Fractura radiusului distal (Colles)
01Ce este fractura radiusului distal (Colles)?
Fractura radiusului distal, cunoscută popular și ca fractura de pumn sau fractura Colles, este ruptura osului radius în apropierea încheieturii mâinii. Radiusul este unul dintre cele două oase ale antebrațului (alături de ulnă), iar capătul său distal formează articulația încheieturii.
Este una dintre cele mai frecvente fracturi, în special la persoanele care cad și își sprijină greutatea pe mâna întinsă. Apare atât la tineri (deseori după accidente sportive sau rutiere), cât și la vârstnici, la care poate fi un prim semn al fragilității osoase cauzate de osteoporoză. De altfel, fractura radiusului distal este considerată o „fractură santinelă” pentru osteoporoză: apare adesea cu 5-10 ani înaintea fracturilor osteoporotice mai severe, precum cele de șold sau vertebrale.
Fractura poate fi simplă (cum este tipul Colles, cu fragmentul deplasat dorsal, dar extraarticular) sau complexă, intraarticulară, caz în care necesită intervenții elaborate. Fractura Colles poartă numele chirurgului care a descris-o și este o fractură a radiusului la aproximativ 2-3 cm de articulația încheieturii, cu deplasarea caracteristică a fragmentului distal spre înapoi și în sus, care dă încheieturii aspectul unei „furculițe” inversate. Pentru că afectează capătul distal al antebrațului, fractura influențează funcția încheieturii și priza (capacitatea de a apuca obiecte).
02Cauze și factori de risc
Cauza principală a fracturii de radius distal este căderea pe mâna întinsă. Când cădem, reflexul natural este să ne întindem brațul pentru a atenua impactul, iar forța se transmite spre încheietură și poate fractura radiusul. Mecanismul apare în numeroase situații: alunecarea pe gheață, căderea de pe bicicletă, accidentările la schi, patinaj sau role. La tineri, fracturile de pumn apar de obicei în accidente sportive sau rutiere, la forțe mari. La vârstnici, o simplă cădere în casă poate provoca fractura, mai ales dacă există osteoporoză.
Factorii de risc pentru fractura radiusului distal sunt:
Osteoporoza și vârsta înaintată
Oasele fragile fac ca o cădere banală să producă fracturi. Femeile după menopauză (55-70 de ani) au un risc crescut, iar fractura Colles este adesea prima manifestare a osteoporozei.
Sexul feminin
Femeile sunt afectate mai frecvent decât bărbații de aceeași vârstă, probabil din cauza densității osoase scăzute după menopauză. Și bărbații mai tineri pot suferi fracturi de pumn, dar adesea prin traumatisme de energie mare.
Activitățile sportive sau ocupaționale
Sporturile cu risc de cădere (role, skateboard, ciclism, sporturi de contact) cresc șansa de fractură. Și meseriile care implică urcatul pe scări, lucrul la înălțime sau manipularea unor utilaje pot duce la accidente la nivelul încheieturii.
Istoricul de căzături sau tulburările de echilibru
Persoanele în vârstă cu probleme de mers, de echilibru sau de vedere au un risc mai mare de cădere. Un istoric de fracturi osteoporotice (de exemplu, tasări vertebrale sau fractură de șold) sugerează fragilitate osoasă: la acești pacienți, chiar și un traumatism relativ minor poate cauza fractura radiusului distal.
Sporturile de iarnă și alte situații de alunecare
Schiul sau patinajul fără echipament de protecție adecvat (mănuși cu protecții pentru încheieturi) poate duce la fracturi de pumn. La fel, mersul pe suprafețe înghețate fără încălțăminte potrivită crește riscul de cădere pe mână.
03Care sunt simptomele fracturii de radius distal?
Fractura se manifestă prin durere puternică la nivelul încheieturii mâinii, imediat după traumatism. Durerea poate radia spre antebraț și degete și se agravează la orice mișcare sau la încercarea de a apuca ceva. Semnele tipice sunt:
Deformarea încheieturii
În fractura Colles, încheietura capătă un aspect anormal, cu o cocoașă vizibilă pe partea dorsală a mâinii (asemănătoare cu o „furculiță” ridicată dorsal). Deformarea se datorează deplasării fragmentelor osoase.
Umflarea și sensibilitatea locală
Zona se umflă rapid după fractură și devine sensibilă la atingere. Pot apărea vânătăi extinse în jurul încheieturii și spre antebraț.
Imposibilitatea de a folosi mâna
Nu mai poți folosi normal mâna afectată. Flexia și extensia încheieturii, precum și rotația antebrațului (pronația și supinația), devin extrem de dureroase sau imposibile, iar prinderea obiectelor este compromisă.
Durerea la mișcare și la presiune
Orice încercare de a mișca degetele sau de a îndrepta cotul poate provoca durere la nivelul fracturii, iar durerea poate iradia spre cot.
Furnicăturile sau amorțeala
Uneori, umflătura și traumatismul pot comprima nervul median din zonă, ducând la furnicături și amorțeală în degetul mare, arătător și mijlociu. În cazurile severe poate apărea și slăbiciune la nivelul mâinii.
Mobilitatea anormală sau crepitațiile osoase
Dacă fractura este instabilă, se poate simți o mișcare anormală a oaselor sub piele sau un scrâșnet la manipulare. Acest semn nu se caută intenționat, din cauza durerii și a riscului de agravare.
Când deformarea este discretă
În fracturile fără deplasare majoră, deformarea poate fi discretă și poți crede la început că este doar o entorsă. Totuși, durerea intensă și imposibilitatea de a folosi mâna sunt semne că ar putea exista o fractură. De aceea, orice traumatism semnificativ la încheietura mâinii trebuie evaluat medical.
04Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul fracturii de radius distal se pune prin evaluare clinică și investigații imagistice:
Examenul clinic
Medicul examinează încheietura pentru a identifica deformarea și punctele cu durere maximă. Verifică circulația sângelui la degete (puls, culoare) și inervația (sensibilitatea degetelor), pentru că fractura poate leza artera radială sau nervul median. O deformare evidentă, mobilitatea anormală sau crepitațiile sugerează clar fractura.
Radiografia de antebraț și încheietură
Este testul standard de confirmare. Se fac radiografii în două planuri (din față și din profil), care includ atât încheietura, cât și cotul, pentru a vedea întregul radius și ulna. Radiografia arată traiectul fracturii, gradul de deplasare a fragmentelor și eventualele fracturi asociate ale ulnei: adesea, fractura extremității distale a radiusului este însoțită de fractura apofizei stiloide a ulnei.
Radiografiile oblice sau comparative
Uneori se fac incidențe oblice, pentru a evalua mai bine suprafața articulară și alinierea fragmentelor. Compararea cu radiografia mâinii sănătoase poate ajuta la aprecierea alinierii normale.
Tomografia computerizată (CT)
Se recomandă în fracturile complexe, intraarticulare, sau când planificarea operației necesită detalii suplimentare. CT-ul oferă o imagine tridimensională a fracturii și arată eventualele fragmente osoase mici din articulație.
Evaluarea leziunilor asociate
Medicul verifică, prin examen clinic sau ecografie, dacă există și alte leziuni. Dacă se suspectează un sindrom de tunel carpian acut (compresia nervului median de către hematom), aceste simptome sunt urmărite cu atenție.
Când radiografia nu este concludentă
Confirmarea fracturii se face aproape întotdeauna prin radiografie. În cazuri rare, dacă radiografia este neconcludentă, dar fractura este suspectată clinic (de exemplu, durere persistentă la încheietură după un traumatism, la pacienții cu osteoporoză), un RMN sau o scintigrafie osoasă poate ajuta la depistarea fracturilor de stres.
05Cum se tratează fractura radiusului distal?
Tratamentul depinde de tipul fracturii, de deplasarea fragmentelor osoase și de caracteristicile pacientului (vârstă, mâna dominantă, nivel de activitate). Obiectivul este restabilirea alinierii normale a osului și a funcției încheieturii, prevenind complicații precum limitarea mișcării sau artroza post-traumatică.
Tratamentul conservator (ortopedic)
Multe fracturi de radius distal, în special cele fără deplasare sau cu deplasare minimă, pot fi tratate fără operație. Pașii sunt:
- Reducerea închisă: dacă fragmentele osoase sunt ușor deplasate, medicul face manevre delicate, sub anestezie locală sau sedare, pentru a realinia oasele. Trage ușor de mână și de antebraț și corectează deformarea până când radiografia de control arată o poziție satisfăcătoare. Reducerea poate produce un mic „clic” când oasele intră la loc.
- Imobilizarea în ghips sau atelă: după aliniere, încheietura și antebrațul se imobilizează într-un aparat gipsat (sau o orteză rigidă) care acoperă antebrațul și mâna, lăsând de obicei degetele libere. În fractura Colles, imobilizarea tipică este în poziție funcțională, cu pumnul ușor în extensie și degetele libere pentru mișcare. Ghipsul se întinde de obicei de sub cot până la articulațiile metacarpiene. Imobilizarea durează aproximativ 4-6 săptămâni, în funcție de severitate și de vârstă. Radiografiile de control se fac la 1 și la 2 săptămâni, pentru a verifica dacă alinierea se menține sub ghips; dacă fragmentele s-au deplasat, poate fi necesară o nouă reducere sau operația.
- Medicație și îngrijire: pe durata vindecării se administrează antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, diclofenac) sau analgezice pentru durere. În primele zile, mâna trebuie ținută ridicată (mai sus de nivelul inimii), pentru a reduce umflătura. Mișcarea ușoară și frecventă a degetelor este încurajată, pentru a preveni rigiditatea și umflarea excesivă.
- Monitorizare și vindecare: la aproximativ 6 săptămâni, ghipsul se scoate și fractura se evaluează radiologic. Dacă consolidarea este suficientă, se renunță la imobilizare și se trece la kinetoterapie.
Când este nevoie de operație
Tratamentul conservator dă rezultate bune în fracturile stabile. Dacă alinierea anatomică nu poate fi menținută (de exemplu, în fracturile cu fragmente multiple sau cu tendință de „tasare” în poziție vicioasă), se recomandă tratamentul chirurgical, pentru a restabili poziția corectă a oaselor.
Operația este indicată în fracturile cu deplasare semnificativă, în fracturile intraarticulare (care implică suprafața articulației încheieturii) sau în situațiile de instabilitate osoasă. Și pacienții tineri și activi pot beneficia de operație, pentru a favoriza recuperarea funcției.
Tratamentul chirurgical
Opțiunile chirurgicale sunt:
- Reducerea deschisă și fixarea internă (ORIF): chirurgul face o incizie, realiniază direct fragmentele osoase și le fixează cu dispozitive metalice interne. Cel mai des se folosesc o placă și șuruburi speciale pentru radiusul distal, de exemplu o placă volară (pe fața interioară a încheieturii), care oferă stabilitate și permite mobilizarea timpurie. Mai rar, de obicei în fracturile mai simple sau la copii, se folosesc broșe Kirschner (tije metalice subțiri introduse prin piele, prin fragmente, care le țin în poziție).
- Fixatorul extern: în fracturile foarte instabile sau deschise (când pielea este perforată) se poate monta temporar un fixator extern, adică tije introduse în os, conectate la o bară exterioară, care mențin lungimea și alinierea oaselor. Se folosește ca etapă provizorie sau, rar, ca tratament definitiv, când pielea și țesuturile moi sunt compromise.
- Grefele osoase: dacă există pierdere de substanță osoasă sau o fractură cu înfundare (un fragment „tasat”), chirurgul poate adăuga grefă de os (propriu sau artificial), pentru a umple defectul și a ajuta vindecarea.
După operație
După intervenție, încheietura poate fi imobilizată într-o atelă pentru scurt timp (1-2 săptămâni), până la vindecarea țesuturilor moi, apoi începe mobilizarea controlată. Avantajul fixării interne rigide (placă și șuruburi) este că permite adesea începerea exercițiilor de recuperare mai devreme, uneori chiar la câteva zile după operație, ceea ce scade riscul de înțepenire a articulației.
Prevenirea complicațiilor
Indiferent de metoda de tratament, prevenirea complicațiilor este esențială:
- Dacă fractura este rezultatul osteoporozei, medicul recomandă începerea tratamentului pentru osteoporoză (suplimente de calciu, vitamina D, eventual medicamente precum bifosfonații), pentru a preveni alte fracturi.
- Se urmărește apariția sindromului de tunel carpian sau a sindromului de compartiment (umflarea severă a antebrațului, care compromite circulația). Dacă apar furnicături intense, amorțeală sau durere insuportabilă sub ghips, prezintă-te de urgență la medic, pentru că poate fi necesară lărgirea sau scoaterea ghipsului.
- Plăgile operatorii se îngrijesc atent și, dacă este cazul, se administrează antibiotic preventiv (mai ales în fracturile deschise). Dacă fumezi, renunță temporar la fumat: fumatul întârzie consolidarea osoasă și crește riscul de pseudartroză (lipsa sudării oaselor).
06Cum decurge recuperarea?
Recuperarea funcțională este esențială pentru a redobândi mobilitatea și forța mâinii. Pașii tipici sunt:
Imobilizarea inițială
Durează în general 4-6 săptămâni. În acest timp poți mișca degetele și cotul, pentru a preveni rigiditatea. Se recomandă ținerea mâinii ridicate, mai ales în primele 1-2 săptămâni, și aplicarea de gheață (local, deasupra ghipsului sau a ortezei, dacă medicul permite), pentru a reduce inflamația.
Scoaterea imobilizării
La scoaterea ghipsului sau a atelei (după 4-6 săptămâni, uneori după 6-8 săptămâni în fracturile complicate sau la vârstnicii cu vindecare lentă), încheietura este adesea rigidă și slăbită. Medicul verifică radiologic consolidarea fracturii înainte de a permite mișcarea completă.
Kinetoterapia (fizioterapia)
Începe imediat după scoaterea imobilizării sau mai devreme, dacă tratamentul a fost chirurgical și fixarea internă este stabilă. Kinetoterapeutul te ghidează prin exerciții progresive, descrise mai jos.
Durata recuperării
Vindecarea osoasă are loc de obicei în primele 6 săptămâni, dar revenirea la activitățile normale durează circa 3 luni. În primele 4-6 săptămâni după scoaterea ghipsului lucrezi la recăpătarea mișcării. Între 2 și 3 luni de la fractură, majoritatea pacienților fac aproape normal activitățile zilnice (scrisul, folosirea tacâmurilor, încheiatul nasturilor), deși poate persista o ușoară durere sau rigiditate. Activitățile cu efort (ridicarea greutăților, sportul) pot necesita 3-4 luni până la reluarea completă. Sportivii așteaptă minimum 4-6 săptămâni înainte de a relua antrenamentele ușoare, și doar cu acordul medicului.
Monitorizarea complicațiilor pe termen lung
Fractura de radius distal se poate asocia cu unele efecte tardive: scăderea ușoară a forței de prindere, redoare articulară (mișcări incomplete ale încheieturii) sau, dacă alinierea este imperfectă, risc de artroză post-traumatică la încheietură peste ani. Radiografiile la 3 și la 6 luni verifică poziția osoasă. Dacă apar dureri persistente la efort sau senzația de „prindere” (blocare) în articulație, medicul poate indica un consult suplimentar; uneori este necesară scoaterea materialelor de osteosinteză după 1-2 ani sau artroscopia încheieturii, pentru a rezolva problemele intraarticulare.
Reintegrarea în activități
Dacă ai o profesie care solicită încheietura (de exemplu, muncă manuală intensă), poate fi nevoie de o perioadă mai lungă de concediu medical și de reabilitare pentru reluarea muncii. În unele cazuri se recomandă purtarea unei orteze de protecție încă câteva luni, mai ales la activitățile riscante, pentru a feri încheietura de noi traumatisme.
Exercițiile de recuperare
- Exerciții de mobilitate articulară: flexia și extensia încheieturii, deviațiile radială și ulnară (mișcarea mâinii lateral), pronația și supinația antebrațului (rotirea palmei în sus și în jos). La început, mișcările pot fi limitate de durere și rigiditate; se începe pasiv (terapeutul sau cealaltă mână ajută mișcarea), apoi activ.
- Exerciții de întărire: se introduc treptat, pe măsură ce mobilitatea se îmbunătățește. Se folosesc mingi moi de strâns în pumn, benzi elastice pentru rezistență sau plastilină terapeutică, pentru a recâștiga forța mușchilor antebrațului și ai mâinii.
- Terapie ocupațională: ești încurajat să folosești din nou mâna în activități zilnice simple (îmbrăcat, mâncat, tastat la computer) cât mai curând, pentru a recăpăta coordonarea și forța.
Prognostic
Cu tratament adecvat, prognosticul fracturilor de radius distal este foarte bun, iar majoritatea pacienților își recuperează funcția aproape complet. La vârstnici poate rămâne o deformare estetică discretă (o proeminență pe dosul încheieturii) sau o ușoară limitare a mișcărilor extreme, dar acestea rareori împiedică activitățile zilnice.
Întrebări frecvente
Nu găsești răspunsul? Scrie-ne pe WhatsApp la 0770 638 357.
În general, 4-6 săptămâni. În fracturile simple, fără deplasare, pot fi suficiente 4-5 săptămâni de ghips sau orteză, iar dacă fractura a fost instabilă și a necesitat reducere, adesea se mențin 6 săptămâni. Medicul decide după radiografia de control; rar, la vârstnicii cu consolidare lentă, imobilizarea se prelungește până la 7-8 săptămâni.
Multe fracturi de radius distal nu necesită operație: dacă oasele pot fi realiniate prin manevre externe și rămân stabile în ghips, tratamentul ortopedic este suficient. Operația (de exemplu, cu placă și șuruburi) se recomandă când fractura este foarte deplasată, intraarticulară sau când oasele ies din poziție după reducere.
Consolidarea vicioasă poate lăsa o deformare permanentă a încheieturii, mobilitate redusă, dureri la efort și probleme de prindere. Pe termen lung, o suprafață articulară neregulată poate duce la artroză, cu dureri cronice și scăderea forței. Dacă apar probleme, există operații de corecție tardive (osteotomie), dar acestea sunt complexe.
Da. Rigiditatea și slăbiciunea sunt de așteptat după imobilizare, pentru că mușchii și ligamentele au stat nemișcate. La început s-ar putea să nu poți îndoi complet încheietura, iar degetele pot fi și ele rigide. Cu exerciții zilnice, îmbunătățirea se vede de obicei în 2-3 săptămâni; fără recuperare, încheietura poate rămâne limitată.
În cazurile tratate prompt și corect, majoritatea pacienților nu rămân cu sechele importante. Pot persista o ușoară limitare a flexiei și extensiei maxime (10-15% față de mâna opusă), o forță de prindere ceva mai mică, disconfort la schimbările de vreme sau un mic nodul osos la locul fracturii, în general doar estetic.
Surse și lecturi suplimentare.
Materiale pentru pacienți de la organizații medicale, autorități de sănătate și publicații de specialitate, pentru cine vrea să citească mai mult. Sursele sunt în limba engleză.
- 01AAOS OrthoInfoDistal Radius Fractures (Broken Wrist)
- 02NHSBroken arm or wrist
- 03Mayo ClinicBroken wrist
Ultima actualizare: Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală.Politica editorială
Specialiștii care te pot ajuta.
Dr. Carol Andrei Birișiu
Medic chirurg plastician și ortoped, specializat în chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă și în ortopedie-traumatologie
