Urticaria
01Ce este urticaria?
Urticaria, numită popular și „erupție de blânde” sau „urticarie alergică”, este o afecțiune a pielii în care apar brusc plăci roșii sau palide, umflate, bine delimitate, de diferite dimensiuni, însoțite de obicei de mâncărime intensă (prurit). Aceste leziuni, numite papule urticariene sau blânde, pot dispărea și reapărea în alte locuri într-un timp scurt: fiecare leziune durează de la câteva minute până la cel mult 24 de ore. Urticaria este o reacție a pielii produsă de eliberarea histaminei și a altor mediatori inflamatori din mastocite, care dilată vasele și lasă lichidul să treacă în piele (edem).
După durată, urticaria poate fi acută (sub 6 săptămâni, adesea câteva zile) sau cronică (persistă sau revine aproape zilnic peste 6 săptămâni). Forma cronică se împarte în urticarie cronică idiopatică (sau spontană, când nu se găsește un factor declanșator extern) și urticarie cronică inductibilă (declanșată de factori fizici sau specifici, precum presiunea, frigul, căldura, efortul, soarele). Angioedemul, o umflare mai profundă a țesuturilor, mai ales a pleoapelor, a buzelor, a limbii sau a membrelor, poate însoți urticaria, mai ales în formele alergice severe, și necesită atenție specială: dacă afectează căile respiratorii, poate deveni o urgență.
Urticaria este o problemă frecventă: se estimează că până la 20% dintre oameni fac cel puțin un episod de urticarie acută de-a lungul vieții. Episoadele acute sunt adesea alergice sau declanșate de infecții, în timp ce formele cronice sunt de cele mai multe ori idiopatice, fără o cauză clară. Deși leziunile sunt trecătoare și, în sine, inofensive, pot produce un disconfort mare prin mâncărimea intensă și prin impactul asupra somnului și a activităților zilnice. În cazuri rare, urticaria poate fi semnul unei reacții anafilactice, de aceea contează contextul și recunoașterea simptomelor severe (dificultăți de respirație, amețeală).
02Care sunt cauzele urticariei?
Urticaria acută are adesea o cauză identificabilă. Printre cele mai frecvente cauze și factori declanșatori ai urticariei apărute brusc sunt:
Alergiile alimentare
Alimente precum arahidele, nucile, ouăle, laptele, fructele de mare sau căpșunile pot provoca la persoanele sensibile erupții urticariene imediat sau la câteva ore după ce au fost consumate.
Medicamentele
Antibioticele (peniciline, cefalosporine), antiinflamatoarele nesteroidiene (aspirina, ibuprofenul), vaccinurile sau substanțele de contrast iodate folosite la investigații pot declanșa urticarie. Mecanismul poate fi alergic (mediat de IgE) sau nealergic (eliberarea directă a mediatorilor din mastocite).
Înțepăturile de insecte
Veninul de albine și de viespi, precum și mușcăturile de țânțari sau de purici pot produce blânde localizate sau chiar reacții extinse.
Infecțiile
Mai ales la copii, o cauză foarte frecventă a urticariei acute sunt infecțiile virale (răceli, viroze respiratorii, infecții cu enterovirusuri). Infecțiile bacteriene (de exemplu dentare sau urinare) ori parazitare pot produce și ele urticarie, prin mecanisme imune complexe.
Factorii fizici
Uneori, urticaria apare la stimuli fizici: frigul (aer sau apă rece) poate provoca urticarie la locul expunerii (urticaria la frig), căldura sau efortul pot da urticarie colinergică, cu papule mici, la supraîncălzirea corpului, presiunea prelungită pe piele (de exemplu sub bretele sau sub o curea strânsă) dă urticarie la presiune, iar soarele sau vibrațiile pot da și ele urticarie.
