Diabetul zaharat de tip 1 (diabetul insulino-dependent)
01Ce este diabetul de tip 1?
Diabetul zaharat de tip 1 este o formă de diabet în care pancreasul nu mai produce suficientă insulină, pentru că celulele beta, care o produc, sunt distruse printr-un proces autoimun. Sistemul imunitar atacă din greșeală celulele insulare din pancreas, iar organismul rămâne cu o lipsă absolută de insulină. Fără insulină, glucoza nu poate intra în celule, iar glicemia crește foarte mult.
Diabetul de tip 1 debutează cel mai frecvent în copilărie sau în adolescență (de aceea era numit și „diabet juvenil”), dar poate apărea și la adulții tineri. Este mai rar decât diabetul de tip 2 și reprezintă aproximativ 5-10% din totalul cazurilor de diabet.
Necesită tratament cu insulină toată viața, de unde și denumirea de „insulino-dependent”. Diagnosticul poate fi un șoc emoțional, mai ales pentru un copil sau un tânăr și pentru familia lui, de aceea educația despre boală este esențială. Cu un tratament corect, persoanele cu diabet de tip 1 pot duce o viață normală, activă și împlinită.
02De ce apare diabetul de tip 1?
Diabetul de tip 1 are o origine autoimună. Cauza exactă a declanșării autoimunității nu este pe deplin înțeleasă, dar se consideră că intervin factori genetici (anumite gene HLA cresc susceptibilitatea) și factori de mediu. Printre posibilii declanșatori studiați se numără unele infecții virale (virusurile Coxsackie sau alte enterovirusuri), expunerea timpurie la laptele de vacă sau lipsa vitaminei D în copilărie, dar dovezile nu sunt concludente.
Cert este că sistemul imunitar începe să recunoască celulele beta din pancreas drept „străine” și produce anticorpi împotriva lor (anticorpi anti-GAD, anti-IA2, anti-insulină), ceea ce duce în final la distrugerea majorității celulelor care produc insulină.
Factorii de risc
Factorii de risc nu sunt la fel de bine definiți ca în diabetul de tip 2, pentru că nu țin de stilul de viață:
- Istoricul familial: dacă un părinte sau un frate are diabet de tip 1, riscul este mai mare decât în populația generală. Totuși, marea majoritate a persoanelor cu diabet de tip 1 nu au rude apropiate cu această boală.
- Originea: unele populații caucaziene au o frecvență mai mare a diabetului de tip 1, ceea ce sugerează o componentă genetică.
- Vârsta: cele mai frecvente vârfuri de apariție sunt în jurul vârstei de 5-7 ani și la pubertate.
- Alte boli autoimune: tiroidita Hashimoto sau boala celiacă apar uneori la aceeași persoană, pe fondul unei predispoziții autoimune generale.
Nu este vina nimănui
Nu există nimic făcut „greșit” în stilul de viață care să provoace diabetul de tip 1: consumul de dulciuri, de exemplu, nu este cauza bolii. Mesajul este important mai ales pentru părinții copiilor diagnosticați, pentru a alunga sentimentul de vină: cu ce se știe în prezent, diabetul de tip 1 nu putea fi prevenit.
03Ce simptome dă diabetul de tip 1?
Diabetul de tip 1 are de obicei un debut acut, zgomotos. Spre deosebire de tipul 2, simptomele apar brusc, în câteva zile sau săptămâni, pe măsură ce celulele producătoare de insulină sunt distruse. Simptomele principale sunt cele ale glicemiei foarte mari:
Urinările frecvente și abundente (poliuria)
Inclusiv nevoia de a urina noaptea; la copiii mici poate reapărea udatul patului.
Setea intensă (polidipsia)
Persoana bea cantități mari de apă.
Foamea excesivă (polifagia) și slăbirea rapidă
Deși mănâncă mult, persoana pierde repede din greutate.
Oboseala și vederea încețoșată
Copilul sau tânărul poate avea oboseală extremă, vedere încețoșată și o stare de slăbiciune generală.
Alte semne
Infecții cu ciuperci (candidoze la fetițe, erupții cu Candida în zona scutecului la bebeluși), iritabilitate sau schimbări de dispoziție și scăderea performanțelor școlare, pe fondul oboselii.
