta și pastilele pot părea un efort abstract.
Scorul de calciu coronarian, măsurat prin CT, poate fi util la persoanele nehotărâte: calcificările pe arterele coronare confirmă efectele hipercolesterolemiei și cresc motivația. Beneficiul tratamentului este mare: studiile arată că fiecare scădere a LDL-ului cu 39 mg/dL reduce riscul de evenimente coronariene cu aproximativ 20%, ceea ce înseamnă un risc mai mic de infarct și accident vascular cerebral și o viață mai lungă și mai sănătoasă.
06Ce alimente să eviți dacă ai colesterolul mărit?
Limitează în special alimentele bogate în grăsimi saturate și grăsimi trans, principalul factor alimentar care crește LDL-colesterolul:
Carnea roșie grasă
Carnea de porc grasă, carnea de vită cu grăsime vizibilă, coastele, carnea tocată grasă, cârnații grași. Alege mai des carne slabă: piept de pui fără piele, curcan, pește sau bucăți slabe de vită ori porc (mușchiuleț, cotlet degresat).
Mezelurile și carnea procesată
Salamul, cârnații, baconul, parizerul conțin multă grăsime saturată ascunsă și, uneori, grăsimi trans. Înlocuiește-le cu variante mai slabe (piept de curcan fiert, mușchi file slab) sau, ideal, redu consumul de mezeluri în general.
Lactatele integrale grase
Laptele integral de 3,5%, smântâna grasă, untul, brânzeturile maturate grase (cașcaval, telemea grasă, brânză topită) au mult colesterol și multe grăsimi saturate. Folosește lapte degresat sau de 1,5%, iaurt simplu degresat sau slab (2%), brânzeturi slabe (cottage, urdă, telemea slabă desărată). Pe pâine poți pune avocado sau puțin ulei de măsline în loc de unt, iar la gătit folosește ulei vegetal.
Prăjelile și fast-food-ul
Cartofii prăjiți, puiul prăjit, gogoșile și șnițelele pane: la prăjirea în ulei la temperaturi mari se pot forma grăsimi trans, iar adesea se folosesc uleiuri ieftine, parțial hidrogenate. Preferă gătitul la cuptor, fiert sau la grătar. Cartofii îi poți face la cuptor, cu puțin ulei de măsline.
Patiseria și cofetăria industriale
Croissantele, foietajele, plăcintele cu margarină, biscuiții cu cremă, prăjiturile și torturile din comerț conțin adesea margarină sau uleiuri hidrogenate, cu grăsimi trans, și mult zahăr, care nu crește direct LDL-ul, dar este nociv pentru trigliceride și greutate. Pentru poftele de dulce, alege o prăjitură de casă, de exemplu cu ulei de rapiță, sau un desert mai sănătos, precum fructele coapte cu nuci.
Organele
Ficatul, creierul și rinichii sunt foarte bogate în colesterol; ficatul de pui, de exemplu, are mult colesterol. Le poți mânca ocazional, dar nu des și nu în cantități mari, mai ales dacă ai deja colesterolul mărit. Un pateu de ficat zilnic nu este recomandat.
Ouăle în exces
Ouăle au proteine și vitamine, dar gălbenușul este bogat în colesterol (aproximativ 200 mg). Multe studii recente arată că un ou pe zi nu crește semnificativ riscul la majoritatea oamenilor, dar dacă ai deja hipercolesterolemie, unii medici recomandă cel mult 3-4 gălbenușuri pe săptămână. Albușul îl poți consuma fără probleme. Dacă mănânci un ou dimineața, renunță în aceeași zi la alte alimente bogate în colesterol.
Ce poți adăuga în alimentație
Mai multe legume (umple jumătate din farfurie cu legume, ca să rămână mai puțin loc pentru alimentele problematice), fructe, cereale integrale (pâine integrală, paste integrale, orez brun), pește, ulei de măsline și nuci crude. Bea apă în loc de sucuri carbogazoase sau băuturi cu zahăr. De exemplu, în locul unui burger de fast-food cu bacon și cașcaval, fă acasă un burger de curcan la grătar, cu avocado și multe legume.
