Obezitatea (obezitate și suprapondere)

Contează și unde se depune grăsimea

De exemplu, o persoană de 1,65 m și 82 kg are un IMC de aproximativ 30 și se încadrează la obezitate. Pe lângă greutatea totală, contează și distribuția grăsimii: obezitatea abdominală (de tip „măr”, cu grăsime în jurul taliei) se asociază cu riscuri metabolice mai mari decât cea de tip „pară” (cu grăsime mai ales pe șolduri și coapse). O talie de peste 102 cm la bărbați și de peste 88 cm la femei indică un risc cardiovascular crescut, din cauza grăsimii viscerale.

La nivel global, obezitatea a atins proporții de epidemie: în 2016, peste 13% dintre adulții lumii aveau obezitate, iar proporția continuă să crească. Și în România, frecvența obezității a crescut semnificativ în ultimii ani, în linie cu tendința europeană.

Obezitatea nu este doar o problemă de aspect sau de greutate, ci o boală cronică recunoscută medical, care afectează întregul organism și este un factor major de risc pentru multe alte boli. Este rezultatul unei combinații complexe de factori, nu al lipsei de voință, de aceea tratamentul se personalizează, cu scopul de a îmbunătăți sănătatea pe termen lung.

Obezitatea este ereditară?

Obezitatea rezultă din combinația dintre predispoziție și un mediu „obezogen”, care încurajează mâncatul în exces și inactivitatea. Genele pot face ca unele persoane să simtă foamea mai intens sau să ardă caloriile mai lent, iar dacă unul sau ambii părinți au obezitate, copilul are o probabilitate mai mare să o facă, și din cauza obiceiurilor alimentare și a stilului de viață din familie. Genele nu produc însă obezitate de unele singure: este nevoie de un surplus de calorii. În ultimii 50 de ani, obezitatea a crescut foarte mult la nivel global, deși genele populației nu s-au schimbat atât de repede; s-a schimbat mediul.

O persoană cu predispoziție genetică poate rămâne la o greutate normală dacă are un stil de viață sănătos, la fel cum o persoană fără antecedente familiale se poate îngrășa dacă mănâncă nesănătos și este sedentară. Dacă știi că în familie există obezitate, fii atent de la început la alimentație și mișcare. Evaluarea stilului de viață (obiceiurile alimentare, timpul pentru mișcare, problemele emoționale) și a istoricului familial ajută la identificarea factorilor care pot fi schimbați și la un plan de tratament țintit.

Simptomele bolilor asociate

Intensitatea acestor manifestări variază. Pe termen lung, obezitatea contribuie la apariția multor boli cronice, ale căror simptome se pot suprapune: hipertensiunea (dureri de cap, amețeli), diabetul (sete, urinări frecvente), ficatul gras (oboseală, disconfort sub coastele din dreapta). Frecvent, obezitatea este descoperită la un control medical, prin simpla măsurare a greutății și a taliei, iar unele probleme considerate separate, precum durerile de genunchi, se dovedesc legate direct de excesul de greutate. De aceea, evaluarea medicală caută și complicațiile deja prezente, ca tratamentul să țină cont de toate.

Evaluarea complicațiilor

După diagnostic urmează evaluarea complicațiilor asociate obezității:

• Glicemia, pentru depistarea prediabetului sau a diabetului.
• Profilul lipidic (colesterol, trigliceride), pentru că obezitatea se asociază cu dislipidemia.
• Testele funcției ficatului, pentru steatoza hepatică (ficatul gras).
• Hormonii tiroidieni, pentru a exclude hipotiroidismul.
• Eventual markeri de inflamație, pentru că obezitatea este o stare pro-inflamatorie.
• Tensiunea arterială, pentru că obezitatea predispune la hipertensiune.
• Polisomnografia, dacă ai simptome de apnee în somn (sforăit, somnolență în timpul zilei).
• În funcție de situație, ecografia abdominală (ficat, colecist), EKG-ul sau testul de efort, pentru evaluarea cardiovasculară.