Cetoacidoza diabetică
Fără insulină, glicemia crește foarte mult, iar organismul începe să ardă grăsimi pentru energie și produce cetone. Dacă boala nu este recunoscută și tratată prompt, apare cetoacidoza diabetică, o urgență medicală care se manifestă prin greață, vărsături, dureri abdominale, respirație profundă și rapidă (respirația Kussmaul) și chiar confuzie sau pierderea cunoștinței. Un semn caracteristic este mirosul de acetonă al respirației, dulceag, ca de fructe fermentate. Uneori, diabetul de tip 1 este descoperit abia când pacientul ajunge la spital în cetoacidoză severă.
De aceea, când un copil sau un adult tânăr are brusc sete mare, urinează des și slăbește, glicemia trebuie măsurată imediat. Depistarea rapidă ajută la evitarea cetoacidozei.
04Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul se bazează pe glicemia crescută, cu aceleași criterii ca în diabetul de tip 2:
- Glicemia pe nemâncate de 126 mg/dL sau mai mult.
- Glicemia de 200 mg/dL sau mai mult la două ore în testul de toleranță la glucoză.
- HbA1c de 6,5% sau mai mult.
- Glicemia de 200 mg/dL sau mai mult, măsurată oricând, împreună cu simptomele.
Ce diferențiază tipul 1
Diferența o fac contextul clinic și markerii autoimuni. La un pacient sub 30 de ani, cu simptome acute clasice și o glicemie foarte mare (de exemplu, 350-400 mg/dL) sau chiar în cetoacidoză, diabetul de tip 1 este foarte probabil. Pentru confirmare și pentru diferențierea de un diabet de tip 2 atipic la tineri (de obicei supraponderali), se pot măsura anticorpii specifici: anti-GAD (glutamat decarboxilază) și anti-IA2 sunt cei mai frecvenți la debut, iar prezența lor confirmă originea autoimună.
Se poate măsura și peptidul C, un indicator al producției proprii de insulină: în diabetul de tip 1 este foarte scăzut, pentru că pancreasul aproape nu mai secretă insulină. Dacă manifestările sunt clare, tratamentul cu insulină începe imediat, fără să se aștepte rezultatele acestor teste, pentru stabilizarea pacientului.
Evaluarea după diagnostic
Se evaluează starea generală și eventualele complicații acute: pentru cetoacidoză se fac analize ale echilibrului acido-bazic și ale cetonelor, iar cetoacidoza se tratează în spital, cu perfuzii, insulină intravenoasă și corectarea dezechilibrelor de electroliți.
După faza acută, pacientul și familia învață cum să gestioneze boala zilnic, o parte esențială a tratamentului: cum să își măsoare glicemia acasă, cum să calculeze dozele de insulină în funcție de carbohidrații consumați, cum să recunoască și să trateze hipoglicemia. Pentru că terenul autoimun este comun, se urmăresc și alte posibile boli autoimune, cu testarea periodică a funcției tiroidei și screening pentru boala celiacă.
05Cum se tratează diabetul de tip 1?
Insulina este singura modalitate de a controla diabetul de tip 1, pentru că organismul nu mai produce insulina necesară supraviețuirii. Fiecare pacient trebuie să își administreze insulină zilnic, toată viața, prin injecții subcutanate, de obicei cu stilouri de insulină (pen-uri) cu ace foarte fine.
Insulinele cu acțiune rapidă
Insulina rapidă sau analogii ultrarapizi se administrează înainte de mese, pentru a controla creșterea glicemiei de după masă.
Insulinele bazale
Insulinele cu acțiune prelungită se administrează o dată sau de două ori pe zi și acoperă necesarul de bază al organismului.
Schema bazal-bolus
Majoritatea pacienților folosesc un regim intensiv numit „bazal-bolus”: o injecție de insulină bazală (seara sau dimineața) și injecții de insulină rapidă înainte de fiecare masă principală. Schema imită cel mai bine secreția normală a pancreasului și permite flexibilitate în programul meselor.
Pompa de insulină și senzorii
Pompa de insulină este un dispozitiv electronic purtat permanent, care eliberează continuu doze mici de insulină rapidă, ajustate fin, și poate administra doze suplimentare la mese, la apăsarea unui buton. Este recomandată unor pacienți selectați, de obicei copiilor mici sau adulților cu variații mari ale glicemiei.
Senzorii de monitorizare continuă a glicemiei (CGM), aplicați pe piele, măsoară glicemia permanent, pot trimite alerte pe telefon și se pot conecta cu pompa, în sisteme de tip „pancreas artificial” hibrid. Pacienților tineri li se recomandă aceste tehnologii când este posibil, pentru un control mai bun și o calitate mai bună a vieții.
Alimentația
Persoanele cu diabet de tip 1 nu au restricții alimentare majore și pot mânca din toate grupele de alimente, dar trebuie să învețe să numere carbohidrații, ca să potrivească doza de insulină rapidă cu cantitatea consumată. Se recomandă o alimentație sănătoasă și echilibrată, ca pentru oricine își dorește o stare bună de sănătate: carbohidrați complecși (cereale integrale) în locul celor simpli, fără exces de dulciuri concentrate, suficiente fibre din legume și fructe, proteine slabe și grăsimi sănătoase în cantități moderate.
Mișcarea
Exercițiul fizic este încurajat: crește sensibilitatea la insulină și ajută la controlul greutății. Pacienții învață să prevină hipoglicemia legată de efort, prin gustări suplimentare sau prin reducerea dozei de insulină înainte de sport.
Diabetul de tip 1 nu are deocamdată un tratament care să îl vindece, dar gestionarea corectă permite o speranță de viață și o calitate a vieții apropiate de cele ale unei persoane fără diabet. Sprijinul medicului diabetolog, al unui nutriționist și, la nevoie, al unui psiholog ajută la toate aspectele bolii, de la tratament până la adaptarea emoțională a pacientului și a familiei.
06Cum îți monitorizezi glicemia?
Monitorizarea are două componente complementare: zilnic, acasă, și la fiecare 3 luni, la laborator. Acasă se folosește glucometrul: înțepi un deget și măsori glicemia dintr-o picătură de sânge. Verifică glicemia de cel puțin 4 ori pe zi (înainte de mese și înainte de culcare), uneori și la două ore după masă, mai ales până înveți cum reacționezi la diferite alimente, și ori de câte ori te simți rău, crezi că ai hipoglicemie sau faci efort prelungit.
Senzorii de monitorizare continuă (CGM), aplicați pe braț sau pe abdomen, măsoară glicemia din lichidul interstițial la fiecare 5 minute și trimit valorile pe telefon. Sunt un mare ajutor și devin tot mai accesibili. La fiecare 3 luni se face la laborator hemoglobina glicată (HbA1c), care reflectă media glicemiilor din ultimele aproximativ 90 de zile.
Ce înseamnă un control bun
Perfecțiunea este greu de atins: vor mai exista glicemii mari (de exemplu, în timpul unei boli sau după o greșeală la numărarea carbohidraților) sau mici, de evitat prin ajustarea atentă a dozelor. Important este să înveți din aceste episoade și să ajustezi schema de insulină împreună cu medicul, mai ales în perioadele în care necesarul de insulină se schimbă des, cum este pubertatea. O glicemie cât mai aproape de normal previne complicațiile pe termen lung.
- HbA1c sub 7% în general; la copiii foarte mici, ținta poate fi puțin mai mare, în jur de 7,5%, pentru a evita hipoglicemiile.
- Glicemii de 80-130 mg/dL înainte de mese.
- Glicemii sub 180 mg/dL la două ore după mese.
- Cu senzor, cel puțin 70% din timp în intervalul 70-180 mg/dL.
- Cât mai puține episoade de hipoglicemie.
07Poate fi prevenit sau vindecat diabetul de tip 1?
Cu ce se știe în prezent, diabetul de tip 1 nu poate fi prevenit. Boala este rezultatul unui proces autoimun declanșat de factori încă incomplet înțeleși. Nicio acțiune sau greșeală de îngrijire a părinților nu îl provoacă: nici alimentația, nici zahărul, nici factorii emoționali. Este firesc ca un părinte să își pună întrebări și să se simtă vinovat, dar nu este vina nimănui. Nu există nici medicamente preventive de rutină, spre deosebire de diabetul de tip 2, care poate fi prevenit prin dietă și mișcare.
Cercetările continuă. În unele țări, copiii cu risc genetic sunt testați pentru depistarea anticorpilor anti-pancreas înainte de debut. Teplizumabul, un anticorp monoclonal aprobat în 2022 în SUA, poate amâna debutul diabetului de tip 1 cu aproximativ 2 ani la persoanele cu risc ridicat (cu anticorpi pozitivi și rude cu diabet), prin calmarea reacției autoimune. Este un pas important, dar nu o vindecare, iar aceste măsuri nu fac încă parte din practica de rutină.
