Insuficiență cardiacă
01Ce este insuficiența cardiacă?
Insuficiența cardiacă este o afecțiune cronică în care inima nu poate pompa suficient sânge pentru nevoile organismului. Mușchiul cardiac și-a pierdut din putere sau din capacitatea de umplere, astfel încât debitul cardiac, adică cantitatea de sânge trimisă în circulație, este insuficient.
Termenul nu înseamnă că inima se oprește: ea bate în continuare, dar mai slab. La început, organismul compensează (inima bate mai repede, se dilată, corpul reține apă și sare), dar pe termen lung aceste mecanisme sunt depășite și apar simptomele.
02Ce cauzează insuficiența cardiacă?
Insuficiența cardiacă nu este o boală singulară, ci un sindrom, consecința finală a multor agresiuni asupra inimii. Cele mai frecvente cauze sunt:
Boala coronariană (infarctul miocardic)
O porțiune din mușchiul inimii moare și este înlocuită de țesut cicatricial, care nu se contractă, iar forța totală a inimii scade. Infarctele repetate pot duce la insuficiență cardiacă severă.
Hipertensiunea arterială cronică
Ani de zile, inima lucrează împotriva unei rezistențe crescute: ventriculul stâng se îngroașă (hipertrofie), devine rigid, apoi obosește și se dilată, iar rezultatul este insuficiența cardiacă.
Valvulopatiile
Bolile valvelor inimii, de exemplu stenoza aortică (valvă îngustată) sau insuficiența mitrală (valvă care lasă sângele să se întoarcă), obligă inima la efort suplimentar și o slăbesc în timp.
Cardiomiopatiile
Sunt boli ale mușchiului cardiac însuși, de cauză genetică, infecțioasă, autoimună sau toxică (de exemplu, consumul excesiv de alcool sau droguri ori unele chimioterapice). Mușchiul devine dilatat și mai slab (cardiomiopatie dilatativă) sau, dimpotrivă, prea rigid (cardiomiopatie hipertrofică sau restrictivă).
Aritmiile cronice
Tahicardiile rapide și prelungite, de exemplu fibrilația atrială necontrolată, fac inima să bată ineficient și pot produce insuficiență cardiacă. Și bradiaritmiile severe netratate, cu puls foarte rar, pot scădea debitul inimii.
Alte cauze
Malformațiile congenitale necorectate la timp, bolile infiltrative (amiloidoza), bolile endocrine (hipertiroidismul sever și prelungit) și deficitele nutriționale (lipsa de tiamină, în boala beri-beri).
03Ce tipuri de insuficiență cardiacă există?
Indiferent de cauză, inima poate fi afectată în două moduri principale:
Insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă
Ventriculul stâng este dilatat și slăbit, iar fracția de ejecție (procentul de sânge pompat la fiecare bătaie) scade sub 40%, față de peste 50% în mod normal. Se mai numește insuficiență sistolică, pentru că inima nu se contractă eficient. Cauzele tipice sunt infarctele, cardiomiopatiile dilatative și hipertensiunea necontrolată.
Insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată
Inima se contractă încă relativ normal (fracție de ejecție de 50% sau mai mult), dar este rigidă sau îngroșată și nu se poate umple corespunzător, așa că presiunile de umplere cresc și apare congestia. Se mai numește insuficiență diastolică. Cauzele tipice sunt hipertensiunea cronică (cu hipertrofie), vârsta înaintată, diabetul, obezitatea și amiloidoza.
Insuficiență stângă, dreaptă sau mixtă
În practică, multe cazuri sunt mixte. Insuficiența poate afecta mai ales partea stângă a inimii, cu congestie pulmonară, sau partea dreaptă, cu congestie în restul corpului, edeme și ficat mărit. De cele mai multe ori, însă, când un ventricul cedează, în timp îl afectează și pe celălalt.
Cum evoluează boala
Insuficiența cardiacă tinde să fie progresivă și, odată instalată, cere îngrijire continuă. Uneori, cu tratament corect, funcția inimii se îmbunătățește; de exemplu, fracția de ejecție poate crește de la 30% la 45%. În alte situații rămâne o boală cronică, ținută sub control ca să se prevină agravările și să se păstreze o viață cât mai normală.
04Care sunt simptomele insuficienței cardiace?
Insuficiența cardiacă se poate manifesta acut (decompensare bruscă, edem pulmonar) sau, cel mai frecvent, cronic, cu simptome care se agravează treptat. Principalele semne și simptome sunt:
Lipsa de aer (dispneea)
Apare la început la efort susținut, apoi la eforturi tot mai mici, iar în stadiile avansate chiar în repaus. Este produsă de acumularea de lichid în plămâni și de scăderea debitului către mușchi. O formă particulară este ortopneea, dificultatea de a respira în poziție culcat: bolnavul doarme pe mai multe perne, semișezând. Și mai severă este dispneea paroxistică nocturnă: te trezești brusc noaptea, gâfâind, cu senzație de sufocare, și ai nevoie să stai în picioare, la fereastră. Acestea sunt semne clare de insuficiență cardiacă stângă.
Oboseala și slăbiciunea
Organele și mușchii primesc prea puțin sânge, așa că te simți epuizat, fără energie, chiar pentru activitățile obișnuite. Toleranța la efort scade: mersul câteva sute de metri sau urcatul unui etaj ajung să te extenueze.
Umflarea picioarelor (edemele)
Gleznele, gambele și uneori coapsele se umflă, de ambele părți, mai ales spre seară. Edemele sunt produse de reținerea de sare și apă și de presiunea crescută din vene (insuficiență dreaptă). În stadiile severe, edemele urcă, poate apărea lichid în abdomen (ascită) și umflarea întregului corp (anasarcă).
Creșterea rapidă în greutate
Este legată de reținerea de apă și sare: poți lua 2-3 kg într-o săptămână din cauza lichidelor acumulate, semn de decompensare. De aceea, cântărirea zilnică este importantă, iar o creștere de peste 1-2 kg în câteva zile trebuie anunțată medicului.
Tusea și ralurile pulmonare
Congestia plămânilor poate da o tuse seacă, persistentă, mai ales noaptea sau la efort. La ascultare, medicul aude raluri (zgomote de „bășicuțe”) la baza plămânilor, semn de edem pulmonar incipient. În edemul pulmonar acut sever, sputa poate fi spumoasă și rozie.
Urinatul noaptea (nicturia)
Când stai culcat, rinichii primesc mai mult sânge, așa că mulți pacienți se trezesc de câteva ori pe noapte pentru a urina.
Palpitațiile
Inima încearcă să compenseze prin puls rapid, așa că poți simți bătăi rapide. Pot apărea și aritmii; fibrilația atrială este frecventă în insuficiența cardiacă și agravează simptomele.
Simptomele neuropsihice
Confuzia și dificultățile de concentrare (mai ales la vârstnici, din cauza fluxului de sânge scăzut către creier), anxietatea sau depresia legate de boala cronică.
Cum se apreciază severitatea (clasificarea NYHA)
Severitatea se descrie adesea după clasificarea NYHA (New York Heart Association), în funcție de simptome, iar clasa ghidează și tratamentul:
- Clasa I: fără limitare la efortul obișnuit.
- Clasa II: limitare ușoară (lipsă de aer la efort moderat).
- Clasa III: limitare marcată (lipsă de aer la efort minim, în activitățile zilnice).
- Clasa IV: simptome în repaus.
05Cum se pune diagnosticul de insuficiență cardiacă?
