Chisturi ovariene
01Ce sunt chisturile ovariene?
Un chist ovarian este o formațiune plină cu lichid sau cu material semisolid, localizată la nivelul unui ovar. Chisturile ovariene sunt relativ frecvente la femeile de vârstă fertilă, iar majoritatea sunt necanceroase și mici, trecând adesea neobservate. Pot avea cauze și aspecte diferite, dar cele mai multe sunt benigne și temporare. Există mai multe tipuri:
Chisturile funcționale
Apar ca parte a ciclului menstrual normal. De exemplu, dacă un folicul ovarian (săculețul care conține ovulul) nu eliberează ovulul și continuă să acumuleze lichid, se formează un chist folicular. Aceste chisturi sunt de obicei inofensive și dispar spontan în câteva săptămâni. Tot așa, după ovulație se poate forma din corpul galben un chist luteinic, care de obicei se resoarbe de la sine în câteva luni.
Chisturile patologice
Nu au legătură directă cu ovulația. Chisturile dermoide (teratoamele) sunt formațiuni benigne care pot conține diferite tipuri de țesut (păr, fragmente de piele, dinți) și care necesită îndepărtare chirurgicală. Chistadenoamele se dezvoltă din țesutul de la suprafața ovarului și pot deveni foarte mari; sunt de obicei benigne, dar pot necesita și ele operație. Endometrioamele sunt chisturi ovariene cauzate de endometrioză: conțin țesut endometrial care sângerează lunar în interiorul chistului, de unde conținutul brun, cu aspect „ciocolatiu”.
Ovarele polichistice
O situație aparte este sindromul ovarelor polichistice (SOP), în care ovarele au mulți foliculi mici (chisturi sub 1 cm), din cauza tulburărilor hormonale. Aceste chisturi nu necesită tratament chirurgical, fiind parte din manifestarea sindromului hormonal.
02De ce apar chisturile ovariene?
Chisturile funcționale apar din mici variații ale ovulației: fie ovulația nu are loc corect (chist folicular), fie, după ovulație, cavitatea foliculului se închide și se umple cu lichid (chist luteinic). Factorii hormonali care perturbă ovulația (stresul, curele drastice de slăbire, unele medicamente) pot favoriza astfel de chisturi.
Chisturile patologice au origini diferite: chisturile dermoide se formează din celule embrionare rămase în ovar, deci au cauze congenitale; endometrioamele apar la femeile cu endometrioză; chistadenoamele pot fi legate de predispoziții individuale ale țesutului ovarian.
Stimularea ovariană pentru fertilizarea in vitro poate duce la apariția mai multor chisturi ovariene temporare (sindromul de hiperstimulare ovariană). În primul trimestru de sarcină pot exista chisturi de corp galben, ceea ce este normal, dar uneori acestea persistă.
În general, nu există factori de risc majori legați de comportament: multe chisturi apar întâmplător. Totuși, un istoric de chisturi ovariene poate crește șansa de reapariție, iar sindromul ovarelor polichistice implică, prin definiție, tendința de a dezvolta multe chisturi mici.
03Ce simptome pot da chisturile ovariene?
Multe chisturi ovariene mici nu dau simptome și se rezolvă de la sine. Când apar, simptomele pot fi:
Durere pelvină sau în partea de jos a abdomenului
Poate fi o durere surdă, constantă, sau o senzație de presiune în partea laterală de jos a abdomenului (dreapta sau stânga, după ovarul afectat). Poate fi intermitentă și apare mai ales la mijlocul ciclului menstrual sau înainte de menstruație.
Menstruații neregulate
Unele chisturi funcționale pot întârzia menstruația sau pot cauza sângerări neobișnuite. De exemplu, un chist luteinic persistent poate întârzia menstruația.
Durere acută, bruscă
O durere foarte intensă, apărută brusc, însoțită de greață și eventual de vărsături, poate indica o complicație acută: torsiunea ovarului (răsucirea ovarului în jurul ligamentelor, care întrerupe circulația sângelui) sau ruptura chistului, cu scurgerea conținutului în pelvis. Ambele situații sunt urgențe medicale.
Balonare sau mărirea abdomenului
Un chist mare poate crește volumul abdomenului sau poate produce o asimetrie (o umflătură vizibilă pe o parte).
Durere în timpul contactului sexual
Chisturile mai mari, mai ales cele situate posterior, pot provoca durere la contactul sexual profund (dispareunie).
Tulburări urinare sau intestinale
Chisturile voluminoase pot da urinări frecvente (prin apăsarea vezicii urinare) sau constipație (prin apăsarea intestinului gros).
Mărimea contează
Simptomele depind mult de mărimea chistului și de cât de repede crește. Un chist mic (sub 4-5 cm) dă rar dureri semnificative, în timp ce un chist mare sau complicat poate produce simptome intense. Orice durere abdominală bruscă și severă necesită evaluare medicală imediată.
04Cum se pune diagnosticul?
Evaluarea începe cu o consultație ginecologică. La examenul pelvin, medicul poate simți o formațiune în zona anexelor (în dreapta sau în stânga uterului), mai ales dacă chistul este mare. Diagnosticul se confirmă prin ecografie transvaginală, care arată chistul, dimensiunile și aspectul lui interior (lichid clar sau elemente solide).