07Sunt sigure medicamentele pentru colesterol?
Statinele (atorvastatina, rosuvastatina, simvastatina) au fost studiate timp de decenii și au, în general, un profil de siguranță foarte bun. Majoritatea persoanelor nu au efecte adverse semnificative.
Durerile musculare
Sunt efectul cel mai frecvent: aproximativ 5-10% dintre pacienți au dureri musculare difuze sau crampe, de obicei ușoare, fără leziuni ale mușchilor. Dacă devin deranjante, ajută uneori schimbarea statinei, reducerea dozei sau administrarea unei statine cu durată lungă de acțiune la intervale mai rare (de exemplu, rosuvastatină o dată la 2 zile).
Miopatia severă și rabdomioliza
Sunt foarte rare (sub 0,1%): inflamația mușchilor, respectiv distrugerea intensă a fibrelor musculare, care poate afecta rinichii. Apar mai ales la doze foarte mari, la interacțiuni cu alte medicamente (de exemplu, unele antibiotice) sau la persoane predispuse genetic. La dureri marcate sau slăbiciune musculară, medicul verifică CK-ul.
Enzimele hepatice
Creșterea ușoară a ALT și AST apare la aproximativ 1-3% dintre pacienți, de obicei fără simptome și reversibil. Dacă valorile depășesc de 3 ori limita superioară, doza se reduce sau statina se oprește. Afectarea severă a ficatului din cauza statinelor este extrem de rară. Analizele pentru ficat se fac de obicei la aproximativ 6 săptămâni după începerea statinei.
Alte efecte
Tulburări digestive minore și dureri de cap. S-au descris posibile tulburări ușoare de memorie, dar dovezile nu sunt clare, iar dacă apar sunt reversibile la oprire. Statinele pot crește ușor glicemia, iar un mic procent de persoane predispuse pot trece pragul diabetului de tip 2, dar la persoanele cu risc beneficiul cardiovascular depășește cu mult acest risc.
Celelalte medicamente
- Ezetimibul este foarte bine tolerat; rar poate da scaune moi.
- Fibrații pot da uneori dureri musculare, mai ales în asociere cu statinele.
- Inhibitorii PCSK9 pot da reacții la locul injecției (roșeață, mâncărime) sau simptome asemănătoare gripei, dar în ansamblu sunt foarte bine tolerați.
- Niacina dă aproape tuturor pacienților bufeuri intense (înroșirea feței, senzație de căldură) și poate crește glicemia și acidul uric, de aceea se folosește rar.
- Colestiramina dă frecvent balonare și constipație și este neplăcut de luat (o pulbere cu textură nisipoasă).
Raportul risc-beneficiu
Statinele sunt considerate sigure la majoritatea oamenilor și reduc riscul de infarct, iar medicii iau măsuri pentru a reduce riscurile: aleg doza minimă eficientă, fac analize de control și evită combinațiile periculoase. Dacă apare o reacție, există alternative: la persoanele care nu tolerează statinele se pot folosi doze mai mici plus ezetimib sau direct inhibitori PCSK9. Teama de efecte adverse nu ar trebui să te oprească de la un tratament care îți poate prelungi semnificativ viața; discută orice îngrijorare cu medicul.
08Cât de repede scade colesterolul?
Cu dieta și schimbarea stilului de viață, primele efecte se pot vedea în 4-6 săptămâni, iar profilul lipidic se repetă de obicei după aproximativ 3 luni de dietă strictă. Scăderea depinde de punctul de plecare: de exemplu, un LDL de 160 mg/dL poate coborî la 130 sau chiar 120 mg/dL în 2-3 luni de dietă vegetariană, iar o scădere de 10 kg în 3 luni poate îmbunătăți considerabil colesterolul.
