Fractura de șold (col femural)
01Ce este fractura de șold (col femural)?
Fractura de șold, denumită și fractura de col femural, este o ruptură a părții superioare a femurului, în zona imediat sub capul femural, care formează articulația șoldului. Leziunea este considerată gravă, mai ales la persoanele vârstnice, pentru că poate afecta sever mobilitatea și autonomia.
Fracturile de șold sunt frecvente la vârste înaintate: peste 90% dintre cazuri apar la persoane de peste 50 de ani și sunt mai des întâlnite la femei, din cauza osteoporozei, care scade densitatea osoasă. Deși oricine poate suferi o astfel de fractură în urma unui traumatism sever, vârstnicii sunt cei mai vulnerabili.
O fractură de șold netratată poate duce la complicații grave: imobilizarea prelungită poate provoca cheaguri de sânge, infecții sau chiar deces. De aceea, fractura de șold este o urgență medicală, care necesită evaluare și tratament prompt.
02Cauze și factori de risc
Cea mai frecventă cauză a fracturii de șold la vârstnici este căderea de la nivelul propriei înălțimi, de obicei pe partea laterală a șoldului. Oasele fragilizate de osteoporoză cedează ușor la impactul unei căzături minore. La persoanele mai tinere, fractura de șold apare de obicei în urma unor traumatisme violente: accidente rutiere, căderi de la înălțime sau lovituri puternice în zona șoldului. Fracturile de col femural sunt rare la copii.
Factorii de risc care predispun la fractura de șold sunt:
Osteoporoza și scăderea densității osoase
Este principala cauză a fragilizării oaselor la vârstnici, în special la femei după menopauză. Osteopenia (densitatea osoasă redusă) și afecțiunile osoase (de exemplu, cancerul osos) cresc și ele riscul.
Vârsta înaintată
După 65-70 de ani, riscul crește exponențial, din cauza fragilității osoase și a echilibrului precar.
Sexul feminin
Femeile au un risc mai mare, iar osteoporoza de după menopauză contribuie semnificativ.
Antecedentele de fracturi și sedentarismul
Un istoric de fracturi osteoporotice (de exemplu, fractura de încheietură Colles) poate indica o predispoziție: este o „fractură santinelă” pentru osteoporoză. Lipsa activității fizice și a exercițiilor de echilibru crește riscul de cădere și de accidentare.
Tulburările neurologice sau de mers
Afecțiuni precum boala Parkinson, accidentele vasculare cerebrale sau problemele de vedere și de echilibru pot duce la căzături.
Factorii de mediu
Locuințele neadaptate (covorașe alunecoase, lumină slabă, scări fără balustradă) cresc riscul de cădere la vârstnici.
03Care sunt simptomele fracturii de șold?
Simptomul principal este durerea intensă în zona șoldului și în zona inghinală, care se agravează la mișcarea articulației șoldului sau la apăsare. Alte semne caracteristice sunt:
Imposibilitatea de a sta în picioare sau de a merge
Nu te poți sprijini pe piciorul afectat, din cauza durerii și a instabilității.
Deformarea membrului inferior
Piciorul afectat poate părea mai scurt decât celălalt și este adesea rotat spre exterior: genunchiul și laba piciorului sunt orientate nefiresc în afară.
Sensibilitate accentuată și umflătură
Șoldul și coapsa pot fi umflate și învinețite, iar atingerea zonei produce durere accentuată.
Imposibilitatea de a mișca șoldul
Orice încercare de a ridica sau de a mișca piciorul este foarte dureroasă și limitată.
Simptome generale după traumatism
La vârstnici, șocul traumatic poate provoca stare de confuzie sau slăbiciune generală. În fracturile complicate pot apărea semne de sângerare internă (puls rapid, paloare), dacă vasele din zonă au fost lezate.
Când simptomele sunt mai discrete
Uneori, fracturile incomplete sau impactate („înțepenite”) dau simptome mai subtile: durere moderată la șold și dificultate la mers, fără deformări evidente. Chiar dacă durerea nu pare severă la început, consultul medical este important, pentru că fractura poate exista și riscă să se agraveze.
04Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul fracturii de șold se bazează pe evaluarea clinică și pe investigațiile imagistice:
Examenul clinic
Medicul ortoped verifică poziția și alinierea piciorului, testează sensibilitatea și pulsul (pentru a exclude leziunile vasculare) și încearcă să miște ușor șoldul. Durerea intensă și imposibilitatea mișcării indică o posibilă fractură. Medicul te întreabă și cum s-a produs accidentul (cădere, impact etc.).
Radiografia de șold și bazin
Este investigația de primă linie. Radiografia (din față și din lateral) arată de obicei fractura de col femural și gradul de deplasare a fragmentelor osoase. În majoritatea cazurilor, radiografia confirmă diagnosticul.
Investigațiile suplimentare
Dacă radiografia este normală, dar suspiciunea clinică rămâne (durere și imposibilitatea de a merge), se poate face un RMN (rezonanță magnetică) sau un CT (tomografie computerizată), pentru a detecta fracturile foarte fine sau fracturile de stres care nu apar pe radiografie. RMN-ul este util și pentru evaluarea vascularizației capului femural, iar CT-ul poate ajuta la planificarea operației, dacă fractura este complexă.
Analizele de sânge și evaluarea stării generale
La vârstnici se verifică parametri precum hemoglobina (în caz de sângerare internă, la fracturile complexe) și markerii de osteoporoză și se evaluează starea cardiovasculară, în vederea unei eventuale operații.
De ce contează rapiditatea
Diagnosticul rapid este esențial. Fractura de șold este o urgență ortopedică: ideal, operația (dacă este indicată) se face în primele 24-48 de ore de la accident, pentru a reduce riscul de complicații cauzate de imobilizarea prelungită (cheaguri de sânge, escare, pneumonie).
05Cum se tratează fractura de șold?
Tratamentul potrivit depinde de tipul fracturii, de vârstă și de starea de sănătate. În majoritatea cazurilor este necesară operația, pentru că la adulți fracturile de șold tind să nu se vindece corect doar prin imobilizare. Scopurile tratamentului sunt alinierea corectă a oaselor, vindecarea fracturii și reluarea rapidă a mobilității.
Tratamentul conservator (fără operație)
Este folosit rar și numai în situații selecționate: de exemplu, când există contraindicații majore pentru anestezie și operație (stare generală foarte gravă) sau când fractura nu este deplasată și osul este stabil. Tratamentul conservator constă în:
- Tracțiune și imobilizare: piciorul poate fi pus în tracțiune continuă (un dispozitiv care îl menține întins și aplică o forță ușoară de tragere), pentru a alinia segmentele osoase. Tracțiunea poate fi menținută câteva săptămâni.
- Repaus strict la pat, de obicei cu o atelă care menține șoldul în poziție, timp de 6-8 săptămâni. Se folosesc saltele speciale și mobilizare pasivă, pentru a preveni escarele.
- Medicație și îngrijire: analgezice puternice pentru durere, anticoagulante pentru prevenirea trombozei venoase profunde și medicamente pentru osteoporoză (calciu, vitamina D, bifosfonați), pentru întărirea oaselor.
- Monitorizare constantă: la orice semn de complicație sau de lipsă a vindecării (durere persistentă, deplasare pe radiografiile de control), se reconsideră operația.
De ce se preferă operația
În general, tratamentul fără operație are rezultate modeste la vârstnici, din cauza riscului de necroză avasculară (întreruperea circulației sângelui în capul femural, care duce la moartea acestuia) și de consolidare vicioasă. De aceea, tratamentul chirurgical este standardul în majoritatea fracturilor de șold.
Tratamentul chirurgical
Există mai multe opțiuni, alese în funcție de tipul fracturii și de starea pacientului:
- Fixarea internă (osteosinteza): dacă fractura permite reconstrucția osului, chirurgul ortoped realiniază fragmentele și le fixează cu dispozitive metalice. În fracturile de col femural fără deteriorarea capului femural se pot folosi șuruburi sau știfturi metalice introduse prin colul femural (de exemplu, trei șuruburi canulate, tehnică frecventă la pacienții mai tineri). În fracturile intertrohanteriene (ruptura femurului imediat sub col) se pot folosi tije intramedulare sau plăci cu șurub (șurub DHS) fixate pe femur. Aceste metode păstrează osul propriu și permit vindecarea.
- Hemiartroplastia de șold (înlocuirea parțială): dacă fractura de col femural este deplasată, la un pacient vârstnic, capul femural adesea nu mai are o vascularizație adecvată. Atunci se înlocuiesc capul și colul femural cu o proteză metalică (proteză parțială de șold). Intervenția permite sprijinul precoce pe picior și elimină riscul de necroză avasculară a capului femural.
- Artroplastia totală de șold (proteza totală): este indicată în anumite situații, de exemplu la pacienții activi cu fractură de șold și artroză preexistentă a șoldului sau în fracturile apărute pe un os bolnav (fracturi patologice). Se înlocuiesc atât capul femural, cât și acetabulul (locașul din bazin) cu componente protetice. Proteza totală oferă stabilitate bună și durabilitate, dar implică o recuperare complexă.
- Situațiile speciale: dacă fractura este deschisă (osul a perforat pielea) sau există fracturi asociate (de exemplu, fractură de șold și de bazin), operația se poate face în mai multe etape, uneori cu fixare externă temporară, urmată de osteosinteza definitivă după stabilizarea pacientului.
După operație
Mobilizarea începe foarte repede, adesea a doua zi după operație, cu ajutorul unui cadru sau al cârjelor, pentru a preveni complicațiile imobilizării. Sprijinul pe piciorul operat depinde de tipul intervenției: după o proteză totală sau o hemiartroplastie, sprijinul cu greutate poate fi posibil imediat sau în câteva zile, iar după osteosinteza cu șuruburi, sprijinul complet poate fi amânat până la 4-6 săptămâni, după indicațiile chirurgului.
Medicul poate prescrie medicamente pentru durere, antibiotice (preventiv, imediat după operație) și tratament pentru osteoporoză, pentru a preveni o nouă fractură.
06Cum decurge recuperarea după fractura de șold?
Recuperarea este o etapă esențială, care combină îngrijirile medicale, fizioterapia și adaptarea stilului de viață:
Spitalizarea și reabilitarea precoce
Pacientul rămâne internat câteva zile, până la stabilizare. Kinetoterapia începe foarte devreme, uneori chiar din primele 24-48 de ore după operație, cu exerciții ușoare la pat pentru menținerea tonusului muscular și prevenirea complicațiilor pulmonare și circulatorii.
Fizioterapia și reluarea mersului
Kinetoterapeutul te ajută să reiei treptat mersul: la început cu sprijin parțial (cu cadru de mers sau rolator), apoi cu sprijin din ce în ce mai mare. Recuperarea completă a capacității de mers poate dura câteva luni. Majoritatea pacienților pot sta în picioare și pot face câțiva pași cu ajutor la 1-2 săptămâni după operație, dar recăpătarea independenței la mers (fără dispozitive de sprijin) poate necesita 8-12 săptămâni sau mai mult, în funcție de vârstă și de condiția fizică inițială.
Consolidarea osoasă
După osteosinteză, osul are nevoie de aproximativ 8-12 săptămâni ca să se vindece complet. Datorită protezei sau șuruburilor de fixare, poți fi mobilizat înainte ca vindecarea să fie completă. Radiografiile de control se fac la 6 săptămâni, 3 luni și 6 luni.
Recuperarea amplitudinii mișcărilor
Șoldul tinde să devină rigid după fractură. Exercițiile de mobilizare pasivă și activă, întărirea mușchilor coapsei și ai feselor și antrenamentul echilibrului sunt vitale; le înveți în centre de specialitate sau acasă, sub îndrumare. După aproximativ 3 luni, mulți pacienți pot merge cu o singură cârjă sau cu un baston. Revenirea la activități aproape normale poate dura 6-9 luni, iar unele persoane pot avea în continuare ușoare limitări (de exemplu, dificultăți la urcatul scărilor).
Prevenirea complicațiilor
Pe toată durata recuperării se urmărește prevenirea trombozelor (anticoagulante și mobilizare precoce) și a infecțiilor plăgii operatorii (igienă atentă și control medical periodic), precum și protejarea șoldului operat: eviți aplecările exagerate și rotațiile bruște ale piciorului, mai ales după proteza totală, pentru a preveni luxația protezei.
Consilierea și adaptarea locuinței
Înainte de externare, tu și familia primiți sfaturi pentru adaptarea locuinței, ca să previi o nouă cădere: bare de sprijin în baie, eliminarea obstacolelor de pe podea, un scaun înălțat pentru toaletă etc.
Tratamentul osteoporozei și sprijinul psihologic
Tratamentul pe termen lung al osteoporozei este esențial: medicul poate indica suplimente de calciu și vitamina D, bifosfonați sau alte terapii, care reduc riscul unei noi fracturi de șold. Sprijinul psihologic este și el important, pentru că fractura de șold poate fi un eveniment traumatizant: pacienții vârstnici pot trece printr-o perioadă de depresie sau de anxietate, legată de teama de a cădea din nou.
Cu reabilitare adecvată și sprijin, mulți pacienți își recapătă independența și revin la activitățile zilnice, însă adesea este nevoie, pentru siguranță, de un ajutor permanent la mers (cadru sau baston).
Întrebări frecvente
Nu găsești răspunsul? Scrie-ne pe WhatsApp la 0770 638 357.
Circa 6 luni sau mai mult, mai ales la vârstnici. Vindecarea osoasă durează aproximativ 2-3 luni, timp în care osul se consolidează și reînveți mersul. La aproximativ 3 luni de la operație, majoritatea pacienților merg cu sprijin minim, iar unii rămân cu o ușoară rigiditate sau au nevoie de baston pentru siguranță.
În marea majoritate a cazurilor, operația este necesară. Tratamentul fără operație (imobilizare la pat) se aplică rar, doar dacă fractura nu este deplasată și starea pacientului nu permite intervenția. Fără operație, riscul de complicații (necroză osoasă, tromboze, consolidare vicioasă) este foarte mare, iar chirurgia permite mobilizarea timpurie și o vindecare mai sigură.
Pot apărea cheaguri de sânge în picioare (tromboză venoasă profundă), care pot migra la plămâni (embolie pulmonară), infecții (pulmonare, urinare sau ale plăgii operatorii), necroza avasculară a capului femural, consolidarea vicioasă (cu scurtarea sau deformarea piciorului) și rigiditatea șoldului. Reabilitarea promptă și prevenția (anticoagulante, antibiotice, exerciții) reduc mult aceste riscuri.
Prin tratamentul osteoporozei și prin prevenirea căderilor. Tratamentul include medicație specifică, alimentație bogată în calciu și vitamina D și exerciții adaptate. Ca să eviți căderile, amenajează locuința (lumină bună, fără obstacole, covorașe antiderapante, bare de sprijin), poartă încălțăminte potrivită, verifică periodic vederea și echilibrul și fă activitate fizică moderată.
Mersul fără cadru sau cârje este de așteptat în aproximativ 8-12 săptămâni. Activitățile de bază (îmbrăcatul, deplasarea prin casă) pot începe cu ajutor din primele 1-2 săptămâni după operație, iar activitățile casnice ușoare în 6-12 săptămâni. Condusul mașinii se reia după aproximativ 3 luni, cu acordul medicului.
Surse și lecturi suplimentare.
Materiale pentru pacienți de la organizații medicale, autorități de sănătate și publicații de specialitate, pentru cine vrea să citească mai mult. Sursele sunt în limba engleză.
Ultima actualizare: Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală.Politica editorială
Specialiștii care te pot ajuta.
Dr. Carol Andrei Birișiu
Medic specialist ortopedie-traumatologie, cu formare în chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă
