Fractura de claviculă
01Ce este fractura de claviculă?
Fractura de claviculă este una dintre cele mai comune fracturi, în special la copii, adolescenți și adulți tineri. Clavicula este osul subțire în formă de „S” ușor alungit, situat orizontal între stern (osul pieptului) și scapulă (omoplat). Practic, clavicula leagă brațul de trunchi, face parte din centura scapulară și are rol în susținerea umărului. Fractura („clavicula ruptă”) apare de obicei în porțiunea mijlocie a osului, care este cea mai subțire.
Acest tip de fractură se produce adesea în urma unei căderi pe umăr sau pe mâna întinsă ori din cauza unei lovituri directe la nivelul umărului. Deși poate apărea la orice vârstă, există două grupe cu incidență crescută: copiii și adolescenții (din cauza activităților fizice intense și a sporturilor) și vârstnicii (după 60 de ani, pe măsură ce rezistența osoasă scade). Frecvența crescută la tineri se explică prin stilul de viață activ, iar la vârstnici prin fragilitatea osoasă.
Deși este dureroasă, fractura de claviculă se vindecă în multe cazuri fără complicații majore. Majoritatea fracturilor se tratează fără operație, cu imobilizare și timp, însă uneori, dacă osul este mult deplasat sau pielea riscă să fie perforată, poate fi necesară intervenția chirurgicală.
02Cauze și factori de risc
Clavicula se fracturează când forța aplicată depășește rezistența osului, indiferent de context. Cauzele frecvente ale fracturii de claviculă sunt:
Căderile pe umăr sau pe brațul întins
Sunt cea mai frecventă cauză. De exemplu, alunecarea pe gheață și căderea direct pe umăr sau căderea de pe bicicletă ori motocicletă cu aterizare pe palmă (forța se transmite prin braț și poate rupe clavicula).
Accidentele sportive
Loviturile directe în umăr într-un meci de fotbal sau de rugby, ciocnirile dintre jucători, căzăturile la schi sau la ciclism montan pot genera un impact suficient pentru a fractura clavicula. Sporturile de contact (hochei, baschet cu trânte pe umăr) implică un risc ridicat.
Accidentele rutiere
Într-un accident de mașină, centura protejează toracele, dar forța unui impact frontal poate fractura clavicula din cauza inerției corpului (umărul este proiectat înainte). Motocicliștii sau bicicliștii aruncați peste ghidon pot cădea pe umăr și își pot fractura clavicula.
Traumatismele la naștere
Rar, bebelușii pot suferi fracturi de claviculă în timpul unei nașteri dificile (de exemplu, în distocia de umăr la nașterea naturală). În aceste cazuri, fractura se vindecă foarte repede, datorită capacității mari de regenerare a nou-născutului.
Factori de risc
- Vârsta tânără și activitatea fizică intensă: copiii, adolescenții și adulții tineri (până în jurul vârstei de 20 de ani) au un risc ridicat, pentru că practică multe activități fizice și sporturi. Incidența scade după 20-30 de ani, când activitatea se temperează, apoi crește din nou la vârste înaintate.
- Osteoporoza la vârstnici: după 60 de ani, osul claviculei devine mai fragil. Persoanele în vârstă pot suferi fractura de claviculă chiar la căderi de la nivelul solului, mai ales femeile, din cauza osteoporozei de după menopauză.
- Sporturile extreme sau cu contact intens: cei care practică skateboarding, mountain biking, sporturi de luptă sau arte marțiale sunt expuși la căzături pe umăr.
- Accidentele de muncă: lucrul la înălțime fără protecție (căderea de pe scară sau de pe acoperiș) poate duce la aterizări pe umăr. Și impactul cu utilaje sau cu obiecte grele (de exemplu, brațul unei macarale care lovește umărul) este o cauză posibilă.
03Care sunt simptomele fracturii de claviculă?