Transplantul și tehnologia
În prezent nu există un leac definitiv, iar insulina se administrează zilnic, toată viața. Transplantul de pancreas sau de insule pancreatice poate oferi, teoretic, independență de insulină, dar este o procedură complexă, rezervată cazurilor foarte severe, care necesită apoi tratament imunosupresor, cu riscurile lui. Pompele de insulină și sistemele cu circuit închis, de tip pancreas artificial, fac gestionarea diabetului mult mai ușoară, dar nu sunt un leac: doar automatizează parțial tratamentul cu insulină.
Se studiază intens medicamente imunomodulatoare care să oprească distrugerea autoimună dacă sunt administrate foarte devreme, când mai există o producție de insulină. Se experimentează și terapii genice și terapii cu celule stem. Comunitatea științifică speră ca, pe termen mediu, cursul bolii să poată fi schimbat, dar până atunci tratamentul corect cu insulina disponibilă rămâne standardul de îngrijire.
08Cum este viața cu diabet de tip 1?
Cu tratamentul potrivit și cu îngrijire zilnică, persoanele cu diabet de tip 1 pot face aproape orice își propun: mulți sportivi de performanță, actori, muzicieni, medici sau profesori au diabet de tip 1, își controlează boala și au cariere și familii împlinite. Cheia este educația despre boală și respectarea tratamentului.
La început poate părea copleșitor să îți măsori glicemia de mai multe ori pe zi, să îți faci injecții și să fii mereu atent la alimentație, dar aceste lucruri devin repede rutină. Cu timpul, ajungi să știi cum reacționează corpul tău la diferite alimente și activități. Poți face sport, ajustând insulina, poți călători, cu un mic kit de siguranță la tine, și poți mânca variat, numărând carbohidrații. Senzorii de monitorizare continuă reduc nevoia înțepăturilor frecvente în deget, iar pompele de insulină automatizează administrarea.
Sprijinul psihologic este foarte important: un diagnostic cronic la vârstă mică poate aduce anxietate sau sentimentul că ești diferit de colegi. Grupurile de sprijin (de exemplu, taberele pentru copii cu diabet sau comunitățile de adolescenți cu diabet) ajută la normalizare. Viața cu diabet implică un efort zilnic, dar, cu sprijin și cu tehnologia actuală, poate fi la fel de împlinită ca oricare alta, cât timp boala este bine controlată.
Întrebări frecvente
Nu găsești răspunsul? Scrie-ne pe WhatsApp la 0770 638 357.
Diabetul de tip 1 este o boală autoimună în care pancreasul nu mai produce insulină; apare de obicei la tineri și necesită insulină de la început. Diabetul de tip 2 ține de rezistența la insulină și de stilul de viață, apare de obicei după 40 de ani și se tratează inițial cu dietă și pastile.
Nu, cu ce se știe în prezent, diabetul de tip 1 nu poate fi prevenit. Este rezultatul unui proces autoimun declanșat de factori încă neînțeleși complet, iar nici alimentația, nici zahărul, nici factorii emoționali nu îl provoacă. Nu este vina nimănui; contează cum gestionați boala de acum înainte.
Nu, în prezent nu există un leac definitiv, iar insulina se administrează zilnic, toată viața. Transplantul de pancreas sau de insule pancreatice este rezervat cazurilor foarte severe, iar teplizumabul, aprobat în 2022 în SUA, poate doar amâna debutul bolii cu aproximativ 2 ani la persoanele cu risc ridicat.
Da. Cu tratament corect, educație despre boală și îngrijire zilnică, persoanele cu diabet de tip 1 pot face sport, călători, mânca variat și avea cariere și familii împlinite. Senzorii de glicemie și pompele de insulină ușurează mult controlul, iar sprijinul psihologic ajută la adaptare.
Glicemia se măsoară de cel puțin 4 ori pe zi cu glucometrul sau continuu cu un senzor, iar HbA1c se face la 3 luni. Un control bun înseamnă, în general, HbA1c sub 7%, glicemii de 80-130 mg/dL înainte de masă, sub 180 mg/dL după masă și cel puțin 70% din timp între 70 și 180 mg/dL.
Surse și lecturi suplimentare.
Materiale pentru pacienți de la organizații medicale, autorități de sănătate și publicații de specialitate, pentru cine vrea să citească mai mult. Sursele sunt în limba engleză.
- 01NHSType 1 diabetes
- 02Mayo ClinicType 1 diabetes - Symptoms and causes
- 03American Diabetes AssociationUnderstanding Type 1 Diabetes
Ultima actualizare: Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală.Politica editorială
Specialiștii care te pot ajuta.
Dr. Victoria Vartic
Medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice, cu competențe în endocrinologie