Aspectul ecografic ajută la estimarea tipului de chist: un chist simplu, anecogen (doar lichid), cu pereți subțiri, sugerează un chist funcțional benign, în timp ce un chist cu componente solide sau cu septuri interne poate necesita investigații suplimentare. La femeile tinere cu chisturi cu aspect benign obișnuit, de obicei nu sunt necesare alte teste imediat. La menopauză sau dacă ecografia arată elemente atipice, se poate recomanda markerul tumoral CA-125, care, deși nespecific, poate fi crescut în cancerul ovarian.
RMN-ul poate oferi detalii suplimentare în cazurile neclare sau înaintea unei operații, pentru o cartografiere exactă a formațiunii. Medicul face și un test de sarcină, mai ales la femeile de vârstă fertilă, pentru că un chist de corp galben poate apărea în sarcină, iar simptomele pot semăna cu cele ale unei sarcini extrauterine. Identificarea corectă a tipului de chist este importantă pentru alegerea tratamentului potrivit.
05Cum se tratează chisturile ovariene?
Abordarea este echilibrată: se evită intervențiile inutile, dar se intervine prompt acolo unde este necesar, pentru siguranța și confortul pacientei. Opțiunile sunt:
Supravegherea activă
Multe chisturi funcționale dispar de la sine. Dacă ecografia arată un chist simplu, mic sau moderat (de obicei sub 5 cm) și nu ai simptome, se recomandă adesea monitorizarea prin ecografii repetate după 1-3 luni. În acest interval, chistul se poate resorbi spontan. Nu este neobișnuit ca un chist descoperit întâmplător să nu mai fie prezent la controlul următor.
Tratamentul medicamentos
Pentru a preveni noi chisturi funcționale, medicul poate prescrie contraceptive orale, care suprimă ovulația și pot reduce riscul apariției unor chisturi foliculare noi. Ele pot regla și ciclurile menstruale neregulate asociate unor chisturi. Pentru durere se recomandă analgezice (de exemplu, antiinflamatoare). Important: medicamentele nu „dizolvă” un chist existent, dar pot preveni altele și pot ameliora simptomele.
Operația minim invazivă
Dacă un chist persistă (nu dispare după câteva luni), depășește o anumită dimensiune (de obicei peste 5-6 cm), dă simptome importante sau are un aspect ecografic suspect, se recomandă îndepărtarea lui chirurgicală, de regulă prin laparoscopie. Procedura standard este chistectomia ovariană laparoscopică: prin 2-3 incizii mici se introduc o cameră video și instrumente fine, iar chirurgul îndepărtează chistul și păstrează țesutul sănătos al ovarului. Tehnica minim invazivă permite o refacere rapidă și cicatrici minime. Chistul este trimis la examen histopatologic (analiza la microscop), pentru confirmarea diagnosticului benign. Rar, dacă chistul este foarte mare sau există suspiciunea de malignitate, poate fi necesară o incizie mai mare (laparotomie) sau chiar îndepărtarea ovarului afectat (ovariectomie), decizie luată cu grijă, ținând cont de vârsta pacientei și de dorința de a avea copii. Prioritatea este păstrarea fertilității și a funcției ovariene ori de câte ori este posibil.
Tratamentul complicațiilor acute
În urgențe, precum torsiunea ovarului sau ruptura unui chist cu sângerare internă, se intervine prompt, de obicei tot pe cale minim invazivă. Laparoscopia de urgență permite detorsionarea ovarului (dacă este viabil) sau oprirea hemoragiei și evacuarea sângelui din abdomen. Intervenția rapidă este esențială pentru salvarea ovarului în torsiune și pentru prevenirea complicațiilor grave.
Întrebări frecvente
Nu găsești răspunsul? Scrie-ne pe WhatsApp la 0770 638 357.
Da, multe dintre ele. Chisturile funcționale sunt de obicei inofensive: cele foliculare dispar spontan în câteva săptămâni, iar cele luteinice se resorb în câteva luni. De aceea, un chist simplu, mic și fără simptome se monitorizează de obicei prin ecografie repetată după 1-3 luni.
Nu. Medicamentele nu „dizolvă” un chist existent. Contraceptivele orale suprimă ovulația și pot reduce riscul apariției unor chisturi foliculare noi, pot regla ciclurile neregulate asociate unor chisturi și, alături de analgezice, pot ameliora simptomele.
Când persistă după câteva luni, depășește de obicei 5-6 cm, dă simptome importante sau are un aspect ecografic suspect. Procedura standard este chistectomia laparoscopică, prin care chirurgul îndepărtează chistul și păstrează țesutul sănătos al ovarului, iar chistul este analizat la microscop.
Poate semnala o complicație acută: torsiunea ovarului, adică răsucirea lui în jurul ligamentelor, care întrerupe circulația sângelui, sau ruptura chistului. Ambele sunt urgențe medicale și necesită evaluare imediată, iar intervenția rapidă este esențială pentru salvarea ovarului în torsiune.
Nu. În sindromul ovarelor polichistice, ovarele au mulți foliculi mici, chisturi sub 1 cm, apăruți din cauza tulburărilor hormonale. Aceste chisturi nu necesită tratament chirurgical, pentru că sunt parte din manifestarea sindromului hormonal.
Surse și lecturi suplimentare.
Materiale pentru pacienți de la organizații medicale, autorități de sănătate și publicații de specialitate, pentru cine vrea să citească mai mult. Sursele sunt în limba engleză.
Ultima actualizare: Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală.Politica editorială
Specialiștii care te pot ajuta.
Dr. Ciobanu Ileana Renata
Medic specialist ginecologie, cu supraspecializare în ginecologie oncologică