Diagnosticul combină:
Examenul clinic și istoricul
Medicul caută semnele bolii: puls rapid, tensiune posibil scăzută, venele gâtului destinse (semn de presiune venoasă crescută), zgomote cardiace slabe sau sufluri de valvulopatie, raluri la plămâni, ficat mărit și sensibil, edeme la picioare, ascită. Te întreabă despre simptome și caută cauza: antecedente de infarct, hipertensiune, alcool, infecții virale. Lipsa de aer cu ortopnee, edemele și un istoric relevant sugerează puternic diagnosticul.
Peptidele natriuretice (BNP, NT-proBNP)
Sunt analize de sânge care măsoară substanțe eliberate de inimă când pereții ei sunt întinși de un volum crescut. Un NT-proBNP peste un anumit prag susține diagnosticul și se corelează cu severitatea. Testul ajută și la deosebirea de alte cauze ale lipsei de aer, de exemplu de o boală pulmonară. Valorile normale fac insuficiența cardiacă puțin probabilă.
Electrocardiograma (EKG)
De obicei arată anomalii: semne de infarct vechi, hipertrofie ventriculară stângă de la hipertensiune, blocuri de ramură sau aritmii (fibrilație atrială). Un EKG complet normal este rar în insuficiența cardiacă și ridică suspiciunea altui diagnostic.
Ecocardiografia transtoracică
Este investigația-cheie pentru confirmare, neinvazivă și accesibilă. Măsoară fracția de ejecție: sub 40% înseamnă insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție redusă. Chiar și cu fracția de ejecție păstrată, ecografia poate arăta hipertrofie, o relaxare diastolică deficitară sau atrii dilatate. Evaluează dimensiunile cavităților, grosimea pereților, zonele care se contractă slab (cicatrici post-infarct), funcția valvelor (adesea apare o insuficiență mitrală funcțională, din cauza dilatării ventriculului stâng) și presiunile pulmonare. În fracția de ejecție păstrată sunt utili parametrii Doppler e′ și raportul E/e′, care arată presiuni de umplere crescute. Practic, ecografia confirmă diagnosticul, cauza probabilă (de exemplu, o tulburare de mișcare segmentară după infarct sau o valvă aortică stenozată) și severitatea.
Radiografia toracică
Poate arăta o inimă mărită (cardiomegalie), congestia vaselor pulmonare, liniile Kerley B (edem interstițial) sau lichid în jurul plămânilor (revărsat pleural). Nu este specifică, dar susține diagnosticul și exclude alte cauze ale lipsei de aer, precum o boală pulmonară sau o pneumonie.
RMN-ul cardiac
Se folosește uneori pentru caracterizarea mai fină a mușchiului (fibroză, infiltrare) sau când cauza este neclară: poate identifica miocardita, amiloidoza, sarcoidoza sau fibroza difuză. Este considerat standardul de referință pentru evaluarea volumelor și a masei musculare, dar nu este necesar la toți pacienții.
Cateterismul cardiac (coronarografia)
Este indicat dacă se suspectează că boala coronariană este cauza, lucru frecvent. Mulți pacienți cu insuficiență sistolică fac la un moment dat o coronarografie, mai ales dacă au factori de risc, ca să se vadă dacă revascularizarea (stent sau bypass) ar putea îmbunătăți funcția inimii. Cateterismul poate măsura și presiunile de umplere, dar se face rar în acest scop, de exemplu când diagnosticul de fracție de ejecție păstrată este incert.
Testul de efort cardiopulmonar
Se folosește uneori pentru evaluarea severității și a nevoii de transplant sau de terapii avansate: măsoară consumul maxim de oxigen (VO2max) și alți parametri, care ajută la stadializare.
06Cum se tratează insuficiența cardiacă?
Tratamentul insuficienței cardiace a progresat enorm: astăzi există medicamente și dispozitive care ameliorează simptomele și prelungesc viața. Scopurile sunt ameliorarea simptomelor (lipsa de aer, edemele), oprirea sau încetinirea progresiei, prevenirea internărilor pentru decompensare și prelungirea supraviețuirii. Abordarea include schimbări ale stilului de viață, o schemă complexă de medicamente și, în anumite cazuri, proceduri intervenționale sau chirurgicale.
Măsuri privind stilul de viață
Dieta săracă în sare
Restricția de sare este esențială, pentru că sodiul în exces face corpul să rețină apă, agravând edemele și solicitarea inimii. Se recomandă sub 2 g de sodiu pe zi, echivalentul a aproximativ 5 g de sare: nu adăuga sare la masă, evită alimentele sărate (mezeluri, conserve, gustări sărate) și gătește cu ierburi aromatice în loc de sare.
Limitarea lichidelor
În stadiile mai avansate (NYHA III-IV), medicul poate recomanda restricție de lichide, de obicei aproximativ 1,5-2 litri pe zi în total, inclusiv supele și fructele zemoase, ca să se prevină supraîncărcarea cu lichide.
Monitorizarea greutății și a simptomelor
Cântărește-te zilnic, la aceeași oră: creșterile rapide arată retenție de lichide și cer ajustarea diureticelor. Notarea zilnică a simptomelor (de exemplu, câți pași poți face fără lipsă de aer) ajută la depistarea agravării.
Evitarea alcoolului și a fumatului
Alcoolul în exces este toxic direct pentru inimă și poate produce cardiomiopatie alcoolică. Ideal este să nu bei deloc sau cel mult o porție mică, ocazional, în formele ușoare, iar dacă boala a fost cauzată de alcool, deloc. Tutunul trebuie exclus: scade oxigenarea și agravează ateroscleroza.
Activitatea fizică adaptată
Contrar ideii vechi de menajare completă, exercițiul moderat este benefic și în insuficiența cardiacă. Programele de reabilitare cardiovasculară includ antrenament de intensitate mică, crescut treptat. Nu trebuie să te extenuezi: faci efort cât îți permite toleranța, fără lipsă de aer severă, iar dacă te simți mai rău la efort, te oprești și te odihnești.
Controlul strict al factorilor de risc
Dacă ai hipertensiune, ținta este sub 130/80 mmHg; în diabet, glicemia și HbA1c trebuie menținute la țintă; colesterolul crescut se tratează, iar scăderea în greutate, la persoanele cu obezitate, reduce mult efortul inimii.
Vaccinarea antigripală și antipneumococică
Insuficiența cardiacă agravează evoluția infecțiilor respiratorii și invers, așa că vaccinarea este recomandată, ca la pacienții coronarieni.
Educația și sprijinul psihologic
Pacientul și familia trebuie să recunoască semnele de agravare (creșterea în greutate, edeme mai mari, lipsă de aer în repaus) și să ceară ajutor înainte ca situația să devină o urgență. Mulți pacienți cu insuficiență cardiacă fac depresie, iar sprijinul psihologic și grupurile de suport sunt importante.
Medicamentele pentru insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție redusă
Tratamentul actual include mai multe clase de medicamente, adesea combinate, care au redus mortalitatea și internările în studii clinice:
Inhibitorii enzimei de conversie (IECA) sau sartanii
De exemplu, enalapril, ramipril (IECA), valsartan, candesartan (sartani, blocanți ai receptorilor de angiotensină). Dilată vasele de sânge și scad presiunea, ușurând munca inimii, și împiedică dilatarea ei în continuare. Se încep de obicei primii, în doze mici, crescute treptat spre doza-țintă tolerată. Reduc mortalitatea și încetinesc progresia bolii. IECA pot da tuse seacă; dacă deranjează, se trece la un sartan.
Sacubitril/valsartan (ARNI)
Este o clasă mai nouă, care a înlocuit IECA la pacienții care o tolerează. Sacubitrilul crește nivelul peptidelor natriuretice benefice, prin împiedicarea degradării lor, iar valsartanul blochează efectele negative ale angiotensinei. Studiul PARADIGM-HF a arătat că ARNI scade și mai mult mortalitatea comparativ cu IECA. Se folosește la pacienții care rămân simptomatici sub IECA sau chiar de la început, la unii pacienți cu risc scăzut de hipotensiune. Trecerea de la IECA la ARNI cere o pauză de 36 de ore, pentru evitarea angioedemului.
Beta-blocantele
Bisoprololul, metoprololul succinat, carvedilolul și nebivololul sunt un pilon fundamental. Deși s-ar crede că slăbesc contracția, pe termen lung protejează inima de suprastimularea nervoasă și îi îmbunătățesc funcția: încetinesc pulsul, lasă inimii mai mult timp să se umple și reduc consumul de oxigen. În insuficiența cardiacă stabilă, începute în doze mici și crescute treptat, reduc mortalitatea și îmbunătățesc fracția de ejecție după câteva luni. Creșterea dozei trebuie să fie lentă, altfel pot agrava inițial boala. Carvedilolul are și efect vasodilatator și poate fi util la hipertensivi.
Antagoniștii aldosteronului
Spironolactona sau eplerenona sunt diuretice slabe, care economisesc potasiul, dar beneficiul lor principal este hormonal: blochează aldosteronul, care în exces produce fibroza inimii și reținerea de sare. Adăugați la pacienții cu insuficiență cardiacă moderată sau severă (NYHA II-IV), au redus mortalitatea în studiile RALES și EMPHASIS-HF. Cer monitorizarea potasiului și a funcției rinichilor, pentru că pot crește potasiul. Spironolactona poate produce ginecomastie; în acest caz se trece la eplerenonă.
Diureticele de ansă
Furosemidul, torasemidul și bumetanidul tratează simptomele: „scot apa” din organism. Nu prelungesc direct viața, dar sunt esențiale pentru controlul congestiei, reduc lipsa de aer și edemele. Furosemidul este cel mai folosit (de exemplu, 20-40 mg, crescut până la doza necesară), zilnic sau intermitent. Doza se ajustează astfel încât să nu reții lichide, dar nici să nu te deshidratezi: excesul poate duce la tensiune scăzută și insuficiență renală. Diureticele de ansă elimină potasiu, așa că se asociază adesea cu antagoniști de aldosteron sau cu supliment de potasiu. Fiecare pacient are o greutate-țintă („greutatea uscată”) și folosește diureticul pentru a reveni la ea când reține lichide.
Alte diuretice
Tiazidicele (hidroclorotiazidă, metolazonă) se pot adăuga dacă diureticul de ansă singur nu este suficient, pentru un efect sinergic.
Vasodilatatoarele
Combinația hidralazină plus nitrați (hidralazina dilată arterele, nitrații venele) este o alternativă la pacienții care nu tolerează IECA, sartanii sau ARNI, de exemplu în insuficiența renală severă sau în alergie. Adăugată la schema standard, a îmbunătățit prognosticul la pacienții afro-americani, în studiul A-HeFT.
Ivabradina
Scade frecvența cardiacă, acționând pe nodul sinusal, fără să scadă tensiunea. Poate fi utilă la pacienții în ritm sinusal cu puls persistent peste 70, deși iau beta-blocant în doza maximă tolerată. Scade modest riscul de internare pentru insuficiență cardiacă.
Digoxina
Este un inotrop slab, folosit de mult timp. Astăzi nu se mai folosește de rutină în insuficiența cu fracție de ejecție redusă, pentru că nu a îmbunătățit supraviețuirea, dar este utilă în fibrilația atrială cu ritm necontrolat sau la pacienții care rămân foarte simptomatici în ciuda altor terapii. Ameliorează simptomele și reduce riscul de spitalizare, dar are risc de toxicitate, așa că nivelul din sânge se monitorizează.
Anticoagulantele
Insuficiența cardiacă predispune la cheaguri, mai ales la o fracție de ejecție sub 30%, când se pot forma cheaguri în ventricul. Anticoagulantele nu se dau tuturor, preventiv, dar pacienții cu fibrilație atrială (frecventă în această boală) iau anticoagulant oral (warfarină sau un anticoagulant oral direct), la fel ca pacienții la care ecografia arată un cheag în inimă.
Tratamentul insuficienței cardiace cu fracție de ejecție păstrată
Până de curând, nicio terapie nu reducea clar mortalitatea în această formă, așa că se tratau cauzele (hipertensiunea, ischemia) și simptomele. Studii recente cu inhibitorii de SGLT2 (antidiabetice orale, de exemplu dapagliflozin, empagliflozin) au arătat beneficii atât în fracția de ejecție redusă, cât și în cea păstrată, cu reducerea internărilor și a deceselor de cauză cardiovasculară. Astăzi, aceste medicamente sunt recomandate pacienților cu insuficiență cardiacă, inclusiv celor fără diabet. Continuă controlul tensiunii (foarte important în această formă) și diureticele pentru congestie, iar beta-blocantele și blocantele de calciu se folosesc dacă sunt necesare, de exemplu pentru hipertensiune sau angină.
Dispozitive și proceduri
Terapia de resincronizare cardiacă (CRT)
La unii pacienți cu fracție de ejecție redusă, mușchiul inimii nu se contractă sincron, din cauza blocului de ramură stângă (QRS larg pe EKG). Un pacemaker biventricular, cu electrozi în ventriculul drept și în cel stâng, stimulează simultan ambii ventriculi și resincronizează contracția. Crește eficiența pompei, poate crește fracția de ejecție și reduce simptomele. Indicația tipică, conform ghidurilor: fracție de ejecție de 35% sau mai puțin, simptome NYHA II-III și QRS de cel puțin 150 ms.
Defibrilatorul cardiac implantabil (ICD)
Pacienții cu fracție de ejecție sever scăzută (35% sau mai puțin) au risc de aritmii ventriculare maligne, care pot duce la moarte subită. ICD-ul este un dispozitiv implantat sub piele, cu electrozi în inimă, care monitorizează permanent ritmul și, dacă detectează fibrilație sau tahicardie ventriculară severă, aplică un șoc care restabilește ritmul normal. Implantat preventiv la acești pacienți, reduce mortalitatea aritmică. Dispozitivele moderne sunt adesea combinate (CRT-D, resincronizare plus defibrilator). Indicația se decide după cel puțin 3 luni de tratament medicamentos optimizat, pentru a vedea dacă fracția de ejecție se îmbunătățește.
Senzorul de presiune din artera pulmonară
Este un senzor fără fir, implantat în artera pulmonară, care transmite zilnic medicului presiunea pulmonară. Tehnologia este nouă și ajută la depistarea decompensărilor incipiente, astfel încât diureticele să fie ajustate înainte de apariția simptomelor. Deocamdată este folosită limitat, mai ales în SUA.
Asistarea mecanică ventriculară (LVAD)
În insuficiența cardiacă terminală (stadiul D, cu fracție de ejecție foarte scăzută, care nu mai răspunde la tratament), o opțiune este implantarea unei pompe mecanice care preia parțial sau total funcția ventriculului stâng. Poate fi o punte până la transplant sau o terapie definitivă la cei care nu pot primi transplant. Aceste dispozitive, purtate cu baterii externe, pot prelungi viața în stadiile avansate. În România sunt folosite rar și doar în centre chirurgicale mari.
Transplantul cardiac
Este ultima soluție pentru pacienții foarte gravi (NYHA IV, fracție de ejecție sub 20%, cu prognostic rezervat sub tratament), fără alte opțiuni. O inimă sănătoasă de la donator poate schimba prognosticul, dar lista de așteptare este lungă și nu toți pacienții sunt eligibili: vârstnicii de peste aproximativ 70 de ani sau cei cu boli asociate severe sunt de obicei excluși.
Tratamentul episoadelor acute
Pacienții cu insuficiență cardiacă pot face episoade de decompensare acută, declanșate adesea de o infecție, de excesul de sare sau de o aritmie. În insuficiența cardiacă acută, de exemplu în edemul pulmonar acut, se acționează rapid: oxigen sau ventilație neinvazivă (CPAP), diuretice intravenos (furosemid), vasodilatatoare intravenos (nitroglicerină sau nitroprusiat, dacă tensiunea permite), pentru scăderea presiunilor de umplere, și, eventual, morfină, pentru anxietate și vasodilatație. În șocul cardiogen (tensiune scăzută, extremități reci, confuzie) se folosesc inotrope intravenos (dobutamină, milrinonă) sau vasopresoare (noradrenalină) și se ia în calcul susținerea mecanică de urgență (balon de contrapulsație, ECMO). După stabilizare, tratamentul cronic se reoptimizează și se caută factorul declanșator.
07Ce poți face dacă ai insuficiență cardiacă?
Insuficiența cardiacă impune un mod de viață mai atent, dar cu disciplină și tratamente moderne poți duce o viață mulțumitoare. Contează enorm felul în care îți gestionezi boala zi de zi:
Ține un jurnal al greutății și al simptomelor
Cântărește-te zilnic, dimineața, după toaletă, și notează greutatea împreună cu simptomele (de exemplu, „am dormit cu două perne, lipsă de aer la 100 de metri”). Adu jurnalul la fiecare control: îl ajută pe medic să vadă evoluția. O creștere de peste 2 kg în 3 zile trebuie anunțată, pentru că poate fi nevoie de diuretic suplimentar.
Respectă dozele și orarul medicamentelor
Tratamentul depinde mult de orar: diureticul se ia dimineața, ca să nu te trezești noaptea la toaletă, iar beta-blocantul și IECA la ore fixe. Dacă ai doze de crescut treptat, urmează exact indicațiile. Folosește o cutie de medicamente pe zile sau o aplicație pe telefon, ca să nu uiți.
Nu uita de restricția de sare
Chiar și o singură masă foarte sărată (murături, fast-food) poate declanșa o decompensare. Gătește cât mai mult acasă, ca să controlezi sarea. La restaurant, cere mâncarea fără sare adăugată sau alege salate și legume la grătar, fără sosuri sărate. Citește etichetele și evită produsele cu peste 400 mg de sodiu la 100 g.
Planifică-ți lichidele
Dacă ai restricție, împarte lichidele pe parcursul zilei; de exemplu, la un maxim de 1,5 litri: 500 ml dimineața, 500 ml după-amiaza, 500 ml seara. Folosește pahare mai mici și o sticlă gradată cu rația zilnică. Evită alimentele foarte sărate, care cresc setea, iar când îți este sete, clătește-ți gura cu apă rece, suge cuburi de gheață, bomboane mentolate sau felii de lămâie.
Vaccinează-te la timp
Fă vaccinul antigripal în fiecare toamnă și discută cu medicul despre vaccinul antipneumococic (o dată, cu rapel la 5 ani pentru vârstnici). Gripa și pneumonia solicită puternic o inimă deja slăbită.
Ai grijă la temperaturile extreme
În zilele toride riști deshidratarea prin transpirație sau, dacă bei prea mult, supraîncărcarea cu lichide. Stai la răcoare, hidratează-te conform planului și întreabă medicul dacă trebuie ajustat diureticul în acele zile. Frigul extrem strânge vasele și solicită inima, așa că îmbracă-te bine.
Recunoaște semnele de agravare
Creșterea rapidă în greutate, lipsa de aer tot mai accentuată (de exemplu, înainte urcai 10 trepte, acum obosești la 5), umflarea mai mare a picioarelor și nevoia de tot mai multe perne ca să dormi arată că inima se poate decompensa. Nu aștepta să se agraveze: contactează cardiologul, care poate ajusta medicamentele, de exemplu prin creșterea temporară a diureticului.