Cu medicamente, scăderea este destul de rapidă. Statinele acționează din prima săptămână și ating efectul maxim în 4-6 săptămâni, așa că profilul lipidic de control se face la 6-8 săptămâni de la începere. De exemplu, rosuvastatina 20 mg poate reduce LDL-ul cu aproximativ 50%: de la 180 la aproximativ 90 mg/dL în circa 2 luni. Și celelalte medicamente își arată efectul în câteva săptămâni, iar inhibitorii PCSK9 scad mult LDL-ul chiar după prima doză (în 2-4 săptămâni), cât timp se administrează la 2 săptămâni. Orientativ:
- Dietă strictă și exerciții: o scădere a LDL-ului de 5-15% în 2-3 luni, uneori mai mare dacă pornești de la un stil de viață foarte nesănătos.
- Statină în doză moderată: aproximativ 30% în circa 6 săptămâni.
- Statină în doză mare: aproximativ 50% în circa 6 săptămâni.
- Statină și ezetimib: aproximativ 60%.
- Inhibitor PCSK9: încă aproximativ 50-60% peste efectul statinei.
De ce diferă rezultatele
Răspunsul diferă de la o persoană la alta. La unii, colesterolul răspunde greu la dietă, pentru că organismul compensează producând mai mult; la alții, dieta are un efect mare. Cu statine, marea majoritate ating scăderile așteptate, dar un mic procent răspund doar parțial, din cauza unor variante genetice. Dacă scăderea nu apare, medicul verifică dacă tratamentul și dieta sunt respectate și dacă există cauze secundare netratate (de exemplu, hipotiroidismul), iar apoi intensifică tratamentul.
HDL-ul crește mai încet: cu exercițiu intens și renunțarea la fumat, în câteva luni, iar statinele îl cresc de obicei doar cu 5-10%. Trigliceridele răspund repede: dacă elimini zahărul și alcoolul, se pot înjumătăți în 4-6 săptămâni. Îmbunătățirile vizibile apar în 1-3 luni, dar scopul este menținerea lor pe termen lung: dacă abandonezi dieta sau tratamentul, valorile revin.
Întrebări frecvente
Nu găsești răspunsul? Scrie-ne pe WhatsApp la 0770 638 357.
Colesterolul total dorit este sub 200 mg/dL, LDL-ul sub 130 mg/dL la adulții fără alte riscuri, HDL-ul peste 40 mg/dL la bărbați și peste 50 mg/dL la femei, iar trigliceridele sub 150 mg/dL. Dacă ai factori de risc sau boală cardiacă, țintele sunt mai stricte, de exemplu LDL sub 70 mg/dL.
Da, genetica are un rol important. În hipercolesterolemia familială, fiecare copil al unui părinte afectat are 50% șanse să moștenească mutația și să aibă LDL foarte mare de la naștere. Și în afara acestei forme, tendința la colesterol mare se transmite des în familie, așa că merită să îți verifici valorile devreme.
Alimentele bogate în grăsimi saturate și trans: carnea roșie grasă, mezelurile, lactatele integrale grase, untul, prăjelile, fast-food-ul și patiseria industrială. Organele și ouăle se consumă cu moderație. Înlocuiește-le cu legume, fructe, cereale integrale, pește, ulei de măsline și nuci.
Da, statinele sunt considerate sigure la majoritatea oamenilor. Cel mai frecvent efect sunt durerile musculare ușoare, la aproximativ 5-10% dintre pacienți, iar efectele grave, precum rabdomioliza, apar sub 0,1%. Medicul verifică analizele de ficat după începere și poate schimba doza sau medicamentul dacă apar probleme.
Cu dieta, primele efecte apar în 4-6 săptămâni, iar LDL-ul scade de obicei cu 5-15% în 2-3 luni. Statinele ating efectul maxim în 4-6 săptămâni și scad LDL-ul cu aproximativ 30-50%, în funcție de doză. Rezultatele se mențin doar dacă continui dieta și tratamentul.
Surse și lecturi suplimentare.
Materiale pentru pacienți de la organizații medicale, autorități de sănătate și publicații de specialitate, pentru cine vrea să citească mai mult. Sursele sunt în limba engleză.
Ultima actualizare: Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală.Politica editorială
Specialiștii care te pot ajuta.
Dr. Victoria Vartic
Medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice, cu competențe în endocrinologie
