Infarctul miocardic acut
01Ce este infarctul miocardic acut?
Infarctul miocardic acut, numit popular atac de cord, înseamnă moartea (necroza) unei porțiuni din mușchiul inimii, ca urmare a întreruperii bruște a alimentării cu sânge. Cel mai adesea este consecința finală a bolii coronariene: o arteră coronară se blochează complet, de obicei printr-un cheag (tromb) format pe o placă de aterom ruptă, iar fluxul de sânge către teritoriul respectiv se oprește.
Fără oxigen și nutrienți, celulele din zona irigată de artera blocată încep să sufere ireversibil după aproximativ 20-30 de minute, iar cu cât blocajul durează mai mult, cu atât zona afectată se extinde. De aceea se spune că „timpul înseamnă mușchi”: fiecare minut contează pentru a salva cât mai mult din inimă. Infarctul poate afecta diverse zone ale inimii (anterioară, inferioară, laterală), în funcție de artera implicată (descendenta anterioară, circumflexa, coronara dreaptă).
Tipuri de infarct: STEMI și NSTEMI
După aspectul EKG există două tipuri principale. STEMI (infarctul cu supradenivelare de segment ST) indică de regulă o blocare completă a arterei și necesită intervenție imediată. NSTEMI (infarctul fără supradenivelare de segment ST) apare de obicei printr-o blocare incompletă sau în prezența circulației colaterale; tratamentul este urgent, dar nu neapărat în primele 2 ore, ca în STEMI.
02Ce cauzează infarctul miocardic?
Cauza principală este tromboza coronariană pe fondul unei ateroscleroze avansate: peste 90% dintre infarcte se datorează aterotrombozei. Mai rar, infarctul apare prin spasm coronarian sever (închiderea temporară a arterei prin contracție, ca în angina Prinzmetal), prin disecția spontană a unei artere coronare (mai ales la femei tinere, după naștere) sau prin creșterea nevoii de oxigen a inimii (infarctul „de tip 2”, fără cheag, declanșat de exemplu de o anemie severă sau de o tahicardie extremă).
Factorii de risc sunt aceiași ca în boala coronariană: vârsta, factorii genetici, fumatul, hipertensiunea, dislipidemia, diabetul, obezitatea și stresul. Infarctul este mai frecvent dimineața, când cresc tensiunea și vâscozitatea sângelui, și în sezonul rece, când vasele se îngustează.
03Care sunt simptomele infarctului miocardic?
Infarctul se manifestă adesea printr-o durere intensă și prelungită în piept, diferită de orice ai simțit înainte. Caracteristicile clasice sunt:
Localizarea
În spatele sternului, uneori ușor spre stânga. Durerea poate iradia în brațul stâng, umăr, gât, mandibulă sau în spate, între omoplați.
Caracterul
Senzație de strivire, presiune imensă, gheară sau arsură: „o greutate pe piept”, „ca într-o menghină”. Poate semăna cu angina, dar este mult mai intensă.
Durata
Peste 20-30 de minute, adesea ore, și nu cedează la repaus sau la nitroglicerină, spre deosebire de angina stabilă, care durează sub 10 minute și cedează rapid la nitroglicerină.
Simptomele însoțitoare
De obicei apar transpirații reci abundente, slăbiciune extremă, amețeală și uneori greață și vărsături (mai frecvente în infarctul inferior). Pot apărea paloare, anxietate intensă și teamă de moarte, palpitații sau chiar leșin, mai ales dacă infarctul produce aritmii maligne. Lipsa de aer apare dacă infarctul afectează sever funcția inimii și produce edem pulmonar acut.
Simptomele atipice
Femeile și vârstnicii pot avea disconfort difuz în piept sau în partea de sus a abdomenului, oboseală neobișnuită, lipsă de aer fără durere în piept sau confuzie, ceea ce poate întârzia recunoașterea infarctului. Totuși, durerea în piept rămâne cel mai frecvent semn la ambele sexe: unele statistici arată că aproximativ 80% dintre bărbați și 70% dintre femeile cu infarct au durere toracică.