Alți factori
Contactul cu latexul (mănuși) la persoanele alergice, inhalarea unor aeroalergeni puternici (păr de animale, polen), care dau mai degrabă rinită sau astm, dar uneori și urticarie, alcoolul sau mâncarea condimentată, care dilată vasele, și dezechilibrele hormonale (unele femei observă urticarie legată de ciclul menstrual). Stresul emoțional intens poate agrava o urticarie existentă.
Cauzele urticariei cronice
Urticaria cronică, care durează peste 6 săptămâni, are cauze mai greu de precizat. În aproximativ 80-90% dintre cazuri nu se găsește niciun factor extern clar, de aceea se numește urticarie cronică idiopatică sau spontană. La o parte dintre acești pacienți, mecanismul pare să fie autoimun: organismul produce autoanticorpi care stimulează eliberarea histaminei din mastocite, de exemplu anticorpi îndreptați împotriva receptorilor pentru IgE de pe mastocite.
În alte cazuri, urticaria cronică poate fi întreținută de focare infecțioase nediagnosticate (sinuzite cronice, infecții dentare, infecția cu Helicobacter pylori a stomacului), de tulburări endocrine (de exemplu boli tiroidiene autoimune asociate) sau de sensibilitatea la aditivii alimentari și la pseudoalergenii din alimentație. Totuși, la majoritatea pacienților nu se găsește o cauză precisă, iar urticaria cronică este considerată benignă, cu tendința de a dispărea de la sine în luni sau ani.
Factorii de risc
Persoanele cu teren atopic (alergii alimentare, rinită alergică, astm) pot fi mai predispuse la urticarie, deși aceasta poate apărea la oricine. Femeile adulte fac ceva mai des urticarie cronică decât bărbații, iar episoadele de urticarie cronică apar cel mai frecvent la vârsta mijlocie (30-50 de ani). Stresul cronic și bolile autoimune existente (tiroidita Hashimoto, lupusul eritematos) pot crește riscul sau severitatea urticariei cronice.
03Care sunt simptomele?
Leziunea caracteristică este papula urticariană: o umflătură superficială a pielii, roz-roșiatică sau albicioasă, adesea cu centrul palid și marginea roșie, care se albește la apăsarea cu degetul. Dimensiunile variază de la câțiva milimetri (urticaria micropapulară) până la plăci de zeci de centimetri, când papulele se unesc. Forma este neregulată, adesea rotunjită sau șerpuită. Leziunile apar rapid și „migrează”: o papulă poate dispărea fără urmă în câteva ore, iar altele apar în alte zone, așa că ai impresia că erupția „se mută”.
Mâncărimea
Este aproape întotdeauna prezentă și este simptomul dominant: mulți pacienți o descriu ca insuportabilă și se scarpină permanent. Zgârierea pielii poate produce urticarie liniară pe traseul zgârieturii, fenomen numit dermografism urticarian. Uneori apar și senzații de arsură sau înțepătură în zonele afectate.
Angioedemul
Se manifestă ca o umflare profundă, difuză, a buzelor, a pleoapelor, a limbii, a organelor genitale sau a extremităților. Pielea de deasupra poate arăta normal sau ușor palid. Poate da senzație de tensiune sau furnicături, iar dacă afectează limba sau gâtul poate duce la dificultăți de înghițire sau de respirație, o urgență medicală.
Urticaria acută
Începe de regulă la câteva minute sau ore după expunerea la factorul declanșator, dacă este alergică. În reacțiile mai severe pot apărea simptome generale: febră ușoară, stare de rău, dureri abdominale, palpitații sau chiar dificultăți de respirație, dacă reacția face parte dintr-o anafilaxie. În majoritatea cazurilor există însă doar erupția trecătoare, cu mâncărime.
Urticaria cronică
Papule noi apar zilnic sau aproape zilnic, timp de săptămâni sau luni. Fiecare leziune durează tot cel mult 24 de ore, dar erupția, în ansamblu, este prezentă permanent. Calitatea vieții poate fi afectată mult: insomnii din cauza mâncărimii de noapte, epuizare, frustrare. Majoritatea urticariilor cronice spontane se rezolvă însă de la sine în 1-5 ani, chiar dacă nu se găsește cauza.
Formele de urticarie cronică inductibilă
Unele forme pot fi recunoscute după contextul în care apar:
- Dermografismul: linii urticariene apar exact acolo unde pielea a fost zgâriată sau apăsată moderat.
- Urticaria la frig: leziunile apar pe pielea expusă la aer rece (de exemplu pe față și pe mâini, iarna) sau după contactul cu apa rece. Se confirmă prin testul cu cubul de gheață, care produce o papulă.
- Urticaria colinergică: o erupție de papule mici (2-3 mm) pe trunchi și pe brațe, cu roșeață difuză, apărută după efort fizic, baie fierbinte sau emoții puternice, care cresc temperatura corpului. Dă mai degrabă senzație de înțepătură decât mâncărime.
- Urticaria la căldură sau la soare: leziunile apar în zonele expuse imediat după expunere, de exemplu pe pielea descoperită, la soare.
- Urticaria de contact: leziunile apar exact în zona de contact cu un alergen, de exemplu pe mâini după purtarea mănușilor din latex sau, la copii, blânde în jurul gurii după contactul pielii cu sucul de portocale.
04Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul de urticarie se bazează în principal pe istoric și pe examenul clinic. Medicul observă leziunile trecătoare și caracterul lor tipic (papule care se albesc la apăsare și dispar până la reevaluare). Un element important este durata fiecărei leziuni: dacă o pată rămâne în același loc peste 24 de ore, poate fi vorba de altă boală (de exemplu urticaria vasculitică), care necesită investigații suplimentare.
În discuția cu tine, medicul te întreabă despre:
- debutul și durata erupției, cât de des apar leziunile;
- posibili factori declanșatori recenți: alimente, medicamente, înțepături de insecte, produse noi de îngrijire, efort, expunere la frig sau la căldură, infecții recente;
- antecedentele de alergii sau episoadele anterioare de urticarie;
- simptomele asociate episodului actual: febră, dureri articulare (care pot orienta spre urticaria vasculitică), simptome respiratorii, tulburări digestive;
- istoricul medical general, inclusiv bolile autoimune cunoscute sau infecțiile cronice.
Investigațiile
În urticaria acută, investigațiile nu sunt de obicei necesare, pentru că episodul este scurt, iar dacă istoricul arată clar cauza (de exemplu un aliment), accentul se pune pe evitarea ei. În urticaria cronică, investigațiile pot fi mai extinse, dar tot orientate după context:
- Testele alergologice (testul prick sau dozarea IgE specifice): se fac dacă se suspectează un alergen persistent, deși în urticaria cronică idiopatică sunt de regulă negative.
- Analizele de sânge generale: hemoleucograma, VSH și proteina C reactivă arată dacă există inflamație (de exemplu, în urticaria vasculitică VSH poate fi crescut). Se pot verifica și funcția tiroidei și anticorpii antitiroidieni, pentru că tiroidita autoimună poate coexista cu urticaria cronică.
- Analizele pentru infecții sau focare: exsudatul faringian, urocultura, examenul stomatologic, în funcție de suspiciuni. Fără indicii clinice, un screening extins nu este întotdeauna justificat, pentru că majoritatea cazurilor rămân idiopatice.
- Testele de provocare: în urticariile fizice, medicul poate face teste specifice, de exemplu testul cu cubul de gheață pentru urticaria la frig, testul de efort (alergare pe loc) pentru urticaria colinergică, aplicarea unei greutăți pe umăr pentru urticaria la presiune întârziată sau expunerea la lumină UV pentru urticaria solară, ca să confirme tipul de urticarie inductibilă.
- Biopsia cutanată: este rareori necesară. Se face dacă se suspectează urticaria vasculitică, în care leziunile durează peste 24-48 de ore și pot lăsa vânătăi. Biopsia arată inflamație în jurul vaselor și confirmă vasculita urticariană, care se tratează diferit.
Când nu se găsește o cauză
În urticaria cronică idiopatică, investigațiile extinse nu arată adesea nimic relevant. După excluderea cauzelor evidente, se pune diagnosticul de „urticarie cronică spontană” și se trece la tratamentul simptomelor.
05Cum se tratează urticaria?
Tratamentul depinde de severitatea și de durata simptomelor. În toate cazurile, dacă se identifică un factor cauzal (aliment, medicament, contact), prima măsură este evitarea lui. Urticaria acută dispare adesea singură în câteva ore sau zile, dar medicamentele ameliorează simptomele. Principalele opțiuni sunt:
Antihistaminicele H1
Sunt baza tratamentului, pentru că blochează efectele histaminei, principalul mediator al mâncărimii și al umflăturii. Se preferă antihistaminicele de generația a doua (cetirizină, levocetirizină, loratadină, desloratadină, fexofenadină, rupatadină), care nu dau o somnolență importantă și au acțiune prelungită. În urticaria acută, o doză standard poate fi suficientă. În urticaria cronică, ghidurile actuale permit creșterea dozei de până la 4 ori față de doza zilnică obișnuită, dacă doza standard nu controlează simptomele. Antihistaminicele reduc mâncărimea și previn apariția leziunilor noi. Sunt în general bine tolerate și pot da uneori o ușoară sedare sau uscăciune a gurii.
Corticosteroizii sistemici
Prednisonul sau metilprednisolonul oral se pot folosi pentru scurt timp (câteva zile, cel mult 2 săptămâni) în urticaria acută severă sau în angioedemul important, când antihistaminicele nu sunt suficiente. Reduc rapid inflamația și umflătura. Nu se recomandă pe termen lung în urticaria cronică, din cauza efectelor adverse importante, ci doar ocazional, pentru a întrerupe un cerc vicios sau până la instalarea efectului altor tratamente.
Adrenalina
Este tratamentul de urgență în reacția anafilactică, când urticaria este însoțită de simptome generale grave (dificultăți de respirație, edem al laringelui, tensiune scăzută). Se administrează intramuscular și poate salva viața, pentru că se opune dilatării vaselor și îngustării bronhiilor. Persoanele cu alergii severe cunoscute ar trebui să aibă la ele un autoinjector cu adrenalină.
Antihistaminicele H2 și antileucotrienele
În unele cazuri de urticarie cronică rezistentă la antihistaminicele H1, adăugarea unui antihistaminic H2 (de exemplu famotidină) poate aduce un beneficiu suplimentar, prin blocarea receptorilor histaminici din tubul digestiv și din piele. Montelukastul (un antileucotrienic) este folosit uneori ca adjuvant, mai ales dacă se suspectează implicarea leucotrienelor, de exemplu într-o urticarie agravată de antiinflamatoare.
Tratamentul imunomodulator în urticaria cronică severă
Când antihistaminicele în doze crescute nu controlează urticaria cronică idiopatică, există opțiunea terapiei biologice cu omalizumab, un anticorp monoclonal anti-IgE. Se administrează prin injecție subcutanată, de regulă lunar, și s-a dovedit foarte eficient în obținerea remisiunii la pacienții cu urticarie cronică spontană severă, rezistentă la tratamentele convenționale. Se leagă de IgE din sânge și le împiedică să declanșeze eliberarea histaminei din mastocite. Majoritatea pacienților răspund în primele 1-3 luni. O altă opțiune, mai rar folosită astăzi, este ciclosporina (un imunosupresor) în doze mici, dar profilul de siguranță al omalizumabului îl face preferat.
Tratamentele locale
Cremele nu au în general un rol important, pentru că leziunile apar și dispar rapid. Pentru calmarea mâncărimii se pot folosi însă loțiuni cu mentol sau camfor ori creme cu zinc. Băile călduțe cu ovăz coloidal pot calma pielea. Evitarea băilor fierbinți și compresele reci ajută la reducerea mâncărimii.
