Fibroame uterine
01Ce sunt fibroamele uterine?
Fibroamele uterine (numite și leiomioame sau mioame) sunt tumori benigne (necanceroase) ale uterului, formate prin înmulțirea excesivă a celulelor musculare netede din peretele uterin. Pot avea de la câțiva milimetri (noduli mici, abia vizibili) până la peste 10-15 cm în diametru și se pot afla în diferite zone ale uterului:
Fibroamele intramurale
Se dezvoltă în grosimea peretelui uterin.
Fibroamele submucoase
Proemină spre cavitatea uterină.
Fibroamele subseroase
Cresc spre exteriorul uterului, în cavitatea abdominală.
Cât de frecvente sunt
Fibroamele sunt cea mai comună tumoră benignă la femei: se estimează că peste 70% dintre femei vor dezvolta cel puțin un fibrom uterin de-a lungul vieții. Sunt tumori benigne, cu un risc extrem de mic de transformare malignă. Multe rămân fără simptome și sunt descoperite întâmplător, la controalele de rutină, dar unele pot cauza simptome supărătoare și complicații, în funcție de mărime și de localizare.
02De ce apar fibroamele uterine?
Cauzele exacte nu sunt pe deplin înțelese. Dezvoltarea fibroamelor este strâns legată de hormonii estrogen și progesteron: apar în anii fertili și de obicei regresează după menopauză, când nivelul hormonilor scade. Fiecare ciclu menstrual stimulează creșterea fibroamelor, ceea ce explică de ce pot crește în timp.
Există și o componentă genetică: riscul este mai mare dacă mama sau bunica au avut fibroame, iar în țesutul fibroamelor au fost identificate anumite mutații genetice. Factorii de risc sunt:
- Vârsta: frecvența crește spre 30-40 de ani.
- Istoricul familial de fibroame.
- Originea afro-americană: femeile de origine africană dezvoltă fibroame mai frecvent, mai mari și la vârste mai tinere.
- Obezitatea.
- Prima menstruație la o vârstă mică.
- Lipsa sarcinilor.
Rolul stilului de viață
Stilul de viață nu cauzează direct fibroamele, dar menținerea unei greutăți normale și un stil de viață sănătos pot reduce într-o anumită măsură riscul de a le dezvolta.
03Care sunt simptomele fibroamelor uterine?
Multe femei cu fibroame uterine nu au niciun simptom, mai ales dacă fibroamele sunt mici sau puține. Când apar, simptomele depind de mărimea, numărul și poziția fibroamelor:
Menstruații abundente și prelungite (menoragie)
Fibroamele, mai ales cele submucoase (din cavitatea uterină), pot provoca sângerări menstruale foarte abundente sau mai lungi decât normal. Poți observa că trebuie să schimbi des absorbantele sau că apar cheaguri de sânge. În timp, poate apărea anemia (scăderea hemoglobinei), cu oboseală, slăbiciune sau amețeală.
Dureri abdominale sau pelvine, senzație de presiune
Fibroamele mari pot produce o senzație de presiune sau de plenitudine în abdomenul inferior. Pot exista dureri surde, constante, sau dureri acute, dacă un fibrom suferă modificări (degenerescență, care poate fi foarte dureroasă) sau dacă un fibrom pediculat se răsucește. Pot apărea și dureri de spate sau durere pelvină cronică.
Tulburări urinare sau intestinale
Un fibrom mare, mai ales unul situat în partea din față a uterului, poate apăsa pe vezica urinară, cu urinări frecvente sau senzația de golire incompletă a vezicii. Fibroamele situate în partea din spate pot apăsa pe rect sau pe colon, cu constipație sau dificultăți la defecație.
Abdomen mărit în volum
Fibroamele foarte mari pot mări vizibil circumferința abdomenului, uneori ca o sarcină.
Durere în timpul contactului sexual
Unele fibroame, mai ales cele situate spre col sau în partea de jos a uterului, pot cauza disconfort sau durere la contactul sexual (dispareunie).
Probleme de fertilitate sau sarcini complicate
Majoritatea femeilor cu fibroame pot rămâne însărcinate, dar fibroamele, mai ales cele submucoase sau foarte mari, pot contribui la infertilitate sau la pierderi repetate de sarcină, prin interferența cu implantarea embrionului. În sarcină, fibroamele pot crește (prin stimulare hormonală) și pot cauza complicații precum dureri, un risc ușor crescut de naștere prematură sau o poziție anormală a fătului.
04Cum se pune diagnosticul?
Primul pas este consultul ginecologic. La examinarea pelvină bimanuală, medicul poate simți un uter mărit, cu proeminențe neregulate, care sugerează fibroame. Confirmarea și evaluarea detaliată se fac prin ecografie transvaginală, care arată clar numărul, dimensiunea și localizarea fibroamelor. Ecografia este o metodă neinvazivă, accesibilă și, de obicei, suficientă pentru planificarea tratamentului.
În cazurile complexe (fibroame foarte numeroase sau foarte mari, paciente cu obezitate, la care ecografia are limite) sau înaintea operațiilor care păstrează uterul, poate fi util un RMN pelvin, pentru cartografierea exactă a tuturor leziunilor. Dacă există sângerări uterine anormale, medicul poate recomanda și o histeroscopie diagnostică (vizualizarea directă a cavității uterine cu o cameră introdusă prin colul uterin) și un chiuretaj biopsic endometrial, pentru a exclude polipii endometriali sau alte cauze ale sângerării.
Analizele pot include hemoleucograma (pentru depistarea anemiei) și, după caz, markeri ai rezervei ovariene, dacă se planifică un tratament de fertilitate. Diagnosticul diferențial presupune și excluderea unei sarcini (uneori simptomele pot fi confundate) sau a unor tumori maligne rare (sarcomul uterin), care apar foarte rar și de obicei la menopauză.
05Cum se tratează fibroamele uterine?
Fiecare caz este evaluat individual, ținând cont de severitatea simptomelor, de mărimea și localizarea fibroamelor, de vârstă și de dorința de a avea copii. Scopul este eliminarea sau micșorarea fibroamelor care cauzează probleme, cu păstrarea fertilității și îmbunătățirea calității vieții. Opțiunile sunt:
Supravegherea activă
Pentru fibroamele mici, fără simptome, se poate recomanda doar monitorizarea periodică (ecografii de control la 6-12 luni), fără intervenții imediate. Multe fibroame cresc lent sau deloc și, dacă nu deranjează, nu necesită tratament.
Tratamentul medicamentos
Poate ameliora temporar simptomele. Antiinflamatoarele și antifibrinoliticele (de exemplu, acidul tranexamic) reduc sângerarea menstruală abundentă și durerea. Contraceptivele hormonale (pilule, inel vaginal sau injecții cu progesteron) pot ajuta la controlul sângerărilor și la stabilizarea temporară a fibroamelor mici. Agoniștii de GnRH, o clasă specială de medicamente, pot fi folosiți pe termen scurt pentru micșorarea fibroamelor (prin inducerea unei stări asemănătoare menopauzei), de exemplu înaintea unei operații, pentru a o ușura și a reduce pierderile de sânge. Un alt tip de tratament hormonal, cu modulatori selectivi ai receptorilor de progesteron (ulipristal acetat), a fost folosit în trecut pentru micșorarea fibroamelor, dar utilizarea lui a devenit limitată din cauza posibilelor efecte asupra ficatului. În general, medicamentele oferă o ameliorare temporară, iar fibroamele pot reveni la dimensiunile inițiale după oprirea tratamentului.
Embolizarea arterelor uterine
Este o procedură minim invazivă, făcută de specialiști în radiologie intervențională: se blochează fluxul de sânge către fibroame prin injectarea unor particule speciale în arterele uterine, sub control radiologic, iar fibroamele se micșorează în timp. Este o opțiune nechirurgicală utilă pentru femeile care vor să evite o operație majoră, dar, în majoritatea cazurilor, nu este indicată dacă se dorește o sarcină ulterior. La Carol Clinic primești informații și îndrumare către această procedură, atunci când este potrivită.
Miomectomia
Pentru fibroamele cu simptome importante, tratamentul de elecție este chirurgical. Miomectomia, adică îndepărtarea fibroamelor cu păstrarea uterului, este soluția preferată pentru pacientele tinere care vor să își păstreze fertilitatea. În funcție de poziția fibromului, se poate face histeroscopic (prin vagin, fără incizie, pentru fibroamele submucoase, cu un instrument optic introdus prin col) sau laparoscopic (pentru fibroamele intramurale sau subseroase accesibile, prin 2-4 incizii de câțiva milimetri în abdomen). Miomectomia laparoscopică presupune dureri postoperatorii reduse și recuperare rapidă și este potrivită de regulă pentru fibroame de până la aproximativ 8-10 cm și un număr moderat de fibroame. Când fibroamele sunt foarte mari sau foarte numeroase, poate fi necesară o incizie clasică (laparotomie), tot cu grija de a păstra, pe cât posibil, uterul.
Histerectomia
Este îndepărtarea chirurgicală a uterului, soluția definitivă pentru fibroame, care elimină riscul de recidivă. Se recomandă mai ales femeilor care nu mai doresc copii și care au fibroame foarte mari, multiple sau cu simptome severe, care nu răspund la alte tratamente. Se face de preferință prin tehnici minim invazive (laparoscopic sau asistat robotic, acolo unde este disponibil), ceea ce reduce riscurile și grăbește vindecarea. Ovarele sănătoase pot fi păstrate, pentru a nu induce o menopauză precoce.
Întrebări frecvente
Nu găsești răspunsul? Scrie-ne pe WhatsApp la 0770 638 357.
Foarte rar. Fibroamele sunt tumori benigne (necanceroase), cu un risc extrem de mic de transformare malignă. La diagnostic se exclud totuși tumorile maligne rare, precum sarcomul uterin, care apar foarte rar și de obicei la menopauză.
Nu. Fibroamele mici, fără simptome, se pot doar monitoriza, cu ecografii de control la 6-12 luni. Multe cresc lent sau deloc și, dacă nu deranjează, nu necesită tratament. Tratamentul se alege după simptome, mărime, localizare, vârstă și dorința de a avea copii.
Da, majoritatea femeilor cu fibroame pot rămâne însărcinate. Fibroamele submucoase sau foarte mari pot însă contribui la infertilitate sau la pierderi repetate de sarcină, iar în sarcină pot crește și pot cauza dureri, un risc ușor crescut de naștere prematură sau o poziție anormală a fătului.
Miomectomia este operația prin care se îndepărtează fibroamele și se păstrează uterul, soluția preferată pentru pacientele tinere care vor să își păstreze fertilitatea. Se face histeroscopic, fără incizie, pentru fibroamele submucoase, sau laparoscopic, prin 2-4 incizii mici, pentru cele intramurale sau subseroase accesibile.
De obicei regresează. Dezvoltarea fibroamelor este strâns legată de estrogen și progesteron, de aceea apar în anii fertili și scad de obicei după menopauză, când nivelul hormonilor scade. Până atunci, fiecare ciclu menstrual le stimulează creșterea, ceea ce explică de ce pot crește în timp.
Surse și lecturi suplimentare.
Materiale pentru pacienți de la organizații medicale, autorități de sănătate și publicații de specialitate, pentru cine vrea să citească mai mult. Sursele sunt în limba engleză.
Ultima actualizare: Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală.Politica editorială
Specialiștii care te pot ajuta.
Dr. Ciobanu Ileana Renata
Medic specialist ginecologie, cu supraspecializare în ginecologie oncologică