Știi când este urgență
Dacă te trezești noaptea cu senzație intensă de sufocare, care nu cedează, sau nu poți respira deloc culcat, sună la 112: edemul pulmonar acut este o urgență. La fel, palpitațiile foarte rapide cu stare de rău, posibil o fibrilație atrială nou apărută, cer evaluare de urgență.
Ai grijă de emoții
Viața cu insuficiență cardiacă poate fi dificilă psihic: frustrarea că nu mai poți face tot ce făceai sau anxietatea legată de viitor sunt normale. Vorbește deschis cu familia, ia lucrurile pas cu pas și bucură-te de micile progrese (azi ai mers 200 de metri fără pauză, acum o lună doar 100). Dacă simți că se instalează depresia, cere ajutor: consilierea sau tratamentul antidepresiv pot ajuta și îți pot îmbunătăți indirect și starea fizică.
Întrebări frecvente
Nu găsești răspunsul? Scrie-ne pe WhatsApp la 0770 638 357.
Nu. Denumirea poate crea confuzie: nu înseamnă un stop cardiac iminent, ci o inimă care nu mai face față eficient nevoilor organismului. Este o boală cronică, serioasă, dar mulți oameni trăiesc ani mulți cu ea dacă urmează corect tratamentul. Fără tratament, poate progresa spre stadii grave.
Depinde de cauză. Dacă aceasta este reversibilă, de exemplu o valvă care se operează sau o tahicardie tratată prin ablație, inima se poate recupera în mare măsură. După un infarct masiv sau într-o cardiomiopatie dilatativă, obiectivul este controlul bolii: fracția de ejecție se poate îmbunătăți, dar tratamentul continuă pe viață.
Depinde de severitate. În formele ușoare (NYHA I-II), activitățile zilnice, mersul și urcatul scărilor cu pauze sunt chiar recomandate, fără greutăți mari. În clasa NYHA III, efortul se dozează atent: plimbări scurte, pe teren plat. Oprește-te la primul semn de lipsă de aer și cere un program de reabilitare cardiacă.
Dacă boala este ușoară și controlată, da, aproximativ 1,5-2 litri pe zi, după sete. Dacă ai tendință la edeme și medicul ți-a recomandat restricție, limita poate fi de 1,5 litri pe zi, inclusiv supele și fructele zemoase. Evită excesele, de exemplu 3-4 litri într-o zi caniculară, fără acordul medicului.
Pentru că boala implică mai multe mecanisme dăunătoare, iar fiecare clasă de medicamente acționează pe altă verigă: IECA sau ARNI pe sistemul hormonal, beta-blocantul pe sistemul nervos, antagonistul de aldosteron pe aldosteron, diureticul pe congestie. Împreună, cresc supraviețuirea și calitatea vieții. Nu opri niciunul pentru că te simți bine: starea bună li se datorează.
Este o boală gravă: fără tratament, prognosticul este prost, comparabil cu al unor cancere avansate. Cu tratament modern, mulți pacienți au o supraviețuire bună, iar în stadiile incipiente, cu aderență la tratament, speranța de viață poate fi de decenii. În stadiile avansate (NYHA IV), mortalitatea anuală este ridicată.
Surse și lecturi suplimentare.
Materiale pentru pacienți de la organizații medicale, autorități de sănătate și publicații de specialitate, pentru cine vrea să citească mai mult. Sursele sunt în limba engleză.
- 01NHSHeart failure
- 02ESC, Heart Failure AssociationWhat is heart failure? symptoms, causes and treatment
- 03Mayo ClinicHeart failure - Symptoms and causes
Ultima actualizare: Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultația medicală.Politica editorială
Specialiștii care te pot ajuta.