Tratarea cauzei de fond
Dacă s-au găsit probleme asociate (de exemplu infecția cu Helicobacter pylori, paraziții intestinali sau o boală tiroidiană autoimună), tratarea lor poate ameliora urticaria pe termen lung, dar doar la puținii pacienți la care aceste boli sunt cu adevărat declanșatoare.
Pe scurt
Antihistaminicele sunt tratamentul principal, cu doza ajustată după răspuns, iar în formele rezistente de urticarie cronică omalizumabul a devenit tratamentul standard.
06Sfaturi utile dacă ai urticarie
Pe lângă medicamente, câteva măsuri te ajută să reduci disconfortul și să previi apariția leziunilor. Cu tratamentul potrivit, simptomele urticariei pot fi ținute sub control, iar tu poți duce o viață normală:
Evită factorii declanșatori cunoscuți
Dacă ai identificat un aliment, un medicament sau o situație care ți-a provocat urticarie, evită-l strict pe viitor. Ține un jurnal al episoadelor, în care să notezi ce ai mâncat sau ce ai făcut înainte de erupție, ca să găsești, împreună cu medicul, un eventual tipar.
O alimentație simplificată, în urticaria cronică
Unii medici recomandă temporar o dietă săracă în pseudoalergeni (aditivi artificiali, coloranți, conservanți, alimente foarte procesate), pentru a vedea dacă apare o ameliorare. O alimentație „curată”, cu mâncare gătită acasă, fără condimente în exces și fără alcool, cafea sau ciocolată, poate fi încercată câteva săptămâni. Apoi reintrodu treptat alimentele eliminate, ca să vezi dacă vreunul provoacă reacții.
Evită alcoolul și antiinflamatoarele
Alcoolul poate dilata vasele și poate elibera histamină, agravând urticaria. La fel, antiinflamatoarele (aspirina, ibuprofenul) pot declanșa eliberarea mediatorilor și sunt recunoscute ca factori agravanți în unele urticarii cronice. Pentru durere sau febră folosește de preferință paracetamol, care este mai sigur.
Calmează mâncărimea
Ține unghiile scurte, ca să reduci leziunile de scărpinat. Poartă haine largi, confortabile, din bumbac, pentru că hainele strâmte sau materialele aspre pot declanșa urticaria prin frecare sau apăsare. Evită dușurile fierbinți și preferă apa călduță sau rece. Compresele reci sau gheața învelită într-o pânză, aplicate pe zonele cu mâncărime, aduc o ușurare temporară. În urticaria colinergică, un duș călduț scurt poate fi util, prin desensibilizarea receptorilor.
Gestionează stresul
Stresul emoțional poate agrava simptomele, iar respirația profundă, meditația, yoga sau alte metode de relaxare pot ajuta la controlul urticariei cronice. Un stil de viață echilibrat, cu somn suficient, ajută sistemul imunitar să fie mai stabil.
Un plan de acțiune pentru angioedem
Dacă ai avut episoade de angioedem sau reacții anafilactice, discută cu medicul despre nevoia unui autoinjector cu adrenalină și despre un plan de acțiune pentru urgențe. Dacă este cazul, poartă o brățară de alertă medicală care să indice alergiile majore.
Anunță medicii înaintea vaccinărilor sau a procedurilor
Dacă ai avut urticarie la substanțele de contrast sau la anestezicele locale, spune-le întotdeauna medicilor înainte de investigații sau proceduri. La fel, dacă ai un dermografism sever, anunță personalul medical înainte de injecții sau recoltări, ca urmele să fie interpretate corect.
Răbdare în urticaria cronică
Urticaria cronică spontană poate fi frustrantă prin persistența ei, dar în majoritatea cazurilor dispare în timp. Până atunci, urmează zilnic tratamentul indicat, chiar și când pielea arată mai bine: antihistaminicele se pot lua preventiv, în fiecare zi, ca să împiedice apariția leziunilor. Păstrează legătura cu medicul pentru ajustarea tratamentului, pentru că există și alte opțiuni care pot fi încercate.
07De ce este important consultul medical?
Deși urticaria poate părea „doar o erupție trecătoare”, evaluarea medicală este esențială pentru siguranța ta și pentru un control bun al bolii, atât la primul episod, cât și în formele cronice:
Deosebirea de alte afecțiuni
Nu orice erupție cu mâncărime este urticarie. Medicul dermatolog poate exclude alte diagnostice, de exemplu alte tipuri de erupții medicamentoase, urticaria vasculitică (care necesită investigații speciale) sau angioedemul ereditar (care are alt mecanism și alt tratament). Un diagnostic corect înseamnă și un tratament corect.
Un tratament eficient și sigur
Uneori, pacienții iau singuri mai multe antihistaminice sau încearcă diverse remedii empirice. Dermatologul sau alergologul îți indică dozele și combinațiile potrivite pentru cazul tău și urmărește eventualele efecte adverse. De exemplu, în urticaria cronică severă, medicul poate decide creșterea dozei de antihistaminic sau începerea tratamentului cu omalizumab, decizii care cer experiență medicală.
Investigarea cauzei
Dacă episoadele se repetă, medicul te ghidează printr-un plan logic de investigații, fără analize inutile, și îți poate recomanda consulturi la alți specialiști (alergolog, gastroenterolog, endocrinolog), dacă suspectează cauze care pot fi tratate. Fără consult, ai putea ignora un factor declanșator tratabil, de exemplu o infecție cronică.
Urmărirea formelor cronice
Urticaria cronică poate necesita tratament pe termen lung. Medicul te reevaluează periodic, pentru ajustarea dozelor sau oprirea tratamentului când boala intră în remisie. Cu supraveghere medicală poți avea acces și la tratamentele noi, pe măsură ce apar, cum a fost cazul terapiilor biologice.
Informare și plan pentru urgențe
Specialistul te învață cum să reacționezi la o agravare bruscă: cum recunoști semnele de anafilaxie și cum folosești autoinjectorul cu adrenalină, ca să fii pregătit pentru situațiile critice.
Întrebări frecvente
Nu găsești răspunsul? Scrie-ne pe WhatsApp la 0770 638 357.
Fiecare leziune durează de la câteva minute până la cel mult 24 de ore, apoi dispare fără urmă, în timp ce apar altele. Urticaria acută durează sub 6 săptămâni, adesea doar câteva zile, iar cea cronică persistă sau revine aproape zilnic peste 6 săptămâni.
Când apar simptome generale grave: dificultăți de respirație, umflarea limbii sau a gâtului, amețeală sau tensiune scăzută, semne ale unei reacții anafilactice. Adrenalina, administrată intramuscular, este tratamentul de urgență și poate salva viața, iar persoanele cu alergii severe cunoscute ar trebui să aibă la ele un autoinjector.
Alimentele (arahide, nuci, ouă, lapte, fructe de mare, căpșuni), medicamentele (antibiotice, antiinflamatoare, substanțe de contrast), înțepăturile de insecte și infecțiile, mai ales cele virale la copii. Pot contribui și frigul, căldura, presiunea, soarele, latexul sau alcoolul.
Nu întotdeauna. În urticaria acută, investigațiile nu sunt de obicei necesare, iar dacă istoricul arată cauza, important este să o eviți. În urticaria cronică, testele alergologice se fac doar dacă se suspectează un alergen persistent, pentru că în forma idiopatică sunt de regulă negative.
Antihistaminicele sunt tratamentul de bază. În plus, compresele reci, dușurile călduțe sau reci în locul celor fierbinți, băile cu ovăz coloidal, loțiunile cu mentol sau camfor, hainele largi din bumbac și unghiile scurte reduc mâncărimea și leziunile de scărpinat.
Surse și lecturi suplimentare.
Materiale pentru pacienți de la organizații medicale, autorități de sănătate și publicații de specialitate, pentru cine vrea să citească mai mult. Sursele sunt în limba engleză.
Ultima actualizare: Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală.Politica editorială
Specialiștii care te pot ajuta.