O claviculă ruptă provoacă simptome caracteristice imediat după accident:
Durere intensă la nivelul umărului și al claviculei
Durerea apare brusc în momentul traumatismului, este ascuțită și se accentuează la orice mișcare a brațului. Instinctiv, îți susții brațul rănit cu celălalt braț, ca să reduci durerea.
Umflătură și sensibilitate locală
Zona de deasupra claviculei se umflă rapid. La palpare doare și uneori se poate simți chiar întreruperea osului sau un „prag” la locul fracturii.
Mobilitate limitată a brațului
Este foarte dificil sau imposibil să ridici brațul pe partea afectată. Mișcarea umărului (rotația, ridicarea laterală) provoacă durere severă, așa că brațul este ținut nemișcat, lipit de corp.
Deformare vizibilă
Deseori, fractura produce o proeminență sub piele: un capăt al osului poate ieși în sus, creând o „cocoașă” vizibilă pe claviculă. Pielea de deasupra poate părea întinsă, dar în general fractura nu este deschisă (pielea rămâne intactă).
Trosnet sau senzație de frecare osoasă
Poți auzi sau simți un trosnet în momentul ruperii osului. Ulterior, la încercarea de a mișca umărul, se poate simți cum capetele osoase se freacă (crepitații), de aceea mișcările sunt evitate, fiind dureroase.
Poziția tipică a brațului
Brațul de pe partea afectată este ținut aproape de corp, cu cotul sprijinit în mâna opusă, și orice mișcare este evitată. Uneori, umărul afectat pare „lăsat” în jos față de cel sănătos, pentru că clavicula fracturată nu mai poate susține greutatea brațului.
Alte semne posibile
Pot apărea vânătăi după 1-2 zile în jurul zonei (uneori extinse spre piept sau umăr) și amorțeli ușoare în braț, dacă un fragment de claviculă irită plexul brahial (rețeaua de nervi din zonă). Totuși, leziunile de nervi sau de vase mari sunt rare în fracturile de claviculă.
La nou-născuți, fractura de claviculă se manifestă prin plâns la mișcarea brațului de pe partea respectivă și prin dificultatea de a mișca acel braț, dar bebelușii se vindecă repede și, cu imobilizare minimă, durerea dispare în câteva zile.
04Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul fracturii de claviculă este destul de evident clinic, dar confirmarea și evaluarea detaliată se fac imagistic:
Examenul clinic
Medicul observă umflătura și eventualele deformări. La palpare găsește punctul cu durere maximă pe claviculă și adesea poate simți marginile osoase neregulate (crepitații). Verifică circulația (pulsul la artera brahială sau radială) și inervația brațului și a degetelor: extrem de rar, fragmentele de claviculă pot leza vasele subclavii sau plexul brahial, așa că aceste leziuni trebuie excluse. Amorțeala mâinii sau o mână rece și palidă pot semnala o compresie vasculară și necesită evaluare urgentă.
Radiografia claviculei
Este investigația standard. Radiografia din față (anteroposterioară) arată locul fracturii, gradul de deplasare a fragmentelor și dacă fractura este în segmentul lateral, mijlociu sau medial al claviculei. De obicei, peste 80% dintre fracturi sunt în treimea mijlocie. Radiografia arată și dacă fragmentele sunt suprapuse (de obicei, fragmentul lateral este tras în jos de greutatea brațului, iar cel medial este ridicat de mușchi) sau dacă osul este rupt în mai multe bucăți.
Radiografiile suplimentare
Uneori se fac incidențe oblice ale claviculei, pentru detalii. Dacă se suspectează că fractura se extinde în articulația acromio-claviculară (la capătul lateral) sau sterno-claviculară (la capătul medial), se pot face radiografii dedicate acestor articulații. Rareori este necesară o radiografie pulmonară, dacă se suspectează o leziune asociată: clavicula fracturată poate perfora cupola pleurală și poate cauza pneumotorax, dar foarte rar și doar la traumatisme majore.
Tomografia computerizată (CT)
Este rar necesară, doar în fracturile complicate (de exemplu, fractura extremității mediale a claviculei, greu de văzut pe radiografie) sau înaintea unei operații complicate, pentru planificare.
Examinările vasculare
Dacă apar semne de leziune vasculară (absența pulsului, hematom pulsatil), se face de urgență o investigație vasculară (ecografie Doppler sau angiografie), pentru a verifica integritatea arterei subclavii, deși astfel de complicații sunt excepțional de rare.
Clasificarea fracturii
În majoritatea cazurilor, radiografia este suficientă pentru diagnostic și pentru planul de tratament. Fractura de claviculă se clasifică simplu, după localizare (laterală, medială sau în treimea mijlocie) și după deplasare (fără deplasare, cu deplasare sau cominutivă, cu mai multe fragmente). Clasificarea orientează tratamentul: fracturile din treimea mijlocie cu deplasare mică se tratează ortopedic, iar cele foarte deplasate sau cele de la extremități pot necesita evaluare pentru operație.
05Cum se tratează fractura de claviculă?
Majoritatea fracturilor de claviculă se tratează fără operație. Osul claviculei are o capacitate bună de vindecare și, chiar dacă se sudează cu o mică proeminență (calus), funcția umărului poate rămâne normală. În anumite cazuri, însă, operația este indicată.
Tratamentul conservator (fără operație)
Este opțiunea de primă intenție pentru cele mai multe fracturi de claviculă, în special dacă:
- Fragmentele osoase nu sunt foarte deplasate (sunt aliniate rezonabil).
- Fractura este în treimea mijlocie a claviculei (cea mai frecventă localizare), fără risc de străpungere a pielii.
- Pacientul este tânăr și activ, iar riscul de pseudartroză (lipsa sudării osului) este mic.
Ce presupune tratamentul conservator
- Imobilizarea brațului și a umărului: de obicei se folosește o eșarfă sau un bandaj tip Desault (care fixează brațul lipit de torace). Scopul este să sprijine brațul, ca să nu tragă în jos fragmentul lateral al claviculei, și să reducă mișcările umărului. Un tip specific de imobilizare este bandajul în „8”: două benzi care se prind în jurul umerilor și îi trag ușor spre spate, aliniind clavicula. Alegerea depinde de medic: unii preferă doar eșarfa simplă, alții bandajul în „8”, pentru a menține poziția. Imobilizarea este necesară aproximativ 4-6 săptămâni la adulți și 3-4 săptămâni la copii.
- Controlul durerii: durerea este intensă în primele zile, așa că se administrează analgezice precum paracetamolul, antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen) sau, la nevoie, doze mici de opioide ușoare (codeină, tramadol), pentru scurt timp. Gheața aplicată local (15-20 de minute, de câteva ori pe zi, cu pielea protejată) reduce durerea și umflătura în primele 48 de ore.
- Monitorizarea fracturii: se face o radiografie de control la aproximativ o săptămână, pentru a verifica poziția fragmentelor (după ce scade umflătura, fragmentele se pot deplasa ușor). Dacă totul este în regulă, imobilizarea continuă. O altă radiografie se face la 4-6 săptămâni, înainte de renunțarea la suport, pentru a vedea dacă s-a format calusul (începutul consolidării).
- Mișcările permise: în perioada de imobilizare poți face mișcări ușoare cu cotul, încheietura și degetele, pentru a preveni rigiditatea. Se pot face și contracții izometrice ale mușchilor umărului (fără a mișca efectiv umărul), pentru a menține tonusul muscular.
- Vindecarea: la adulți, clavicula se vindecă de regulă complet în 6-12 săptămâni, iar la copii mai repede, în 3-6 săptămâni. Odată ce durerea scade semnificativ (de obicei după 2-3 săptămâni), poți renunța treptat la eșarfă când te odihnești acasă, dar este indicat să o porți afară sau la activități până la confirmarea consolidării.
- Reabilitarea funcțională: după aproximativ 4-6 săptămâni, când durerea este minimă și radiografia arată calus, începe mișcarea activă a umărului. Kinetoterapia ajută la recâștigarea mobilității umărului, care poate fi înțepenit după imobilizare. Exerciții precum pendularea brațului și ridicarea brațului înainte și lateral (la început cu ajutorul mâinii opuse sau al terapeutului) se introduc treptat, iar ulterior este importantă întărirea mușchiului deltoid și a mușchilor din jurul omoplatului. De regulă, la aproximativ 3 luni de la fractură, mobilitatea este aproape completă și poți relua activitățile obișnuite. Ridicarea obiectelor grele sau sportul de contact se amână până la 3-4 luni.
Când este nevoie de operație
Majoritatea fracturilor de claviculă se vindecă bine fără operație, dar chirurgia este necesară în situații precum:
- Fragmentele osoase sunt puternic deplasate: dacă capetele fracturii sunt mult suprapuse (scurtarea semnificativă a claviculei, de exemplu cu peste 2 cm) sau formează un unghi foarte ascuțit, operația poate oferi o aliniere anatomică mai bună și un risc mai mic de pseudartroză.
- Pielea este amenințată sau fractura este deschisă: uneori, un fragment osos poate împinge și tensiona puternic pielea, cu risc de perforare. În aceste cazuri se operează pentru a așeza fragmentele și a evita o fractură deschisă. Dacă osul a străpuns deja pielea (caz rar), operația de urgență este obligatorie, pentru curățarea plăgii și fixarea osului.
- Leziunile asociate de nervi sau vase: dacă fractura a lezat un nerv sau un vas de sânge (foarte rar, dar poate fi afectat plexul brahial sau artera subclavie), este necesară intervenția pentru repararea acestor structuri și, în același timp, fixarea claviculei.
- Fracturile laterale sau mediale instabile: fracturile de la capătul lateral (spre umăr) pot implica ligamentele coraco-claviculare; dacă acestea sunt rupte, fragmentul lateral se deplasează mult în jos și se recomandă fixarea. Fracturile de la capătul medial (spre stern) pot fi aproape de articulația sterno-claviculară; dacă sunt instabile, pot necesita fixare, deși operația este mai dificilă.
- Pseudartroza: dacă la 3-4 luni de la fractură osul nu s-a prins (o complicație rară), se ia în considerare operația, pentru a ajuta vindecarea (de exemplu, grefă osoasă și placă).
Cum decurge operația
Procedura standard este reducerea deschisă și fixarea internă a claviculei:
- Se face o incizie deasupra claviculei, iar fragmentele sunt realiniate anatomic.
- Fragmentele se fixează cu un dispozitiv metalic: de regulă, o placă special conturată pentru claviculă, prinsă cu șuruburi, care stă la suprafața osului și oferă stabilitate imediată. În unele cazuri (fracturi la capătul lateral) se pot folosi și șuruburi sau ancore transosoase prin ligamente.
- Plaga se închide, lăsând eventual un tub de dren pentru 24 de ore, dacă este necesar.
- După operație, brațul stă tot într-o eșarfă, pentru confort, câteva săptămâni, dar avantajul fixării cu placă este că fragmentele nu se mai pot mișca, așa că mobilizarea poate începe mai devreme.
După operație și prognostic
Chiar și după operație, vindecarea completă a osului durează tot aproximativ 6-12 săptămâni, dar poți mișca umărul mai repede și cu mai puțină durere. Materialul de osteosinteză (placa și șuruburile) rămâne pe loc pe termen nelimitat, dacă nu deranjează. Dacă provoacă disconfort (de exemplu, placa se simte sub piele și jenează la purtarea centurii de siguranță sau a rucsacului), se poate scoate după aproximativ un an, când osul este bine sudat.