Sindromul metabolic

Aceste investigații arată gradul obezității și impactul ei asupra sănătății. De exemplu, sindromul metabolic se diagnostichează dacă o persoană cu obezitate îndeplinește criteriile: talie mare, trigliceride crescute, HDL scăzut, hipertensiune și glicemie crescută. Diagnosticul nu se oprește deci la IMC: informațiile se pun cap la cap pentru a personaliza tratamentul.

Chiar și o scădere mică ajută

Pierderile modeste în greutate, de 5-10%, aduc deja beneficii mari: scad tensiunea, îmbunătățesc glicemia și colesterolul, reduc apneea și ameliorează durerile articulare. Cu cât scăderea este mai mare, în limite sănătoase, cu atât riscurile se reduc mai mult. Tratarea obezității previne indirect toată această listă de probleme.

Dieta și nutriția

Nu există o dietă universală. Important este deficitul caloric (să consumi mai puține calorii decât arzi), dar felul în care îl atingi trebuie adaptat preferințelor și nevoilor tale. Planul alimentar se personalizează în funcție de stilul de viață, de eventualele restricții medicale și de preferințele culinare.

În general se recomandă o alimentație echilibrată, de tip mediteranean: bogată în legume, fructe, proteine slabe (pește, pui), leguminoase, cereale integrale și grăsimi sănătoase în cantități moderate (ulei de măsline, avocado, semințe). Reducerea porțiilor și a caloriilor este esențială: un deficit de aproximativ 500 kcal pe zi față de necesar duce la o pierdere de aproximativ 0,5 kg pe săptămână, un ritm considerat sigur și sustenabil.

Redu zahărul și alimentele procesate, dense în calorii (dulciuri, sucuri, patiserie, fast-food), care ar trebui eliminate sau consumate doar ocazional. Numărarea caloriilor sau un jurnal alimentar te ajută să devii conștient de ce mănânci. Unele persoane se descurcă bine cu 3 mese principale și 2 gustări mici pe zi, care previn foamea intensă. Hidratarea cu apă este importantă și ajută adesea la controlul apetitului.

Activitatea fizică

Recomandarea standard este de cel puțin 150 de minute pe săptămână de exerciții aerobe moderate (sau 75 de minute de exerciții intense), împărțite pe mai multe zile. Pentru o scădere substanțială în greutate, multe ghiduri sugerează chiar 250-300 de minute pe săptămână. Alege o activitate care îți place și pe care o poți menține: mers alert, alergare ușoară, ciclism, înot, fitness, aerobic, dans. Exercițiile de forță (cu greutăți sau cu greutatea corpului), de 2 ori pe săptămână, cresc masa musculară și stimulează metabolismul.

În obezitatea severă sau la probleme articulare se recomandă mișcarea cu impact redus (exerciții în apă, bicicletă eliptică, yoga pentru începători), care protejează articulațiile. Un kinetoterapeut poate alcătui un program adaptat nivelului tău de pregătire fizică.

Sprijinul comportamental și psihologic

Schimbarea obiceiurilor nu este ușoară, de aceea consilierea psihologică și coaching-ul nutrițional ajută mult. Terapia obezității include identificarea declanșatorilor alimentari (mâncatul pe fond de stres sau de plictiseală) și învățarea altor modalități de a face față (tehnici de relaxare în locul gustărilor, un jurnal emoțional). Un psiholog te poate ajuta cu motivația, cu obiectivele realiste și cu menținerea lor pe termen lung.

Tratamentul medicamentos

În ultimii ani au apărut medicamente aprobate pentru tratamentul obezității, folosite ca adaos la dietă și exercițiu la persoanele cu IMC foarte mare sau cu boli asociate. Orlistatul scade absorbția grăsimilor în intestin, dar are efecte adverse digestive. Liraglutida și semaglutida, medicamente folosite inițial în diabet, reduc apetitul și întârzie golirea stomacului și s-au dovedit eficiente în scăderea în greutate; liraglutida este aprobată, în doză mai mare, special pentru obezitate. Se administrează prin injecții subcutanate și pot ajuta, împreună cu dieta, la pierderi de 5-10% din greutate sau mai mult.

Medicamentele pentru obezitate se prescriu de medicul specialist (endocrinolog, diabetolog), după o evaluare atentă, pentru că pot avea contraindicații și efecte secundare. Se folosesc de regulă la un IMC de peste 30 sau de peste 27 cu boli asociate, când schimbarea stilului de viață nu a dat rezultate suficiente.

Chirurgia bariatrică

În obezitatea morbidă (IMC de 40 sau mai mult, ori de 35 sau mai mult cu complicații majore, precum diabetul sau hipertensiunea severă), chirurgia bariatrică poate fi cea mai eficientă opțiune. Intervenții precum gastrectomia longitudinală (micșorarea stomacului, „sleeve”) sau bypass-ul gastric reduc mult capacitatea stomacului și/sau absorbția nutrienților, ducând la pierderi mari în greutate, de ordinul zecilor de kilograme, și la ameliorarea multor boli asociate: diabetul de tip 2 poate intra în remisie, iar tensiunea se îmbunătățește.

Chirurgia are și riscuri și cere schimbări ale stilului de viață pe viață (suplimente de vitamine, dietă specifică după operație). Decizia se ia după ce alte metode nu au funcționat și numai după o evaluare multidisciplinară, cu sprijin nutrițional și psihologic înainte și după intervenție.

Un proces de durată

Oricare ar fi calea aleasă, tratamentul obezității continuă și după atingerea greutății dorite, prin menținerea noilor obiceiuri. Scopul nu este doar scăderea în kilograme, ci îmbunătățirea sănătății: un risc mai mic de diabet, boli de inimă și unele cancere, mai puține dureri articulare, mobilitate și calitate a vieții mai bune și o speranță de viață mai lungă (obezitatea severă poate scurta viața cu 3-10 ani).

Așteptări realiste

Slăbitul nu este un proces liniar: poți stagna uneori sau poți avea mici oscilații. Nu renunța dacă într-o săptămână nu ai scăzut sau ai pus 1 kg în plus (poate fi apă reținută sau masă musculară, dacă faci sport); privește evoluția de ansamblu. Cheia este moderația și perseverența: o dietă sănătoasă, combinată cu mișcare constantă, aduce rezultate mai lente, dar mai ușor de menținut. Nu ții o cură temporară, ci schimbi definitiv felul în care trăiești, iar noile obiceiuri te ajută să păstrezi greutatea atinsă fără eforturi drastice.

Medicamentele nu înlocuiesc stilul de viață

Medicamentele pentru obezitate sunt destinate obezității, nu supraponderii ușoare. Trebuie prescrise de medic, după evaluarea stării de sănătate, și sunt indicate de obicei la un IMC de peste 30 sau de peste 27 cu boli asociate, când dieta și exercițiul nu au dat rezultate suficiente.

Medicamentele nu sunt suficiente singure: funcționează doar ca adaos la schimbarea stilului de viață. Dacă iei o pastilă de slăbit, dar continui să mănânci mult și nesănătos, nu vei avea beneficii. Efectul durează cât timp iei medicamentul, iar dacă îl oprești fără să îți fi format obiceiuri noi, riscul de a te îngrășa la loc este mare. Tratamentul medicamentos își are locul mai ales în obezitatea severă, dar accentul rămâne pe educația nutrițională și schimbarea comportamentului. Nu există o soluție magică, însă, cu îndrumarea potrivită și, la nevoie, cu sprijin medicamentos, slăbitul poate deveni mult mai ușor.