Ce faci dacă suspectezi un infarct
Dacă ai o durere severă și prelungită în piept, cu simptome asociate, sună imediat la 112. Nu conduce singur la spital și nu aștepta să treacă. Tratamentul de urgență dat în prima oră, „ora de aur”, poate salva viața și reduce mult afectarea inimii.
04Cum se pune diagnosticul de infarct miocardic?
Diagnosticul se stabilește în urgență, pe baza a trei elemente: simptomele, electrocardiograma și markerii de necroză miocardică din sânge. La sosirea pacientului cu suspiciune de infarct, echipa medicală face rapid:
Electrocardiograma (EKG) în 12 derivații
Este testul de bază și trebuie făcută în primele 10 minute de la sosirea în UPU. Anumite modificări confirmă infarctul și arată zona afectată. Cea mai gravă este supradenivelarea segmentului ST în derivațiile corespunzătoare unei regiuni (de exemplu, V1-V4 în infarctul anterior, DII, DIII și aVF în cel inferior). STEMI se diagnostichează când supradenivelarea ST este de cel puțin 1-2 mm în minimum două derivații învecinate. Pot apărea și unde Q patologice (mai târziu) sau unde T inversate. În NSTEMI nu există supradenivelare ST, dar pot exista subdenivelări ST sau unde T negative, iar EKG-ul poate fi aproape normal, așa că diagnosticul se bazează mai mult pe simptome și pe troponină. Un EKG normal la sosire nu exclude infarctul, de aceea se repetă la 15-30 de minute dacă suspiciunea persistă.
Dozarea troponinei
Troponina este o proteină eliberată în sânge când mușchiul inimii este lezat. Începe să crească la 3-4 ore de la infarct, atinge maximul în aproximativ 24 de ore și revine la normal în 1-2 săptămâni. Dacă EKG-ul arată STEMI, tratamentul începe imediat, fără să se aștepte troponina. Pentru diagnosticul de NSTEMI, creșterea troponinei peste percentila 99, împreună cu durerea prelungită, este definitorie. Troponina se recoltează la sosire și apoi la 3 și la 6 ore. Uneori se dozează și CK-MB sau mioglobina, dar troponina este standardul actual.
Monitorizarea continuă și evaluarea clinică
Pacientul este pus pe monitor cardiac, pentru că infarctul poate provoca aritmii amenințătoare, în special fibrilație ventriculară la debut. Se măsoară tensiunea, pulsul și saturația de oxigen. Tensiunea poate fi crescută la debut, din cauza durerii, sau scăzută dacă infarctul este extins sau complicat cu șoc cardiogen. Medicul caută semne de insuficiență cardiacă acută: raluri pulmonare, vene jugulare destinse (în infarctul de ventricul drept) sau un suflu nou de insuficiență mitrală (dacă este afectat un mușchi papilar).
Alte investigații în urgență
Odată ce infarctul este diagnosticat sau foarte probabil, tratamentul nu se mai amână pentru investigații suplimentare. Uneori, pentru claritate, se mai fac:
Ecocardiografia de urgență
Se face la patul pacientului și arată zonele de perete care nu se contractă, sugestive pentru infarct. Poate exclude alte cauze ale durerii în piept (disecția de aortă, pericardita) și este foarte utilă dacă EKG-ul nu este concludent sau este greu de interpretat (de exemplu, în blocul de ramură).
Coronarografia de urgență
În STEMI face direct parte din tratament: pacientul este dus imediat în sala de cateterism, unde se vizualizează artera blocată și se face revascularizarea. În NSTEMI, coronarografia se face de obicei în primele 24-72 de ore de la internare, dacă nu există instabilitate majoră.
05Cum se tratează infarctul miocardic?
În infarctul acut, tratamentul de urgență salvează viața. Are două etape: măsurile de dinainte de spital și din primele minute de la UPU, apoi tratamentul definitiv (revascularizarea) și terapia din spital.
Primele măsuri
Acronimul clasic MONA rezumă intervențiile de bază: morfină (pentru durerea mare, dacă nitroglicerina nu ajută și tensiunea nu este mică), oxigen (dacă saturația este sub 90%), nitroglicerină (spray sub limbă, dacă tensiunea este peste 90 mmHg și nu există contraindicații) și aspirină (300 mg, înghițită sau mestecată cât mai repede, pentru inhibarea trombocitelor). În practică, aspirina se dă de la primul contact, ideal chiar de pacient, dacă o are la îndemână, după apelul la 112.
Redeschiderea arterei (reperfuzia)
Este piatra de temelie a tratamentului. Există două metode: angioplastia primară, preferată, și tromboliza, când angioplastia nu este disponibilă rapid.
Angioplastia coronariană primară
Este o procedură de urgență, făcută de un cardiolog intervenționist, ideal în primele 90 de minute de la primul contact medical. Prin cateterizare se ajunge la artera blocată, cheagul este traversat cu un ghid fin, artera se dilată cu un balon și se implantează un stent care o menține deschisă. Este standardul de referință în STEMI și, făcută rapid, are o rată de succes foarte mare: restabilește circulația și limitează extinderea necrozei. Pacienții cu infarct care sună la 112 sunt duși direct la un spital cu gardă de cardiologie intervențională.
Tromboliza (terapia fibrinolitică)
Constă în administrarea intravenoasă a unui medicament care dizolvă cheagul (de exemplu, tenecteplază, alteplază). Se folosește când angioplastia primară nu se poate face la timp, de exemplu dacă transferul la o sală de cateterism ar depăși 2 ore. Este eficientă dacă este dată foarte devreme (ideal sub 3 ore de la debut, în anumite cazuri până la 6-12 ore) și nu este indicată dacă au trecut peste 12 ore, iar pacientul este stabil. Are contraindicații legate de riscul de sângerare majoră (AVC hemoragic în antecedente, operație recentă, ulcer activ). Dacă reușește (durerea și supradenivelarea ST se ameliorează), pacientul face angioplastie în următoarele 24 de ore, pentru securizarea arterei; dacă eșuează (semne de eșec la 60-90 de minute), este trimis de urgență la angioplastie de salvare.
Tratamentul medicamentos din urgență
Pe lângă aspirină, se încep în urgență:
Al doilea antiagregant plachetar
De obicei clopidogrel (300-600 mg, încă din UPU) sau ticagrelor (180 mg), alături de aspirină. Această dublă antiagregare împiedică extinderea cheagului și menține stentul deschis după angioplastie. Alegerea depinde de disponibilitate și de strategie; ticagrelorul este mai nou și mai puternic.
Anticoagulantul
Enoxaparină (heparină cu greutate moleculară mică) sub piele sau heparină intravenos, pentru împiedicarea formării altor cheaguri. În timpul angioplastiei se administrează heparină nefracționată. Uneori se folosesc și inhibitori de glicoproteină IIb/IIIa (abciximab, tirofiban) la pacienții cu cheaguri mari.
Beta-blocantul
Dacă nu există contraindicații (insuficiență cardiacă acută, bradicardie severă, hipotensiune), se administrează un beta-blocant (de exemplu, metoprolol), oral sau intravenos. Scade ritmul inimii și consumul de oxigen, reduce aritmiile și îmbunătățește prognosticul. Se dă cu prudență, iar doza se ajustează după tensiune și puls.
Nitroglicerina intravenos
Dacă durerea persistă și tensiunea permite, dilată coronarele și ajută la controlul durerii și al ischemiei.
Morfina intravenos
Pentru durerea foarte intensă, care nu cedează la nitroglicerină: calmează pacientul, reduce stresul simpatic și scade puțin tensiunea, ușurând munca inimii.
Oxigenul
Doar dacă saturația este scăzută (sub aproximativ 90%) sau există semne de insuficiență respiratorie. Oxigenul de rutină nu mai este recomandat, pentru că, la o saturație normală, excesul poate fi dăunător.
Tratamentul complicațiilor
Dacă apar: antiaritmice pentru tahiaritmiile ventriculare, atropină pentru bradicardia severă, inotrope sau vasopresoare în șocul cardiogen, defibrilare în fibrilația ventriculară.
Tratamentul din spital
Pacientul este internat de obicei 2-3 zile în terapia intensivă coronariană, apoi pe secție. Monitorizarea EKG continuă cel puțin 24-48 de ore, pentru depistarea aritmiilor, iar analizele se repetă (troponina crește, apoi scade). În spital se introduc și alte medicamente esențiale:
Inhibitorii enzimei de conversie (IECA)
Perindopril, ramipril, începuți din primele 24 de ore, mai ales după un infarct mare sau cu insuficiență cardiacă. Previn dilatarea și slăbirea ventriculului (remodelarea).
Statinele în doză mare
De exemplu, atorvastatină 40-80 mg, indiferent de colesterolul inițial, pentru protecția vaselor și efectul antiinflamator. Ghidurile actuale recomandă statine în doză intensivă la toți pacienții după infarct, cu ținta LDL sub 55 mg/dl.
Dubla antiagregare
Aspirina plus ticagrelor sau clopidogrel continuă cel puțin 12 luni după infarct sau mai mult, în funcție de stent și de risc.
Beta-blocantul oral
Continuă și după externare, pe termen lung, dacă nu este contraindicat.
Anticoagulantul
În NSTEMI se face de obicei enoxaparină câteva zile, până la coronarografie. În STEMI, după o angioplastie reușită, heparina se oprește. Anticoagulantul pe termen lung (warfarină sau NOAC) se indică doar dacă apar complicații precum fibrilația atrială.
Evaluarea din spital și externarea
În spital se face ecografia cardiacă, pentru evaluarea funcției de pompă (fracția de ejecție) și a eventualelor complicații mecanice (ruptura peretelui, defectul de sept, regurgitarea mitrală severă). Complicațiile grave pot necesita operație de urgență, de exemplu repararea septului, dar, cu reperfuzia rapidă, au devenit rare.
Un infarct necomplicat înseamnă de obicei o internare de 4-5 zile. Înainte de externare, pacientul primește recomandări clare despre tratament, dietă, efort și planul de recuperare.
06Cum decurge recuperarea după infarct?
Recuperarea continuă după externare. Reabilitarea cardiacă este foarte recomandată: programele supravegheate de exerciții graduale și educație, care încep la 1-2 săptămâni după infarct (sau chiar mai devreme, în cazurile ușoare), scad riscul unor noi evenimente și îmbunătățesc capacitatea de efort.
Medicamentele pe termen lung
Practic toți pacienții continuă după infarct aspirina (pe viață, dacă nu există contraindicații), cel puțin un an de clopidogrel sau ticagrelor, beta-blocantul, statina, IECA și, la nevoie, alte medicamente. Aderența la tratament este esențială: întreruperea prematură a antiagregantelor crește mult riscul de tromboză a stentului și de reinfarct.
Stilul de viață și revenirea la activități
Schimbările de stil de viață sunt esențiale: renunțarea definitivă la fumat, dieta săracă în grăsimi și în sare, controlul greutății, gestionarea stresului. Activitatea sexuală se poate relua după aproximativ 2 săptămâni, dacă te simți bine: efortul echivalează cu urcatul a două etaje, iar dacă îl poți face fără angină, ești apt. Condusul se reia după 1-2 săptămâni într-un infarct necomplicat (mai repede după unul ușor, mai târziu după unul sever). Revenirea la serviciu depinde de tipul muncii: de la 2 săptămâni pentru munca de birou la 6-8 săptămâni pentru munca fizică grea.
Controalele la cardiolog
Primul control are loc la aproximativ 4-6 săptămâni după infarct: se evaluează simptomele și tensiunea și, eventual, se repetă ecografia, pentru a vedea evoluția funcției inimii. Dacă fracția de ejecție rămâne mult scăzută (sub 30-35%), după 40 de zile se discută implantarea preventivă a unui defibrilator (ICD), pentru prevenirea morții subite. Se optimizează medicamentele, de exemplu crescând dozele de beta-blocant și IECA până la doza maximă tolerată. Controalele următoare au loc la 3, 6 și 12 luni, apoi anual sau mai des, dacă apar probleme.
Sprijinul psihologic
Infarctul este un eveniment traumatizant, iar mulți pacienți fac apoi anxietate sau depresie, cu temeri legate de moarte sau de incapacitate. Consilierea psihologică sau grupurile de suport pot ajuta, iar o atitudine pozitivă și sprijinul familiei contribuie mult la recuperare.
07Ce poți face după un infarct?
Infarctul nu îți oprește viața, dar este un semnal de alarmă major: e nevoie de măsuri stricte ca să previi un nou episod și să crești șansa ca infarctul să rămână unic. Recomandările principale sunt:
Nu fuma deloc
Nicio țigară, nicio pipă, nici fumat pasiv. Evită și țigările electronice sau tutunul încălzit: efectele lor pe termen lung nu sunt clare și nu pot fi considerate sigure. Corpul începe să se refacă imediat după ultima țigară, iar în primul an riscul de evenimente scade considerabil.
Ia-ți medicamentele zilnic
Fă-ți o rutină pentru pastilele de dimineață și de seară, folosește o cutie organizatoare pe zile și setează alarme pe telefon, dacă uiți frecvent. Medicamentele previn reinfarctul și insuficiența cardiacă: sunt aliații tăi pe viață.
Întreabă medicul înainte de alte medicamente sau suplimente
Unele medicamente uzuale interferează cu tratamentul cardiac; de exemplu, antiinflamatoarele precum ibuprofenul pot crește riscul de complicații după infarct. Întreabă cardiologul sau medicul de familie ce analgezice sau tratamente sunt sigure.
Mănâncă prietenos cu inima
Alege o dietă bogată în fibre și săracă în grăsimi nesănătoase: multe legume, fructe proaspete, carne slabă sau, mai bine, pește, lactate degresate. Limitează carnea roșie la ocazii, evită prăjelile, produsele de patiserie și dulciurile concentrate și folosește ierburi aromatice în locul sării. Hidratează-te adecvat: dacă inima funcționează bine, aproximativ 1,5-2 litri de lichide pe zi, iar dacă ai insuficiență cardiacă, urmează indicațiile medicului.
Fă mișcare regulat, moderat
După ce medicul îți confirmă că poți face efort, începe cu plimbări zilnice de 20-30 de minute pe teren plat, apoi crește treptat durata și, eventual, ritmul. Evită efortul pe caniculă sau pe ger și imediat după masă; pe vreme potrivnică poți folosi bicicleta medicinală sau exerciții ușoare în casă. Sunt potrivite mersul pe jos, drumețiile ușoare, ciclismul recreațional și înotul lejer. Evită greutățile mari și sporturile competitive intense sau riscante (de exemplu, schiul extrem). Oprește-te dacă simți durere în piept, lipsă de aer exagerată sau palpitații și discută cu medicul.
Menține o greutate sănătoasă
Dacă ai kilograme în plus, slăbește treptat (0,5-1 kg pe săptămână), eventual cu ajutorul unui nutriționist. Ținta este un indice de masă corporală sub 25 kg/m² și o circumferință a taliei sub 94 cm la bărbați și sub 80 cm la femei.
Controlează factorii de risc
Măsoară-ți tensiunea cel puțin o dată pe săptămână (sau zilnic, dacă a fost mare) și menține-o sub 130/80 mmHg, cu tratament. Dacă ai diabet, urmărește glicemia, cu ținta HbA1c sub 7%, și ține legătura cu medicul diabetolog. Verifică profilul lipidic la aproximativ 6 săptămâni după infarct: dacă LDL nu este la țintă, medicul crește doza de statină sau adaugă alt medicament (de exemplu, ezetimib).
Vaccinează-te antigripal anual
Infecțiile severe, precum gripa sau pneumonia, solicită inima și pot declanșa evenimente cardiace. Vaccinul antigripal este recomandat anual tuturor pacienților cardiaci; discută cu medicul și despre vaccinarea antipneumococică, făcută de obicei o dată, cu rapel după câțiva ani.
Recunoaște semnele insuficienței cardiace
Un infarct extins poate lăsa urme. Fii atent la lipsa de aer la eforturi mici sau în poziție culcat, la umflarea picioarelor, la oboseala accentuată și la creșterea rapidă în greutate (2-3 kg în câteva zile, prin reținere de lichide). Dacă apar, anunță medicul: poate fi nevoie de ajustarea tratamentului.
Ai grijă de sănătatea mintală
După infarct, anxietatea este normală. Vorbește cu familia despre ce simți. Dacă ai stări depresive persistente, lipsă de interes sau atacuri de panică, spune-i medicului: un psiholog sau un psihiatru te poate ajuta enorm. Există și grupuri de suport cu alți pacienți cardiaci.
Întrebări frecvente
Nu găsești răspunsul? Scrie-ne pe WhatsApp la 0770 638 357.
Sună imediat la 112, chiar dacă nu ești sigur, și descrie simptomele dispecerului. Mestecă o aspirină (160-325 mg), dacă o ai la îndemână și nu ești alergic. Stai semișezând și încearcă să rămâi calm. Nu conduce singur la spital și nu aștepta să treacă: intervenția rapidă îți poate salva viața.
Nu. Durerea în piept poate avea multe cauze, de la nevralgii intercostale la reflux sau anxietate, dar nu poți face singur diferența. Sugerează infarctul o durere ca o gheară, în spatele sternului, de peste 15 minute, care iradiază în umăr sau braț, cu transpirații, greață și senzație de moarte iminentă. Orice durere severă și prelungită trebuie evaluată.
Da, deși rar. Unii pacienți, mai ales cei cu diabet și vârstnicii, au doar lipsă de aer, oboseală instalată brusc, confuzie sau leșin. Uneori un infarct vechi este descoperit întâmplător pe EKG, la persoane care au pus un disconfort minor pe seama indigestiei. Orice suspiciune se verifică prin EKG și troponină.
Da, mulți pacienți revin la o viață activă, mai ales dacă urmează sfaturile medicale. Recuperarea depinde de cât de extins a fost infarctul și de starea generală de sănătate. Contează aderența la tratament, stilul de viață sănătos și controalele regulate. Teama sau depresia din primele luni sunt normale și pot fi depășite cu sprijin.
Istoricul familial de boală cardiacă prematură (tată sau frate sub 55 de ani, mamă sau soră sub 65 de ani) crește riscul, dar factorii modificabili pot fi controlați: renunță la fumat, ține tensiunea sub 130/80, verifică anual colesterolul și glicemia, fă mișcare, păstrează o greutate sănătoasă și fă controale cardiologice după 40 de ani.
Surse și lecturi suplimentare.
Materiale pentru pacienți de la organizații medicale, autorități de sănătate și publicații de specialitate, pentru cine vrea să citească mai mult. Sursele sunt în limba engleză.
Ultima actualizare: Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală.Politica editorială
Specialiștii care te pot ajuta.