Indiferent de metodă, după vindecarea inițială sunt esențiale exercițiile de recuperare a mișcării umărului, pentru a evita „înghețarea” umărului (capsulita adezivă). Prognosticul fracturilor de claviculă este foarte bun: peste 90% se vindecă fără probleme majore. Principalul mic neajuns al tratamentului fără operație este că, uneori, clavicula se vindecă cu o mică cocoașă osoasă (calus) la locul fracturii. Această umflătură se poate reduce în timp, pe măsură ce osul se remodelează (luni sau ani), dar poate rămâne parțial vizibilă; nu afectează funcția, fiind mai mult o chestiune estetică.
06Cum decurge recuperarea?
Recuperarea după fractura de claviculă variază în funcție de vârstă și de metoda de tratament:
Durata vindecării osoase
La copiii mici, clavicula se vindecă în aproximativ 3-4 săptămâni, la adolescenți în 4-6 săptămâni, iar la adulți în 6-12 săptămâni. Vârstnicii sau fumătorii se pot vindeca mai lent, spre limita superioară (10-12 săptămâni).
Perioada de imobilizare
De obicei, eșarfa sau bandajul se poartă continuu în primele 2 săptămâni (când durerea este mai mare), apoi încă 2-4 săptămâni doar în afara casei sau la activități, dacă în repaus nu mai doare. Scopul este să nu soliciți brațul prematur. La aproximativ 4 săptămâni, mulți pacienți pot renunța complet la imobilizare, mai ales dacă radiografia arată calus în formare.
Controlul durerii
Durerea scade considerabil după primele 1-2 săptămâni. Mulți pacienți renunță la medicamentele puternice după primele zile și continuă doar cu analgezice ușoare, la nevoie. Este normal să mai doară câteva săptămâni la schimbarea poziției sau la mișcările accidentale ale brațului.
Recâștigarea mobilității
Se începe ușor, de obicei după 2-3 săptămâni, cu mobilizarea cotului (dacă a fost imobilizat), a pumnului și a umărului (mișcări pendulare ușoare ale brațului înainte și înapoi, cu corpul aplecat). După 4-6 săptămâni se fac exerciții active: ridicarea brațului în față și lateral, progresiv până la orizontală și apoi mai sus. Kinetoterapeutul poate ajuta la întinderea ușoară a umărului, pentru a recăpăta complet ridicarea brațului deasupra capului. La început se lucrează doar cu greutatea brațului, iar ulterior se pot introduce greutăți mici (0,5-1 kg) pentru tonifiere.
Revenirea la activitățile zilnice
Activitățile ușoare (mâncatul, scrisul, tastatul la computer) pot fi reluate repede, dacă nu implică ridicarea brațului; de exemplu, poți folosi mâna dacă ții cotul sprijinit pe masă. La aproximativ 3-4 săptămâni, majoritatea pacienților își pot folosi brațul, cu atenție, pentru activitățile de rutină (dusul mâinii la față, igiena personală). Condusul mașinii se poate relua când poți manevra volanul fără durere, de obicei după aproximativ 6 săptămâni și cu acordul medicului.
Revenirea la efort fizic și sport
Ridicarea greutăților mai mari, împinsul și tracțiunile se reiau treptat, după confirmarea vindecării. În general, activitatea fizică normală (fără contact) este permisă adulților la 10-12 săptămâni. Sporturile de contact (fotbal, baschet) sau cele cu risc de cădere (bicicletă, schi) se reiau abia după aproximativ 3-4 luni, pentru că o nouă accidentare înainte de consolidarea completă poate deplasa fractura. Medicul verifică radiografiile de la aproximativ 8 și 12 săptămâni, ca să decidă când poți face sport.
Refacerea musculaturii
Mușchiul trapez și mușchii umărului pot fi slăbiți după perioada de inactivitate. Kinetoterapia se concentrează și pe întărirea lor, nu doar pe mobilitatea articulației. Un program de exerciții acasă poate continua și după 3 luni, cu accent pe forță și flexibilitate.
Monitorizarea
Sechelele posibile includ un mic calus proeminent (o „cocoașă” vizibilă pe claviculă), mai pronunțat dacă fractura a fost foarte deplasată, care se poate remodela cu timpul. Majoritatea pacienților revin la funcția normală a umărului, cu mobilitate completă. Unii simt disconfort pe vreme rece sau la presiune directă pe locul fracturii (de exemplu, când apasă cureaua genții). După operație, plăgile se vindecă în aproximativ 2 săptămâni; exercițiile sunt similare, doar că se pot face puțin mai repede, cu siguranța fixării interne. Șuruburile și placa rareori trebuie scoase, doar dacă deranjează.
Complicații rare
Fracturile de claviculă au o rată de vindecare foarte bună cu tratament ortopedic. Complicațiile rare sunt vindecarea lentă sau pseudartroza (lipsa unirii osului), mai probabilă dacă fractura a fost foarte fragmentată sau dacă pacientul fumează. Dacă la 3 luni nu se vede consolidarea, se poate recomanda operația (dacă nu s-a făcut deja), pentru a stimula vindecarea.
O altă complicație minoră este consolidarea vicioasă: clavicula se unește într-o poziție scurtată sau ușor suprapusă, ceea ce poate lăsa un mic defect estetic și, rar, poate afecta poziția umărului. De obicei însă, organismul compensează, iar umărul rămâne funcțional.
Întrebări frecvente
Nu găsești răspunsul? Scrie-ne pe WhatsApp la 0770 638 357.
La adulți, osul are nevoie de aproximativ 6-8 săptămâni ca să se prindă, iar la copii de 3-6 săptămâni, uneori chiar 3-4 săptămâni la cei mici. La tinerii activi se poate vedea calus consistent la 6 săptămâni, iar la vârstnici sau fumători vindecarea poate dura 10-12 săptămâni. Apoi osul continuă să se remodeleze câteva luni.
De obicei nu este necesară: majoritatea fracturilor de claviculă se tratează fără operație, cu eșarfă sau bandaj în „8”, analgezice și repaus, iar peste 80-90% dintre cazuri se rezolvă astfel. Operația (fixare cu placă) este rezervată deplasărilor mari, scurtării claviculei cu peste 2 cm, riscului de pseudartroză sau fracturilor deschise.
Da, de cele mai multe ori o eșarfă simplă este suficientă: se prinde în jurul gâtului și ține antebrațul la 90 de grade, reducând tensiunea pe claviculă. Uneori medicul aplică un bandaj în „8”, care trage ușor umerii spre spate. Ambele metode sunt eficiente; bandajul nu se strânge prea tare și poate fi scos zilnic câteva minute pentru igienă.
Este posibil să rămână o proeminență osoasă (calus) la locul fracturii. La unii pacienți, mai ales la tineri, ea se reduce semnificativ în 6-12 luni, pe măsură ce osul se remodelează, iar la alții rămâne ca o mică cocoașă permanentă. Nu afectează funcția sau forța umărului, fiind mai mult o chestiune estetică.
Sporturile de contact și ridicarea greutăților mari se reiau după aproximativ 3 luni, iar alergarea ușoară sau bicicleta staționară, la circa 6 săptămâni, dacă nu solicită brațul afectat. Activitățile ușoare (mersul pe jos, munca de birou) pot fi reluate după câteva zile, cu eșarfa. Forțarea prea devreme poate redeplasa fractura, chiar dacă durerea a trecut.
Surse și lecturi suplimentare.
Materiale pentru pacienți de la organizații medicale, autorități de sănătate și publicații de specialitate, pentru cine vrea să citească mai mult. Sursele sunt în limba engleză.
- 01AAOS OrthoInfoClavicle Fracture (Broken Collarbone)
- 02NHSBroken collarbone
- 03Mayo ClinicBroken collarbone
Ultima actualizare: Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală.Politica editorială
Specialiștii care te pot ajuta.
Dr. Carol Andrei Birișiu
Medic specialist ortopedie-traumatologie, cu formare în chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă
